Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.

1812. Documente despre răpirea Basarabiei

Zilele acestea voi scrie mai rar pe blog, pregătesc un volum de documente despre răpirea Basarabiei din anul 1812 (mai este puţin şi se împlinesc 200 de ani de atunci, pe 16 mai). Răpirea Basarabiei din 1812 este o afacere mai complicată în cadrul împărţirii Europei între împăraţii vremii, Napoleon şi ţarul Alexandru I. Volumul pe care îl pregătesc împreună cu Ion Gaidău va conţine traduceri din franceză ale documentelor din colecţia realizată în anul 1900 de Dimitrie A. Sturdza şi C. Colescu-Vartic „Acte şi documente relative la istoria renascerei României”. Cartea va fi dedicată academicianului Florin Constantiniu care a încetat din viaţă pe 15 aprilie 2012.

Înainte de apariţia volumului promis vă propun două documente. Primul este o notă care rezumă convorbirile dintre ministrul de externe rus contele Rumianţev şi ambasadorul francez la Petersburg, de Caulaincourt. Cei doi împărţeau cu lejeritate întreaga Europă pentru stăpânii lor. Al doilea document redă discuţia dintre ambasadorul francez Caulaincourt şi ţarul Alexandru I referitor la modul în care trebuia făcută împărţeala. Un dialog între doi bandiţi care împart ceva ce nu le aparţine. Întorsăturile de frază şi limbajul diplomatic cu greu ascund ticăloşia jafului. Discuţia dintre ambasadorul francez şi ţarul rus de la 1812 îmi aminteşte foarte mult de dialogul dintre Hitler şi Stalin, coordonatele împărţirii sunt identice.

Notă dictată de contele Rumianţev d-lui de Caulaincourt, rezumând dezbaterile lor asupra împărţirii Imperiului Otoman la 9 martie 1808, Petersburg.

În ideea tratatului de alianţă: Rusia va primi Moldova, Basarabia, Valahia şi Bulgaria; Franţa va primi Albania, parte din Bosnia, Moreea şi Candia; Austria, Croaţia şi o parte din Bosnia. Serbia va fi independentă şi dată unui prinţ din casa de Austria sau unui alt prinţ străin căsătorit cu o mare ducesă a Rusiei.

În ideea marii împărţiri: Rusia va primi Moldova, Basarabia, Valahia, Bulgaria şi o parte din Rumelia, frontiera rusă urmând să treacă prin cea a Bulgariei prin cea actuală a Serbiei până la lanţul muntos care trece pe lângă Traianopolis de acolo râul Mariţa urmând să servească drept frontieră a acestei puteri până la mare. Franţa va primi Bosnia, Albania, Moreea, Candia, Ciprul, Rodosul, toate insulele arhipelagului, Smirna, Siria şi Egiptul. Austria va primi Serbia în stăpânire deplină ca provincie austriacă, Macedonia până la mare, mai puţin părţile pe care Franţa le poate dori pentru a-şi fortifica frontiera sa din Albania, într-un mod asemănător cu ce va dori această putere la Salonic. Va fi trasată o linie de la Scopia până la Orfana prin care frontiera austriacă va ajunge la mare. Croaţia, chiar dacă nu s-a vorbit despre ea va putea aparţine Franţei sau Austriei, după cum va dori împăratul Napoleon. Fie că va fi adoptată una sau alta dintre aceste idei, cele trei puteri vor contribui la o expediţie în Indii, Rusia nu pretinde nimic în Indii pentru cooperarea sa.

Anexă – Obiecţiunile prezentate de d-l de Caulaincourt şi respinse de contele Rumianţev

1. Posesiunea Constantinopolului de către Rusia. 2 Necesitatea ca Dardanelele să fie date Franţei dacă va consimţi la dorinţa Rusiei de a ocupa Constantinopolul (Austria va putea fi despăgubită în Croaţia sau Bosnia pentru pierderea ce o va avea în Macedonia). 3. Dacă nu se va putea ajunge la o înţelegere asupra acestor două prime obiecţii să se revină la ideea împăratului Alexandru şi să fie luate în considerare mijloacele de stabilire a unui guvern independent la Constantinopol. 4. O cerere formală în cazul în care împăratul Rusiei nu cooperează la cucerirea Siriei şi Egiptului, ce va oferi? Nota – Dacă Franţa va primi Dardanelele sau dacă se va înfiinţa un guvernământ independent al Constantinopolului cu o porţiune din Europa atunci Rusia va putea fi despăgubită în Asia, de partea Trebizondei.

Extras din raportul nr. 24 al ambasadorului francez la curtea Rusiei, de Caulaincourt către împăratul Napoleon din 12 martie 1808, Petersburg

(Pe 12 martie, în timpul mesei de la curte, Caulaincourt a avut o lungă discuţie cu împăratul Alexandru).

Împăratul: … Să vorbim despre marea înţelegere. Rumianţev mi-a citit punctele lui de vedere. Am făcut câteva schimbări, toate în avantajul vostru. Pe legea mea, primiţi o parte bună şi frumoasă!

Ambasadorul: Mai degrabă cea a Majestăţii voastre este frumoasă şi bună, toate se leagă şi se ţin alături; are avantajul poziţiei geografice şi al populaţiei.

Împăratul: Şi a voastră! Ce posesiuni numeroase, fără să mai numărăm Albania şi Moreea!

Ambasadorul: Bucăţele mici peste tot şi prea îndepărtate de noi.

Împăratul: Cum aşa! Sunt imediat lângă Dalmaţia, lângă Cattaro, aproape de Italia, toate posesiunile voastre.

Ambasadorul: Da Sire, dacă Majestatea Voastră ar avea posesiunile împăratului Austriei şi ni le-ar da nouă. Cu acelea am avea legătură directă cu posesiunile noastră. Fără ele nu este decât marea între noi şi ele, în vreme ce partea Majestăţii Voastre se leagă de posesiunile pe care le are deja.

Împăratul: Trebuie să clădim ceva care să dureze, care să inspire încredere, care să dovedească faptul că sistemul nostru actual este cel mai bun. Vă asigur că sunt moderat în pretenţiile mele, că nu cer decât ceea ce interesul ţării mele mă forţează să cer şi din această cauză nu pot să cedez.

Ambasadorul: Cer cu această ocazie Majestăţii Voastre permisiunea de a reveni la primea idee pe care a avut-o, aceea a unui guvern independent al Constantinopolului.

Împăratul: Nu i-am dat acestei idei aceeaşi importanţă pe care i-o dă acum împăratul (Napoleon). Consideraţi ceea ce v-am zis atunci ca fiind ceva nepotrivit. Dacă voi furniza o armată care să meargă în Indii trebuie să rezulte nişte avantaje care să despăgubească Rusia pentru sacrificiile sale. Nu trebuie să existe nici un fel de îndoieli asupra posesiunii Constantinopolului. Împăratul Napoleon va fi avizat de aceasta, puteţi fi sigur.

Ambasadorul: Şi Dardanelele Sire? Dacă Majestatea Voastră le va avea împreună cu Constantinopolul, traversarea va fi mai puţin liberă decât prin strâmtoarea Sund, unde există câte o putere diferită pe fiecare dintre maluri.

Împăratul: Nu vom fi vecini; eu mă refer la bunele sfaturi date de împăratul Napoleon. Nu pot să cedez asupra acestui punct, vă va spune acelaşi lucru şi Rumianţev. Dacă veţi fi acolo (la Dardanele) nimeni nu va putea ieşi de la mine şi nici să intre fără permisiunea voastră. Nu am nici un fel de îndoială asupra intenţiilor împăratului Napoleon, însă nu vreau să fac nimic care ar putea lăsa vreo îndoială sau incertitudine între noi. Aşteptăm de multă vreme un rezultat, fapte care să fie demne de un împărat. Trebuie să se vadă în sfârşit avantajele pe care ni le-aţi promis tacit. Îi voi scrie împăratului o scrisoare pe care o voi da dumneavoastră să fie dusă de Saint-Aignan. Levantul, ştiţi că este cel mai bogat şi cel mai populat! Smirna, ce bogăţie! În general, poziţia voastră este superbă şi din toate punctele de vedere sunteţi stăpâni peste tot. Stăpânirea asupra Varşoviei, trupele pe care le aveţi acolo au o poziţie ameninţătoare pentru noi într-o bună zi, care vă asigur că nu va sosi niciodată pentru noi. (Aceste ultime cuvinte au fost rostite pe un ton plăcut, care părea să insinueze că Napoleon nu se va lipsi de ducatul Varoşoviei).

Ambasadorul: Varşovia aparţine regelui Saxoniei Sire, nu împăratului. Majestatea Voastră vorbeşte de poziţia noastră. Care este ea acum? Atitudinea unor oameni prudenţi, deoarece Anglia ne forţează să fim prevăzători, nimic mai mult! Până la urmă, am putea fi noi vreodată duşmanul natural al Rusiei? Suntem prea îndepărtaţi de Rusia Sire şi când ne apropiem nu o facem decât pentru a merge alături de ea. Duşmanul Rusiei Sire este Austria. Dacă împărţirea aceasta va avea loc ea va fi pentru totdeauna, geografia nu vă poate face să fiţi aliaţi. Însă graţie războaielor noastre cu Austria, Majestatea Voastră nu mai are să se teamă de nimic din partea ei vreme de jumătate de secol, Franţa este cea care a făcut acest serviciu Rusiei, acest avantaj nu poate fi lăsat deoparte în politică, unde se iau toate în calcul. Împăratul Napoleon nu va fi un aliat mai puţin fidel decât împăratul Alexandru. Revin la Turcia Sire. Majestatea Voastră ne oferă în Asia ceea ce noi nu cerem şi noi contăm pe oferta Majestăţii Voastre.

Împăratul: Chiar şi fără Asia partea voastră este cea mai bună din cauza navelor voastre.

Ambasadorul: Majestatea Voastră ne propune o rută militară pentru Levant, însă de cine ţine acest Levant? De Dardanelele din Asia, probabil. Fără Dardanele ce siguranţă există pentru această rută? În plus, Majestatea Voastră socoteşte ce ne oferă în Asia în schimbul a ceea ce ia în Europa, dincolo de asta ne oferă ajutor pentru a face aceste cuceriri dincolo de expediţia din Indii.

Împăratul: Luaţi în Asia toţi ce vreţi, mai puţin ceea ce ţine de Dardanele, acesta este preţul pentru tot ce ne daţi. În ceea ce priveşte cooperarea pentru cucerirea Levantului v-am refuzat-o dintotdeauna, nu v-am promis decât garanţia mea. Însă nu vreau să vă refuz în această seară toate cererile. Dacă vor fi acceptate bazele propunerilor mele, dacă va avea loc această mare împărţire şi eu voi fi prin consecinţă la Dardanele şi Constantinopol voi coopera cu voi la această cucerire, însă nu şi în Siria şi Egipt.

Ambasadorul: Majestatea Voastră mă obligă la recunoştinţă, însă am onoarea să îi atrag atenţia că eu discut despre Asia doar pentru a uşura înţelegerea. Nu cunosc intenţiile împăratului, nu pot nici să accept, nici să refuz, nu am altă misiune decât aceea de a prezenta mijloacele pentru a se ajunge la o înţelegere şi raţionamentele în acest sens. Dacă am spus prea mult sau prea puţin în toată această negociere o rog pe Majestatea Voastră să arunce vina asupra mea, deoarece împăratul nu mi-a dat nici o altă instrucţiune în afară de cele care se găsesc în scrisoarea primită de la el de Majestatea Voastră.

Împăratul: Vă faceţi datoria în încercarea de a obţine o parte cât mai bună posibil, este simplu. Însă sper că împăratul va aprecia raţiunile mele, în plus aceasta este o ocazie să îmi arate prietenia pe care mi-a promis-o de fiecare dată. Sunt gata să pornesc la drum, după cum v-a spus Rumianţev, de îndată ce voi şti că bazele de discuţie propuse îi convin împăratului. Voi fi foarte bucuros să îl văd la Erfurt dacă şi el vrea. Cred că îi va conveni mai mult, vom putea fi singuri şi nu vom fi deranjaţi de curtea de la Weimar. Nu vreau decât ceea ce este pe placul împăratului. Sper generale că veţi lua parte la călătorie şi la întâlnire, eu vă invit.

Ambasadorul: Doresc şi eu aceasta Sire şi voi cere împăratului permisiunea de a-mi prezenta omagiile la picioarele sale.

Împăratul: Îl rog pe împărat să calculeze timpul de care are nevoie curierul său şi cincisprezece zile pentru călătoria mea pentru că nu vreau să mă opresc nicărieri pentru a evita toate plângerile, transmiteţi-i aceasta împăratului.

Ambasadorul: Îi voi transmite fiecare cuvânt Sire…

 

 

Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.

6 păreri la “1812. Documente despre răpirea Basarabiei

  1. Eugenia

    Interesant , un tinut atat de mic si atat de disputat , numai pentru ca se afla in calea imperialismului.
    Astept cu mare interes aparitia acestui volum de documente.

  2. Pingback: George Damian: Documente despre răpirea Basarabiei | Anul 1812

  3. Pingback: Recomandări de seară: dacă nu aveți nevastă sau prietenă... » Daily Cotcodac

  4. Pingback: Să învăţăm istoria românilor de la Ambasada Rusiei în Chişinău

  5. Pingback: Diplomaţia rusă minte de stinge pe tema Basarabiei. George Damian: Să învăţăm istoria românilor de la Ambasada Rusiei în Chişinău | Ziaristi Online

  6. cristescu sorin

    Documentele în limba franceză, ca şi cele în engleză, ar trebui publicate netraduse.

Comentariile nu sunt permise.