Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.

Câteva gânduri la moartea proletcultistei Nina Cassian

Toţi scriitorii din România anilor ’50 poartă pe frunte pecetea crimei. Au contribuit nemijlocit la instaurarea teroarei comuniste, umpleau coloanele publicaţiilor de propagandă conform directivelor partidului. Au otrăvit ani în şir minţile şi sufletele românilor. Scriitorii proletcultişti nu au ucis cu mâinile lor, însă în spatele perdelei de fum create de ei au putut avea loc crimele perioadei staliniste din România. Orice ar spune, ei au trăit bine, în timp ce la Piteşti se desfăşura experimentul reeducării cu parul.

După căderea comunismului toţi proletcultiştii au început să-şi amintească de cum erau ei de fapt anti-comunişti în sufletele lor, cum şi ei au fost victime, cât de mult au suferit sau că de fapt au fost orbiţi de un entuziasm tineresc. Încă puţin şi spun că le-au lipsit trei minute să prindă trenul spre Făgăraş pentru a se alătura grupului Gavrilă Ogoranu. Părerea mea este că de fapt au fost nişte cinici. Ştiau foarte bine ce făceau, ştiau foarte bine că la adăpostul scriiturii lor se petreceau crime. Însă au preferat să scrie la comandă şi să-şi încaseze banii. Transformaţi în cameleoni, cu suflete de reptilă, toţi aceşti proletcultişti care au contribuit la instaurarea comunismului în România au încercat să se adapteze la modificările echilibrului din interiorul puterii comuniste de la Bucureşti. Când îşi pierdeau protectorii din partid deveneau brusc disidenţi. Însă permanent au fost legaţi ombilical de comunism. După 1989 au ieşit ca păduchii în frunte şi au ocupat punctele nodale ale comunicării publice din România, ei înşişi, copii lor ori copii lor de suflet.

Acelaşi traseu l-a avut şi poeta Nina Cassian, oricât s-a încercat recuperarea ei în spaţiul public în ultimii ani. În loc să-i prindem pe toţi aceşti proletcultişti într-un insectar al ororilor României, să le studiem otrava cu maximă precauţie – ca de obicei le-am răbdat obrăznicia cu care se insinuează în spaţiul public. O altă colosală insolenţă se petrece în prezent cu complicitatea unor tineri inconştienţi: modificarea istoriei, acoperirea adevărului cu straturi groase de minciună, internetul care ştie tot nu ştie de fapt nimic. Moartea Ninei Cassian a fost acoperită de laudele puternicilor zilei de ieri şi de azi. Să-i fie ţărâna uşoară şi s-o ierte Dumnezeu, că mult rău ne-a mai făcut!

Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.

24 de păreri la “Câteva gânduri la moartea proletcultistei Nina Cassian

  1. Pingback: Câteva gânduri la moartea proletcultistei Nina Cassian | Blogosfera

  2. Ioana

    Da, chiar asa a fost si Nina Cassian. Totusi poeziile scrise de ea pentru copii sunt foarte frumoase. Si doar cu asta va ramane in istoria literaturii.

  3. ovidiu

    Nu cred ca asemenea articol isi vea rostul in asemenea momente. Cu toate defectele ei, Nina Cassian a facut ceea ce, intr-un fel sau altul, au facut toti cetatenii Romaniei. Sa nu ne prefacem ca nu stim, ca Romania a fost invinsa in razboi si a capitulat neconditionat. Ca atare, armata de ocupatie s-a instalat in tara noastra cu politica invingatorului cu tot. Ce ar fi trebuit sa faca un popor intreg, sa se sinucida in semn de protest? Nu doresc sa-l contrazic pe autorul(?) articolului. Imi pun ,doar, intrebarea, de ce isi exprima abia acum, frustrarea? A avut la indemina o multime de autori mult mai importanti si nu am sesizat nici o reactie negativa atit de vehementa. Octavian Paler a fost inventatorul sintagmei „Epoca de Aur”, Nicolae Manolescu este seful Uniunii Scriitorilor, Ana Blandiana s-a lansat in politica mare postdecembrista alaturi de Manolescu, Andrei Plesu, autorul celebrelor scrisori adresate direct lui N.Ceausescu, prin care cerea clementa si reintegrarea in structurile PCR, ca sa nu mai vorbim de celebrii Adrian Paunescu si C.V.Tudor, Dan Desliu, cel iubitor de vodca, etc.
    Chiar nu inteleg acest atac.

  4. Marian

    @ovidiu:

    poate pentru ca Nina Cassian fusese uitata (întreaba-ti colegii daca au au auzit de Roller) si fugita din tara din 1985 sau cam asa ceva.

    Eu consider o datorie morala sa restabilesti adevarul, chiar daca survine mai târziu. Eu am mai prins-o la scoala pe Nina, dar mi s-a parut submediocra (gen Cornea sau Dinescu), de altfel ziarele n-au trecut de faza „dizidentei”, pentru ca si omisiunile spun ceva.

  5. Marian

    Am apasat din greseala send, asa ca vine continuarea

    Abia îsi scoase Cincinat
    volumul atât de asteptat
    ca critica s-a si rostit
    „e foarte bine tiparit”

    autocritica lui Cincinat Pavelescu

  6. Cristina P.

    Poate asa o fi, nu acum era momentul ci mai repede, cat inca era in viata! Acum nu se mai poate apara sau spune ceva. Daca este ceva ce nu imi place la romani este aceasta permanenta lasitate de a spune cat sunt in viata celorlalti exact ce si cum. Am scris despre acest subiect si atunci cand au inceput dezvaluirile despre S. Nicolaescu la care mi s-a raspuns ca nu au fost facute inainte cat era in viata pentru ca sa il protejeze in fata batranetii bolnave. Nu inteleg aceasta atitudine si nu sunt de acord cu ea mai ales in cazul celor care marcheaza trecutul nostru si prezentul recent la nivel social (si nu Lelea Floare din fundul gradinii!). Nu e vorba aici decat ca principiu general nu cunosc situatia prezentei defuncte si a muncii d-lui Damian pe tema data deci nu acuz nimic. Insa argumentul ca NC a facut ceea ce au facut si altii nu tine pentru ca responsabilitatea pentru actele noastre e individuala. Argumentele de tipul „si altii au facut”, „daca nu o fac/faceam eu o fac/faceau altii” justifica orice fel de crima in orice context si in orice conjunctura si atunci toate legile is dejaba. Poti sa te impotrivesti. Ai alternativa, asa cum au avut mucenicii nostri din inchisori batuti fara mila si torturati! Poti sa spui „Nu” sau pur si simplu poti pleca cand simti ca nu mai poti fii corect fata de tine insuti. Optiune exista intotdeauna. Corect nu te sinucizi de protest dar atunci e foarte bine sa ridici osanale celor care iti omorau parintii, fratii si cei de-un singe?!?

  7. Pingback: Câteva gânduri la moartea proletcultistei Nina Cassian | Flagrante delicto

  8. Pingback: La moartea oricărui proletcultist | Diverse | Robintel

  9. Virgiliu Soare

    De acord cu dumneavoastra. Dar domana Nina Cassian a fost din tinerete o luptatoare de stanga. Dumneaei nu s-a dezis niciodata de aceste valori, pe care le-a dus pe culmile derizoriului realismul socialist. In volumele de memorii vorbeste cu franchete despre tot si despre toate. Eu continuu s-o respect pentru poezia si muzica pe care le-a compus si mai ales ca nu s-a dezis niciodata de obarsiile ei romanesti. Nu sunt de acord cu personalitatile cameleonice care se schimba dupa cum bate vantul. Iar prezentul nostru inca colcaie de ele! Dar acesta este mirosul lor naturel.

  10. Pingback: Cateva ganduri la moartea proletcultistei Nina Cassian | FrontPress

  11. GIGI

    va bag in pizdele mamelor voastre de jigodii egoiste capitaliste…voi sunteti adevarata ciuma a omenirii!! jeguri capitaliste

  12. ovidiu

    @ Cristina P.
    Cred ca nu ati citit cu destula atentie comentariul meu. Citez : ” Nu doresc sa-l contrazic pe autorul articolului.” Eu mi-am exprimat dezacordul cu momentul ales pentru aceasta incriminare vehementa. Mai mult decit atit, am dat niste exemple de indivizi care au facut mult mai rau ideologic decit Nina Cassian si, unii dintre ei care mai sunt in viata, o duc bine mersi!
    In privinta „mucenicilor nostri batuti si torturati prin inchisori”, vreau sa spun ca, majoritatea lor au avut de aparat interese proprii: averi confiscate de comunisti, colaborari cu „inamicul”. crime de razboi sau, pur si simplu, penale, apartenenta la organizatii politice considerate criminale (ex. sefi legionari), sabotaje, etc. Si vreau sa spun ca au fost destui „mucenici” din acestia care au clacat si au ajuns sa colaboreze cu securitatea. De aceea, ii pot gasi scuza, de exemplu, venarabilului liberal Mircea Ionescu – Quintus, dar nu pot sa-l scuz pe Constantin Balaceanu-Stolnici,
    Deci, inca o data precizez: nu iau apararea nimanui si caut cu tot dinadinsul scuze, dar trebuie tratat, cum bine ati facut remarca, fiecare individual si apreciat cu obiectivitate si proportional, efectul actiunilor fiecaruia.

  13. Pingback: Câteva gânduri la moartea proletcultistei Nina Cassian | NapocaNews

  14. liliana

    Ovidiu: „In privinta “mucenicilor nostri batuti si torturati prin inchisori”, vreau sa spun ca, majoritatea lor au avut de aparat interese proprii: …” tu vorbeşti serios? ca să continui „averi confiscate de comunisti, colaborari cu “inamicul”. crime de razboi sau, pur si simplu, penale, apartenenta la organizatii politice considerate criminale (ex. sefi legionari), sabotaje, etc. ” bunicul meu şi-a apărat pământului lui, avea 9 hectare, a fost bătut, închis, torturat şi convins să se înscrie în colectiv. dacă vorbeşti serios să-ţi fie ruşine. dacă nu şi nu am înţeles bine să fii sănătos. după mine toţi, dar toţi, care au colaborat cât de puţin cu comnismul, chiar şi-un umil secretar de partid (aluzie la Constantinescu) n-ar fi trebuit să aibă dreptul să ocupe vreo funcţie în aparatul de stat. se vede ce s-a întâmplat de 25 de ani încoace din caeastă cauză.

  15. Marian

    @Ovidiu

    Daca, sa iau un exemplu din lista ta, legionarii au fost arestati pentru ca au fost membrii unui partid considerat criminal de catre comunisti, iar acestia au fost declaratila rândul lor criminali dupa 60 de ani, cum devine treaba cu legionarii si dubla negatie (dusmanii dusmanilor mei)?

    Oricum, majoritatea legionarilor au intrat, mai mult ca sa-si scape pielea decât ideologic, în PC din R. Cum spunea si vorba:
    Camarade, nu fi trist,
    Garda merge înainte
    prin partidul comunist

  16. UnUL

    Competenta caracterizeaza interventiile distinsului nostru G Damian ,
    desigur .

  17. Ciprian

    Curajul acesta minunat de a lovi morții este specific magnificului nostru popor. Mai ales când mortul respectiv înca nici nu s-a răcit. Nina Cassian a fost în primul rând o excelentă scriitoare pentru copii, ca valoare poate între primii scriitori pentru copii din literatura română. Așa a fost ea cunoscută de cei mulți. Iar cei apropiați spun că a fost o doamnă. O Doamnă care ar zâmbi la un asemenea articol.

  18. Marian

    Coincidenta nu este cauzalitate …
    Timp de 20 de ani nu s-a scris nimic de ea, dar s-a întâmplat sa moara daunazi prin tari straine si au aparut articole despre ea, tot acolo, pentru ca aici a fost deja uitata. Eminescu a fost interzis mai multi ani si nu a pierit.
    Asta a fost declansatorul, nu moartea ei. Pentru noi ea a murit în 1984.

    PS: n-am înteles în ce a constat dizidenta ei. Aruncatul cu oua în Ceausescu a fost în decada anterioara, articole scrise de pana ei n-am citit prin Vest … ca a plecat din tara ca nu i-a placut regimul, asa sunt si eu dizident :)

  19. liliana

    câţi dintre noi le citim copiilor din Nina Cassian. mă întreb numa. ce poezie de-a ei ştim pe de rost? că sunt un pic curioasă dacă tot e aşa nepreţuită. de unii.

  20. gabi

    Doi insi, un talhar si un scriitor, au murit in aceeasi zi si au ajuns in iad. Au fost bagati pana la brau in acelasi cazan cu smoala, evident; dar dupa un timp talharul a inceput incet-incet sa se inalte din cazan, smoala arzandu-i doar genunchii, pe cand scriitorul s-a afundat incet-incet pana i-a ajuns smoala la piept. Furios, a facut reclamatie la tartorul-sef: Cum, el, scriitor de seama, care a publicat nu stiu cate carti si a fost citit de nu stiu cate milioane de cititori, cum poate el sa se afunde pe cand un talhar ticalos, care a facut atatea rele in viata lui, se inalta? Cum, el, care e laudat de critici si pomenit in dictionare, el se afunda, pe cand talharul violent si rau se inalta? Nu e drept! Vine tartorul-sef la el si-i pune furca in piept: Ba e drept, e ordin de la Dumnezeu! „Nu se poate!”, striga furios scriitorul, „eu nu am facut nimic rau, dar talharul…..” la care tartorul-sef ii explica: „Talharul acesta a facut multe rele, ticalosii, pacate groaznice in viata lui, asa cum si tu ai scris multe cuvinte perfide care au sucit mintea si cinstea celor care te-au citit, ducandu-i in pacat. Dar faptele talharului au fost atunci si s-au terminat iar cei din urma lui se roaga pentru pacatele lui, asa ca si el se inalta incet-incet, cu fiecare rugaciune. Pe cand tu, ceea ce ai scris ii suceste si-i perverteste si azi pe cei care te citesc, faptele tale continua la fel de rele si de perfide ca atunci cand traiai. Pentru tine nu exista inaltare”.

Comentariile nu sunt permise.