Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.

Ce-i lipseşte lui Neagu Djuvara din Thocomerius – Negru vodă

Neagu Djuvara a făcut senzaţie publică cu volumul „Thocomerius – Negru vodă. Un voivod de origine cumană la începuturile Ţării Româneşti”. Doar că lipseşte ceva din această carte, ceva ce nu ar fi trebuit să lipsească: anume capitolul de istoriografie şi critică a izvoarelor. Istoria nu este o ştiinţă precum fizica, dar are şi ea nişte reguli, iar când vii cu pretenţia că avansezi o teorie revoluţionară, atunci capitolul de istoriografie şi critică a izvoarelor este cam obligatoriu (ca să nu vorbim de doza de modestie ştiinţifică). Cartea lui Neagu Djuvara despre Thocomerius – Negru vodă a devenit un nou fundament pentru teza „ce români domn’e?!? n-auzi că au fost cumani?”, ca să nu mai vorbim de isteria mediatică din jurul ei.

Într-un astfel de capitol de istoriografie şi critică a izvoarelor, orice cercetător onest face o prezentare a cercetărilor de până la el: ce a zis Cutare, ce a spus Cutărescu, ce sinteze s-au făcut asupra subiectului, ce polemici s-au purtat şi cu ce argumente. Apoi vine critica izvoarelor: ce cunoşteau înaintaşii care s-au ocupat de problemă, ce informaţii noi au apărut şi când, ce reinterpretări ale izvoarelor au ieşit la iveală. Abia apoi (dacă este în stare, cu modestie) cercetătorul spune ce păstrează şi ce aruncă din cercetările precedente şi arată care este contribuţia lui, ce aduce el nou şi cum (noi interpretări, noi izvoare etc.)

Bine, mi se va spune, dar Neagu Djuvara are toate aceste chestii în cartea lui. Da, dar le are răspândite prin toată cartea, nu sub forma unui capitol introductiv. Şi aici se vede mica şmecherie: dacă toatea acestea nu sunt adunate la un loc atunci nu se prea este clar (mai ales pentru cititorul obişnuit) care şi câtă este contribuţia proprie a lui Neagu Djuvara. Care contribuţie este destul de subţire din punct de vedere ştiinţific, în schimb aplombul şi gălăgia sunt din plin. Pe scurt: mai nimic din ceea ce spune Neagu Djuvara nu a fost deja spus mai înainte, doar că el o spune într-un mod agresiv.

Şi astfel ajungem la altă problemă: mă îndoiesc de capacităţile lui Neagu Djuvara de a aborda direct izvoare de genul diplomelor latine sau slavone de secol XIII – XIV, de relaţia lui directă cu cronicile maghiare, bulgăreşti şi bizantine. Nu cred că are calificarea necesară în paleografie şi restul ştiinţelor auxiliare ale istoriei. În domeniul acesta există dispute vechi de mai bine de un secol (de exemplu nimeni nu poate spune clar de ce intitulaţia domnitorilor începea în forma „Io, Mircea voievod …”) pe care Neagu Djuvara le tranşează ca pe nodul gordian. În chestiuni în care alţii cu mai multă experienţă păşesc cu grijă, Neagu Djuvara calcă apăsat şi cu măreţie.

Până la urmă nu este altceva decât o şmecherie de marketing: o teză şocantă pentru marele public, prezentată cu surle şi trâmbiţe – generare de profit maxim pe termen scurt.

Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.

34 de păreri la “Ce-i lipseşte lui Neagu Djuvara din Thocomerius – Negru vodă

  1. George

    Marketing, ca și d-nul Boia, de altfel.

    Într-un fel e bine că mai ajunge istorie la publicul larg, dar e păcat că nu ajunge istoria rațională la ei, ci doar cea senzațională.

  2. MMP

    Chiar asa, de ce credeti ca domnitorii incepeau cu „Io, Mircea Voievod”…?

    1. george damian Autor articol

      În nici un caz „Io” nu este „eu”. Problema este legată de apariţia cancelariei domneşti şi cine i-a învăţat pe băieţii ăia să scrie, există mai multe studii, însă autorii rămân modeşti şi nu impun concluzii definitive.

    2. MMP

      Dar daca ar fi alegeti concluzia care vi se pare cea mai veridica…care ar fi?

    3. MMP

      Auzisem ceva de Constantinopol, de traditia imperiala bizantina…dar nu mai retin exact. Speram sa ma puteti ajuta dvs

    4. Liviu

      „Io” este o prescurtare de la Ioan si apare in limba medio-bulgara (am postat mai sus exemple din Bulgaria), unde nu exista io=eu. Apoi, chiar si in documentele medievale romanesti, daca se vorbea la persoana a III-a, despre un domnitor (chiar daca nu-l chema Ioan), uneori i se punea particula „Io” in fata numelui. Un exemplu:
      „pe care le-a dat sfânt-răposatul domn Io Petru voievod” (e clar ca nu poate fi vorba de „eu”, pentru ca documentul e scris din perspectiva mitropolitului).
      https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2012/09/22/iosif-musat-mitropolitul-moldovlahiei-document-din-7-ianuarie-1407/

    5. intreb si eu

      asta am mai citit, ca „io” respectiv nu e „eu” – dar numai atat, n-am gasit nicaieri argumente. banuiesc ca exista – ma poti lumina?

  3. Lucian Blaga

    Neagu Djuvara nu este un cercetator fenomenal, insa este un foarte bun scriitor. In Romania nu prea exista cercetare, dar in tarile in care aceasta exista (si anume unde este inteleasa, sustinuta si, mai ales, promovata) se pune foarte mare accent pe ceea ce nemtii, de exemplu, numesc „verständliche Wissenschaft”, adica „stiinta inteligibila”. Astfel, exista o vasta cultura in randul cercetatorilor, de a publica articole si carti care sa iasa din tiparele publicatiilor pur stiintifice, care sa se adreseze acelei parti a publicului larg, cu inclinatii spre stiinta dar si specialistilor din alte domenii. Cine nu este de acord cu mine, vreau doar sa stie un lucru: cercetarea in Germania functioneaza 😉
    Un alt aspect hulit este acest „marketing”. Acesta nu trebuie sa fie activitatea de baza a cercetatorului, insa fara un marketing bun, poate fi ingropata si cea mai revolutionara idee. Exemple graitoare in acest sens sunt cazurile lui T. Edison sau Graham Bell.

    1. sarmis

      Nu orice bun scriitor este neaparat si un bun istoric.
      Cel mai bun exemplu: Neagu Djuvara.

    2. Marian

      Ca veni vorba de nemti …. stiinta si popularizare ….

      Când vorbeste un neamt la TV, indiferent de cât Prof. si Dr. si alte titluri academice are, vorbeste atât de clar si de coerent încât îl întelege si ultimul muncitor, asta chiar daca este câteodata nevoit sa foloseasca si neologisme sau chiar jargonul meseriei. Acolo unde cuvântul e prea „strainez”, moderatorul încearca sa redefineasca acel cuvânt în deplina întelege cu intelectualul.

      În România, din pacate, moda e sa vorbesti cât mai „neinteligibil” cu putinta, sa vada prostimea ce destept e ‘mnealui. Moda nu e noua, dar se pare ca acum a atins si categoriile profesionale considerate prin puterea traditiei mai putin inteligente: ati remarcat vreodata cum vorbesc politistii la televizor?

      Este bine când un istoric are si darul scrisului. Djuvara scrie bine, artistic, dar probabil are prea putina experienta istorica. La urma urmei, dupa ce am citit cartea lui de memorii, nu am gasit nicaieri vreo referinta la un astfel de studiu.

  4. Radu

    Chiar nu înţeleg. Cum se explică patima lui Neagu Djuvara pentru cumani?

  5. Dorin C.

    Asta este o problema importanta. Ce este acest Djuvara? Numele lui nu prea suna romanesc. Si daca nu e roman, bineinteles ca are toate intentiile sa mistifice adevarul istoric in sensul dorit de el sau al celor ale caror comenzi le executa. De cite ori strainii vin si incearca sa ne impuna versiunile lor istorice despre noi (mai ales vecinii de la nord-vest)?.

  6. Anton opintik

    D-l Horia Radu Patapievici nu spune nimic referitor la cartea D-lui Djuvara, fiindca D-lui se pricepe, fiind specialist in domeniu si DAC – autentic ??? Cu respect, Tony O.

  7. Dolphi

    De remarcat si promovarea care i se face cartilor d-lui Djuvara. Cartea sa „O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri” a ajuns la a 11-a editie. Daca ne gandim ca manualele de istorie ale lui Iorga nu au trecut de a 8-a editie… Va recomand apropo de respectiva carte a d-lui Djuvara cartea d-lui Dan Zamfirescu aparuta la editurile Roza Vanturilor/Semne:
    http://www.semneartemis.ro/librarie-online-carti/dan-zamfirescu-istoria-romanilor-vazuta-de-neagu-djuvara-fals-stiintific-sau-tradare-de-tara-/product_info.php/products_id/591

  8. MMP

    @ Liviu
    Deci „Io” ar fi o referinta la faptul ca respectivul domn este continuatorul dinastiei Asanestilor si a taratului romano-bulgar?

  9. Sorin

    Super mișto. Teoria comunistă a străinilor care ne vor răul n-a murit. Eu unul nu pricep ce relevanță are originea lui Neagu Djuvara în această poveste. Faptul că am avut conducători cumani, că ei au fost cei care au agregat micile comunități rurale punând bazele unui stat s-ar putea să fie discutabil dpdv istoric (subscriu la rigoarea cerută de George Damian), dar nu mi se pare inconsistent cu evoluția noastră istorică, nici cu cultura noastră. Unirea și statul modern au fost posibile cu un conducător străin. Nici acum nu putem să agregăm în jurul unei idei fără un lider străin, chit că el este impersonal și se numește UE.

    1. MMP

      Domnule Sorin, e nevoie de cateva precizari. Teoria cu „strainii care ne vor raul” nu este doar o teorie, este una din cele mai raspandite idei romanesti, de dinainte de existenta socialismului. O dovedeste inclusiv Eminescu. I-ati citit scrierile politice?

      Faptul ca acest neam s-a dezvoltat organic a facut orice corp strain sa fie privit ca rau, in sensul in care strica aceasta armonie, aceasta organicitate a societatii. Oamenii nu erau rasisti sau xenofobi, pentru ca ei nu se fereau de om, ci apucaturile si modul sau de viata. E suficient sa ne gandim la reputatia fanariotilor sau la evreii care refuzau integrarea.

      Unirea a fost realizata de Mihai Viteazul. El nu era strain. Hai sa terminam cu mitul „statului modern”, care a facut posibile aparitia versurilor:
      „Si cum vin cu drum de fier,
      Toate cântecele pier,
      Sboara paserile toate
      De neagra strainatate.
      Numai umbra spinului
      La usa crestinului.
      Isi desbraca tara sânul,
      Codrul , frate cu Românul ,
      De secure se tot pleaca
      Si isvoarele îi seaca ,
      Sarac în tara saraca!”

      Acestea nu sunt inventii, ci realitati. Forma statului modern a fost o creatie occidentala, peste capul poporului si care n-avea nicio legatura cu el. De fapt, de la acest „copy-paste” statal ni se trag toate nenorocirile, pana-n ziua de azi. Iar despre UE, nu ma faceti sa zambesc: probabil ca sentimentul anti-ue este un la maxim istoric in aceasta perioada. Ne uneste in adevar… ura pentru UE.

    2. bugsy

      @MMP: Mi se pare ridicol, penibil, jenant si hilar sa vorbesti de „strainii care-ti vor raul” cand in anul 2013 peste jumatate din locuinetele din mediul rural supergetodac au buda in fundul curtii. Mitul „statului modern” nu este un …mit! Romania moderna a fost creata „impinsa de la spate” de marile puteri (Franta in special), iar „varful de lance” au fost intelectuali romani educati la Paris.

  10. MamaMare

    Ce o fi atat de socant in faptul ca Negru Voda nu a fost roman? Carol I a fost roman? Ferdinand a fost roman? Napoleon a fost francez? Wiliam al III-lea al Angliei a fost englez? Carol Robert de Anjou al Ungariei a fost ungur?
    Ne miram ca prostii!

    1. Dacul

      Daca vii cu asa teorii, macar prezinta niste surse credibile. Domnul Djuvara pare ca vorbeste din „burta”.

  11. Alimanescu

    Ceva ce ne scapa este ascuns.Probabil sta in cunoasterea istoriei auxiliare.Djuvara in scrierile sale nu pune mare accent pe asta.

  12. Bazilide

    Pe tema particulei „IO”.. nu am citit o explicatie pertinenta pana acum, insa as vrea sa amintesc inscriptiile latinesti de genul „EGO Zenovius votum posui” de pe donariul de la Biertan. Nu poate fi un tipar similar?

  13. Andrei

    „Io” este o particulă teoforică, abreviere de la „Ioanes” sau „Ioan”, preluată din diplomatica bulgărească. Uneori, domnii valahi sau moldoveni au folosit „Ioanes” neabreviat, mai ales în documentele destinate mănăstirilor. Este folosit în aceleaşi scopuri simbolice în care voievozii sârbi foloseau „Ştefan”. „Io” este un nume adăugat celui deja existent, în momentul accederii la domnie. Poate fi înţeles ca un simbol al înnoirii persoanei, al adăugirii unei calităţi (vezi mult mai dezvoltata ideologie a dublului corp al regelui, folosită în mod extins în Occidentul medieval, explicată pe larg de Ernst Kantorowicz în cartea sa, „Dublul corp al regelui”, apărută recent în traducere românească la Polirom.

  14. Andrei

    P.S.: Cel mai probabil, „Ioanes” înseamnă „alesul lui Dumnezeu” şi denotă dreptul divin în baza căruia domnul îşi exercită atribuţiile.

Comentariile nu sunt permise.