Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.

Chişinăul meu. Chişinăul vostru cum arată pentru 500 de euro?

Am ajuns pentru prima oară la Chişinău în urmă cu vreo 12 ani. Era iarnă şi oraşul era acoperit de zăpadă, iar lângă telefoanele publice stăteau femei în haine de blană care îţi vindeau impulsuri de pe cartele telefonice pentru doar doi lei. O călătorie cu troleibuzele vechi de zeci de ani costa 25 de bani.

La gară m-a „întâlnit” Charlie care m-a învăţat rapid să mă descurc prin oraş. Mi-a stabilit cartierul general la o pizzerie unde lucra Gicu şi unde mi-am lăsat geanta până la ora la care Charlie urma să iasă de la lucru. Am umblat multă vreme pe străzile împodobite cu firme scrise într-o româno-rusă fascinantă: „Deschis veşnic”, „Remont”, „Zolot”, „Cofi”. Pizza de la Gicu a fost delicioasă. Chioşcurile vindeau un singur ziar în română, iar în librării aproape că nu existau cărţi în româneşte. Spre seară m-am întors la pizzeria lui Gicu unde mă aştepta Charlie şi în scurtă vreme ni s-a alăturat Stas. „Cum s-o purtat Gicu?” a fost prima întrebare a lui Stas. „Tăt normal?” – a continuat Stas, dar n-am apucat să răspund că a intervenit Charlie „Da, o fost ghini, l-o hrănit, tăt normal”. „Da’ l-ai lăsat singurel?” – grija aceasta că „are să mi se întâmple ceva” au manifestat-o tot timpul prietenii mei.
Un Chişinău rece şi acoperit de zăpadă, vechi şi totuşi nou, unde am fost primit cu drag – aşa am văzut prima dată acest oraş. Apoi l-am văzut şi în alte anotimpuri, l-am văzut cum îşi schimbă faţa şi reînvie. Pentru mine Chişinăul este un oraş care se schimbă în bine de la o zi la alta, de la un an la altul.
Ce fel de oraş este Chişinăul pentru voi? Puteţi câştiga 500 de euro dacă vă înscrieţi în concursul de articole lansat de Blog pentru Basarabia aici.

Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.

O părere la “Chişinăul meu. Chişinăul vostru cum arată pentru 500 de euro?

Comentariile nu sunt permise.