Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.

Confesiunile unei jigodii

Prin 2008 facea mari furori volumul “Confesiunile unui cafegiu” aparut la Humanitas sub semnatura lui Gheorghe Florescu. Presa culturala de la Bucuresti s-a bulucit sa laude volumul, intelectualii de frunte ai tarii se intreceau care mai de care sa laude dezvaluirile extraordinare ale cafegiului minune Gheorghe Florescu. In colectia de memorii de la Humanitas aparusera pana atunci nume ca Armand Calinescu, Grigore Gafencu, Jeni Acterian, Mihail Sebastian – lipsea cafegiul Gheorghe Florescu.

Am avut onoarea sa-l cunosc pe acest minunat personaj la inceputul anului 2009, in redactia ziarului ZIUA. Iesind pe hol am vazut un omulet agitat ratoindu-se la Cristina Spiridon, redactor la sectia cultura: cand urmeaza sa apara recenzia la volumul lui? El a trimis materiale de mai multe zile si inca nu a aparut nimic! A citit Cristina Spiridon cartea lui? Nu?!? Cand are de gand sa o citeasca? De ce nu apare articolul despre cartea lui maine? Ar fi bine sa fie o recenzie favorabila pentru ca foarte multi oameni de cultura au scris de bine despre el… A durat vreo 30 de minute aceasta scena. Cristina se inrosise toata si astepta ca agitatul personaj sa isi incheie peroratia, ceea ce s-a si intamplat pana la urma. N-am mai simtit nici un imbold sa caut confesiunile cafegiului…

Intamplator am primit cartea cadou zilele trecute. M-am uitat lung la ea si neavand altceva mai bun de facut am si citit-o. M-a socat de la bun inceput lipsa totala de stil a autorului: omul a fost gestionar in sistemul comunist de alimentatie publica si asta a ramas. De mirare ca redactorul de carte nu a simtit nevoia sa adapteze stilul lui Gheorghe Florescu la normele limbii romane literare (exista totusi o scuza pentru redactorul de carte daca a avut parte de un tratament asemnator cu cel aplicat Cristinei Spiridon).

O alta chestiune care m-a socat: verbele folosite. Cartea e plina de expresii de genul: l-am servit preferential, am scos din depozit pentru, o mana spala pe alta, l-am favorizat, i-am adus marfa speciala. Gheorghe Florescu nu a fost altceva decat un trepadus conectat ca o lipitoare la “comertul socialist”. Si-a frecat coatele ani de zile cu securisti si militieni – dar a ramas curat ca un porumbel. Rationamentul nepatarii sale e urmatorul: da, a mituit, a vandut pe sub mana produse de care 80% din romani nu stiau ca exista, a avut venituri suplimentare ilegale – insa toate acestea le-a facut pentru ca marii artisti si scriitori sa aiba parte de “sublima cafea preparata in sistem Avedis”. De parca scriitorii, actorii si oamenii de cultura nu puteau crea fara “sublima cafea preparata in sistem Avedis”. Mai mult, Gheorghe Florescu are pretentia ca prin cafeau sa a participat si el la actul de creatie. Toma Caragiu n-ar mai fost Toma Caragiu, Florin Piersic n-ar mai fi fost Florin Piersic fara “sublima cafea preparata in sistem Avedis”. la urma Gheorghe Florescu a fost si luptator impotriva comunismului, un disident si un nedreptatit: a ajuns in puscarie nu pentru furtisagurile si gainariile lui, nuuu! ci din cauza aripii national-comuniste din Securitate care pusese gand rau cafelei sistem Avedis.

Multi dintre copii din ziua de azi nu stiu ce inseamna bananele puse la pastrare pe sifonier infasurate in ziare, nu stiu ce inseamna sa te trezesti la 3 dimineata sa stai la coada pentru o bucata de salam sau cascaval, nu stiu ca portocalele se coc doar de Craciun, nu stiu ca cea mai buna ciocolata din lume e cea chinezeasca – si nici aia nu se gaseste. Gheorghe Florescu ne povesteste mandru de el ca copii lui au crescut cu “alimente Vest”. Eu nu am crescut cu “alimente Vest” – ca majoritatea generatiei mele – si imi pare rau ca nu i-am citit cartea inainte sa-l vad in redactia ZIUA ca sa am un motiv sa-l scuip, ca pe una din miile de jigodii care au nenorocit tara asta prin coruptia din “sistemul socialist de alimentatie”.

Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.

10 păreri la “Confesiunile unei jigodii

  1. Gigi

    Mare adevar scrisesi, nene! Problema cea mare e ca acesti infractori de drept comun reapar in chip de eroi, inveliti in petale de trandafir si puf de lebada si sint oferiti pe tava drept trufandale! N-am citi cartea dar m-a intrigat insistenta cu care personaje „de cultura” o laudau.Fratele Google m-a ajutat si in 5 minute am descoperit si firele acestei celebritati: fiica acetui individ este Vali Florescu, sotia lui T.O Bobe, amindoi stilpi ai intelectualitatii scriitoricesti contemporane.Sa fi ajuns doamna in cercurile inalte ale intelectualitatii romanesti din cauza ca a mincat numai produse din vest in copilarie? Nimic nu e intimplator in tara asta si acum e rindul copiilor jigodiilor sa fie la pupitru.

  2. Bälcescu

    – Ei uite de-aia am päräsit România dupä „revolutie” pt. cä am stiut cä asa se va-ntâmpla.. Vä doresc mult succes cu d-alde ästia si mentalitätile lor tolerate!

  3. cristi

    „Multi dintre copii din ziua de azi nu stiu ce inseamna bananele puse la pastrare pe sifonier infasurate in ziare, nu stiu ce inseamna sa te trezesti la 3 dimineata sa stai la coada pentru o bucata de salam sau cascaval, nu stiu ca portocalele se coc doar de Craciun, nu stiu ca cea mai buna ciocolata din lume e cea chinezeasca – si nici aia nu se gaseste. Gheorghe Florescu ne povesteste mandru de el ca copii lui au crescut cu “alimente Vest”. ”

    Mai trebuie niste „i”-uri pe ici pe colo… am crezut ca e o scapare de tastatura, dar greseala se repeta.

  4. Pingback: Confesiuni, amintiri, şoapte: Gheorghe Florescu şi Varujan Vosganian | Alex Rădescu

  5. Pingback: Alex Radescu (photo) and his blog: “The Book of Whispers” a poem in prose, an Eden of Death | Cartea Soaptelor

  6. Marian

    Si confesiunile unor jigodii sunt bune, aduce aminte oamenilor ce nu e bine sa faci, sau cum era „pe atunci”.

  7. Schwartz Liviu

    Tocmai critica ta m-a facut curios sa-i citesc cartea.
    S-ar putea sa ai dreptate.

  8. Eufrosin

    Frumos, he, he.. i-as fi aplicat si eu un tratament asemanator personajului, doar ca putin mai viguros. Din cauza unor jeguri din astea am facut noi foamete in zilele acelea. Bata-i Bunul Dumnezeu sa ii bata!

Comentariile nu sunt permise.