Arhiva lunii ianuarie 2011

Post-apocalipsa: The Book of Eli

book of eliAmericanii sunt preocupaţi de prin anii 50 de scenariile postapocaliptice, de pe vremea când toată lumea se temea de un război nuclear total care să şteargă de pe faţa pământului întreaga civilizaţie umană. Cea avea să se aleagă de oameni în acest caz? la această întrebare se străduie să răspundă toate cărţile şi filmele post-apocaliptice.

Mie unuia îmi place genul acesta, în cazul filmelor bune la ele lucrează de obicei sociologi sau scriitori de SF serioşi, iar problemele puse de ei sunt cât se poate de interesante. Ultimul film post-apocaliptic pe care l-am văzut, Book of Eli, intră la categoria filmelor bune. Denzel Washington omoară vreo 30 de oameni în cele aproape două ore de film în încercarea de a duce la loc sigur ultimul exemplar al Bibliei. Nu omorâtul oamenilor a fost captivant pentru mine, ci micile detalii despre supravieţuirea oamenilor: despotul unui mic orăşel îşi bazează puterea pe o sursă de apă pe care doar el o cunoaşte. Printre puţinele animale care au supravieţuit cataclismului nuclear se numără pisicile, iar grăsimea de pisică este folosită pentru a trata arsurile cauzate de soare. Şerveţelele umede de la KFC se numără printre valutele forte. Canibalismul este extrem de răspândit, iar cei care se dedulcesc la carnea de om suferă de boala kuru. Şi multe altele – una peste cealaltă mi-a plăcut The Book of Eli.

N-aţi putea să-i împuşcaţi pe reporteri?

Mihail Bulgakov este un geniu. Ştiu, au mai spus-o şi alţii înaintea mea, dar trebuie să împărtăşesc aici un fragment din „Ouăle fatale”, cât se poate de amuzant. Profesorul Persikov născoceşte o rază a vieţii (după care este agasat de insistenţele unor ziarişti)  şi este abordat de „reprezentantul unei puteri străine” care vrea să o cumpere, Persikov refuză şi cheamă G.P.U (predecesorul NKVD şi KGB). Reprezentanţii G.P.U. vin şi oferă asigurări: Continuarea

De ce fură ţiganii? Fiindcă nu vor să lucreze!

Claude Karnouh a dat zilele astea un interviu pentru Hotnews, absolut magistral. Câteva din ideile profesorului francez:

Aici anticomunismul este o gargara. Singurii anticomunisti nu sunt deloc prietenii mei politici, dar sunt anticomunisti adevarati: legionarii, greco-catolicii si catolicii maghiari.

Ceea ce este cu adevarat periculos este faptul ca Liiceanu, Plesu etc. isi pot etala dizidenta, in timp ce dizidenta adevarata era in timpul lui Dej. Unde erau Marius Oprea, Liiceanu, Patapievici, Plesu, Mihaies in anii ‘70-‘80?

Poporul roman este rasist, ca orice alt popor, numai ca popoarele din Vest tac, pentru ca se tem. Oamenii nu sunt curajosi.

De ce fura din cand in cand tiganii? Fiindca nu vor sa lucreze. Dar de ce nu vor sa lucreze? Fiindca nu vor sa fie alienati. Asta este respectabil. Numai ca traim intr-un sistem european unde munca este o valoare. Atunci tiganii traiesc intr-un sistem extrem de arhaic care nu corespunde cu valorile societatii actuale europene.

Toleranta? Eu nu stiu ce este toleranta. Eu cunosc numai case de toleranta. Toleranta moderna a luat un sens stupid. Acum se practica toleranta analfabetismului, toleranta relativismului general.

Claude Karnouh se declară marxist. Interviul integral aici.

Dana Grecu vorbeşte de europarlamentarii români de la Consiliul Europei

Chiar acum, la Antena 3, Dana Grecu zbiară isterizată despre europarlamentarii PSD care au părăsit Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Lângă ea, Sergiu Andon, care ar trebui să ştie ce şi cum, nu zice nimic. Pe bune că Dana Grecu nu are legătură cu jurnalismul. Dar bănuiesc că isteria ei îşi merită banii.

Lansare de carte: Românii din Bugeac pe cale de dispariţie

Biserici demolate, preoţi bătuţi, monumente vandalizate, cimitire desacralizate, limba română alungată din şcoli, deznaţionalizare şi purificare etnică – aceasta este soarta de azi a românilor din Bugeac, sudul Basarabiei, sau regiunea Odesa din Ucraina după denumirea oficială. Mai mult de 120.000 de etnici români sunt supuşi zilnic unui agresiv proces de deznaţionalizare după cum am putut constata la faţa locului în vara anului 2010. Continuarea

Racul, broasca şi o ştiucă la guvernare.

Am citit cu interes „Acordul privind constituirea şi funcţionarea Alianţei pentru Integrare Europeană” şi mi-a trezit în minte două expresii: „racul, broasca şi o ştiucă” şi „frecţie galenică”. Pentru că este un document bine fundamentat, axat pe cooperare, cu expresii limpezi şi care atribuie fiecărui membru al Alianţei un rol cât se poate de clar. Doar că… nu există sancţiuni. Continuarea

Războinicii cibernetici ai Estoniei

În Estonia a fost formată o grupare de voluntari care au misiunea de a proteja ţara faţă de atacurile electronice. Ştirea a stârnit o serie de dezbateri pe internet, în primul rând, datorită modului de organizare: este vorba practic de o grupare paramilitară, alcătuită din 80 de specialişti care se reunesc săptămânal pentru a simula atacuri şi răspunsuri la acestea – iar în caz de război, această grupare se va subordona armatei estoniene. Mulţi se întreabă dacă nu cumva este periculoasă o astfel de organizare şi dacă nu cumva membrii ei vor scăpa de sub control. Însă acest lucru pare să se încadreze în logica războiului total, care stă la baza strategiei militare a Estoniei şi care solicită participarea tuturor cetăţenilor în caz de conflict. Continuarea

Uniunea Europeană şi lecţia Franţa – Schengen

Franţa a blocat la sfârşitul săptămânii trecute adoptarea raportului tehnic privind aderarea României la spaţiul Schengen. Toată această poveste reprezintă un caz cât se poate de clar al interacţiunii în cadrul UE. Iar politicienii şi publicul din RM trebuie să fie pregătiţi din timp pentru astfel de evenimente, dacă într-adevăr doresc să adere la Uniunea Europeană. Continuarea

Gheorghe Gheorghiu-Dej în imagini. De la tinereţe până la bătrâneţe (2)

Continuă în rândurile următoare prezentarea vieţii llui Gheorghe Gheorghiu-Dej în imagini. Spre deosebire de comuniştii veniţi de la Moscova călare pe tancurile sovietice şi care îşi petrecuseră viaţa prin conferinţe şi şcoli de partid, Gheorghiu-Dej chiar era muncitor şi petrecuse mulţi ani în închisoare după grevele de la Griviţa din 1933. În închisoare Gheorghe Gheorghiu-Dej şi-a creat o structură de credincioşi care aveau să se afle alături de el permanent şi, mai presus de orice, a stabilit relaţii excelente cu spionii sovietici închişi alături de comuniştii români. Iniţial un necunoscut pentru Moscova, Gheorghiu-Dej a intrat din ce în ce mai mult în graţiile Kremlinului datorită „originii sănătoase” şi prizei reale la publicul muncitoresc din România. A ştiut să navigheze prin apele tulburi ale anilor 40 şi 50 în luptele interne de partid şi să iasă învingător cu sprijinul „grupului din închisori” şi cel al Moscovei. După care s-a ridicat şi a pornit o politică independentă a României faţă de Uniunea Sovietică.

Ministru al Transporturilor

Pe 6 martie 1945 regele Mihai numea primul guvern dominat de comunişti în urma presiunilor venite de la Moscova (regele României ar fi fost intimidat de trimisul lui Stalin, Vîşinski, care a bătut cu pumnul în masă şi a trântit uşa de a căzut tencuiala – putea şi regele să bată cu pumnul în masă…). Gheorghe Gheorghiu-Dej avea să fie ministru al Transporturilor în acest guvern. În imaginea de mai jos, proaspătul ministru vorbeşte la mitingul din 6 martie 1945 din Bucureşti care consfinţea „victoria forţelor democrate”.

1945-martie-6-gheorghe-gheorghiu-dej-miting-piata-natiunii

Click pentru imagine mărită

Uniunea Sovietică s-a folosit de chestiunea Ardealului pentru îngenuncherea României. A existat un comitet sovietic care a analizat soarta Europei de est cu multă vreme înainte de încheierea războiului. Valter Neulander (Valter Roman, tatăl lui Petre Roman) recomanda ca Ardealul să fie independent. Strategii sovietici au ales calea şantajului: vă dăm Ardealul dacă cedaţi. Aşa că în toamna anului 1944 administraţia românească abia instalată a fost alungată şi Ardealul de nord a intrat sub guvernarea Armatei Sovietice. După ce a fost instalat guvernul comunist al lui Petru Groza, sovieticii au permis reinstalarea administraţiei româneşti în Ardeal. Fotografia de mai jos a fost făcută la ambasada sovietică de la Bucureşti pe 14 martie 1945, după retrocedarea Ardealului, de la stânga la dreapta pe scaune: Gheorghe Gheorghiu-Dej, generalul Vinogradov, Petru Groza, Vîşinski şi Guţă Tătărescu (fostul premier liberal al României, tovarăş de drum al comuniştilor).

1945-martie-14-retrocedarea-ardealului

Click pentru imagine mărită

În 1946, Gheorghe Gheorghiu-Dej avea să facă parte din delegaţia României la Conferinţa de Pace de la Paris (de la dreapta la stânga, aşezaţi): generalul Dămăceanu, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Guţă Tătărescu, Lucreţiu Pătrăşcanu.

1946 delegatia-romana-conf-pace-paris-1946

Click pentru imagine mărită

Luna noiembrie a anului 1946 avea să fie una extrem de tensionată: urmau primele alegeri după o foarte lungă perioadă de timp (dictatura carlistă urmată de dictatura antonesciană, vezi aici cu ce se ocupa regele Mihai în aprilie 1946). Pe 7 noiembrie 1946 Gheorghe Gheorghiu-Dej participa alături de patriarhul Nicodim şi regele Mihai la o recepţie dată de Ambasada Sovietică.

1946-noiembrie-7-dej-patriarhul-nicodim-regele-mihai-receptie-ambasada-sovietica

Click pentru imagine mărită

Pe 19 noiembrie 1946 Gheorghe Gheorghiu-Dej vota pentru „democraţie populară” – alegerile au fost falsificate şi România a intrat la acea dată în epoca comunistă.

1946-noiembrie-19-dej-voteaza-bpd

Click pentru imagine mărită

Alături de liderul comuniştilor bulgari Gheorghi Dimitrov.

1947-ghdimitrov-dej-bulgaria

Click pentru imagine mărită

La vârful puterii

În 1950 nu mai erau foarte mulţi în stare să conteste puterea comuniştilor în România. Mai existau câteva grupuri izolate de luptători în munţi – însă clasa politică a perioadei interbelice dispăruse pur şi simplu în închisori sau la canal. Gheorghe Gheorghiu-Dej putea vota liniştit pentru dispariţia judeţelor şi apariţia raioanelor.

1950-6-septembrie-dej-voteaza-pentru-legea-raioanelor

Click pentru imagine mărită

În 1951 ziua de naştere a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej era aniversată cu modestie proletară. Ana Pauker, Vasile Luca nu erau încă puşi cu botul pe labe, Pătrăşcanu era în închisoare şi se încăpăţâna să nu îşi mărturisească crimele. Nicolae Ceauşescu era prezent la ziua tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej în uniformă de general (se ocupa de educaţia politică a armatei – vezi în stânga imaginii).

1951-8-nov-ziua-lui-dej

Click pentru imagine mărită

În 1952 Gheorghe Gheorghiu-Dej îi dădea indicaţii inclusiv lui Mihail Sadoveanu, un scriitor profitor al tuturor regimurilor.

1952-decembrie-20-dej-si-sadoveanu

Click pentru imagine mărită

Parada de 1 mai 1953.

1953-mai-1

Click pentru imagine mărită

Într-un moment de relaxare în 1957, Gheorghe Gheorghiu-Dej alături de Petru Groza.

1957-dej-groza

Click pentru imagine mărită

Ziua de naştere a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej din 1961. Acum este cu adevărat stăpânul României! (în spatele lui se vede Emil Bodnăraş, unul dintre cele mai misterioase personaje ale comunismului românesc şi Nicolae Ceauşescu, care trecuse de la uniformă la costumul civil).

1961-8-nov-ziua-lui-dej

Click pentru imagine mărită

23 august 1964. Douăzeci de ani de la evadarea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej din lagărul de la Târgu-Jiu şi începutul ascensiunii sale. După douăzeci de ani de lupte din care a ieşit învingător, unul dintre puţinii comunişti supravieţuitori ai epurărilor staliniste, al celui de-al Doilea Război Mondial, al altor epurări staliniste, al luptelor interne din partid, după ce s-a opus cu succes Uniunii Sovietice şi a demarat apropierea României comuniste de statele capitaliste, Gheorghe Gheorghiu-Dej era bolnav cancer. Avea să moară peste şase luni.

august_1964_23_gheorghe-gheorghiu-dej

Click pentru imagine mărită

Bonus tabloid: Gheorghe Gheorghiu-Dej în chiloţi

Una din rarele imagini cu Gheorghe Gheorghiu-Dej într-o postură neoficială: la mare, jucându-se cu un copil.

dej-la-mare

Click pentru imagine mărită

Vezi şi partea I a articolului.

Gheorghe Gheorghiu Dej în imagini. De la tinereţe până la bătrâneţe (1)

Gheorghe Gheorghiu Dej a fost stăpân absolut al României comuniste după îndepărtarea grupului Ana Pauker-Vasile Luca din 1952, iniţiator al comunismului naţional, cel care a reuşit să îndepărteze trupele sovietice din România. Gheorghe Gheorghiu Dej s-a opus deschis Moscovei în anii 60, a declanşat un proces de apropiere faţă de Occident continuat de Nicolae Ceauşescu. A ocupat cel mai important post din acele vremuri: acela de secretar general al Partidului Comunist Român. A fost nemilos cu adversarii (Lucreţiu Pătrăşcanu ar fi fost executat din ordinul său direct, iar Ana Pauker a scăpat la limită de o soartă asemănătoare), s-a dovedit multă vreme a fi credincios Moscovei (şi-a dat tot concursul la zdrobirea rebeliunii maghiare din 1956), în perioada domniei sale s-a petrecut epurarea intelectualităţii româneşti, apogeul crimelor comunismului în România, i-au plăcut femeile şi băutura. A avut o viaţă tumultuoasă, născut la 8 noiembrie 1901 a murit pe 19 martie 1965. Am adunat mai jos o serie de imagini care să ilustreze traseul lui Gheorghe Gheorghiu Dej în viaţă (imaginile provin din fototeca online a comunismului şi arhiva revistei LIFE). Pe mine personal m-a interesat să urmăresc modul în care s-a modificat fizionomia lui Gheorghe Gheorghiu Dej, cum de la un oarecare electrician CFR din anii 20 a ajuns un lider nemilos, cu o privire de om cu care nu e bine să glumeşti, având la activ anihilarea unor duşmani numeroşi şi la fel de periculoşi ca şi el… Continuarea

Deportarea ţiganilor în Transnistria. Răspuns pentru Vitalie Cojocari

Vitalie Cojocari mă plasează în faţa premierului moldovean Vladimir Filat (într-un mod neaşteptat, nesperat şi nedorit) într-un prea puţin onorabil top al penibililor săptămânii. Un politician se străduieşte ani de zile, munceşte cu sârguinţă pentru a ajunge într-o asemenea poziţie, iar eu, un umil jurnalist îi retez calea şi mă plasez înaintea lui scriind câteva fraze.

Continuarea

Harta Ungariei Mari la UE. Iar fac mişto ungurii de noi…

Harta Ungaria Mare la UE

Harta Ungaria Mare la UE, foto euobserver.com

Deci ungurii sunt puşi pe enervat lumea. Acum au pus în clădirea Consiliului European un covor de 200 de metri pătraţi pe care apare harta Imperiului Habsburgic (ce include harta Ungariei Mari) cu anul 1848 pe ea, alături de imagini ale altor binecuvântări pe care poporul maghiar le-a adus Europei. Bineînţeles, preşedinţia ungară a Uniunii Europene a negat că ar fi vorba de cine ştie ce intenţii, cum ar fi negarea simbolică a Trianonului. Ba chiar dimpotrivă, harta Imperiului Habsburgic ar aduce aminte chipurile de anul 1848 şi „primăvara naţiunilor”, după cum a spus purtătorul de cuvând maghiar Marton Hajdu.

Continuarea

plaja de la mamaia hotel parc

Litoralul românesc. Plaja de la Mamaia în 1964

plaja de la mamaia hotel parc

Auzisem din povestirile bunicii că plaja de la Mamaia era cu mult mai lată decât este în prezent, dar nu îmi venea să cred că era chiar atât de lată. De la fotograful Carl Mydans avem o altă serie de fotografii cu plaja de la Mamaia din anul 1964. Dacă mă uit cu atenţie şi compar cu dimensiunile oamenilor mi se pare că plaja de la Mamaia s-a îngustat de cel puţin trei ori în anii care au trecut de când a fotografiat-o Carl Mydans pentru revista americană LIFE.

Continuarea