Arhiva lunii noiembrie 2011

Ziua românilor de pretutindeni

Blogosfera nu este animată în mod tradiţional de valorile româneşti. Atenţia se îndreaptă de obicei spre gadgeturi, bârfe, maşini şi glume – tot felul de chestii neutre. Există un val de indiferenţă faţă de „românism”, asta ca să nu-i spun val de dispreţ. Parcă este un fel de concurs pe internet „cine aruncă mai mult noroi asupra românilor”. Iniţiativa asta cu „românii sunt deştepţi” mi se pare total aiurea. Dacă nu s-ar fi trezit nu ştiu ce firmă nu ar fi făcut nimeni nimic. Dar să revenim la ziua românilor de pretutindeni. Priviţi vă rog harta de mai jos.

Harta etnica a romanilor de la 1885

Harta etnică a românilor de la 1885

Cumva în mentalul colectiv contemporan s-a înfipt imaginea hărţii României actuale. Cine se gândeşte la români îi răsare în minte această hartă actuală, nimeni nu conştientizează că românii se găsesc pe un spaţiu mult mai extins. Iar unde sunt români este şi România. Mai priviţi o dată harta de mai sus. Răspândirea românilor din ziua de azi este în mare cam aceeaşi. Românii de pretutindeni sunt mult mai mulţi şi pe un spaţiu mult mai larg decât actuala hartă politică. Mai priviţi o dată această hartă şi gândiţi-vă ce forţă ar reprezenta românii dacă nu ar exista tot acest noroi care de multe ori ni-l aruncăm singuri în obraz.

Acesta este primul an în care se serbează „Ziua românilor de pretutindeni”. Eu vă invit să mai priviţi o dată harta de mai sus şi să vă gândiţi că românii nu sunt puţini. Iar dacă aveţi timp, azi la orele 16:30 puteţi veni la o dezbatere la care să îl audiaţi pe profesorul Ion Bulei. La Cafeneaua Liberală ”I.C. Brătianu” (str. Doamnei, nr.9, București). Via InfoPrut.

Lege împotriva cumetriilor pentru reforma clasei politice la Chişinău

Tudor Darie a lansat o idee de dezbatere asupra reformei clasei politice la Chişinău. Nu este o dezbatere nouă, nici în Republica Moldova, nici prin alte părţi. Eu am o idee simplă şi imposibil de pus în practică pentru această eventuală reformă: o lege împotriva cumetriilor în Republica Moldova.

Cumetriile au constituit unul din mecanismele de rezistenţă din timpurile sovietice. Cumetriile alcătuiesc o reţea vastă, care depăşeşte orice fel de limite. Sovieticii nu le-au putut scoate din circulaţie (nu cred că au încercat, iar dacă au fost conştienţi de ele le-au folosit în interes propriu). În prezent cumetriile din Republica Moldova alcătuiesc adevărata hartă a intereselor politice, economice şi personale. Cum ar fi să apară un articol în care să fie dezvăluit faptul că liberal-democratul-socialo-schimbist X este cumătru cu democrat-liberalul-schimbist Y, la rândul lui cumătru cu democratul-schimbist Z şi toţi aceştia sunt cumătrii cu omul de afaceri W? Nu ştiu de ce am impresia că un astfel de articol nu va apărea vreodată.

Sovieticii au eşuat la Chişinău în mare parte din cauza cumetriilor. Democraţia de azi se clatină tot din cauza cumetriilor. Singura şansă de reformă a clasei politice de la Chişinău este scoaterea cumetriilor în afara legii. Există şi varianta obligării politicienilor să îşi facă publică o declaraţie de cumetrii.

Furtul de articole în online. Două încercări de reglementare în justiţie în România

Există o boală gravă în internetul românesc: furtul de articole. Foarte multe articole sunt preluate integral de pe paginile celor care le-au scris şi puse pe alte pagini (uneori cu link către pagina originală, de cele mai multe ori fără link). Uneori există o discuţie între autor şi cei care îl preiau, de cele mai multe ori nu există nici un fel de discuţie.

Julius Constantinescu (Daily Cotcodac) şi Groparu s-au hotărât să îl dea în judecată pe Mihai Morar pentru furt de glume. Ceea ce este bine, poate se stabilesc nişte precedente şi se mai potoleşte lumea.

Eu unul văd situaţia cam aşa: este destul de aiurea să preiei un text integral, chiar şi cu link către pagina originală şi în condiţiile în care ai vorbit cu autorul şi omul a spus că este de acord cu chestia asta. Mult mai de efect este să spui în câteva rânduri de ce ţi-a plăcut sau nu ţi-a plăcut respectivul articol şi apoi să dai link spre pagina originală. (Nu pot să uit cum Hotnews s-a ridicat ciordind articole de pe ediţiile de internet ale ziarelor şi acum face scandal ori de câte ori îi sunt „preluate” articolele).

Galerie foto: soprana Maria Cebotari

Soprana Maria Cebotari este destul de puţin cunoscută în România, de aceea am adunat aici câteva imagini ale ei, imagini provenite din arhiva digitală a Bibliotecii Naţionale. Născută în Basarabia, Maria Cebotari a fost una dintre stelele operei europene în perioada interbelică. Mai multe detalii despre biografia Mariei Cebotari aici. Faptul că apogeul carierei ei a fost în Germania în timpul nazismului a împins-o pe Maria Cebotari într-un con de umbră în vremurile comuniste. Maria Cebotari a jucat şi în filmul anti-comunist „Odessa în flăcări”, co-producţie româno italiană care a câştigat marele premiu al Festivalului de film de la Veneţia din 1942 (filmul a fost recent descoperit în Italia). Cenzurarea Mariei Cebotari a continuat şi în zilele noastre: documentarul lui Victor Druc despre viaţa sopranei a fost difuzat cu greu în anul 2006 la Chişinău în timpul administraţiei comuniste.

Ordinul lui Hitler referitor la legionari. Favorul făcut de Himmler lui Horia Sima

Expresia „Garda de fier. Organizaţie teroristă de tip fascist” şi ideea că legionarii au fost protejaţii şi asociaţii naziştilor au devenit cumva axiome în istoriografie. Am găsit câteva documente care contrazic acest punct de vedere. De fapt este vorba de un întreg dosar alcătuit de subordonaţii lui Joachim von Ribbentrop în jurul fugii lui Horia Sima din Germania în Italia.

O poveste încă nebuloasă încercarea de fugă a lui Horia Sima din 16 decembrie 1942. Ministrul italian de externe Galeazzo Ciano nota cu acest prilej „A sosit în Italia Horia Sima, şeful legiunii româneşti. Pentru că a fugit din Germania, cu un paşaport fals, Himmler ne cere extrădarea lui. Din partea mea, l-am consiliat pe Duce să-l extrădeze, fără alte discuţii, cu atât mai mult cu cât prezenţa lui aici ne-ar crea probleme cu Antonescu. Apoi, una peste alta, un derbedeu mai puţin.” Nici italienii nu îi iubeau foarte tare pe legionari. Dar să vedem cum a hotărât Hitler să îi trateze, după ce Horia Sima a fost readus în Germania. (fotografiile documentelor le puteţi vedea la sfârşitul articolului). Pe scurt: naziştii i-au internat pe legionari în lagărele de concentrare de la Buchenwald şi Sachsenhausen (la Buchenwald în spatele sârmei ghimpate, iar Horia Sima la izolare, în lagărul de la Sachsenhausen).

Ordinul lui Hitler referitor la legionari

„Comunicare telefonică din 21.01.1943 din „Wolfschanze” (n.trad. Vizuina lupului, cartierul general al lui Hitler)

Referitor la: legionarii români

1. Cei 150 de legionari români care muncesc la uzinele Heinkel din Rostock rămân în continuare angajaţi ai uzinelor Heinkel. Totuşi nu vor mai fi trataţi de SS ca legionari români, ci ca refugiaţi politici cu drept de azil şi în cazul în care nu s-a întâmplat asta deja vor trebui să îşi aleagă un reprezentant pentru relaţia cu autorităţile germane. Acest reprezentant va trebui să comunice restului legionarilor că toţi legionarii de la uzinele Heinkel ar fi trebuit să fie internaţi într-un lagăr de concentrare după fuga lui Horia Sima. Însă acest lucru a fost anulat. În cazul în care unul dintre legionari va lua legătura cu România, direct sau indirect, toţi cei 150 de legionari de la Heinkel vor fi internaţi într-un lagăr de concentrare. De asemenea nu li se va permite nici un fel de activitate politică internă sau externă. În cazul unei evadări sau a unei plecări nepermise toţi legionarii vor fi internaţi într-un lagăr de concentrare.

2. Ce-a de-a doua grupă de aproximativ 150 de legionari care în prezent sunt internaţi în lagărul special Fichtenhain dependent de lagărul de concentrare Buchenwald rămân deţinuţi acolo în continuare, în spatele sârmei ghimpate şi sub pază severă, totuşi trebuie trataţi bine. Trebuie să li se aducă la cunoştinţă că încercarea de evadare sau activitatea politică fie şi din partea unuia singur dintre ei va avea urmări neprevăzute pentru toţi legionarii.

3. Cei 13 şefi ai legionarilor români, Iaşinschi şi ceilalţi, trebuie internaţi într-un alt lagăr în celule izolate. Trebuie să li se aducă la cunoştinţă că în cazul încercării de evadare sau a desfăşurării de activităţi politice ale unuia dintre ei vor fi predaţi cu toţii României.

4. Horia Sima şi adjutantul său Borobaru vor fi separaţi de ceilalţi legionari şi supravegheaţi sever.

5. Domnul ministru de Externe al Reichului va publica un comunicat de presă referitor la fuga lui Horia Sima şi va face o comunicare oficială Guvernului României prin trimisul von Killinger pentru a încheia în mod clar această afacere.

6. Domnul ministru de Externe al Reichului îl roagă prin intermediul Obergruppenfuhrer Wolff pe Reichsfuhrer SS (n.trad. – Heinrich Himmler) să emită un ordin către autorităţile subordonate lui prin care să interzică legăturile dintre legionarii români internaţi în lagăre şi cetăţenii români care pot circula liber, iar acestora din urmă să li se interzică să fie legionari sau să facă parte din partide politice. Reichsfuhrer SS crede că trebuie permise relaţiile cu cetăţenii români de sex masculin şi feminin (anume soţiile şi fiicele lor), ca şi cu delegaţiile economice şi militarii români.

„Wolfschanze”, 21 ianuarie 1943

(Dictat de Obergruppenfuhrer Wolff)”

Tratament special pentru Horia Sima

Heinrich Himmler îi scria personal lui Joachim von Ribbentrop pe 15 martie 1943 pentru a-i aduce la cunoştinţă îndeplinirea ordinelor lui Hitler şi a preciza că a dat ordin ca Horia Sima să aibă parte de un timp mai lung de plimbare – în condiţiile în care acesta era ţinut în izolare.

„Dragă Ribbentrop,

Horia Sima şi adjutantul său Borobaru se găsesc în prezent în lagărul de concentrare Sachsenhausen, deplin izolaţi în clădirea cu celule individuale.

Anexat îţi trimit un raport al Serviciului de Siguranţă al Reichului din 10.03.1943. Între timp am dat indicaţia ca Horia Sima să primească un timp mai lung de plimbare.

De asemenea îţi transmit o scrisoare trimisă de Horia Sima către Gruppenfuhrer SS Muller. Se înţelege de la sine că Muller nu a menţionat nimănui această scrisoare şi nu a dat ocazia ca ea să fie scrisă. Această scrisoare poate fi explicată prin poziţia fanatică şi inflexibilă a lui Horia Sima.

Vei înţelege că mă abţin de la orice comentariu sau poziţie faţă de această scrisoare.

Heil Hitler!

Al tău,

H. Himmler

Documentele de mai jos fac parte din dosarul „Aussenpolitischen Ubersichten” cuprins în arhiva lui Joachim von Ribbentrop. Arhiva aceasta a fost capturată de armata americană în 1945. Reproducerile documentelor au fost făcute de pe microfilm, Arhivele Naţionale, Colecţia Microfilme SUA, rola 261, cadrele 31419-31422 (ordinul lui Hitler referitor la legionarii din Germania) şi cadrul 31446 (scrisoarea lui Heinrich Himmler către Joachim von Ribbentrop)

P.S. Scrisoarea lui Horia Sima către Obergruppenfuhrer SS Muller şi întreaga intrigă din jurul acestei poveşti merită un studiu separat. Aici am vrut doar să arăt cât preţ puneau naziştii pe legionari. Scrisoarea către Ribbentrop este semnată manu propria de Heinrich Himmler.

O carte excelentă: Politica de moldovenizare în R.A.S.S. Moldovenească

Deşi a apărut cu destul de multă vreme în urmă (în 2004), cartea scrisă de Argentina Gribincea, Mihai Gribincea şi Ion Şişcanu rămâne un volum de referinţă în chestiunea limbii moldoveneşti. În cele peste 300 de pagini reuneşte documente care probează modul artificial în care s-au străduit sovieticii să creeze o nouă limbă la est de Nistru şi cum această invenţie a fost transferată după anul 1944 în teritoriul dintre Prut şi Nistru. Introducerea acestui volum de documente este cât se poate de lămuritoare asupra evenimentelor din anii ’30 ai secolului trecut. Cartea poate fi descărcată gratuit în format electronic pe blogul Argentinei Gribincea, legătura directă aici:

Coperta Politica de moldovenizare

 

Lista de publicaţii a Argentinei Gribincea (multe pe internet!) despre artificialitatea limbii moldoveneşti.

Galerie foto: Vasile Alecsandri. Câteva portrete, de la tinereţe până la bătrâneţe

Vasile Alecsandri a rămas înţepenit în mintea românilor ca poet (nici prea-prea, nici foarte-foarte) şi cu o singură fotografie. Cine îşi aminteşte de Vasile Alecsandri îşi aminteşte şi de prima fotografie din cele de mai jos. Dar s-au păstrat şi alte imagini ale lui, iar Vasile Alecsandri nu a fost doar poet. Pe lângă cele trei fotografii noi ale lui pe care le puteţi vedea în continuare aş vrea să amintesc faptul că Vasile Alecsandri nu a fost doar poet. Un portret al lui există în galeria miniştrilor de externe ai României, şi din când în când mai apare câte o menţione despre el că ar fi fost şi ambasador la Paris. Însă nu am găsit deocamdată pe nicăieri ceva amănunte despre activitatea diplomatică a Lui Vasile Alecsandri. Şi totuşi a făcut parte din diplomaţia românească de la sfârşitul secolului al XIX lea, când se petreceau foarte multe lucruri interesante cu România.

Imaginile de mai jos provin din arhiva fotografică a Bibliotecii Naţionale a României.

Vasile Alecsandri

 

Vasile Alecsandri

 

Vasile Alecsandri

 

Vasile Alecsandri

Cum ne-au furat sovieticii câteva insule din Delta Dunării. Câteva documente noi

După ocuparea Basarabiei din 28 iunie 1940, sovieticii şi-au amintit că nu au ocupat tot ce le trebuia. Negocierile privind trasarea liniei de graniţă (las aici deoparte chestiunea ţinutului Herţa) s-au dovedit a fi foarte dificile. Sovieticii cereau nici mai mult nici mai puţin decât braţul Chilia din Delta Dunării. Noua poziţie a sovieticilor nega graniţa din 1878 (stabilită tot de Moscova!).

Voi n-aveţi ce face cu braţul Chilia, dar nouă ne trebuie!

În prima fază a negocierilor (6 septembrie – 24 octombrie 1940) generalul sovietic Matvei Malanin a spus că România rămâne cu canalele Sulina şi Sfântul Gheorghe care îi sunt de-ajuns, aşa că ar face bine să cedeze canalul Chilia. În ciuda argumentaţiei originale a sovieticilor, românii au refuzat să cedeze. În noaptea de 25-26 octombrie 1940 sovieticii au făcut ce ştiau ei mai bine: au plecat la furat. În această noapte au fost ocupate insulele Daleru Mare şi Salangic, iar 6 grăniceri români au murit în luptele date cu această ocazie. Pe 26 octombrie 1940 sovieticii au ocupat şi insulele Tătaru Mare, Daleru Mic, Maican şi Limba – astfel braţul Chilia a devenit curs de apă interioară a Uniunii Sovietice. Ministerul român de Externe a depus un protest oficial, la care a răspuns comisarul adjunct pentru afaceri străine al URSS, Andrei Vîşinski. Sovieticul a spus că România ar trebui să renunţe la acest protest deoarece respectivele insule nu îi trebuiesc, însă sunt foarte importante pentru Uniunea Sovietică.

Poveste veche, probleme noi

Istoria insulelor din Delta Dunării a continuat şi după 1944.  Pe 4 februarie 1948 premierul comunist Petru Groza a semnat la Moscova un "Protocolul referitor la precizarea parcursului liniei frontierei de stat între România și URSS". Sovieticii nu au îndrăznit să meargă cu hoţia la Conferinţa de Pace de la Paris din 1947 (acolo unde insulele din Delta Dunării şi Insula Şerpilor au rămas în componenţa României). Aşa că au preferat să se folosească de uneltele lor instalate la Bucureşti. Prin acest protocol România a renunţat la Insula Şerpilor, dar şi la insulele Tătaru Mic, Daleru Mic și Mare, Maican și Limba.

Povestea braţului Chilia nu s-a oprit aici. Ucraina a preluat această hoţie de la Uniunea Sovietică şi se ţine de ea cu dinţii. În 2010 au apărut ceva discuţii despre modificarea graniţei din Delta Dunării dintre România şi Ucraina (pe baza ideii că s-a modificat cursul apei şi astfel ar trebui modificată şi graniţa).

Documentele noi

Relativ la toată această poveste am găsit corespondenţa diplomatică germană referitoare la evenimentele din octombrie 1940, când Uniunea Sovietică a ocupat insulele din Delta Dunării. În câteva zile sper să spun aici povestea din aceste documente.

Cine sunt cu adevărat moldovenii.md?

La Chişinău aproape orice este posibil. Ultima găselniţă fără precedent în analele jurnalismului: interviul fără intervievat. Publika.md şi Inprofunzime.md publică un „Interviu cu conducătorul proiectului moldovenii.md” din care lipseşte tocmai „conducătorul proiectului moldovenii.md” Nu apare nici un nume, nici o fotografie. Bine, interviul este unul publicitar (Inprofunzime.md marchează chestia asta cu un P mare chiar de la început, Publika.md plasează o literă P la sfârşitul interviului, absolut stingheră). Chiar şi publicitar, totuşi un interviu are nevoie de un intervievat. Foarte ciudat acest proiect moldovenii.md.

Pe pagina Publika.md unde apare interviul fără intervievat, Nicolae Pascaru scrie în forţă „Românii atacă din nou” (atacul fiind anunţul unei taxe consulare de 35 de euro pe vizele de intrare în România după aderarea la spaţiul Schengen). Dar să vedem ce teze mai ventilează moldovenii.md la jumătate de an de la înfiinţare în acest minunat interviu publicitar (încă o dată: interviu fără intervievat!).

1. Arealul carpato-nistrean reprezintă zona din care au plecat toate civilizaţiile antice. Dacă nu exista spaţiul carpato-nistrean nu prea mai exista nimic. O teză exagerată a descoperirilor arheologice de prin perioada neolitică. Ideea se regăseşte şi prin România.

2. Moldovenii nu sunt urmaşii romanilor, ci ai dacilor. Corolar: romanii au învăţat limba latină de la daci. Altă idee extrem de răspândită şi în România printre tot felul de exaltaţi şi diletanţi.

3. În spatele proiectului moldovenii.md nu se află nici un politician sau serviciu secret. Totuşi nu se spune clar cine susţine acest proiect cu peste 60 de colaboratori. Banii vin de la un grup de oameni de afaceri moldoveni şi patrioţi.

4. Limba română este aceeaşi cu limba moldovenească, doar că românii au adoptat multe cuvinte străine. Teza asta este mai veche, de prin perioada stalinismului, când limba română era acuzată că era „limbă boierească” şi „franţuzită”.

Până la urmă nu este nimic nou. Ideile lansate şi discreţia extremă cu privire la identitatea oamenilor din spatele proiectului (dar mai ales ideile) indică o singură origine posibilă: Moscova.

Limba românească în Moldova medievală

Raţionamentul moldoveniştilor este simplu: ţara Moldova – poporul moldovenesc – limba moldovenească. La nivelul următor al raţionamentului vin mărturiile scrise despre limba moldovenească din evul mediu. Însă toţi moldoveniştii ocolesc cu multă grijă mărturiile despre limba română în Moldova medievală. Şi nu sunt puţine aceste mărturii. Moldoveniştii susţin că statul România a apărut târziu, în secolul al XIX lea, astfel că nici vorbă de „limbă românească” în evul mediu.

Doar că „limba românească” exista în Moldova medievală. În 1646 voievodul Moldovei Vasile Lupu tipărea la Iaşi „Cartea românească de învăţătură”, un corpus legislativ foarte bine închegat. De ce voievodul moldovean nu i-a zis „Carte moldovenească de învăţătură”? Greu de explicat pentru moldovenişti, tocmai de aceea este şi ocolit cu mare grijă acest subiect. Dar să vedeţi că moldovenii lui Vasile Lupu ştiau că vorbesc limba română, iată ce scriau în introducere:

După tocmala şi nevoinţa mării sale domnului datu-s-au învăţătură şi mie unui mai mic şi nice de o treabă a mării sale rob, Evstratie biv logofet, de am scos aceaste pravile şi le-am tălmăcit den scrisoare grecească pre limbă românească ca să poată înţeleage toţi.

Deci: voievodul Moldovei medievale a comandat o traducere din limba greacă în limba română, nu în limba moldovenească. Mai jos puteţi vedea coperta pravilei lui Vasile Lupu, scrisă în limba română cu litere chirilice.

 

Sursă imagine: tipărituriromanesti.wordpress.com. Tot aici puteţi descărca şi transcrierea Pravilei lui Vasile Lupu.

Oraşul Ismail în perioada interbelică

Una din tezele răspândite de moldovenişti este aceea că în perioada interbelică România a tratat Basarabia ca pe o regiune cucerită, ca pe o zonă colonială. Conform acestei teze românii nu au făcut altceva decât să jefuiască Basarabia şi nu au existat nici un fel de investiţii. Am adunat aici câteva imagini ale oraşului Ismail din perioada interbelică (sursă fotografii: Biblioteca Naţională a României). Chiar şi sub „barbara” stăpânire românească oraşul Ismail arăta destul de bine…

Ismail - Catedrala orasului cu Monumentul  Regelui Ferdinand I

Ismail - Catedrala orasului cu Monumentul Regelui Ferdinand I

Statuia regelui Ferdinand nu mai există în prezent în Ismail. Bulevardul care duce spre catedrală este ornat cu statui de conducători sovietici. Dar ar fi interesant de aflat ce s-a întâmplat cu statuia regelui Ferdinand, cum a fost dărâmată şi care a fost soarta ei.

 

Ismail - Catedrala orasului

Ismail - Catedrala orasului

 

Ismail - Bulevardul Regina Maria

Ismail - Bulevardul Regina Maria

Fostul bulevard Regina Maria din Ismail există şi azi, presărat cu terase. Doar că are altă denumire.

Ismail - Vedere spre Dunare

Ismail - Vedere spre Dunare

O altă perspectivă asupra statuii regelui Ferdinand din Ismail. Clădirea din stânga (fostul liceu de fete) există şi în ziua de azi.

Ismail - Cimitirul Eroilor

Ismail - Cimitirul Eroilor

Monumentul soldaţilor români din Ismail, aşa cum arăta în perioada interbelică. Nu am reuşit să aflu dacă mai există în prezent, cel mai probabil a fost desfiinţat în perioada sovietică.

Ismail - Liceul de Fete

Ismail - Liceul de Fete

Atât în această fotografie (cât şi în cele de mai jos) se văd cablurile reţelei de electricitate. Nu am verificat, dar cred că electrificarea oraşului Ismail a avut loc în perioada „barbarei” stăpâniri româneşti.

Ismail - Liceul de Baieti

Ismail - Liceul de Baieti

 

Ismail - Palatul Primariei

Ismail - Palatul Primariei


					

Părerile unui rus despre românii din Basarabia (moldoveni, mă rog…)

De multişor nu am văzut atâtea înjurături la adresa românilor precum cele proferate de rusul Eduard Baghirov (acuzat că a organizat protestele din 2009 de la Chişinău, bine, şi el se laudă că ar fi organizatorul lor). Probabil că îi ştiţi povestea: scriitor, bloger, arestat, eliberat sub arest la domiciliu, fugit din Republica Moldova, acum face mişto de moldoveni de la Moscova. Dar să vedem care sunt părerile lui Baghirov despre români (preluate din articolul lui Pavel Păduraru):

Ei toată viaţa au fost frecaţi de cui nu îi era lene şi mintea lor este distrusă genetic. Pentru ei e complicat să priceapă că nu demult nu exista nicio Moldovă. A existat demult Principatul moldovenesc, care a stat trei sute de ani sub turci. Iubiţii lor români îi băteau şi-i înhămau la care până în 1940. Atunci a venit Stalin şi a învăţat aceste vite sălbatice să nu-şi mai şteargă fundul cu cărămizi, ci cu hârtie igienică. Le-a făcut o republică separată, le-a construit spitale şi şcoli, le-a dăruit Transnistria. Da, a împuşcat oameni, dar pentru asta şi era Stalin. În schimb, astăzi există Moldova. Ei sunt robi. Aici e nevoie de zeci de ani şi de muncă asiduă. De munca noastră.

Mooooaaaamăăăă! Toate tezele neo-colonialismului rusesc împotriva românilor adunate în doar câteva fraze:

  1. Românii din Moldova sunt o rasă inferioară (distruşi genetic, robi)
  2. Românii din Moldova au fost trataţi drept vite de românii din România
  3. Românii din Moldova sunt incapabili să se guverneze
  4. Românii din Moldova sunt necivilizaţi
  5. Românii din Moldova nu au istorie
  6. Românii din Moldova au nevoie de intervenţia ruşilor pentru a avea un sens în lume

Nu pot să înţeleg cum de mai există rusofili în Republica Moldova. Mai ales când ştii ce gândesc ruşii despre tine (rasă inferioară, lipsit de istorie, vită etc.). Am scris un articol în Timpul despre cât de civilizaţi sunt unii ruşi (nimicuri, unul care colecţiona cadavre de femei, o femeie care şi-a aruncat copilul în foc, piloţi de avioane drogaţi, d-astea…) şi s-a găsit un vajnic maldavan să se supere pe mine.

Dar altceva îmi suna în minte în timp ce citeam frazele lui Baghirov. Anume rândurile de mai jos, scrise de Horia Roman Patapievici despre români. Mie unuia mi se par identice cu cele scrise de Baghirov:

Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cît o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşu. Toată istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cînd i-au lăsat romanii pe daci în forma hibridă strămoşească, ne-au luat în urină slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această clisă, daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecăm, aşa temeinic au făcut-o. Demnitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvîntată iar ei reîncepeau: ne zvîntam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la Războieni, şi aşa mai departe, la nesfîrşit. Apoi ne-au luat la urină ruşii, care timp de un secol şi-au încrucişat jetul cu turcii, pe care, în cele din urmă, avînd o băşică a udului mai mare (de, beţiile…) i-au dovedit.

Numai violenţa, numai sîngele mai pot trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesimţire. Mă simt personal jignit de prostia băşcălioasă, de acreala invidioasă, de stridenţa de ţoapă a acestei populaţii ignare. […] Privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării.

Cred că Eduard Baghirov ar fi bun de director la Institutul Cultural Român. De fapt să nu vă miraţi dacă peste 25 de ani, când probabil o să se încheie actualul ciclu istoric, Eduard Baghirov (sau copilul lui) chiar va ajunge director la Institutul Cultural Român (sau moldovenesc!)

Ţiganii din Cluj şi apărătorii lor împotriva Bisericii Ortodoxe Române. Un proiect plătit de Administraţia Fondului Cultural Naţional

Atacurile împotriva ortodocşilor din România se desfăşoară chiar pe banii ortodocşilor. Asociaţia culturală Solitude Project şi câţiva artişti independenţi au realizat un film, „Prea-fericiţii din groapa de gunoi” şi pregătesc dezbaterea „Managementul de succes: Biserica Ortodoxă Română şi Statul”. Proiectul a fost susţinut financiar de Administraţia Fondului Cultural Naţional cu suma de 26.540 lei.

Oamenii care au făcut proiectul ăsta sunt supăraţi pentru că 76 de familii de ţigani au fost mutate de pe strada Coastei din Cluj în nişte locuinţe modulare din apropierea gropii de gunoi de la Pata Rât, iar pe locul de unde au plecat Biserica Ortodoxă Română urmează să construiască un campus teologic. Primăria Cluj a dat terenul din strada Coastei la schimb cu un parc deţinut de BOR. Oamenii care au realizat proiectul acuză BOR că ar fi de vină că ţiganii stau acum lângă groapa de gunoi în camere de 14 mp, nu au apă caldă, nu au bucătărie şi au baie comună (nu sunt familiarizat cu zona, nu ştiu la ce distanţă exact sunt aceste locuinţe de groapa de gunoi). Mai jos puteţi vedea trailerul filmului în cauză:

[trailer] „Prea-fericitii din groapa de gunoi” from veioza arte on Vimeo.

Antrenament pe Grand Theft Auto şi internet mobil

Îmi plac foarte mult supărările ţigănuşilor: nu au internet şi nu pot descărca muzică şi GTA (jocul Grand Theft Auto, o practică virtuală pentru furtul de maşini). Bănuiesc că plătesc pentru muzica descărcată şi jocurile la fel, sunt descărcate legal. Dacă vor internet înseamnă că au calculatoare.

Să vă spun povestea calculatoarelor mele: din 2000 până în 2008 am avut un IBM Pentium III adus din Olanda, de la casări. Am dat 2 milioane şi jumătate pe el. În 2008 şi-a dat obştescul sfârşit, l-am folosit pentru editare de texte, altceva nu prea putea. În 2008 mi-am luat la mâna a doua un laptop Gigabyte (cu porturile USB bulite), am dat 8 milioane pe el parcă (mersi George!). Internet acasă mi-am pus tot în 2008, până atunci am considerat chestia asta o cheltuială inutilă. Acum scriu de pe un laptop Lenovo de 12 milioane, vechi de 2 ani. Nu ştiu de ce bănuiesc că ţiganii din Pata Rât au scule muuult mai tari decât mine. Unul din ţigănuşii de la Pata Rât spune că are internet mobil, pe stick. Eu am renunţat la internetul mobil de la Vodafone în septembrie 2010, după o lună de probă în care am ajuns la concluzia că mă costă mai mult decât face.

De ce trebuie să plătească alţii?

Ce vreau să spun: mi se pare aiurea să iei apărarea unora care se plâng că nu au unde sta, dar au internet mobil. Bănuiesc că au şi telefoane mobile şi nu cred că au Nokia 2330 la 5 euro cu abonament. Nu cred că oameni care au bani de astfel de chestii au dreptul să ceară locuinţe sociale de la primărie.

Ceea ce mă aduce la chestiunea locuinţelor ţiganilor de la Pata Rât. Când m-am mutat definitiv în Bucureşti în septembrie 2000 aveam un salariu de 750.000 de lei din care 500.000 îi dădeam pe chirie. Am depus la mişto o cerere de locuinţă la primărie, n-am primit niciodată nici un răspuns. Mi-am văzut de muncă şi mi-am plătit chiria. Nu m-am dus pe un teren viran să îmi fac acolo o coşmelie. Nu am protestat în faţa primăriei că vreau locuinţă socială. Nu am intrat abuziv în casa abandonată a altuia pentru ca mai apoi să fac scandal că sunt evacuat şi eu nu am unde să mă duc. Nu am făcut nimic din toate acestea. Am muncit, în fiecare lună mi-am calculat banii să îmi ajungă pentru chirie şi mâncare, iar orice altceva a fost un lux pe care mi l-am permis sau nu. Dacă aş fi avut cine ştie ce noroc să ajung într-o locuinţă a primăriei cu chirie mică aş fi folosit acest lucru să strâng bani şi să îmi cumpăr casa mea.

Acum cu BOR. Până de curând propaganda bezbojnicilor susţinea că BOR a primit gratis terenul din Cluj. Abia de curând a apărut informaţia că terenul a fost dat în schimbul unui parc. Vă închipuiţi ce ieşea dacă BOR se apuca să construiască o facultate de teologie într-un parc? Aveam parte de o isterie neo-stângisto-ecologico de crăpau Remus Cernea şi Mircea Toma smotocind-o. Ideea de bază a enunţat-o deja Remus Cernea în minunatul lui studiu din anul 2005: doar Biserica Ortodoxă Română pune în pericol libertatea de conştiinţă şi graniţa firească dintre religios şi secular. Ideea de bază: trageţi din orice poziţie în BOR!

Mai am o nelămurire: după ce că au plătit şi plătesc în continuare cazarea ţiganilor (nu cred că se înghesuie cei din Pata Rât să-şi plătească facturile la apă şi curent) de ce trebuie să fie scuipaţi în obraz pe banii lor (finanţarea AFCN) creştinii ortodocşi din Cluj?

Gheorghe Şincai, bun de spânzurat

Secolul al XVIII lea a stabilit liniile principale ale războiului de imagine împotriva românilor. Tezele stabilite în această perioadă de autori ca Johann Christian Engel, Franz Josef Sulzer ş.a. sunt cât se poate de promovate şi în ziua de azi: românii sunt primitivi, sunt veniţi de aiurea pe pământurile pe care le locuiesc, nu pot fi guvernaţi, sunt corupţi etc.

În veacul al XVIII lea istoria românilor era scrisă de alţii. Iar când Gheorghe Şincai a încercat să dea o replică tezelor anti-româneşti cenzorul de la Budapesta a scris pe manuscrisul „Hronica românilor”: „Opera este demnă de foc, iar autorul de ridicat în furci”. „Ridicatul în furci” însemna spânzurătoare. Asta da cenzură!

Igor Dodon a plecat de la comunişti. Puţină teorie a conspiraţiei

Igor Dodon a părăsit gruparea parlamentară a PCRM împreună cu alţi doi deputaţi comunişti: Zinaida Greceanîi şi Veronica Abramciuc. Mişcarea lui Dodon răstoarnă balanţa Parlamentului de la Chişinău care pe 18 noiembrie trebuie să încerce să aleagă un preşedinte, după doi ani de interimat. Dodon devine „votul de aur” prin această mişcare. Alianţa pentru Integrare Europeană de la Chişinău avea până la această mutare doar 59 de voturi în Parlament (31 PLDM, 15 PD, 12 PL, 1 independent) – suficiente pentru impunerea unui guvern, dar are nevoie de 61 de voturi pentru a alege un preşedinte. Igor Dodon, Zinaida Greceanîi şi Veronica Abramciuc oferă trei voturi pentru alegerea preşedintelui.

Foto via Eugeniu Luchianiuc

Ce zice Dodon

Igor Dodon a avut câteva declaraţii cheie:

  • ”Ne-am retras din PCRM pentru a tăia nodul gordian. În partid există ambiţii nesănătoase şi PCRM a pierdut încrederea cetăţenilor. Noi nu vrem să mergem pe această cale”
  • ”Noi anunţăm că suntem gata sa oferim 3 voturi pentru a alege un preşedinte apolitic, care nu face parte din nicio alianţă. Suntem diferiţi ca doctrină, ideologie, viziuni, dar putem găsi o soluţie pentru criza politică”
  • ”Nu ma intereseaza soarta AIE. Politica nereuşită a AIE ne-a făcut să facem acest pas. Sunt de părere că AIE trebuie să dispară ca un vis urât”

 

Deci: Dodon vrea să voteze cu AIE, dar nu vrea să se amestece cu Alianţa, a plecat din PCRM pentru că acest partid se duce de râpă. Am scris pentru Timpul de azi că documentul lansat de Dodon cu privire la modernizarea comuniştilor este în realitate un atac la adresa lui Vladimir Voronin. Declaraţiile lui Dodon făcute cu ocazia ieşirii din PCRM indică faptul că „dezertorii” sunt dispuşi să negocieze. Până pe 18 noiembrie liderii AIE au la dispoziţie două săptămâni să se pună de acord cu „dezertorii”.

Cine va fi preşedintele Republicii Moldova?

Zinaida Greceanîi este cel mai probabil candidat în această configuraţie. Nu degeaba am scris că cei trei au părăsit „grupul parlamentar al PCRM”. Igor Dodon a fost membru al PCRM (îşi va înainta oficial o demisie din acest partid? va fi exclus?) despre Veronica Abramciuc nu ştiu, însă Zinaida Greceanîi NU ESTE ŞI NU A FOST MEMBRĂ A PCRM. Acesta ar urma să fie un atu în favoarea ei la discuţiile cu liderii AIE.  Deocamdată liberalul Mihai Ghimpu a spus clar că nu are de gând să o voteze pe Greceanîi. Din partea PD este greu de imaginat că Marian Lupu va renunţa la înţelegerea conform căreia ar trebui să fie ales preşedinte al Republicii. Lucrurile nu sunt bătute în cuie, dar Greceanîi pare să aibă o şansă.

Şi dacă…

Şi dacă în spatele actualei mutări se găseşte tot Vladimir Voronin? Doar el a fost cel care lansat ideea „Greceanîi preşedinte”. Şi dacă tot bâlciul cu „dezertarea lui Dodon” nu este altceva decât un scenariu? Vladimir Filat a demantelat Alianţa pentru Integrare Europeană, Vladimir Voronin a sacrificat trei pioni (hai să zicem o regină, un nebun şi un pion). În cazul în care iese cacealmaua Filat rămâne prim-ministru, iar comuniştii se aleg cu o garanţie serioasă că nu îi va fugări nimeni prin justiţie, dosarul „7 aprilie 2009” rămâne închis etc. În acest caz liberalii şi democraţii rămân pe dinafară – Filat poate rămâne premier cu ceva voturi comuniste. (Voronin joacă acum comedia neştiutorului luat prin surprindere, Filat zice că era de aşteptat gestul lui Dodon)

Nu trebuie desconsiderat „argumentul patriotic”. Igor Dodon o trage tare pe „coarda moldovenistă” (deşi în CV-ul de pe blogul personal trece limbi străine cunoscut, totuşi nu are curaj să treacă nici „româna” nici „moldoveneasca” la limbă maternă). La „argumentul patriotic – avem nevoie de un preşedinte” Dodon se întâlneşte cu Filat (şi Voronin!). Liberalul Mihai Ghimpu şi democratul Marian Lupu sunt din ce în ce mai izolaţi. Rămâne să vedem dacă va transpira în presă ceva despre negocierile cu Dodon (şi mai ales dacă Greceanîi va deveni candidată la preşedinţie!)