Arhiva lunii ianuarie 2012

Amintiri cu Uniunea Europeană

Aderarea României la Uniunea Europeană a lăsat urme adânci în sufletele multor ziarişti. Au fost ani veseli, când făceam o grămadă de interviuri cu tot felul de politicieni europeni care aterizau la Bucureşti cu o frecvenţă săptămânală. La Bruxelles, pe la Comisia Europeană sau prin Parlamentul European întâlneam jurnalişti occidentali de pe care curgea scârba, erau cu totul acriţi de Uniunea Europeană – în timp ce jurnaliştii români şi bulgari fremătau tinereşte pe holuri.

Fără excepţie, toţi funcţionarii europeni aterizaţi la Bucureşti spuneau că România trebuie „să depună eforturi”. Şi toată România depunea eforturi: jurnaliştii scriau în draci despre Uniunea Europeană, politicienii se băgau în seamă (nu e foarte clar ce făcea restul lumii). Ziua de 1 ianuarie 2007 a venit ca un fel de uşurare: gata cu eforturile, am aderat!

Însă în prima săptămână de după anul nou am avut o conferinţă de presă la reprezentanţa Comisiei Europene din Bucureşti. Colegul de la Mediafax se întreba ce mai au să ne spună: gata, am aderat! Oficialul european a început să ne spună ce sarcini mai are de îndeplinit România în următoarele luni. Colegul de la Mediafax a sintetizat discursul printr-un oftat profund: mai trebuie să depunem eforturi!

Articolul de faţă a fost inspirat de Chinezu.

Rusia se pregăteşte să vândă Siberia chinezilor

Vă spuneam aici că Rusia are probleme imense în Siberia. Între timp unii funcţionari de la Moscova se gândesc să pună la dispoziţia chinezilor terenuri agricole în Siberia. O spune Pravda.

Presa rusă se teme pe bună dreptate că venirea unor investitori agricoli orientali înSiberiava duce la o creştere a vitezei de colonizare cu non-ruşi. Deja limba rusă a intrat în minoritate în aceste regiuni.

În paralel ministrul rus de Externe Serghei Lavrov a anunţat că se gândeşte la un referendum pentru insulele Kurile. Ştiţi despre ce este vorba, insulele japoneze furate de ruşi la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Japonezii nu au recunoscut niciodată această ocupaţie şi chestiunea Kurilelor continuă să afecteze relaţiile Moscova-Tokyo.

 

Minciunile despre acordul ACTA

Presa romaneasca raspandeste o gramada de minciuni referitoare la acordul ACTA. Majoritatea afirmatiilor circulate pe internet despre acest document sunt preluate cuvant cu cuvant din luarile de pozitie ale unor asociatii obscure. Politicienii se lipesc si ei in fuga de acest curent care prinde aripi pe internet, doar-doar vor mai gabji niste voturi. Aproape nimeni nu a verificat ce inseamna ACTA, in schimb sunt propagate tot felul de minciuni, cum ar fi cele din lista de mai jos:

Minciuna 1: Acordul ACTA a fost negociat in secret

De fapt acordul ACTA a fost facut public la nivelul Uniunii Europene inca din noiembrie 2010. Traducerea in limba romana a acordului ACTA este la dispozitia oricui aici, inca din august 2011.

Evaluarea ACTA facuta de Parlamentul European este publica din iunie 2011.

Si ma opresc aici. Cine era interesat de subiect si vroia sa il dezbata public putea sa o faca in urma cu 7-8 luni de zile.

Minciuna 2: Guvernul Romaniei a semnat in secret acordul ACTA

Aici exista o unda de adevar, mai ales in urma declaratiei premierului Boc ca habar nu are ce e cu ACTA. De fapt implicarea guvernului Romaniei in negocierea acordului ACTA a fost minima din simplul motiv ca acordul ACTA a fost negociat de Comisia Europeana in urma mandatului dat de Consiliul European (politicile UE sunt mai complicate, dar nu este nimic ilegal sau secret in modul in care a fost negociat acordul ACTA).

Minciuna 3: Politicienii romani n-au stiut ca se negociaza acordul ACTA

Parlamentul European a informat Parlamentele nationale ale tarilor membre UE inca din luna iulie 2011 despre acordul ACTA. Ba mai mult, a fost solicitata si o opinie a parlamentelor nationale asupra acestui acord, tot din iulie 2011. Au raspuns pozitiv pana acum Germania, Slovenia, Suedia, Polonia si Marea Britanie (puteti vedea aici). Parlamentul Romaniei a primit si el instiintarea din iulie 2011, pana acum nu a facut nimic in legatura cu ACTA.

Nu este vina nimanui ca parlamentarii romani au avut in 2011 alte prioritati in afara de acordul ACTA. Iar faptul ca se trezesc acum sa aiba tot felul de pareri este o ipocrizie.

Minciuna 4: ACTA va permite spionarea utilizatorilor de internet fara mandat judecatoresc

Aceasta minciuna se bazeaza pe presupunerea ca aproape nimeni nu citeste originalul ACTA. La articolul 11 se spune clar ca furnizarea datelor infractorilor de pe internet se face “in cadrul procedurilor judiciare” de catre “autoritatile judiciare”.

In Romania cel putin nu este nimic nou. Primul caz de roman amendat pentru ca a incarcat filme prin DC++ dateaza din anul 2009. De atunci incoace au fost alte zeci de cazuri de amenzi pentru incalcarea drepturilor de autor pe internet. Toate aceste cazuri presupun un mandat judecatoresc care ii obliga pe furnizorii de servicii de internet sa puna la dispozitia autoritatilor informatii legate de activitatea urmaritilor. Nimeni nu se poate ascunde pe internet, ca nu e padure.

Minciuna 5: ACTA va limita libertatea de exprimare pe internet

Aici va las sa cititi singuri textul acordului (vezi linkul de mai jos) si sa imi aratati unde si cum se prevede in acest acord limitarea libertatii de exprimare.

TEXTUL COMPLET AL ACTA ÎN LIMBA ROMÂNĂ PUBLICAT PE 23 AUGUST 2011

 

Când românii sunt priviţi cu invidie

Există şi naţiuni care îi privesc admirativ pe români. Am citit un articol al lui Dan Alexe pentru Europa Liberă despre cum îi privesc balcanicii pe români. Nu sunt de acord cu viziunea lui Dan Alexe, pe scurt “românii se simt inferiori în faţa occidentalilor, dar se cocoşesc în faţa rudelor sărace din Balcani. M-a amuzat expresia lui Dan Alexe: balcanicii se uită la români şi întreabă cu invidie “voi cum aţi reuşit tâlharilor?”

Povestea asta mi-a amintit de jurnalul economistului interbelic Victor Slăvescu. Acesta povesteste cum la o receptie a venit la el ambasadorul Bulgariei să îl roage “cu umilinţă” să permită pătrunderea unei bănci bulgăreşti în România. Slăvescu i-a răspuns “sigur că da”, însă şi-a notat că respectiva bancă nu va intra niciodată în România datorită faptului că finanţa asociaţiile iredentiste bulgăreşti.

Despre locotenentul Alexandru Gheorghe, doar de bine

S-a lămurit şi cazul locotenentului Alexandru Gheorghe. Omul şi-a făcut publice joi seară cererile pentru salvarea României cu jumătate de gură (s-au cel puţin presa a ales să perieze cererile lui). Abia vineri seară au apărut ele în toată splendoarea printr-un comunicat al MApN (confirmat parţial de actorul principal). Ce vrea locotenentul Alexandru Gheorghe? Mai nimic:

  1. Dizolvarea sau desfiinţarea Parlamentului;
  2. Invocarea stării de urgenţă în ţară;
  3. Conducerea ţării şi administrarea statului român de către Armată; locotenentul Gheorghe Alexandru să facă parte din Consiliul Militar care, în viziunea sa, ar urma să gestioneze destinele ţării, iar ofiţerului să îi revină 50% din puterea de decizie;
  4. Aducerea regelui ca şef al statului şi instaurarea monarhiei constituţionale; Monarhia constituţională este o soluţie, având Armata ca garant al democraţiei şi suveranităţii, potrivit Constituţiei.
Nici nu ştiu cum să cataloghez aceste cereri. Probabil ar trebui inventat un curs în şcolile de ofiţeri „În ce condiţii se poate instaura dictatura militară şi de ce aceasta este inutilă şi dăunătoare”. Sau un alt curs, istoric de data aceasta „De ce loviturile de stat militare sunt date de ofiţeri cu gradul de la colonel în sus” cu aplicaţia practică „Lovitura de stat militară: cu aprobare sau fără aprobare de la superiori?”
Eu am spus că locotenentul Alexandru Gheorghe este un provocator inconştient. Mulţi alţii s-au repezit să spună că locotenentul Alexandru Gheorghe este un erou. Ar fi necesară o reconsiderare din partea apărătorilor locotenentului Alexandru Gheorghe.

 

Adevăratele probleme ale Rusiei

Dincolo de imaginea de mare putere, Rusia are probleme grave. Rusia se teme, şi nu fără motive. Resursele naturale vândute la preţuri stabilite pe motive politice, strategie sprijinită pe arma atomică nu sunt de ajuns. Imaginile de mai jos ne arată de ce Rusia are nevoie de comunitatea internaţională. Rusia are nevoie de garanţii internaţionale împotriva modificării frontierelor pentru a face faţă presiunii demografice din partea Chinei. În harta de mai jos se poate vedea gigantica presiune demografică chineză pe graniţa rusă.

densitatea populatiei in Rusia

Apoi vin problemele din interior. Rusia nu este nici pe departe un stat omogen din punct de vedere etnic. Priviţi harta de mai jos. Nu sunt sigur că populaţiilor ne-ruse le sunt asigurate aceleaşi drepturi pe care Moscova le pretinde pentru etnicii ruşi din alte state.

harta etnica a Rusiei

De ce se înghesuie bancherii austrieci la uşa lui Băsescu?

Băsescu s-a întâlnit ieri cu preşedintele Raiffeisen Bank. Azi urmează să se întâlnească cu preşedintele Erste Group (BCR pe româneşte). De unde până unde înghesuiala asta?

Andreas Treichl (Erste BCR) trebuia să se întâlnească ieri cu premierul Boc, însă acesta a mers la dat zăpada şi n-a avut timp. Andreas Treichl merge azi la Cotroceni, dacă ieri nu a putut ajunge la Palatul Victoria. Băncile austriece sunt în kko rău de tot. Standard&Poor’s tocmai ce le-a retrogradat. Austriecii au spus că din motive politice. În paralel, funcţionarii Băncii Naţionale a Austriei sunt anchetaţi pentru corupţie (au dat o şpagă de 17 milioane euro în Siria, vă mai amintiţi de presa austriacă supărată pe corupţia din România? mie îmi vine să zâmbesc).

Comunicatul oficial spune că preşedintele Raiffeisen l-a asigurat pe Băsescu că băncile austriece din România nu vor avea probleme. Probabil şi Andreas Treichl va spune acelaşi lucru. În acelaşi timp Raiffeisen se pregăteşte pentru pierderi de 60 milioane euro în Ungaria. Să vă spun de ce.

Ungurii au ajuns la concluzia că nu pot să îşi plătească ratele la bănci. Aşa că premierul Orban a decretat că creditele trebuie returnate la un curs valutar fix, mai mic decât cel oficial. Diferenţa urmează să fie acoperită de bănci. La profiturile realizate de băncile austriece în România poate ar fi timpul să se aplice şi la noi o măsură asemănătoare.

Rămâne întrebarea: dincolo de comunicatul oficial, ce vor bancherii austrieci de la Băsescu?

Prinţese în uniformă (galerie foto)

Tot căutând prin arhiva fotografică a Bibliotecii Congresului SUA am găsit câteva fotografii cu prinţese în uniformă militară. Fotografii din perioada Primului Război Mondial, făcute cel mai probabil în scop propagandistic. Prima astfel de fotografie pe care v-o propun este cea a prinţesei Maria, viitoarea regină a României Mari.

Crown Princess Rumania (LOC)

Aici prinţesa Maria este îmbrăcată în uniforma Regimentului 4 Roşiori (a cărei comandă onorifică a deţinut-o până la moarte). La tezaurul Muzeului Naţional de Istorie puteţi vedea cadourile făcute reginei de ofiţerii acestui regiment.

Ducesa de Brunswick şi prinţesa moştenitoare Cecilia (Germania)

Ţarina Alexandra a Rusiei.

 

Margareta de Hesse, sora împăratului Wilhelm al II lea. Unul din fii ei, Friedrich Wilhelm, a murit în 1916 în timpul luptelor din România, într-o luptă corp la corp.

Voronin se întoarce la Bucureşti

Comunistul Voronin de la Chişinău a venit la Bucureşti şi a băut un vin cu Băsescu prin 2005, pe când era preşedinte al Republicii Moldova. Pe atunci se auzeau tot felul de zvonuri, Băsescu declara că Basarabia va fi o prioritate a mandatului său. De fapt comunistul Voronin era prins în corzi din toate părţile. Băsescu l-a salvat. De atunci s-au modificat multe, s-au întâmplat multe. Republica Moldova este în continuare fără preşedinte, în Transnistria s-au petrecut schimbări fundamentale, a apărut un memorandum ruso-german care afectează în mod direct Republica Moldova. Dar ce are Voronin cu România?

Voronin a spus sâmbătă cam aşa:

Le dorim prietenilor noşti români să reuşească în ceea ce şi-au propus şi să-l înlăture pe preşedintele Băsescu. Susținem protestatarii din România și vrem ca acest regim și acest președinte al României să plece.

La momentul declaraţiei cred că doar Agerpres s-a sesizat (pe fluxul plătit, nu pe cel public). Voronin făcea declaraţia în contextul pregătirii unor proteste anti-guvernamentale la Chişinău. Băsescu a ţinut să remarce marţi seară declaraţia lui Voronin şi toată presa de la Bucureşti a explodat (pe linia asemănării Antonescu-Ponta-Voronin). Ce aduce Voronin la Bucureşti?

P.S. O clarificare asupra acestei chestiuni o face Alexandru Vakulovski pentru ziarul Timpul.

Demiterea lui Baconschi între Dorin Tudoran şi Mihai Neamţu

Vă propun un exerciţiu: să citiţi ce scrie Dorin Tudoran despre ce spune Mihail Neamţu în legătură cu demiterea ministrului de Externe Teodor Baconschi. Dacă nu ştiţi cine este Dorin Tudoran (sau nu vreţi să vă pierdeţi vremea cu non-dezbaterea demiterii lui Baconschi) chiar vă rog să citiţi ce a scris Dorin Tudoran la moartea lui Adrian Păunescu.

La Chişinău se cere Moldova Mare

Câţiva rătăciţi de la Chişinău autointitulaţi Patrioţii Moldovei au manifestat azi în faţa Ambasadei României. Oamenii au cerut dezmembrarea României şi formarea Moldovei Mari. Nu sunt mulţi, aproape toţi vorbesc ruseşte – însă ideea de bază e că mesajul „România stat imperialist” este încă viu. Un mesaj vechi, de pe vremea Kominternului. Dacă aveţi două minute la dispoziţie puteţi vedea în filmuleţul de mai jos povestea acestui protest.

Ziua aleasă este una simbolică (24 ianuarie, Unirea Moldovei cu Ţara Românească sub Alexandru Ioan Cuza). Am scris pentru Timpul ce cred eu despre această zi.

Patrioţii Moldovei cer Moldova Mare

Locotenentul Alexandru Gheorghe de la Câmpia Turzii: un provocator inconştient

Să vă spun de ce cred că locotenentul Alexandru Gheorghe de la Câmpia Turzii este un provocator inconştient. Un ofiţer al Armatei Române a venit îmbrăcat în uniformă şi a ţinut un discurs în faţa protestatarilor din Piaţa Universităţii. Gestul său concentrează mai multe încălcări ale legilor militare. În primul rând este vorba de părăsirea garnizoanei fără aprobare. Locotenentul a recunoscut la Antena 1 că a „a încălcat puţin legea”: avea voie în ziua lui liberă să meargă până la Sibiu, dar el a venit până la Bucureşti şi îşi asumă această faptă. Aici trebuie spus că legea o încalci sau nu, nu o încalci „puţin”. Apoi gestul lui reprezintă o acţiune politică (militarilor le este interzis să îşi manifeste public convingerile politice, dacă vă amintiţi armata era politizată pe vremea comunismului) şi o încălcare a regulamentelor care interzic militarilor participarea la manifestaţii de protest. În discursul lui locotenentul Alexandru Gheorghe a încercat să se auto-victimizeze, a spus că reprezintă mai mulţi colegi care gândesc ca el (ce înjurături o să-i tragă colegii când or să ajungă să dea declaraţii peste declaraţii!) (părerea oficială a Armatei despre fapta locotenentului Alexandru Gheorghe)

Gestul locotenentului Alexandru Gheorghe reprezintă o provocare politică. Pentru faptele lui va trebui să fie pedepsit conform regulamentelor militare. Însă pedepsirea lui va turna gaz pe foc şi îl va transforma într-o victimă numai bună de proiectat pe ecranele televizoarelor, o jertfă a regimului dictatorial. Nu cred că în realitate locotenentul Alexandru Gheorghe reprezintă pe cineva, gestul lui este mai degrabă unul teribilist. O provocare fără sens a unui provocator inconştient – pentru că nu cred că locotenentul Alexandru Gheorghe a fost conştient de toate consecinţele gestului său. Ipoteza în care locotenentul Alexandru Gheorghe nu va fi pedepsit pentru faptele sale bănuiesc că iese din calculele mai marilor Armatei. Aşa ceva ar echivala cu aprobarea tacită a încălcării regulamentelor militare. Şi din acel moment Armata Română încetează să existe ca instituţie coerentă.

P.S.: Sare’nochi spune că locotenentul Alexandru Gheorghe reactivează „scenariul căpitanul Lupoi/ Armata e cu noi”. Bineînţeles, există şi varianta în care cineva l-a mânat de la spate pe locotenentul Alexandru Gheorghe – însă în acest caz avem de-a face cu ceva deosebit de grav.

Pe scurt din şi despre Basarabia

Marţi 24 ianuarie 2012 Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală de la Chişinău organizează expoziţia fotografică „Basarabia istorică: cetatea Hotin şi Cetatea Albă”. Dacă vă găsiţi prin preajmă pe la orele 15:00 nu ar strica să intraţi. Via Infoprut.

                                                                              

Istoricul de la Chişinău Ion Varta publică un studiu despre cum i-au tratat sovieticii pe românii din Basarabia. Titlul este cât se poate de grăitor: „Deposedări abuzive de bunuri ale românilor de la Est de Prut în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 – studiu de caz – satul Călăraşi”. Asta pentru cei nelămuriţi încă de adevărata natură a binefacerilor aduse de sovietici pe capetele românilor basarabeni. Via Institutul Eudoxiu Hurmuzaki.

                                                                               

Secretarul de stat DRP Eugen Tomac: „Basarabenii care protestează împotriva preşedintelui Băsescu sunt comunişti”. Via Union.md

                                                                               

Istoricii basarabeni Igor Caşu şi Igor Şarov au lansat la Universitatea din Oradea volumul „Republica Moldova de la perestroikă la independenţă 1989-1991. Documente secrete din arhiva CC al PCM”. Sper să pun mâna pe un exemplar al acestui volum şi să vă spun mai multe despre el. Via Basarabeni.ro

 

 

Limba vlahă se naşte în Serbia. A apărut deja alfabetul vlah

Romanian Global News anunţă că pe 24 ianaurie se pregăteşte în Serbia adoptarea alfabetului vlah. Este vorba de o chestiune ciudată: fără implicarea vreunui for ştiinţific, exclusiv pe cale politică se încearcă promovarea unei noi limbi: limba vlahă. Deocamdată a apărut doar alfabetul vlah, pe care îl puteţi admira mai jos, în varianta chirilică şi latină.

Apariţia alfabetului vlah a fost anunţată în presa sârbă încă din luna decembrie a anului trecut pe pagina Novosti. (merită citite comentariile de la acest articol, chiar dacă sunt în sârbă Google translate permite să îţi faci o idee despre ce este vorba)

Cred că ar trebui să apară o reacţie din partea Academiei Române. Ar trebui să apară o reacţie şi din partea Academiei de la Belgrad. Ca să nu vorbesc de reacţii obligatorii din partea politicienilor români. Serbia vrea să repete expermientul toxic al limbii moldoveneşti.