Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.

De ce li se spunea ţiganilor „ciori spurcate”

Înjurătura aşa cum o ştim în ziua de azi şi-a pierdut o parte din încărcătura avută în urmă cu câteva sute de ani. Pe atunci o înjurătură avea alte semnificaţii şi era pedepsită aspru.

Am la îndemână un exemplu de la Braşov din 1725. Un proces verbal de audiere a martorilor din 31 mai 1725 (scris în germană, îl puteţi vedea în fotocopie la sfârşitul articolului) ne arată că Vlad Ţiganul l-a chemat la judecată pe Gheorghe Stoia pentru o serie de insulte. Martorul Dumitru Mucea relata astfel întâmplarea: pe când se afla în centrul Braşovului alături de Vlad Ţiganul, acesta i-a spus lui Gheorghe Stoia să „se ducă după taică-său, că îi merge mai rău ca lui”. La această interpelare ironică, Gheorghe Stoia a răspuns cu un val de înjurături: „să vezi ce-ţi dau, cioară spurcată” şi că „îi fute muma şi tatăl” (notarul sas a adăugat „şi în cur”). Dumitru Mucea a făcut apel la Gheorghe Stoia, spunându-i că părinţii lui au fost oameni cinstiţi (ehrlich) şi că ar trebui să se poarte ca atare, Gheorghe a răspuns cu alte ameninţări.

Alţi doi martori confirmă înjurăturile adresate de Gheorghe Stoia lui Vlad Ţiganul şi adaugă un detaliu suplimentar: Stoia i-ar fi spus lui Vlad Ţiganul că părinţii săi au fost oameni cinstiţi nu „neam de călăi”. Interesantă este alegerea notarului sas, care a notat înjurăturile de la început în limba română, dar acuzaţia că Vlad Ţiganul ar fi „neam de călău” a transcris-o în limba germană.

Spurcăciunea călăilor

În evul mediu, călăii aveau ataşat un puternic stigmat social: erau consideaţi impuri, necuraţi – spurcaţi. Era vorba de o impuritate ritualică, strâns legată de impuritatea biblică din legile lui Moise. Înaintea descoperirii bacteriilor şi viruşilor era în funcţiune un mecanism de protecţie care declara drept impuri oamenii posibil purtători de infecţii (precum femeile la ciclu), iar călăii se calificau pentru această poziţie alături de hingheri sau belitorii de animale moarte. Exista o balanţă: impuritatea meseriei era echilibrată de câştigurile băneşti ridicate.

Însă un călău sau orice om desemnat drept impur (spurcat sau în germană „unrein”) primea imediat şi caracterizarea de „unehrlich” – „necinstit”, ceea ce îl excludea automat din orice breaslă. A fi „neam de călău” însemna în Başovul începutului de secol al XVIII-lea a fi spurcat – unrein şi unehrlich.

Există multe astfel de cazuri care tratează impuritatea ritualică în Braşovul secolului al XVIII-lea: călăul oraşului îşi bate fiul, iar acesta se refugiază în casa unui ţigan – ţiganul respectiv se plânge primăriei că preotul îi cere prea mulţi bani pentru sfinţirea casei devenite „impure”; un ţigan este bătut de călău pe stradă, atingerea bastonului călăului îl face pe ţigan să devină „unrein” – spurcat pentru toţi vecinii săi şi nu îşi mai găseşte de lucru; un pastor din Ghimbav ajută la belirea unei vite moarte – devine spurcat şi îşi pierde slujba.

Ţiganii sunt spurcaţi sau spurcaţii sunt ţigani?

Ţiganii braşoveni apar încă de la primele menţiuni documentare ca hingheri sau călăi ai oraşului. Celelalte meserii care le oferă de lucru ţiganilor: măturători în piaţa mare, reparatori ai canalelor de scurgere de pe străzile oraşului, se ocupau de golitul haznalelor din curţile cetăţenilor; fierari şi cârpaci de încălţări (fără a fi cuprinşi în bresle). Cu excepţia ultimelor două meserii, doar ocupaţii stigmatizate ca spurcate. În vestul Europei meseriile considerate impure (mai ales cea de călău) erau transmise ereditar, din tată-n fiu, ceea ce crea adevărate dinastii de călăi. Acest fenomen împingea impuritatea în beneficiul sau dauna unei singure linii genetice – mai la est, în zona noastră ţiganii au preluat toate aceste ocupaţii impure, atrăgându-şi stigmatul asociat cu ele.

Expresia „cioară spurcată” avea în 1700 o încărcătură diferită faţă de ziua de azi: era considerată mai degrabă o calomnie, nu o injurie. Era o acuzaţie care îi limita acuzatului mai multe drepturi, împingându-l practic în afara societăţii.

1725-05-31

Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.

2 păreri la “De ce li se spunea ţiganilor „ciori spurcate”

  1. Mihai

    Si atunci ca si acum, era vorba doar de rasism si xenofobie, nimic nou.. Fenomen care nu a ocolit mai nici un popor.

  2. Marian

    Ca si natiunea (ce defineste xenofobia) si rasismul este o notiune relativ noua, ce nu exista sub nici un aspect în 1700toamna. Strain era oricine care venea de undeva necunoscut comunitatii, fie si de la 4 sate departare, chiar daca apartinea aceleiasi rase, în sensul modern. Rasa era privita si identificata mai ales dupa alte criterii, desigur culoarea pielii („harapi”, tigani) si alte aspecte antropomorfe („sa te feresti de omul spân” – adica turci/tatari) juca cel mai important rol, la fel hainele.

Comentariile nu sunt permise.