Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.

Despre kyokushin, scrisul de mână, învățământ și educație în general

Sensei Sorin Ungureanu de la Brașov (kyokushin, parcă 2 dan) obișnuia să le țină ucenicilor săi scurte discursuri în timp ce aceștia își reveneau în pauzele dintre reprizele de căpăceală. Discursul favorit al senseiului era cel în care compara antrenamentul de karate cu scrisul de mână.

Nimeni nu o să se bată pe stradă folosind formele de kihon, însă kihon-ul e ca scrisul de mână, voi făceți acum bastonașe și cârlige, ca în clasa întâi. Cine făcea bastonașe frumoase, acum scrie frumos.

Și avea dreptate sensei. După sute de mii și milioane de repetări ale mișcărilor în formele fixe ale kihon-ului kyokushin se formează și consolidează memoria musculară a unor mișcări corecte, corpul este transformat într-un mecanism perfect adaptat pentru scopul antrenamentului (lupta) din toate punctele de vedere: respirație, echilibru etc. Principiul este valabil pentru orice sport, dar nu doar pentru sporturi, romanii spuneau repetitio est mater studiorum.

Mi-am adus aminte de sensei Ungureanu toamna trecută, când a început discuția cu țările avansate (Finlanda, SUA) unde elevii nu mai studiază caligrafia, scrisul cursiv sau scrisul de mână, depinde de cine a tradus știrea. Și după ce mi-am amintit de discursul senseiului mi-am dat seama că și reciproca este valabilă: cine nu face exerciții fizice pentru degete nu va scrie frumos. Nu caligrafic, dar frumos.

Revenind: știrea că în alte țări scrisul de mână (cursiv, caligrafic, cum vreți să-i spuneți) va fi scos din programa școlară a stârnit o vie emoție în internetul românesc cu întrebarea obligatorie: noi de ce să nu facem la fel? Cine mai are nevoie de scrisul de mână în epoca tastaturilor și a imprimantelor? Mai bine să învețe copii dactilografia!

Frustrarea și prostia

Avem de-a face cu mai multe chestiuni. În primul rând frustrarea celor care scriu urât și care nu sunt în stare să-și depășească această nemulțumire. Atitudinea asta seamănă cu cea a șchiopilor care s-ar declara geloși pe maratoniști și ar cere să fie amputați toți oamenii, pentru ca mai apoi să mormăie fericiți ”na, mai alergați acum!” Asta este o tendință generală în învățământul public românesc: toți proștii vor diplome. Și cum este greu să obțină toți proștii o diplomă a apărut presiunea pentru scăderea calității și cantității în învățământ. De ce avem nevoie de fizică? La ce ne folosesc matematicile? Chimia este o tâmpenie, mie nu-mi trebuie! Literatura? O abureală! Cam cum ar fi venit un ninja de cartier la sensei Ungureanu și i-ar fi spus: ”eu dau foarte bine cu pumnul, n-am nevoie să învăț tehnici de picior”, asta doar ca să primească două picioare în cap să-și revină puțin din amețeală.

Presiunea vine din mai multe părți: părinții cu corijențe în liceu, copii nemulțumiți că trebuie să muncească și nu în ultimul rând stupiditatea accentuată a celor care iau decizii prin ministere. Și mai presus de toate oamenii nu înțeleg că școala este un mediu concurențial. Sau înțeleg, dar vor să elimine concurența (așa a apărut tâmpenia cu calificativele pentru clasele I-IV, unde nu se mai dau premii ca să nu se simtă proștii deranjați că alții sunt mai deștepți decât ei).

În liceu am fost un elev foarte slab la fizică și chimie. Chestia asta nu m-a deranjat absolut deloc, eram foarte senin și împăcat cu mine însumi: știam că sunt slab pentru că nu învățam. Îmi asumam conștient efectele acțiunii (sau inacțiunii). Nici nu mi-a trecut prin cap să cer eliminarea fizicii din programă pentru că eram eu slab – aveam colegi care se descurcau foarte bine și le plăcea materia. Există o soluție pentru astfel de frustrări: muncești mai mult, sau dacă ești părinte îți pui copilul să muncească mai mult. Concurența este bună, competiția îi separă pe cei buni de cei mai puțin buni. Un sistem de învățământ cu materii puține și ușoare ca să ia toți elevii note mari și să fie fericiți părinții chiar va scoate proști pe bandă rulantă.

Revenind la comparația cu kyokushin-ul: programa unui liceu de cultură generală este un sistem complex în care există interdependențe. Dacă elimini un element riști să dărâmi întreg eșafodajul. Și așa apar avocați geniali care mor curentați în timp ce repară o priză pentru că nu au scos siguranțele mai înainte.

Fetișul tehnologiei

Și totuși, dacă avem imprimante, la ce ne mai trebuie scrisul de mână? Pentru că eventualitatea unei crize energetice majore care să ne lase fără curent electric nu este exclusă. Și pentru că peste 15 ani un hrisov de la Mircea cel Bătrân va fi la fel de citeț ca în ziua de azi, în vreme ce o coală scrisă acum cu pixul, multiplicată la copiator sau scoasă la o imprimantă cu laser ori jet de cerneală va fi ilizibilă. Pentru că hârtia produsă în ziua de azi este de o calitate foarte proastă din punctul de vedere al durabilității, peste 50-60 de ani va deveni casantă și se va face fărâme la cea mai mică atingere. Tehnicile de imprimare cu laser sau jet de cerneală nu sunt făcute să dureze în timp. (Îmi amintesc de indignarea intelectualilor care erau puși să-și înregistreze mașinile de scris la miliție pe vremea lui Ceaușescu, mă amuz că în ziua de azi fabricanții de imprimante se comportă precum miliția comunistă, doar că nu se mai indignează nimeni).

Cuvântul scris este o prelungire a memoriei, iar suporturile de azi ale scrisului sunt mai mult decât efemere. De bună voie intrăm într-o epocă a modificării permanente a istoriei recente. Sunt curios câte ziare online mai oferă arhiva lor completă din anul 2002. Și încă pentru anul 2002 mai avem edițiile tipărite, însă peste 5 ani nu vom mai putea merge la bibliotecă să verificăm edițiile tipărite ale ziarelor din ianuarie 2015.

Varianta europeană a scrisului de mână s-a format în mii de ani și cred că și-a dovedit utilitatea și funcționalitatea până acum. Mie mi se pare că a spune că nu mai avem nevoie de scrisul de mână pentru că avem imprimante este același lucru cu a spune că nu mai avem nevoie de picioare pentru că avem mașini.

shutterstock_174461159

Foto Shutterstock.

Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.

6 păreri la “Despre kyokushin, scrisul de mână, învățământ și educație în general

  1. Roxana

    Am văzut mulți finlandezi supărați din cauza știrii de care vorbești – dar nu din motivul la care te-ai aștepta.

    Se va preda în continuare scrierea de mână în Finlanda. Nu e vorba de digital versus stilou. Pur și simplu s-a tradus greșit „tekstaus”, care e un alt tip de scriere de mână.

  2. enzo

    Sunt convins ca cel mai performant sistem de invatamant din UE nu a decis vre-o schimbare de genul la o intalnire pe undeva prin barul cancelariei la 2 cafele.
    In 2003 la universitate la ei erau deja destui studenti cu palm’uri si tastaturi miniaturale, extensibile – tot echipamentul de notite ocupa spatiul unui portofel de dimensiuni medii. Existau inca la vremea respectiva examene scrise cu hartie si pix desi multe din examene erau pe computere in salile de curs sau chiar online pe internet. Repet – 2003.
    Oare Nokia, acesti artizani ai hartiei finlandeze, ce parere or fi avut? (pentru cine nu stie astia sponsorizau undeva la 50% din invatamantul finlandez).
    In anii terminali cursurile in sediul universitatii reprezentau cam 30% din programa, in rest studentii erau repartizati in functie de performante si alegere personala la diverse firme si institutii private sau de stat ca sa acumuleze experienta profesionala etc etc.
    Noi mai avem inca profesori care sunt si functionari publici si politicieni si asa mai departe care predau eventual ce au invatat ei la inceputul anilor ’80 sau poate chiar mai demult, asta cand ajung pe la cursuri, daca ajung poate asa odata sau de 2 ori in an.
    Cred ca Spiru Haret se invarte in mormant.
    Appropo de sport, la o unitate de pompieri din targusor, prin anii 2006-2008 nu mai tin minte exact cand s-au demilitarizat astia, existau ofiteri evaluatori pentru conditia fizica si sport. La unitatea asta ofiterul respectiv era exigent si nu se putea „discuta” cu el, durere mare deci, pe cei intrati pe pile care au trecut proba sportiva din pix. Cu prima ocazie s-a desfiintat postul de ofiter sportiv in unitate.

  3. Lucian Blaga

    Nu stiu daca motivul frustrarii celor care scriu urat este unul corect. Eu unul scriu urat, ba chiar foarte urat. Si sunt adeptul scrisului e mana, imi iau notite de mana chiar si cand cetesc de pe ecran. Ba chiar si invers, inainte sa lucrez la un text pe mediu digital, imi fac cel putin o schita de mana inainte. Si cred ca nu sunt singurul care procedeaza astfel 🙂

Comentariile nu sunt permise.