Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.

Elementul simbolic al vizitei lui Narîşkin

Venirea şefului Administraţiei prezidenţiale ruse la Chişinău seamănă cumva cu cele ce se petreceau în ţările române în perioada fanariotă. Sultanul de la Istanbul trimitea un paşă ca să aranjeze neînţelegerile dintre boierii iubitori de zavistie. Acum, s-au schimbat puţin denumirile, dar principiul a rămas acelaşi.

Narîşkin a aterizat pe neaşteptate şi fără să fie invitat de cineva. Din punctul de vedere al Moscovei nici nu ar fi fost nevoie de vreo invitaţie. Sau poate invitaţia a venit de la vreunul din partidele parlamentare care se temeau că nu vor face faţă la negocieri fără vreun sprijin masiv din afară? Narîşkin reprezintă ceea ce în perioada medievală se numea „cavaleria grea”. A avut puterea să-i aducă laolaltă pe Lupu şi Voronin la Ambasada Rusiei din Chişinău. Iar apoi, aliniaţi în scara pisicii, Lupu, Narîşkin şi Voronin au făcut declaraţii presei (presa corectă!). Din declaraţii s-a înţeles doar că totul este bine şi că va fi şi mai bine. Bineînţeles, dacă se merge pe mâna Rusiei va fi bine.

Presa de la Moscova s-a grăbit să anunţe că există deja un protocol de colaborare PCRM-PDM şi că guvernarea este bătută în cuie. La Chişinău liderii politici au dezminţit: nu, nu există nicio alianţă PCRM-PDM! Comentatorii au sărit şi ei în sus de teama unei eventuale trădări. Însă negocierile dintre partidele AIE au continuat în cursul zilei de luni. Situaţia a rămas la fel de fluidă şi după vizita lui Narîşkin.
Însă într-un fel tot s-au separat apele. Documentul WikiLeaks (cel cu mituirea lui Lupu de către Voronin cu 10 milioane de dolari), indiferent de unde a apărut, alături de vizita lui Narîşkin şi interviul insultător al lui Voronin au permis delimitarea a doi poli: liberal-democraţii lui Filat şi comuniştii lui Voronin. Oricum, cei doi poli erau definiţi prin rezultatul alegerilor şi numărul de deputaţi, doar că acum pare a fi exclusă o eventuală alianţă PCRM-PLDM (de care se temeau ca de Satana mulţi comentatori de la Chişinău).

Având cei doi poli definiţi, putem încerca câteva speculaţii pe tema viitoarelor alianţe. Partidul Liberal este în mod clar la dreapta PLDM-ului – nu prea are cu cine altcineva face alianţe. Iar acest lucru îi cam scade puterea de negociere şi şansele de a obţine posturi relevante. Cu totul altfel stă situaţia democraţilor, care cred că au de câştigat indiferent de ce pol se apropie. Se poate spune că, afişându-se cu Narîşkin şi Voronin, Lupu încearcă să-şi ridice preţul în negocierile cu liberalii şi liberal-democraţii. Jocul negocierilor rămâne cât se poate de deschis la Chişinău – şi este mult mai bine aşa decât situaţia ceţoasă care a persistat întreaga săptămână trecută când nu se ştia nimic despre discuţiile care fără îndoială că au avut loc.

Vizita lui Narîşkin şi înghesuiala de declaraţii şi comentarii care au urmat arată că Moscova în continuare consideră Republica Moldova un teritoriu în care face şi desface. Şi mai arată că politicienii de la Chişinău consideră şi ei Moscova aşa cum se consideră ea însăşi. Dacă Narîşkin nu ar fi fost băgat în seamă de nimeni, alta ar fi fost situaţia. Oricum, faţă de anii trecuţi, au fost mult mai puţini boieri moldoveni care să se repeadă să pupe poala caftanului. Cu alte ocazii ar fi fost înghesuială mult mai mare la poarta Ambasadei Rusiei. Ceea ce dă speranţe pentru o coaliţie de guvernare care să respecte voturile cetăţenilor şi nu voinţa Înaltei Porţi.

Articol apărut în ziarul Timpul, Chişinău.

Mai multe articole semnate de mine în acest ziar aici.

Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.