Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.

Fetişul ateilor: ştiinţa

Ateii se consideră superiori credincioşilor în baza ştiinţei. „Cum poţi să mai crezi în Dumnezeu când omul a ajuns în spaţiu?” – mantra preferată a bezbojnicilor de rit sovietic este repetată plictisitor de noii atei. Cuceririle ştiinţei, avansul tehnologic, crimele Inchiziţiei – aceleaşi vechi tâmpenii sunt debitate cu fervoare cvasi-religioasă. „Ştiinţa” este argumentul suprem.

Ştiinţa ateilor n-a reuşit mari progrese în ultimii 2500 de ani. În Grecia antică, un anume Democrit a stabilit principiul în baza căruia funcţionează întreaga ştiinţă de azi. Acest Democrit a propus următorul raţionament: dacă luăm o bucată de lemn şi o înjumătăţim de foarte multe ori, la un moment dat vom ajunge la o bucăţică pe care nu o vom mai putea tăia. Atom = „care nu poate fi tăiat”.

De 2.500 de ani oamenii de ştiinţă spintecă materia. La un moment dat chimiştii au găsit „atomul” lui Democrit. După care au venit fizicienii şi au spart atomul în alte bucăţi, cărora le-au dat denumiri greceşti. Apoi au spart şi bucăţile acestea şi le-au dat alte nume sonore: quarci (care au „arome”), bosoni, fermioni, leptoni. Oamenii de ştiinţă au evoluat de la toporul lui Democrit la instrumente sofisticate, însă fac acelaşi lucru ca în urmă cu 2.500 de ani: taie bucăţile mici în bucăţi şi mai mici, le cântăresc şi le îmbracă în modele matematice, le dau nume şi încearcă să le potrivească în modele ale lumii. Pot răspunde la întrebările „ce?” „cât” şi „cum?” însă „de ce?” rămâne în continuare un mare mister. Toţi ştim că a existat „Big-Bang”, nimeni nu poate spune ce a fost mai înainte.

Într-o discuţie aplicată cei mai fervenţi dintre bezbojnici nu sunt capabili să convingă că au învăţat ceva în timpul liceului sau că pot gândi în afara unor lozinci găsite pe internet. Mormăie batjocoritor „crede şi nu cerceta”, însă nu sunt în stare să răspundă la întrebări care chestionează problemele „ştiinţei”, mai ales când „ştiinţa” nu e capabilă să ofere explicaţii.

Departe de mine gândul de a desconsidera progresele ştiinţifice. Sfârtecarea materiei ne-a făcut viaţa mai uşoară şi mai comodă. Tehnologia nu este nimic mai mult decât o cârjă de care devenim din ce în ce mai dependenţi, iar transformarea ei într-o nouă zeitate ne face sclavii bucăţilor de metal şi plastic de care ne lovim zilnic.

Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.

60 de păreri la “Fetişul ateilor: ştiinţa

  1. B.Mihai

    Nu-mi vine sa cred ca se mai gasesc voci care sa conteste „atotputernicia” dumnezeului-Stiinta.
    Sa nu credeti ca blasfemia asta o sa treaca netaxata.V-asteapta etichete infioratoare.

  2. Robintel

    Articolul pornește de la premiza greșită conform căreia ateii se cred superiori credincioșilor.

    Nimic mai fals, necredința nu constituie o bază a vreunei superiorități, alta decât aceea a înțelegerii științei.

    Or, să înțelegi știința, nu este lucru mic.

    1. vl

      Firmilian Gherasim, Ion Vlăducă – „ORTODOXIA ŞI EROAREA EVOLUŢIONISTĂ” (se gaseste pe Internet in format PDF si se poate descarca)

      „Omul de ştiinţă evoluţionist este în vogă (la modă) în zilele noastre. Adevărată divinitate a celor care doresc să-şi desţelenească mintea în încercarea de a dezvălui enigmele, necunoscutele lumii ce ne înconjoară, evoluţionismul a reuşit un lucru deloc singular, exemplar însă pentru naivii săi adoratori: a reuşit, printr-o logică inversată, eronată cu totul, să interpreteze rezultatele sincere a numeroase institute de cercetare în sensul argumentării – neştiinţifice! – a unui tip de „cunoaştere” despre al cărui suport nu are rost să ne oprim aici.
      Volumul pe care îl ţineţi în mână, prin două semnături prestigioase, ale biofizicianului Firmilian Gherasim (astăzi monah) şi ale matematicianului Ion Vlăducă, vă va arăta un lucru simplu: evoluţionismul, în înţelegerea lui strict ştiinţifică, este înţesat de erori de logică şi de neadevăruri ştiinţifice.
      Pentru a fi înţeleşi mai bine: lista cu cele mai frecvente 13 erori de logică în raţionamentele evoluţioniste (cu atât mai grave cu cât acestea sunt produse dar şi „mărturisite” de cele mai cunoscute personalităţi ale lumii ştiinţifice internaţionale) ne îndreptăţesc să spunem că omului i s-a întâmplat ceva grav, fundamental, care tinde să devină ireversibil: bolile sufleteşti ale umanităţii îi atacă deja „suportul fizic” – creierul, raţiunea.
      Evoluţionismul ateist este ipoteza care afirmă că speciile de animale s-au transformat unele în altele, de la primele vietăţi unicelulare până la maimuţă şi om, în miliarde de ani; mai afirmă că speciile de plante au evoluat de la forme unicelulare până la plantele cu flori şi că acest proces evolutiv s-a desfăşurat pe cale naturală, prin factori întâmplători. Cititorul neavizat ar putea fi şocat să afle că nu există nici o dovadă a evoluţiei speciilor; mai mult că raţionamentele evoluţioniste conţin erori de logică şi că ştiinţa actuală respinge ipoteza evoluţiei.”

      GENETICĂ ŞI EVOLUŢIONISM

      în care biofizicianul Firmilian Gherasim face o prezentare accesibilă a geneticii şi arată că evoluţionismul este o colecţie de falsuri şi ipoteze nedemonstrate
      Cuvânt înainte al autorului
      În anul 1859, cercetătorul britanic Charles Darwin lansa o teorie care încerca să explice originea speciilor de plante şi animale altfel decât prin creaţie. Conform acestei teorii speciile ar evolua în mod natural unele din altele, de la forme mai simple la forme mai complexe, şi astfel ar fi luat naştere toate vieţuitoarele existente astăzi, inclusiv omul, despre care se afirmă că ar proveni dintr-o specie de maimuţă.
      Această teorie nu a fost demonstrată niciodată, dar unele partide politice, fiind interesate mai ales de aspectul moral al problemei (dacă omul se trage din maimuţă atunci suntem liberi să ne comportăm ca animalele), au preluat ideea şi au reuşit să o impună ca teorie oficială. Astfel s-a ajuns ca în toate şcolile din ţările guvernate de asemenea partide, să se înveţe că omul se trage din maimuţă.
      Multă vreme am crezut şi eu că aşa stau lucrurile, deoarece aşa învăţasem la şcoală, dar, atunci când am început să studiez mai serios problema, am descoperit numeroase probe care demonstrau netemeinicia teoriei evoluţioniste. În cele din urmă a trebuit să accept faptul că omul nu se poate trage din maimuţă, că există un Dumnezeu care a creat lumea şi deci că teoriile materialiste în care crezusem până atunci erau false.

      Din cuprinsul cartii:
      CUNOŞTINŢE ELEMENTARE DE GENETICĂ

      1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE
      2. INFORMAŢIA GENETICĂ. MOLECULA DE ADN
      3. STRUCTURA ACIZILOR NUCLEICI
      4. ORGANIZAREA GENOMULUI
      5. GENELE. SINTEZA PROTEINELOR. CODUL GENETIC
      6. REGLAJUL GENETIC
      7. TRANSMITEREA INFORMAŢIEI GENETICE
      […] În consecinţă, deşi celulele somatice ale unui organism au toate aceeaşi informaţie genetică, această informaţie se exprimă în mod diferit, în funcţie de ţesutul în care se află celula.
      Întrebarea care se pune este: de unde “ştie” o celulă din ce organ şi din ce ţesut trebuie să facă parte şi care sunt genele specifice organului şi ţesutului respectiv pe care trebuie să le exprime? O parte din aceste informaţii sunt cuprinse chiar în genomul celular, o altă parte sunt rezultatul interacţiunii dintre gene şi mediu dar cercetările recente arată că acestea nu sunt suficiente, deci mai trebuie să existe undeva un stoc de informaţie.
      8.TRANSMITEREA CARACTERELOR EREDITARE
      9. EREDITATEA EXTRANUCLEARĂ
      10. VIRUSURILE
      11. MUTAŢIILE GENETICE
      Uneori, se întâmplă ca o parte a genomului unui vieţuitor să se modifice sub influenţa unor factori externi (radiaţii, unele substanţe chimice etc.). Aceste modificări se numesc mutaţii genetice şi au un caracter aleator. Cele mai multe mutaţii genetice sunt dăunătoare sau chiar letale.
      În funcţie de cantitatea de material genetic implicat, mutaţiile pot fi genomice (care afectează genomul în totalitatea sa prin modificări ale numărului de cromozomi), cromozomiale (care afectează structura unui cromozom) şi genice (care afectează o singură genă). Mutaţiile genice care afectează o singură pereche de nucleotide se numesc mutaţii punctiforme.
      După tipul de celule în care apar, mutaţiile pot fi gametice sau somatice. Numai mutaţiile gametice sunt ereditare, cele somatice afectând doar individul la care au apărut.
      La animale, mutaţiile genomice fie sunt letale, fie produc sterilitatea, deci nu pot fi transmise la urmaşi. (Teoriile atee se bazeaza pe o presupusa „evolutie” ca urmare a mutatiilor genetice. Dar iata ce spune stiinta despre aceste mutatii genetice, in ce conditii apar si ce efecte produc, iar acestea lucruri sunt cunoscute si prezentate chiar in manualele atee, evolutioniste! Ateii se considera superiori si se cred rationali si ii considera pe credinciosi irationali si idioti, dar comentariile lor dovedesc numai ignoranta si lipsa de ratiune. – n.m.) La plante, aceste mutaţii nu sunt întotdeauna letale, uneori putând apărea plante viabile şi fertile cu anumite tipuri de mutaţii genomice.
      Cercetările din ultimele decenii au scos în evidenţă faptul că organismele vii posedă mecanisme celulare de eliminare a mutaţiilor. Cel mai răspândit mecanism este bazat pe faptul că agenţii mutageni afectează una din cele două catene ale moleculei de ADN, cealaltă rămânând de obicei intactă. Setul enzimatic al celulei elimină porţiunea defectă şi apoi o resintetizează pe baza catenei rămase intacte. Dat fiind faptul că din punct de vedere biochimic cele două catene nu pot fi deosebite, nu e clar de unde “ştie” celula care este catena modificată şi care este cea normală, dar este evident că ea reuşeşte să facă această distincţie, cazurile în care greşeşte fiind foarte rare. La celulele eucariote s-a observat şi faptul că celula repară erorile din porţiunile de ADN informaţional, în timp ce porţiunile non-informaţionale care separă genele nu sunt reparate. Mai există şi alte mecanisme de eliminare a erorilor, legate în special de reproducerea sexuată, care fac ca după un număr de generaţii gena mutantă să dispară practic din populaţie.
      De exemplu, în laboratoarele de biotehnologii fermentative s-a observat că tulpinile de microorganisme înalt productive obţinute prin selecţie, după un timp, îşi pierd acest caracter, revenind la tipul sălbatic, de unde rezultă necesitatea unei noi selecţii.
      12.BIOTEHNOLOGIILE MODERNE
      În ultimele decenii s-au dezvoltat o serie de biotehnologii moderne, bazate pe diferite tehnici de manipulare a informaţiei genetice, mergând până la nivel molecular. Practic putem spune că a apărut un nou domeniu: ingineria genetică. A devenit astăzi posibil să realizăm în laborator genotipuri noi, inexistente în natură.
      Prin tehnici de clonare s-a reuşit obţinerea unor organisme identice din punct de vedere genetic. Prin tehnologia ADN-ului recombinat s-a reuşit să se transfere gene de la o specie la alta, obţinându-se astfel organisme transgenice. Prin tehnici de fuzionare a unor celule s-au obţinut hibrizi somatici între specii foarte diferite şi chiar între plante şi animale. La animale din aceste celule hibride nu este posibilă obţinerea unor organisme noi, ele existând numai ca linii celulare menţinute pe medii de cultură artificiale. La plante s-a reuşit ca din asemenea celule hibride să se regenereze noi plante, cu caractere care nu există în natură.
      Şi într-un caz şi în altul, hibrizii obţinuţi prezintă o accentuată instabilitate genetică, cromozomii uneia din specii având tendinţa de a-i elimina pe cei ai celeilalte specii. Aceste practici au creat serioase probleme de bioetică, ele reprezentând nişte forme de siluire a firii plantelor şi animalelor (fapt dovedit chiar de instabilitatea genetică a hibrizilor rezultaţi) şi fiind în mod evident contrare poruncii biblice: “Legea Mea să o păziţi; vitele tale să nu le faci să se împreune cu alt soi; ogorul tău să nu-l semeni deodată cu două feluri de seminţe” (Levitic 19,19).
      Cele mai serioase probleme de bioetică sunt legate de tentativele de aplicare a unor asemenea practici la om, tentative faţă de care experienţele efectuate pe oameni în lagărele naziste par o simplă joacă de copii.

      Partea a II-a
      EVOLUŢIONISMUL

      1. INTRODUCERE
      Înainte de a discuta despre teoria evoluţiei speciilor să definim câteva din noţiunile cu care ne vom întâlni în continuare.
      Specia este o comunitate de vieţuitoare care se pot încrucişa între ele şi care sunt izolate reproductiv de alte comunităţi similare. Indivizii care alcătuiesc o specie se pot încrucişa sexuat nelimitat între ei, în timp ce indivizii aparţinând unor specii diferite nu se pot încrucişa sexuat sau, în rarele cazuri în care se încrucişează, hibrizii sunt sterili (cum este de exemplu catârul, care este un hibrid între cal şi măgar). […]
      Aşa cum am văzut, indivizii aparţinând aceleiaşi specii dar de rase sau populaţii diferite se pot încrucişa sexuat între ei, dând naştere la urmaşi fertili. Prin astfel de încrucişări sau prin mutaţii genetice este posibil ca, pornind de la populaţii şi rase existente, să apară populaţii şi rase noi de plante şi animale. Vedem, deci, că la nivelul raselor şi al populaţiilor are loc un proces evolutiv, numit microevoluţie.
      Unii biologi s-au gândit că, prin extensie, un fenomen evolutiv similar ar putea avea loc şi la nivelul speciilor.
      Acest fenomen ipotetic a fost numit macroevoluţie şi, cu ajutorul lui, s-a încercat să se explice originea speciilor de plante şi animale.
      Primul care a reuşit să formuleze o teorie cât de cât închegată privind evoluţia speciilor a fost Ch. Darwin, ideile sale fiind ulterior continuate şi dezvoltate de alţi cercetători.
      Această teorie a fost numită teoria evoluţiei speciilor sau, mai scurt, evoluţionism. […]
      În cele ce urmează, vom analiza mai pe larg aceste teorii.
      2. ORIGINEA VIEŢII
      […]
      În mod evident, în condiţiile actuale, materia ne-vie nu se organizează spontan pentru a da naştere la organisme vii. Evoluţioniştii susţin, însă, că atmosfera primitivă şi oceanul primordial ar fi avut o altă compoziţie chimică, mai favorabilă apariţiei vieţii. Aceasta este o simplă ipoteză care nu poate fi demonstrată, dar să presupunem că ar fi adevărată. Ca urmare a acestui fapt s-ar fi format prin sinteză chimică, mai întâi o “supă organică” în ocean, după care, substanţele din această “supă” s-ar fi autoorganizat treptat pentru a da naştere vieţii, mai întâi în forme acelulare (virusuri), iar apoi în formele celulare.
      În unele experienţe de laborator, în condiţii total diferite de cele pe care le întâlnim astăzi în natură, dar despre care se afirmă că ar fi identice cu cele din atmosfera primară, cercetătorii au reuşit să sintetizeze unele substanţe organice, printre care cel mai cunoscut exemplu îl constituie aminoacizii. Evoluţioniştii consideră acest fapt ca pe o dovadă a posibilităţii generaţiei spontanee. Ei “uită” însă să precizeze câteva “mici detalii”. Le vom preciza noi:
      a) Aminoacizii obţinuţi prin sinteză chimică nu sunt identici cu cei din organismele vii. Să fim mai expliciţi: aminoacizii sunt substanţe optic active şi pot avea două forme – levogiră şi dextrogiră. Aminoacizii obţinuţi prin sinteză chimică se prezintă sub forma unui amestec de 50% aminoacizi levogiri şi 50% aminoacizi dextrogiri. Ţinând cont de faptul că nu există nici un mecanism natural de separare a acestui amestec (exceptând reacţiile enzimatice din organismele vii deja formate), rezultă că, dacă viaţa ar fi apărut dintr-un astfel de amestec, ar trebui ca aminoacizii din organismele vii să fie şi ei 50% levogiri şi 50% dextrogiri, numai că toţi aminoacizii din organismele vii sunt levogiri.
      b) Aminoacizii sunt totuşi molecule relativ simple, care reprezintă doar cărămizi de construcţie pentru alte molecule mai complexe (proteinele), iar într-un mediu acvatic (cum se presupune că era şi oceanul primordial), reacţia de polimerizare a aminoacizilor este defavorizată, astfel încât nu numai că aceştia nu au tendinţa de a se autoasambla ci, dimpotrivă, proteinele au tendinţa naturală de a se descompune. Rezultă că nu putem explica astfel originea moleculelor proteice complexe şi nici apariţia ipoteticei “supe organice”. În organismele vii sinteza proteinelor are loc cu consum de energie, prin mecanisme biochimice complexe (care au fost expuse în Partea I a cărţii).
      c) În ceea ce priveşte virusurile, denumirea de “forme de viaţă acelulare” este improprie întrucât acestea nu posedă metabolism propriu şi nu se autoreproduc. În plus, ele nu puteau să apară înaintea celorlalte vieţuitoare, deoarece multiplicarea lor nu poate avea loc decât într-o celulă-gazdă, nu şi într-un mediu abiotic.
      d) Chiar şi cele mai simple organisme vii (bacteriile) sunt totuşi extrem de complexe, posedând, printre altele, un genom complex şi un set de cel puţin câteva mii de enzime, fiecare dintre ele fiind implicată într-o anumită reacţie biochimică, iar aceste reacţii sunt dependente unele de altele, astfel încât lipsa uneia din ele poate afecta grav organismul, putând provoca chiar moartea acestuia. Rezultă, deci, că aceste sisteme nu puteau să apară pe rând, ci trebuia să apară direct o celulă gata formată.
      Pentru a răspunde acestor obiecţii, majoritatea evoluţioniştilor invocă ideea că acest lucru ar fi totuşi realizabil prin legături întâmplătoare care ar fi apărut în decursul miliardelor de ani care s-ar fi scurs de la formarea Pământului până la apariţia vieţii. Însă, calculele de fizică statistică arată că probabilitatea unui asemenea eveniment este neglijabilă, chiar dacă am presupune că vârsta Pământului ar fi de sute de miliarde de ani, în timp ce, chiar şi cele mai generoase evaluări cu privire la această vârstă nu depăşesc 4 miliarde de ani.
      Întrucât calculele de fizică statistică sunt complexe şi, dacă le-aş expune în detaliu, aş risca să nu pot fi înţeles, voi recurge la o analogie: un ceas are o structură cu mult mai simplă decât o celulă vie şi, totuşi, nimeni nu a văzut vreodată o bucată de metal care să se transforme de la sine într-un ceas, indiferent cât de mult timp ar trece, deci nici materia ne-vie nu poate de la sine să dea naştere vieţii.
      Din exemplul cu ceasul mai vedem un lucru: metalul nu se transformă singur în ceas dar, dacă intervine un ceasornicar, acest lucru devine posibil. Deci, şi în cazul apariţiei vieţii avem nevoie de un “Ceasornicar” numai că, dată fiind complexitatea organismelor vii, Acesta trebuie să fie cu mult mai inteligent decât omul şi, în acelaşi timp, să fie capabil să intervină la nivel molecular pentru a organiza sistemele biochimice celulare.
      Fizicianul E. Schrodinger a demonstrat chiar că, din punct de vedere termodinamic nici măcar menţinerea vieţii nu ar fi posibilă dacă nu admitem şi existenţa unui principiu universal ordonator de natură spirituală (el se pronunţa pentru o divinitate impersonală, ca în religiile extrem orientale, dar modul deosebit de inteligent al organizării lumii pare să sugereze mai degrabă existenţa unui Dumnezeu personal).
      În faţa acestor obiecţii, reacţia evoluţioniştilor este variată.
      Unii dintre ei, respingând aprioric orice intervenţie divină, afirmă că, din moment ce viaţa există, rezultă că ea trebuie să fi apărut din materia ne-vie prin generaţie spontanee şi, deci, calculele celor care susţin altceva ar fi greşite. Orice s-ar spune, o asemenea atitudine numai ştiinţifică nu este.
      Alţii, văzând că nu reuşesc să explice apariţia vieţii pe pământ prin teoria expusă mai sus, caută să rezolve problema afirmând că viaţa a fost adusă pe Pământ (într-un fel sau altul) de pe o altă planetă. Acest lucru nu a fost, însă, demonstrat şi, în plus, nu rezolvă problema deoarece, ori aici, ori pe altă planetă, tot nu pot explica în ce mod materia ne-vie ar fi putut da naştere vieţii.
      3. UNIVERSALITATEA CODULUI GENETIC
      Aşa cum am precizat în prima parte a acestei cărţi, toate organismele vii posedă un genom, iar informaţia cuprinsă în acesta este descifrată cu ajutorul unui cod genetic. Acest cod genetic este universal, adică la toate vieţuitoarele, de la cele mai simple până la cele mai complexe (cu câteva mici excepţii nesemnificative), aceeaşi secvenţă de trei baze azotate codifică acelaşi aminoacid.
      Atât evoluţioniştii cât şi creaţioniştii consideră acest fapt ca pe o dovadă a originii comune a tuturor vieţuitoarelor de pe Pământ. Numai că, atunci când ajung să precizeze care ar fi această origine comună, nu mai sunt de acord: evoluţioniştii susţin că toate vieţuitoarele au evoluat dintr-un singur organism iniţial, în timp ce creaţioniştii susţin că toate vieţuitoarele au fost create de un Dumnezeu unic. Să analizăm pe rând cele două poziţii.
      Să presupunem că vieţuitoarele ar fi evoluat toate din acelaşi organism iniţial. În acest caz se pun câteva probleme legate de universalitatea codului genetic.
      Prima dintre ele se referă la originea acestui cod. Teoria oficială susţine că însuşi codul actual ar fi apărut prin evoluţie dintr-o variantă mai simplă (cu două baze azotate la un aminoacid). Lăsând la o parte faptul că nu există nici un vieţuitor cu un astfel de cod şi nu avem nici o dovadă că ar fi existat vreodată, se pune o altă întrebare: dacă într-adevăr codul ar fi evoluat, cum se explică faptul că astăzi toate vieţuitoarele au acelaşi cod, ţinând cont de faptul că orice modificare a lui s-ar fi transmis numai la urmaşii organismului la care ar fi apărut modificarea, iar la celelalte vieţuitoare nu?
      Să presupunem acum că într-un fel sau altul s-a ajuns totuşi la un organism care posedă codul genetic actual. Dacă toate vieţuitoarele ar fi evoluat din acesta, ar fi inexplicabil faptul că toate celelalte gene s-au modificat în timp, dând naştere la întreaga diversitate a lumii vii pe care o cunoaştem astăzi, numai genele care conţin informaţia referitoare la codul genetic au rămas nemodificate.
      Vedem, deci, că universalitatea codului genetic nu poate fi invocată ca o probă în favoarea evoluţionismului.
      În schimb, acceptând poziţia creaţionistă, toate aceste probleme sunt rezolvate: Dumnezeu a folosit acelaşi cod genetic tocmai pentru ca noi să ne putem da seama că toate vieţuitoarele au acelaşi Creator.
      4. EVOLUŢIA LA MICROORGANISME
      În faţa constatării că în zilele noastre nu vedem specii de plante sau de animale care să se transforme din unele în altele, evoluţioniştii aduc argumentul că evoluţia are loc treptat, într-un număr mare de generaţii şi de aceea nu poate fi percepută în mod normal. Numai că, acest argument nu poate fi invocat în cazul micro-organismelor, deoarece acestea au o durată foarte mică a ciclului de reproducţie (în unele cazuri chiar 20 de minute) şi, de aceea, un număr mare de generaţii poate fi obţinut într-un timp relativ scurt. Astfel, într-o zi putem obţine 72 de generaţii, într-o lună 2160 de generaţii, într-un an 26 000 de generaţii, iar în 100 de ani 2,6 milioane de generaţii. În cei peste 100 de ani de când se fac studii sistematice în domeniul microbiologiei s-au observat unele modificări de caractere ale unor tulpini (populaţii) de microorganisme dar, deşi numărul generaţiilor care s-au succedat este astronomic, speciile s-au “încăpăţânat” să rămână aceleaşi şi chiar s-a observat că tulpinile cu caractere mai deosebite (cum ar fi tulpinile înalt producătoare ale unui anumit metabolit), obţinute prin selecţie artificială, după un număr de generaţii “se sălbăticesc”, adică revin la tipul iniţial. Mai mult, tratatele de medicină scrise cu mii de ani în urmă descriu aceleaşi boli infecţioase ca şi în zilele noastre, ceea ce ne duce cu gândul la faptul că şi atunci existau aceleaşi specii de microbi. Vedem, deci, că în ciuda teoriilor evoluţioniste, speciile de microorganisme sunt deosebit de stabile
      5. ORIGINEA EUCARIOTELOR
      Încercând să explice originea eucariotelor, evoluţioniştii susţin că acestea ar fi apărut prin contopirea mai multor celule procariote. În acest fel s-ar explica, spun ei, existenţa mai multor cromozomi în aceeaşi celulă. În ceea ce priveşte mitocondriile, acestea ar fi nişte celule procariote care au ajuns să trăiască în simbioză cu celula gazdă.
      Numai că, nucleul celulelor eucariote prezintă anumite particularităţi care îl deosebesc net de procariote:
      – nucleul eucariotelor are membrană nucleară, iar al procariotelor nu;
      – cromozomii la eucariote sunt mai mari decât la procariote şi au o structură diferită, mult mai complexă decât cea a cromozomului unic de la procariote;
      – existenţa intronilor în genele eucariote şi lipsa lor la procariote;
      – diferenţele care există între diviziunea simplă a procariotelor pe de o parte şi între mitoza şi meioza de la eucariote pe de altă parte;
      – modul diferit în care se realizează reglajul genetic etc.
      Vedem că eucariotele diferă calitativ de procariote, deci sunt altceva decât o simplă contopire de celule procariote.
      În ceea ce priveşte mitocondriile, diferenţele care există între codul genetic universal şi cel mitocondrial demonstrează că acestea nu sunt nişte celule procariote, iar interdependenţa profundă dintre metabolismul celulei eucariote şi cel mitocondrial arată că aici nu e vorba de o simplă simbioză, ci de organite celulare care fac parte integrantă din celula eucariotă. Vedem aşadar că nici din acest punct de vedere teoria evoluţionistă nu este credibilă.
      Un alt aspect legat de eucariote îl constituie existenţa organismelor pluricelulare cu organizare complexă. Acestea au un număr foarte mare de celule (de ordinul sutelor de miliarde) care posedă toate acelaşi genom dar, în fiecare celulă sunt active numai o parte din gene, în funcţie de rolul pe care trebuie să îl îndeplinească acea celulă. Deşi fiecare celulă în parte are propriul său metabolism, între ele există o coordonare perfectă, astfel încât fiecare dintre ele îndeplineşte un rol precis şi toate aceste celule împreună formează un singur organism. În plus, în timpul vieţii unui astfel de organism, multe din celulele componente mor şi sunt înlocuite de alte celule tinere fără ca acest fenomen să afecteze integritatea şi funcţionalitatea organismului. Este inimaginabil ca toate aceste sisteme, atât de complexe şi în acelaşi timp atât de armonioase, să fi luat naştere “întâmplător” prin intervenţia unor forţe oarbe ale naturii. Mai menţionăm un amănunt: dacă speciile de eucariote ar fi evoluat unele din altele, de la simplu la complex, ar fi trebuit ca numărul cromozomilor la fiecare specie să fie mai mare sau mai mic, în funcţie de gradul de complexitate al organismului dar, în realitate s-a observat că nu există nici o corelaţie între numărul de cromozomi şi nivelul de complexitate al organismelor.
      6. FINALITATEA
      7. FOSILELE
      Unul din argumentele invocate cel mai des de evoluţionişti în favoarea teoriei lor este cel al fosilelor. De la început trebuie să precizăm, însă, că paleontologia (disciplina care se ocupă cu studiul fosilelor) deţine tristul record de a fi ramura ştiinţei care a înregistrat cel mai mare număr de falsuri, ceea ce aruncă o umbră de îndoială asupra argumentelor de acest fel. Vom încerca totuşi să analizăm acele date a căror falsitate nu a fost încă dovedită.
      […]
      8. EMBRIOLOGIA ŞI ANATOMIA COMPARATĂ
      Un alt argument invocat de evoluţionişti este cel al embriogenezei. Zoologul german E. Haeckel afirmă că în primele stadii de dezvoltare toţi embrionii de vertebrate se aseamănă puternic între ei, indiferent de clasa din care fac parte, şi numai ulterior apar caracterele distinctive. De aici el trage concluzia că ontogeneza este o recapitulare sumară a filogenezei, concluzie pe care a denumit-o “lege biogenetică fundamentală”. Pentru a-şi demonstra afirmaţia, el a prezentat o serie de fotografii reprezentând embrioni de vertebrate.
      Numai că, la o analiză mai atentă, oricine a studiat cât de cât embriologia, poate observa că aceste fotografii au fost falsificate. În realitate, asemănările nu depăşesc faza primelor diviziuni când orice embrion animal (vertebrat sau nu) are forma unei grămezi de celule nediferenţiate, chiar şi în această fază asemănările fiind pur exterioare întrucât din punct de vedere genetic organismele sunt bine individualizate.
      Aşadar, “legea biogenetică fundamentală” nu a fost demonstrată, fiind de fapt rodul imaginaţiei creatorului ei.
      Chiar dacă am considera că există aceste asemănări (există într-adevăr unele asemănări de formă, dar numai la nivelul unor organe omoloage, nu la nivelul întregului organism), acest fapt nu ar demonstra în nici un fel descendenţa speciilor unele din altele, ci numai faptul că acestea au fost create după planuri asemănătoare.
      Această ultimă obiecţie este valabilă şi în cazul argumentelor legate de anatomia comparată: asemănarea unor organe la specii diferite nu presupune în mod necesar faptul că aceste specii ar avea o descendenţă comună, deci studiile celor care prezintă diferite asemănări ale formei unor organe la specii diferite nu dovedesc în mod necesar evoluţionismul.(…)
      Din aceleaşi motive, nu pot fi luate în consideraţie argumentele care încearcă să demonstreze evoluţionismul pe baza unor asemănări între genomurile unor specii diferite.
      Pe baza unor astfel de asemănări evoluţioniştii afirmă, de exemplu, că specia de musculiţe Drosophila virilis ar fi dat naştere la alte trei specii: Drosophila melanogaster, Drosophila willistoni şi Drosophila pseudoobscura. Numai că, deşi speciile genului Drosophila au făcut obiectul a nenumărate studii de genetică, deşi din anul 1908 când au început studiile sistematice s-au succedat peste 4000 de generaţii (Drosophilele au devenit foarte populare în laboratoarele de genetică tocmai datorită ciclului de viaţă foarte scurt), în practică nu numai că nu s-a observat transformarea vreunei specii de Drosophila în alta, ci chiar s-a observat că nici prin supunerea la radiaţii intense, nici prin alţi agenţi mutageni nu s-a reuşit să se inducă decât mutaţii neesenţiale. Aşadar afirmaţiile evoluţioniştilor s-au dovedit şi de această dată a fi nefondate.
      9. SISTEMATICA ŞI BIOGEOGRAFIA
      10. „DOVEZI DIRECTE” ALE EVOLUŢIEI
      Chiar şi evoluţioniştii (sau cel puţin unii dintre ei, destul de numeroşi) recunosc faptul că argumentele invocate de ei până aici constituie cel mult “dovezi indirecte” ale evoluţiei, adică nu se poate demonstra evoluţia numai pe baza lor (aşa cum am arătat, unele din aceste aspecte pot fi explicate chiar mai coerent din perspectivă creaţionistă). Pentru a-şi justifica, totuşi, teoria ei invocă şi unele “dovezi directe”. Acestea se referă la unele cazuri în care, prin mutaţii spontane sau provocate artificial, s-au obţinut organisme cu caractere noi. Numai că, în toate cazurile expuse este vorba de obţinerea de rase sau de populaţii noi (lucru recunoscut chiar şi de evoluţionişti) ceea ce nu demonstrează în nici un fel evoluţia SPECIILOR, ci numai inconsecvenţa logică a celor care invocă astfel de argumente prin care dovedesc că nu fac distincţie între microevoluţie (care este un fapt) şi macroevoluţie (care există numai în mintea lor). Cu toate eforturile depuse în acest domeniu în cei peste 100 de ani de la apariţia teoriei evoluţiei speciilor, nu s-a putut înregistra nici măcar un singur caz de transformare a unei specii în altă specie, nici măcar la vieţuitoarele cu o durată foarte scurtă de viaţă, la care s-au succedat în acest interval un număr extrem de mare de generaţii. Mutaţiile apărute au fost în general neesenţiale. În cazul în care au apărut totuşi mutaţii ceva mai radicale, acestea fie au fost letale, fie au provocat sterilitatea, deci nu a putut lua naştere o nouă specie. În ceea ce priveşte teoria conform căreia evoluţia se realizează prin acumularea treptată de mutaţii mici, nici aceasta nu a fost confirmată, speciile de organisme vii posedând o uimitoare stabilitate şi având chiar capacitatea ca pe parcursul generaţiilor să înlăture mutaţiile apărute, fie prin mecanismele celulare de reparare a erorilor, fie prin comportamentul de izolare reproductivă a mutanţilor.
      11. INGINERIA GENETICĂ
      (…) Astăzi a devenit posibil ca, prin tehnici complexe de laborator, să introducem o genă care aparţine unei specii în genomul altei specii. S-a reuşit chiar obţinerea unor organisme hibride între specii foarte diferite, sau chiar între specii aparţinând la regnuri diferite (de exemplu între roşie şi porc). Numai că, în toate aceste cazuri, hibrizii au manifestat o accentuată instabilitate genetică, având tendinţa ca după un număr de generaţii să reconstituie genomul uneia din speciile iniţiale. Aşadar, nici pe această cale nu s-a reuşit să se obţină specii noi şi, chiar dacă s-ar reuşi vreodată să se creeze o specie nouă prin inginerie genetică, teoria evoluţiei speciilor nu ar fi demonstrată nici pe această cale, deoarece nu ar fi vorba despre o evoluţie naturală, ci despre o intervenţie dirijată din partea unor fiinţe inteligente (oameni).
      În schimb, ingineria genetică, fiind o practică nefirească, ridică numeroase probleme de bioetică.
      12. ORIGINEA OMULUI
      (…) După teoria evoluţionistă omul ar fi apărut dintr-o specie de maimuţă printr-un proces de evoluţie lentă, trecând prin mai multe “verigi intermediare”. Acest proces ar fi durat câteva milioane de ani. Pentru a explica absenţa blănii şi poziţia bipedă, bieţii noştri „strămoşi” sunt alungaţi din junglă în savană şi invers, invocându-se tot felul de pretexte, iar vorbirea articulată şi dezvoltarea gândirii abstracte nu au primit explicaţii convingătoare.
      […]
      Vom menţiona în continuare câteva fapte care contrazic teoria evoluţionistă cu privire la originea omului.
      Analiza genomului mitocondrial uman a scos în evidenţă faptul că toţi oamenii din lume descind dintr-un unic strămoş comun de sex feminin, pe care chiar şi evoluţioniştii îl numesc “Eva mitocondrială”. Conform estimărilor geneticienilor, această Evă ar fi trăit cu cel mult 200.000 de ani în urmă (unii autori indică cifre chiar mai mici). Vedem deja că faptele nu concordă cu ideea unei populaţii întregi de maimuţe care s-ar fi transformat în oameni, iar din punct de vedere cronologic, teoria evoluţiei pe parcursul mai multor milioane de ani se dovedeşte a fi falsă.
      O altă problemă care se ridică este cea a numărului de cromozomi. Aşa cum am mai spus, acest număr, care este o caracteristică de specie, este întotdeauna întreg, iar la mamifere, care sunt animale cu reproducţie sexuată, numărul cromozomilor este par. Determinările arată că toate speciile de maimuţe au 48 de cromozomi, în timp ce omul are numai 46. Prima observaţie care se impune este aceea că, datorită acestei discontinuităţi, nu putea avea loc o evoluţie continuă de la maimuţă la om, deoarece nu poate exista nici o specie de mamifer cu 46,5 cromozomi (sau alt număr neîntreg) şi nici măcar cu 47 de cromozomi. Aşadar nu are nici un rost să căutăm ipotetice verigi intermediare între om şi maimuţă.
      Există şi unii autori care, încercând să salveze ideea evoluţionistă, susţin că transformarea maimuţei în om s-ar fi făcut brusc, prin contopirea unor cromozomi ai maimuţei. Ei “uită”, însă, un fapt pe care l-am expus în capitolul dedicat mutaţiilor genetice, şi anume că, la mamifere, nu este posibilă apariţia unui individ viabil şi fertil, care să prezinte o mutaţie atât de radicală.
      Am întâlnit chiar şi autori evoluţionişti care, în una şi aceeaşi carte, atunci când vorbesc despre fosile susţin că transformarea maimuţei în om s-ar fi petrecut lent, în milioane de ani, iar atunci când vorbesc despre cromozomi susţin că această transformare ar fi avut loc brusc. Consider că nu merită să mai risipesc cerneala pentru a comenta o asemenea atitudine “ştiinţifică”.
      Să presupunem totuşi că, printr-o minune, o maimuţă cu 48 de cromozomi ar fi dat naştere unui om cu 46 de cromozomi sau măcar unui semi-om cu 47 de cromozomi. Întrebarea care se pune este următoarea: cu cine s-ar fi putut acesta împerechea pentru a da naştere la urmaşi? Cu o maimuţă în nici un caz, deoarece numărul diferit de cromozomi i-ar face incompatibili. Rezultă aşadar că ar fi necesară o nouă minune şi anume ca aproximativ în acelaşi timp şi în acelaşi loc să apară un alt individ de sex opus, care să prezinte exact aceeaşi mutaţie. Deja suntem nevoiţi să împingem şirul minunilor cam departe! Dar lucrurile nu se opresc aici: deoarece evoluţioniştii susţin că toate speciile de vieţuitoare ar fi evoluat unele din altele şi dată fiind marea diversitate a lumii vii, ar trebui ca asemenea “minuni” să fie destul de frecvente. Numai că, în ciuda timpului destul de îndelungat de când se fac observaţii sistematice în acest domeniu, până acum nu s-a descoperit nici un caz de genul acesta. În aceste condiţii credem că ar fi mai înţelept să renunţăm la teoria evoluţionistă.
      13. CONCLUZII
      Din cele expuse până acum, vedem că evoluţionismul este departe de a fi o teorie cu adevărat ştiinţifică, fiind de fapt o colecţie de falsuri şi ipoteze nedemonstrate.
      […]
      Însă ştiinţa nu numai că nu a demonstrat niciodată inexistenţa Divinităţii, ci chiar mulţi mari savanţi, din toate veacurile şi din toate domeniile, cum ar fi Pascal, Newton, W.Thomson (Lord Kelvin), Cauchy, N.Bohr, Schrodinger, Laplace, Maxwell, Marconi, Descartes, Euler, Lavoisier, Berzelius, Pasteur, Faraday şi mulţi alţii, şi-au mărturisit credinţa în Dumnezeu.
      Vom cita în continuare două cazuri destul de surprinzătoare:
      – Lamark: “Natura nefiind o inteligenţă, nefiind nici măcar o fiinţă, ci numai o ordine a lucrurilor, constituind o putere în întregime supusă legilor, această natură, zic, nu este însuşi Dumnezeu. Ea este produsul sublim al voinţei Sale atotputernice […] Astfel, voinţa lui Dumnezeu este pretutindeni exprimată prin funcţio-narea legilor naturii, pentru că aceste legi vin de la El. Iar această voinţă nu poate fi limitată, puterea din care ea emană neavând limite”
      […]

      II. EVOLUŢIONISMUL ÎN MANUALELE ŞCOLARE. ERORI DE RAŢIONAMENT
      […]
      Iată lista acestor erori:
      1. Confuzia între trecerea de la anorganic la organic şi trecerea de la neviu la viu.
      2. Falsa implicaţie diversitate => evoluţie
      3. Falsa implicaţie unitate chimică => evoluţie
      4. Falsa implicaţie asemănare morfologică => descendenţă
      5. Falsa implicaţie asemănare genetică => descendenţă
      6. Falsa implicaţie asemănare embrionară => descendenţă
      7. Confuzia între selecţie şi evoluţie
      8. Confuzia între adaptare şi evoluţie
      9. Confuzia între mutaţie genetică şi evoluţie
      10. Confuzia între dispariţie şi evoluţie
      11. Confuzia între variabilitate şi evoluţie
      12. Absurditatea conform căreia funcţia creează organul
      13. Cercul vicios: teoria evoluţiei permite trasarea unui arbore filogenetic, iar arborele filogenetic este adus ca dovadă pentru teoria evoluţiei.

    2. vl

      Insasi stiinta ne arata ca universul si toata lumea materiala, toate formele de viata nu au putut aparea din nimic si din intamplare. Principiile termodinamicii, fizica cuantica, genetica etc. contrazic teroriile atee, contrazic evolutionismul.

  3. Cristi

    mai usoara si mai comoda in niciun caz nu ne-au facut-o, asta mi-o arata si bunicul meu de la tara, dupa ce-mi „aplica” o terapie sumara, cand ma duceam la el in vacanta (din ce in ce mai rar, desi nu mai mergem pe jos sau cu postalionul). e doar o alta credinta, meliorista, care s-a dovedit a fi o mare farsa. suntem sufocati de marile progrese, pentru ca progresul a devenit un „in sine”, nu un mijloc spre o viata comoda.

  4. Vitalicus

    He-he.. ateii nu dau răspuns la: „de ce?”, dar credinciosii stiu si au stiut de când sunt ei. O singura explicatie la toate: Dumnezeu 🙂
    Credinciosii sunt niste paraziti, care se acomodeaza la descoperirile stiintei.

    1. Fr33

      Woww…..atata inteligenta in cateva fraze. Ne-ai dat pe spate. Ne-ai iluminat. Gata, de maine nu mai mergem la biserica si renuntam la credinta noastra. O rugaminte totusi pot sa-ti fac o poza? Vreau sa-mi fac un poster cu tine sa-l pun in camera.
      Lasand gluma deoparte stii vorba: „trebuie sa fii un pic destept ca sa-ti dai seama ca esti prost?”. Nu? Nici nu aveai cum.

  5. Marian S

    Religia este acea parte a ştiinţei pe care încă nu putem să ne-o explicăm, ştiinţa este acea parte a religiei pe care am înţeles-o deja.
    Lăsăm un copil mic să bage un stecker în priză? Nu, doar când se face mai mare, după ce a învăţat un pic despre efectele curentului electric.
    Cam la fel şi cu noi, oamenii. Altminteri facem prostii. Mari de tot.
    Orice părere absolutistă, de-o parte sau de cealaltă, este un mare nonsens.
    Sau cum aş zice eu după nişte vin de calitate: Iartă-i, Doamne, că încă nu au ştiinţa asupra a ceea ce fac.

  6. Bogdan

    Ma multumesc cu a nu sti originile universului decat cu a ma consola cu o explicatie gaunoasa veche de doua milenii. Pana la urma, universul este mai mare decat il putem concepe si originile lui s-ar putea depaseasca limitele cunoasterii noastre.

  7. Andrei

    Wow, stimatii domni atei nici nu cred ca au citit articolul. Sau l-au citit asa cu sarcasmul lor „superior” pe buze. Explicatia sta in minusurile cu darnicie date urarii dintre doi crestini: „Hristos a inviat!” si „Adevarat a inviat!” Cat de tare va roade „superioritatea”, domnilor, de nu suportati nici atata lucru? Dati minusuri, daca asta va face sa va simtiti bine.

  8. Aiurea

    Nici vorba de superioritate.
    De regula astea sunt răspunsuri la acuze de hoții.
    Creștinii se simt instantaneu amenințați în credință când e vorba de hoții.
    Dupa ei ceilalti ar trebui sa fie în al 9-lea cer de fericire ca sunt furați.
    Ete’ ca nu-s.

  9. Fratele Andryusha

    Să crezi în ştiinţă nu te face ateu, doar necreştin.

  10. Cougar

    wow. nu credeam să găsesc asemenea măsură de obtuzitate şi incorectitudine pe blogul ăsta.

    dacă vrei să reduci tot ce face ştiinţa la a despica lemnul în bucăţi cât mai mici, bine. (deşi e o metaforă pe care tu ai luat-o ad litteram şi care se referă la cunoaşterea cât mai în amănunt a lucrurilor care ne înconjoară.)
    dacă vrei să generalizezi şi să arunci idei de genul „ateii se consideră superiori credincioşilor” /”repetă aceeaşi mantră comunistă”/”bezbojnici care n-au învăţat nimic la liceu”, iar bine. (probabil măsura opiniei este dată de măsura oamenilor cu care vorbeşti.)
    dacă aduci ateii şi oamenii de ştiinţă în aceeaşi tabără, din nou, bine. (dar există mulţi oameni de ştiinţă credincioşi şi mulţi atei care n-au nimic în comun cu ştiinţa, la fel cum există şi mulţi credincioşi care sunt, pur şi simplu, tălâmbi.)
    şi dacă asta crezi, într-adevăr, despre ateism, atei, ştiinţă, oamenii de ştiinţă, e perfect. (historia nu e una nouă, sunt mulţi care-ţi împărtăşesc opinia.)

    oricum, mari fracturi de logică. chiar nu mă aşteptam.

    1. Fr33

      1. Litere capitale. Invata sa le folosesti.
      2. Daca tot faci afirmatii invata sa le argumentezi.
      3. Discursul este in mare parte metaforic, daca nu ai inteles acest lucru macar cere niste explicatii detaliate referitor la ideea de baza evitand unele afirmatii gratuite de genul: „…..mari fracturi de logică……”.
      4. Istoria…nu Historia.

  11. Marian

    Premisele sunt false 🙂
    Democrit nu a stiut ca divizibilitatea materiei se termina undeva, el a rationat filozofic. Putea fi adevarat, putea fi fals. Dar acest lucru nu conta pe atunci, atunci importanta era logica – cum sa deduci chestii plecând de la alte chestii.
    Natiunile anglo-saxone lauda pe Priestley ca a descoperit oxigenul. Lavoisier l-a descoperit doar luni mai târziu si a ratat înscrierea în Guinness Book. Doar ca spre deosebire de Priestley care n-avea metoda ci doar amesteca substante cu alte substante sa vada ce-o iesi (cam asa cum sunt prezentati savantii trasniti prin filmele americane), Lavoisier l-a prezentat complet, asa cum scrie la carte.

    Asta e diferenta dintre teorie si practica.

    Si ca veni vorba de religie si stiinta si alte celea, medicina, o stiinta, care salveaza si a salvat vieti, nu s-a putut dezvolta decât dupa ce biserica a fost scoasa din teritoriul laic pe care-l acaparase cu scopul de a controla TOT, absolut tot. Pentru ca, nu-i asa, bolile sunt rezultatul demonilor si necurateniei sufletesti si numai prin rugi ne putem vindeca. Si daca rugile n-ajuta, pentru ca de obicei n-ajuta daca nu sunt completate si cu niste medicamente sau tratamente, asta e, „n-a avut zile saracul”.

  12. George Damian Autor articol

    @ Cougar: raţionamentul lui Democrit şi al urmaşilor săi atomişti nu a fost o metaforă. Atomii grecilor antici aveau forme geometrice în funcţie de materie (aşa cum era ea clasificată atunci: apă, pământ, aer şi foc). Grecii antici au construit un model care urmat până în ziua de azi. 90% dintre ateii pe care i-am întâlnit eu nu au fost în stare să reproducă prima lege a lui Newton. În mod normal nu ar fi trebuit să aibă diplomă de bacalaureat şi totuşi aveau. Nu am pus la grămadă ateii şi oamenii de ştiinţă. Când ai timp şi chef indică-mi te rog fracturile de logică.

    1. Cougar

      păi, ai o grămadă de red herrings.

      90% dintre ateii pe care i-am întâlnit eu nu au fost în stare să reproducă prima lege a lui Newton. – „pe care i-am întâlnit eu” nu reprezintă o statistică relevantă. also, cam câţi credincioşi crezi tu că merită diploma de bac? (i made the same logical fallacy, să-nţelegi mai bine.)

      Grecii antici au construit un model care e* urmat până în ziua de azi – dacă din asta tu ai înţeles că oamenii de ştiinţă au rămas la stadiul grecilor antici..

      ştiinţa, prin definiţie, este un concept în continuă schimbare. este (părerea mea) singurul concept care te pune la locul tău şi care îţi arată că tot ce credeai tu că ştii se întoarce de-a curmezişul. asta înseamnă, de fapt, o gândire sănătoasă.

      de asemenea, a-ţi pune încrederea în ştiinţă şi a renunţa la o credinţă sau la o religie care se bazează, în principal, pe fracturi logice (burden of proof – una dintre cele mai clare) nu înseamnă că ai un fetiş cu ştiinţa, ci că, pur şi simplu, accesul la un nivel minim de logică îţi permite să ai oleacă de discernământ. tu greşeşti direct din titlu, de fapt. iar să susţii că ateismul nu e valabil pentru că ai întâlnit tu oameni care se declară atei şi care nu ştiu prima lege a lui newton e deja strivire de logică.

      .. în principiu, articolul ăsta cu ton de lege şi verbe la timpul prezent e, de fapt, o înşiruire a dezamăgirilor tale în discuţiile cu nişte oameni slab pregătiţi, combinată cu o latură obtuză de a pune problema (ai rămas tot la democrit). eu am punctat principalele greşeli de logică pe care le-ai făcut. din păcate, mai ai. take a look.

      http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_fallacies

    2. Cougar

      de fapt, cred că îţi reproşez că-ţi iei în serios propriile figuri de stil.

    3. Cougar

      (also, mă gândesc că e posibil să-ţi schimbi oleacă punctul de vedere după toate comentariile de la articolul ăsta.)

    4. George Damian Autor articol

      Eu am vrut să spun doar că fizica nu se poate substitui metafizicii. În rest, comentatorii de pe aici mi-au demonstrat că există şi atei habotnici în credinţa lor.

  13. George Damian Autor articol

    @ Marian: în epoca în care principala ocupaţie a europenilor era să-şi crape capetele reciproc oamenii bisericii au fost cei care au dus mai departe ce şi cât au putut din moştenirea lumii antice.

  14. Fratele Andryusha

    … După cum există şi atei tălâmbi – ca să fim cât mai ştiinţific riguroşi.

  15. Marian

    @George:
    în mod evident toti învatatii medievali erau calugari.
    De ce evident? Mie mi se pare self-evident dar poate unii nu stiu exact de ce, asa ca:
    1. ca si precursoarea sa, religia iudaica, crestinismul, la nivel de smecheri, a interzis complet stiinta de carte la nivel de mase. Motivele sunt multiple, de exemplu faptul ca în primele 200 de ani de crestinism acesta a fost atacat cu argumente valabile de carturari (Origen, Arie, Iulian apostatul si multi altii), i-a determinat sa restrânga „cultura” doar la vladici. Toti ceilalti erau fie eretici (daca crâcneau la interpretarea oficiala) ori vrajitori (daca cumva descopereau ceva care era contra învataturilor). Faptul ca erai calugar nu te ferea prea mult de pericol, vezi Giordano Bruno. Cea mai buna protectie ramânea totusi cineva cu o armata fidela, asa cum a supravietuit Luther si un secol mai târziu alchimistii (si ulterior diversii iluminati).
    2. stiinta (de carte) sau altceva putea determina pe oameni sa observe ca nu tot ce scrie în biblie e adevarat, ca nu demonii sunt responsabili de rele, ca uneori îsi puteau croi singuri soarta, si multe alte idei nesanatoase.
    3. stiinta era un atu extraordinar, desori folosit pentru a sugera supranaturalul prostimii adunate la procesiuni.

    Faptul ca au dus mai departe valorile antice nu tine la mine. Ei au selectat ce le-a convenit si au afurisit ceea ce nu le-a convenit. Daca nu ar fi fost victoria laicismului asupra clerului, si astazi am fi scormonit prin gunoaiele castelelor sau manastirilor pentru a mânca resturile bogatilor, ne-am fi mirat ca prostii când vedeam sângele cum învie (tixotropie), am fi orbecait prin bordeie sapate în pamânt (lumina electrica fiind lucrul diavolului, Lucifer), pe când, ia uite azi, calculatoare (sa ne dam cu parerea prin bloguri), youtube (sa vedem file pe celular), conducem trasuri fara cai, zburam confortabili (ma rog, nu prea, daca avem turist sau economy) în burta dragonului argintiu în loc de a fi legati de mosia boierului, muncim 40 de ore pe saptamâna clicaind cu mausu’ (în loc de pâna a muri de epuizare) si multe altele.

  16. wljergljwerklgj

    da’ religia babelor bigote ce progrese a inregistrat in ultimul mileniu?

  17. Fratele Andryusha

    Vezi, frate George, care tu ziceai că sunt decât trei-patru clişee, şi ele era mult mai multe?…

  18. Fratele Andryusha

    Vai, mi-a mai scăzut voturile pozitive şi am primit şi din cele negative. Ateii nu iartă, dom’ne, ce să mai… :)))))))))))

  19. Marian

    @Fratele Andryusha
    Dumnezeu e atotputernic, n-ar putea el sa faca pe dracu’n patru sa curga electronii ceia în sens invers si sa-ti apara punctaj pozitiv, în verde? Macar acuma, de pasti, ca tot e anotimpul minunilor 🙂

  20. George Damian Autor articol

    @ Marian: nu a interzis nimeni ştiinţa de carte la nivelul maselor. Pentru simplul motiv că masele erau preocupate să-şi asigure hrana zilnică, chestie care dura mult mai mult timp în urmă cu 1000 de ani. În unele zone ale lumii şi azi oamenii muncesc 12 ore pe zi doar ca să aibă o mână de orez şi o aripă de cioară să-şi potolească foamea.
    2. Ştiinţa de carte nu are nici un efect asupra majorităţii oamenilor. Elevii de liceu şi zbieretele de la bacalaureat din fiecare an dovedesc asta cu vârf şi îndesat.
    3. (?!?!)
    4. Salturile calitative şi împletirea dintre ştiinţă şi tehnică nu sunt liniare şi se pare că nu se supun vreunor legi. Chinezii erau mult mai dotaţi tehnic decât europenii şi ar fi putut descoperi America cu multă vreme înainte. Şi totuşi n-au făcut-o. Electricitatea şi efectele sale au fost cunoscute şi studiate sute de ani. Însă lumina electrică nu a ajuns în bordeie nu din cauza Bisericii, ci pur şi simplu pentru că a fost nevoie de un cumul de descoperiri ştiinţifice şi salturi tehnice până să se ajungă la becul lui Edison.

  21. dongabone

    Si daca eu cred ca religia este cel mai mare rau care s-a putut intampla omului, daca eu cred ca preotii religiilor sunt niste persoane carora nu le place sa munceasca si sunt doar niste paraziti ai societatii, ca Bibliile sunt doar niste prostii fanteziste facute special pentru indobitocirea omului, unde ma incadrez?

    1. Fr33

      Bine nea giboane incadreaza-te unde vrei tu, pe dreapta daca se poate. Sau de fapt vroiai sa spui „internez” in loc de „incadrez”?

  22. Fratele Andryusha

    @Marian: e anotimpul minunilor importante, nu din astea de doi bani, cu electroni, la care vă închinaţi voi, ateii. 😉

  23. Marian

    George, mai învata istoria crestinismului.

    SI pentru ca tot ai comentat la punctele 3 si 4, am sa raspund pe scurt, atât cât voi putea.

    3. majoritatea „minunilor” din teologie au fost, fie accidente fie farse (în sensul actual). Exemplul pe care l-a dat este cel al unui sânge de martir, care se lichefiaza anual, de praznic. În esenta este un mâl tixotropic (care se lichefiaza la vibratii – acelasi fenomen care duce la alunecarile de teren) colorat în rosu. Diverse „minuni” din biblie au fost explicate (tot de crediciosi nota bene) tot pe baza unor efecte naturale (plagile).

    4. tu chiar n-ai observat nici o „explozie” tehnologica de când biserica si-a pierdut puterea de coercizare (inchizitie, ruguri, temnite)? Si mai simplu se vede repartitia geografica a averii, protestantii, catolicii, ortodocsii.
    Pe masura ce oamenii au fost lasati sa descopere natura, ei au descoperit fenomene pentru care, nici cu 100 de ani înainte ar fi fost arsi pe rug ca vrajitori (razele X, radioul, electricitatea).

    A, chinezii. A fi în stare si a face sunt doua lucruri complet diferite. Chinezii au descoperit poate cele mai multe chestii, de folosit le-au folosit altii, si EXACT din aceleasi meotive – regii lor le-au considerat periculoase (la fel ca biserica crestina). Praful de pusca servea pentru rachete (artificii), europenii au inventat tunul, tiparul servea pentru stampila regala, europenii duplicau carti samd. Si de altfel America n-ar fi fost descoperita daca europenii n-ar fi fost în cautare de bogatii.

  24. Cristina P.

    Eu imi asum riscul de a deveni devianta si voi scrie ca am inteles ce ati vrut sa scrieti si e clar totul. Pot sa scriu doar asa: sa fereasca Dumnezeu si Maica Domnului – sa fie nevoie pentru cineva dintre cei sceptici sau dintre familiile dansilor sa li se citeasca Molitfele Sfantului Vasile cel Mare ca nici un alt medic nu a gasit leac! In discutia aceasta pentru mine un documentar superb este Apa si un alt material superb este inregistrarea Sfintei Cruci aruncatat in apa Iordanului la Boboteaza de pe youtube ( asta daca rezistenta din inchisorile comuniste nu spune nimic)… Hristos a Inviat!

  25. Mahai

    Of ooooffff… Mai maaaai… Un lucru e clar: indiferent de IQ si educatie, nicio logica nu va putea sa convinga un ateu de religie si nici invers. Sunt fizicieni, medici etc laureati Nobel in ambele tabere. Tine doar de credinta, este totul o problema de estetica, nu de logica.

    – Big Bangul de care ziceai, e o credinta, nu un fapt dovedit (pur si simplu se potriveste cu unele observatii experimentale, dar nu cu toate) si in plus se bazeaza pe prezumtia, total arbitrara, ca legile de azi ale universului erau aceleasi si acum 1000 de ani, sa nu zic miliarde. Se potriveste insa extrem de bine cu filozofia Evolutiei, dezvoltata de iluministi, si sub vraja careia s-a dezvoltat intreaga constructie filozofico-stiintifico-politica a ultimelor 3 secole. E o problema estetica. Eu nu cred in Big Bang – astept inca o demonstratie convingatoare.

    – Teoria electromagnetica a lui Maxwell nu mai este crezuta de nimeni ca o teorie stiintifica, doar ca pe o aproximatie, desi ecuatiile sale se verifica extrem de precis (mai precis chiar decat cele ale teoriei relativitatii).

    – Toma a crezut, pentru ca a vazut ranile lui Iisus. Cred ca in locul lui Toma, un om ca mine, din ziua de azi, nu ar crede nici dupa ce ar fi atins ranile. Estetica lumii, in mandria ei, nu mai inghite un Dumnezeu-om.

  26. Marian

    Cea mai veche mentiune istoriografica a interdictiei este regasita în documentele consiliului de la Toulouse 1229 (în acelasi an în care Toulouse a devenit francez), dar acest lucru este implicit din multe alte scrieri pre-medievale., precum si din institutia presbiterilor.

  27. Cristina P.

    p.s. Si daca tot isi propune cineva sa judece crestinismul dupa babe rog si eu luati ca referinta zicerea Romanului Petre Tutea (fie-i numele vesnic pomenit!) despre baba nespalata pe picioare care sta si plange inaintea Icoanei Maicii Domnului si un laureat la Premiului Nobel…

  28. briel

    Pentru un oarecare motiv subiectul a facut sa-mi sune in urechi … … Freddie Mercury (!) – Mama,

    Too late, my time has come,
    Sends shivers down my spine,
    body’s aching all the time.
    Goodbye, ev’rybody, I’ve got to go,
    Gotta leave you all behind and face the Truth.

  29. Marian

    George a scris: ” raţionamentul lui Democrit şi al urmaşilor săi atomişti nu a fost o metaforă. Atomii grecilor antici aveau forme geometrice în funcţie de materie (aşa cum era ea clasificată atunci: apă, pământ, aer şi foc). Grecii antici au construit un model care urmat până în ziua de azi. 90% dintre ateii pe care i-am întâlnit eu nu au fost în stare să reproducă prima lege a lui Newton.”
    Acesta este glontul cu care s-a împuscat singur George în picior.
    Daca acceptam ca Democrit avea dreptate, pe ce criterii am selectat atomismul ca valid iar muzica sferelor si perfectiunea corpurilor geometrice sau cele 5 elemente le-am respins? Toate acestea erau unitare în conceptia lui.
    Raspunsul este: pentru ca stiinta a aplicat metoda si a separat ipoteza de realitate. Ipotezele pot fi oricât de trasnite, precum ideea lui Newton despre atractia corpurilor (în contradictie cu impresia comuna ca marul cade) sau ca Pamântul se învârte în jurul Soarelui (contrar impresiei generale si dogmei bisericesti), dar daca pot fi demonstrate practic, atunci ele devin valide, si nu doar exercitii de judecata (sofisme, chiar). Informatia ca Pamântul e rotund o avem din antichitate, tot în cadrul unui concept unitar, doar ca „rotundul” nu era sfera ci un cilindru. De ce n-am ales aceasta ca fiind „varianta câsrtigatoare”? Tot pentru ca stiinta a zis nu, conceptia e falsa.

    Ar mai fi un lucru de spus. Oamenii, la fel ca orice alta entitate cunoscuta, concureaza pentru ceva. Fetele ca sa fie frumoase, baietii ca sa fie puternici, boierii ca sa fie regi, soldatii maresali, samd. În aceasta competitie câstiga cel care are armele cele mai bune: luptatorul care are pumnul cel mai tare, soldatul cu sabia sau pusca mai buna, boierii care au intrigile cele mai perfide, etc. Pentru ca de obicei cei din stratul superior al societatii traiesc din munca celorlati, de sub ei.
    Si atunci, ca sa ajungi sus, oricum s-ar numi acel strat, nobilime si regalitate, vladici sau cler, corpul ofiterilor, functionar sau ministru, ai nevoie de arme potrivite. Pentru biserica si cler a fost religia. Pentru masonerie/iluminati/iluministi/savanti a fost stiinta.

    Probabil un singur amanunt mai trebuie spus în legatura cu stiinta. Ea a fost acuzata prin diverse fituici evanghelizatoare gen Turnul de veghe de cele mai mari necazuri aduse omenirii, bomba atomica, gazul de lupta, Zyklon B si altele nelipsind dintre „pacatele” stiintei. Dupa cum orice om cât de cât sanatos la minte îsi poate da seama, nu stiinta a facut acele dezastre. Cum se spune: Guns do not kill people, people kill people. Stiinta e amorala. Moralitatea stiintei este aceea a oamenilor care o folosesc ca o arma contra semenilor lor. Religia însa poate fi cauza, nu instrumentul: „Pagânii au ocupat tara sfânta, pe ei, cruciati!”, „sa piara toti ghiaurii!”.

    George a scris: „Pentru simplul motiv că masele erau preocupate să-şi asigure hrana zilnică, chestie care dura mult mai mult timp în urmă cu 1000 de ani. În unele zone ale lumii şi azi oamenii muncesc 12 ore pe zi doar ca să aibă o mână de orez şi o aripă de cioară să-şi potolească foamea.
    2. Ştiinţa de carte nu are nici un efect asupra majorităţii oamenilor. Elevii de liceu şi zbieretele de la bacalaureat din fiecare an dovedesc asta cu vârf şi îndesat.”
    Este adevarat. Gânditorii din antichitate erau toti „boieri”. De altfel si pâna hat târziu în epoca moderna, doar bogatii puteau sa învete, chiar numai scrisul si cititul. De aceea ne întoarcem înpoi la straturile sociale: ca o clasa sa poate sa-si permita luxul o alta clasa trebuie sa munceasca pentru amândoua. Un exercitiu de imaginatie usor ne permite sa realizam mental situatia în care si taranii se apucau sa învete carte, pai cine mai muncea mosia boierului si a vladicii? La plug cu ei, nu la carte!
    De aia 🙂

  30. kenny

    distinctia importanta mi se pare atitudinea fata de scepticism indiferent de eticheta grupului

    daca miine vii cu o teorie care explica mai bine datele experimentale ai o noua lege si ai transformat in maculatura penultimul manual de fizica
    dogma, in schimb, e dogma

    cit despre deosebirea dintre explicatia Geneza si explicatia BigBang:

    http://chem.tufts.edu/answersinscience/relativityofwrong.htm

  31. Ioan

    citesc comentariile ‘ateilor’ la articol si cad cu scaunul pe spate de ras..pai mah ‘ateilor’ daca sunteti atat de preocupati de soarta saracilor si napastuitilor lumii ‘tinuti in ignoranta si intuneric de ‘religie’..(aici intra diverse categorii de la ‘copii somalezi’ la ‘nestiutorii de carte’..) pai donati-va averile ‘saracimii ignorante’ careia ii plangeti de mila (cu lacrimi de croco..BTW..) si mereti unde o dus mutu’ iapa(pe pustii..) ca sa dati un exemplu noua ‘religiosilor’)..fiti capitanii nostri, bre..altfel doar gargara (neo)bezbojnica..ps
    pentru cei profani bezbojnicii au fost atei militanti din epoca tatucului Stalin care tot asa..cu ‘stiinta’ in dinti mureau de grija ‘boborului’..

  32. Ioan

    pps
    Marian
    Mareane, ma pui de cuc, sa-ti explic pe intelectul tau limitat:1. ce lauzi tu ‘masoneria, illuminismul si derivatele’) au facut mai multe victime DOAR in asa-zisa ‘Revolutie Franceza’, in 4 ani.. decat ‘inchizitia’ in 400 ani. pe date istorice concrete…
    2. DOAR regimul verisorului tau cambodgian (Pol Pot) intru ateism.. mascat ‘ideologic’ in ‘marxism-leninism’ a produs mai multe victime decat ‘cruciadele’ si ‘inchizitia’ ridicate la cub. tot pe surse verificabile istoric.

  33. Pingback: Fetişul ateilor: ştiinţa | Sebastian Bradosche – Know NO limits

  34. Florin Ungureanu

    Domnul Damian, ca un copil rautacios, zgarma balega cu batul si apoi il arcuieste sa vada cat de sus sare mizeria de pe bat.
    In fine, cu totii am facut asta. Doar ca de la o varsta nu mai sade bine aceasta joaca, nu-si are rostul, nu descoperim nimic nou, nu avem experiente edificatoare. In cel mai bun caz poate fi facuta impreuna cu un copil. Pentru ca e lipsita de sens atribuirea stiintei drept fetis al ateilor, definiti drept persoane care nu cred in existenta divinitatii. E o generalizare din bat.

    1. Fr33

      Amice citind raspunsul tau am avut o imagine cu ce ziceai in prima fraza cu balega si batul. De fapt daca ma gandesc mai bine ti se potriveste bancul cu politistul care se opreste langa un kkt si dupa ce-l studiaza vreo 10 minute baga degetul in el apoi il baga in gura si zice „Cacat, ce bine ca n-am calcat in el”. Cam asa ceva ai facut si tu.

  35. Marian S

    Mă băieţi, acum fără niciun fel de caterincă: mai citiţi o dată al şaptelea comentariu de sus în jos.

  36. Marian

    Dragul meu Ioan,
    faptul ca tu poti sa scrii (continutul îl las la aprecierea altora) este numai datorita iluministilor (nu iluminatilor, ei însisi o secta ermetica). Sansele ar fi fost ca tu sa te nasti într-un bordei sarac, fara posibilitatea de a studia, si toata viata ta ai fi mânat vacile si arat ogorul. Indiferent daca ai fi fost inteligent sau prost. Sansa de a face ceva cu darul pe care poate ca-l ai erau aproape NULE.

    Eu apar stiinta pentru ca stiinta furnizeaza date repetabile si verificabile. Nu necesita prea multa încredere (un fel de credinta mai diluata), ci doar tehnica si preicepere. Mai simplu: nu trebuie sa cred (sau sa ma rog) ca 2 + 2 sa faca 4, stiu si pot proba (cu mere, cu betisoare, cu bilute, pe degete etc). Deminstrabil, repetabil (consecvent, adica 2+2 vor face întotdeauna 4) si departe de eventualele mofturi dumnezeiesti sau mai stiu eu ce voodoo sau magii. De exemplu, oprirea Soarelui (si a Lunii) în loc la rugamintea lui Iosua este nerepetabila (si exista serioase dubii ca s-a petrecut vreodata 🙂 ), la fel si lâna oilor lui Naban, si ca mai toate minunile vechiului si noului testament. Preschimbarea apei în vin, orice crâsmar si-ar dori asta 🙂 :), doi pesti si trei pâni, si uite ca visul lui Ceausescu prindea forma, nu ajungea sa fie circurile foamei 🙂 .

    Dar stiinta este doar un mijloc. Oamenii fac totul, ei omoara, ei pervertesc, ei distrug. Etica si moralitatea este a oamenilor. Arma n-are nici o problema în a împusca un dezertor sau un patriot. Moralitatea este a celui care apasa pe tragaci s/sau ordona acest lucru. Ca sa nu mai vorbim de dualitatea patriot-bandit, functie de ce perspectiva alegem si deseori de cine învinge (alde Washington & Co au fost banditi dpdv al englezilor dar sunt eroi ai USA).

    Pe de alta parte, religia este un scop în sine. Poate fi bun, poate fi rau, sau, asa cum s-a întâmplat în decursul istoriei, azi e bun, mâine e rau, sau vice-versa. Notiunile de bine si de rau s-au cam schimbat în timp. Religia are drept scop producerea unei viziuni de ansamblu asupra lumii în toata integralitatea ei – ceea ce o face sa fie o forma specifica de filosofie.

  37. Ioan

    Mariane
    1.sansele sa ma nasc intr-un bordei sarac si nestiutor de carte sunt egale sanselor ca tu sa te nasti intr-o familie de pigmei prin jungla central africana… acum trageai cu arcu’ in gazele nu imi dadeai replici ‘inteligente’ pe net, pricepi? sau vrei sa-ti desenez? .e ceva ce transcende ‘stiinta’ deci argumentul este rizibil
    2.citatele tale biblice valoreaza exact pretul unui sul de hartie igienica scoasa din contextul ei firesc..ateii cred ca ‘Gizas’ nu a existat istoric..hindusii cred despre ‘Isus’ ca este un avatar al zeului Vishnu ( Khrisna) iar musulmanii cred ca este un mare ‘Profet’..mai vrei exemple tematice?
    3 cum e cu ‘rivolutia franceza’.. marea opera a ‘ iluministilor’..?..sa-ti spun povesti adevarate despre ‘National Razor’.. cred ca te depaseste subiectul..

  38. Marian

    Ioane, tu cu cine te certi?

    Daca m-as fi nascut în jungla, asta era, sa zicem ca as fi avut ghinion, daca succesul în viata depinde exclusiv de ce celular, plasma, masina si amanta am.
    Dar daca m-as fi nascut în Europa si as fi avut aceleasi conditii, în loc de a le avea pe cele de azi, n-as putea spune ca n-am avut ghinion.
    Pentru ca aceasta ar fi fost si acum starea Europei daca biserica ar fi fost lasata pe mai departe sa-si faca de cap. Întunecatul Ev mediu nu-si are numele de la o eclipsa de soare ce a tinut 800 de ani, ci de la faptul ca în tot acest rastimp, biserica a suprimat artele, stiintele, igiena si celelalte. Daca la nivel macro aceasta perioada s-a numit Ev mediu întunecat, la nivel micro, în jurul Vaticanului a purtat un alt nume, pornocratia. Retine totusi ca pâna la schisma biserica a fost una.

    În tot acest rastimp, artele si stiintele (într-o forma aliniata Coranului) au continuat si chiar înflorit sub arabi, de unde au fost reimportate de la Renasterea italiana si pâna la Reconquista. Deseori, anumite carti nu ne-au parvenit decât prin filiera araba, crestinii fiind mult prea rapizi în a distruge „manualele alternative” :).
    De asemenea, igiena musulmana este deasupra celei europene, fiind depasita doar de japonezi (si retine, igiena climatului temperat-racoros e mult mai usor de întretinut decât cea din tarile calde). Poti întreba doctorii sa-ti confirme.De altfel si bucataria lor e mai curata decât ea europeana în general.

    Eu zic numai, daca ai apucat sa înveti sa scrii litere, fii fericit. Multi n-au avut acest privilegiu. Iar altii îl au si nu-l pretuiesc (acei liceeni de care pomenea George). Pasul cel greu l-ai facut. Acuma urmeaza, prin efortul tau sustinut, sa si aranjezi acele litere în cuvinte care sa sune decent.

  39. Pingback: Fetisul ateilor: stiinta | FrontPress

  40. Marian

    @vl
    Pentru faptul ca exista acel document pe internet nu trebuia sa-l copiezi aici. Eventual puteai sa-i faci o mica sinteza, desi mi-e teama ca nu prea ai cum.
    Informatiile din acel document nu sunt proprietatea domnilor Gherasim si Vladuca ci sunt traduceri din limba engleza a unor materiale evangheliste vechi de vreo 10 ani, adaptate la conditiile din România (citate din manuale).
    Ma astept sa fie copy-postat aici si diversele alte „manuale de credinta” care enumera minunile naturii si le considera contrare evolutiei, ca e din acelasi material evlavios. 🙂

    Poate mie un creationist sa-mi explice urmatoarea chestiune: daca natura este atât de bine organizata, si daca exista 10 la puterea nu’stiu cât variante combinatorii, atunci cum se face ca tocmai acea singura varianta (lozul câstigator) a fost aleasa de Dumnezeu, când a creat, rând pe rând, elementele naturii, Dumnezeu însusi mirându-se ce bafta a avut de s-au potrivit toate la locul lor Si a vazut Dumnezeu ca este bine.

    1. vl

      Nu sunt „materiale evangheliste”, sunt notiuni elementare de genetica, lucruri care se invata si la scoala. Daca va veti osteni sa cautati cartea pe Internet, veti gasi si bibliografia.
      De ex. la partea I, „GENETICA ŞI EVOLUŢIONISMUL”:
      5. P. Raicu, “Genetica”, Bucureşti, 1992.
      6. T. Crăciun (coordonator), “Genetică vegetală”, Bucureşti, 1991.
      10. Colecţia revistei “La Recherche” (1990-1999).
      La partea a II-a a cartii, „EVOLUŢIONISMUL ÎN MANUALELE ŞCOLARE. ERORI DE RAŢIONAMENT”:
      17. Marin. Andrei, Ion Popescu, Florica Mărăscu, Maria Şoigan, Biologie IX, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1996
      18. Maria Brânduşoiu, Constanţa Androne, Biologie VI, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1998
      19. Gheorghe Mohan, Aurel Ardelean, Aurora Mihail, Biologie V, Ed. ALL 1997
      20. Gh. Năstăsescu, Zoe Partin, Biologie X, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1997
      21. Petre Raicu, Nicolae Coman, Bogdan Stugren, Doina Duma, Florica Mărăscu, Biologie. Genetică şi evoluţionism, XII, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1997
      22. I. Teodorescu, L. Gavrilă, M. Matei, V. Braghină, F. Ţibea, I. Bădără, Biologie. Genetică, ecologie, evoluţionism, VIII, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1997

      Alte lucrări ştiinţifice
      23. Mircea Alexan, Ovidiu Bojor, Fructele şi legumele – factori de terapie naturală, 1983
      24. N. H. van Blyenburgh, Tous différents. Pourquoi?, Science&Vie, hors serie 200, sept 1997, pg. 50-52
      25. Marius Cârlan, Elemente de genetică animală normală, 1996
      26. T. Crăciun, I. Tomozei, N Coleş, Galia Butnaru, Genetica vegetală, 1991
      27. P. Darlu, A quelle distance sommes-nous de nos voisins singes?, Science&Vie, 200, sept. 1997
      28. Constantin Dumitrescu, Brad Segal, Rodica Segal, Citoprotecţia şi alimentaţia, 1991
      29. Y. Hérault, D. Duboule Comment se construisent les doigts, La Recherche 305, janvier 1998
      30. J.J. Kupiec, P. Sonigo Eloge du hasard et de la sélection. L’A.D.N. ne detient pas tous les secrets des formes vivantes, La Recherche 305, janvier 1998
      31. Langaney, Pourquoi nos “genes de comportement“ sont-ils des fictions?, Science&Vie, 200, sept. 1997
      32. L.Meşter, Zoologia vertebratelor. Amphibia, 1987
      33. Gh. Mohan, P. Neacşu, Teorii, legi, ipoteze şi concepţii in biologie, 1992
      34. Tudor. Opriş, Mica enciclopedie pentru tineret, cartea 2, varietatea lumii vii, 1994
      35. Tudor Opriş, Zoologia, 1997
      36. Valeriu Rusu, Traian Baran, Dimitrie D. Brănişteanu, Biomembrane şi patologie, 1991
      37. L. Schalchli, Comment notre cerveau s’est-il forme?, Science&Vie 200, sept. 1997
      39. Petru M. Şuster, Tachinidele şi problema selecţiei naturale, Revista V. Adamachi, vol. XIV, nr. 2, aprilie, 1928
      42. Elemente de radiobiologie vegetală, coordonator Corneanu Gabriel, 1989

      Mai sunt la bibliografie:
      1. “Biblia sau Sfânta Scriptură”, Bucureşti, 1991.
      2. Dumitru Stăniloae, “Teologia dogmatică ortodoxă” (vol. 1), Bucureşti, 1996.
      3. Sfântul Grigorie de Nyssa, “Scrieri ”, Bucureşti, 1998
      4. Nicolae Paulescu, “Noţiunile de Suflet şi Dumnezeu în fiziologie”, Bucureşti, 1999.

      Cărţi de Apologetică Ortodoxă
      11. Dr. Pavel Chirilă, Pr. Mihai Valică, Meditaţii la medicina biblică
      12. Arhim. Cleopa Ilie, Minunile lui Dumnezeu din zidiri, 1996
      13. Ilarion Felea, Religia culturii, 1994
      14. N.C. Paulescu, Fiziologie filozofică I,
      15. I.Gh. Savin, Apărarea credinţei, 1996
      16. Ion Vlăducă, Elemente de Apologetică Ortodoxă, 1998

      Si mai gasiti la bibliografie:
      43. Octavian Udrişte, Cum a creat Dumnezeu universul din nimic, editura Tabor, 1994
      40. C. B. Thaxton, W. L. Bradley, R. L. Olson, Misterul originii vieţii. Reevaluarea teoriilor actuale, Philosophical Library. Inc., New York, 1984
      38. M.P. Schutzenberger, Lacunele darwinismului, Scara, Treapta a treia
      8. E. Schrodinger, “Ce este viaţa? şi Spirit şi materie”, Bucureşti, 1980.
      9. H. M. Morris, “Creaţionismul ştiinţific”, Bucureşti, 1992

      „Poate mie un creationist sa-mi explice urmatoarea chestiune: daca natura este atât de bine organizata, si daca exista 10 la puterea nu’stiu cât variante combinatorii, atunci cum se face ca tocmai acea singura varianta (lozul câstigator) a fost aleasa de Dumnezeu, când a creat, rând pe rând, elementele naturii, Dumnezeu însusi mirându-se ce bafta a avut de s-au potrivit toate la locul lor Si a vazut Dumnezeu ca este bine.”

      Asta e tot ce ati inteles din notiunile astea elementare de genetica, lucruri care se invata la liceu, ba se mai da si bacul din materia asta?!…
      1.Tocmai armonia si desavarsita organizare a lumii materiale dovedeste ca a fost creat si nu a aparut la intamplare.
      2.Dumnezeu nu joaca jocuri de noroc si nu alege un loz castigator ca la loto. Dumnezeu e omniscient si atotputernic, si tot ce a creat, a creat nu la intamplare, din incercari si cu bafta, ci stiind exact ce creeaza. El a creat toate legile care guverneaza universul material (si pe care oamenii le studiaza si le-au numit: fizica, biologie, chimie, matematica etc. A creat si o lume spirituala inaintea universului material. Apropo, ce e sufletul? Exista suflet? Si daca exista, ce natura are: spirituala sau materiala? Ce este viata? Cum a aparut viata din materie nevie? Ce este ratiunea? Cum a aparut ratiunea din materie fara ratiune?)

      Tocmai teoriile atee, evolutionismul, de fapt, se bazeaza pe noroc, pe intamplare, pe bafta! Cica s-a nimerit sa fie niste mutatii genetice „norocoase”, un sir nesfarsit de „noroace” care ar fi avut ca efect aparitia unui univers armonios si perfect organizat dintr-un „haos primordial”! Absolut din „intamplare”! Explica-mi dumneata mie cum s-a transformat pestele in broasca si broasca in crocodil si maimuta in om in conditiile in care stiinta ne invata ca: „La animale, mutaţiile genomice fie sunt letale, fie produc sterilitatea, deci nu pot fi transmise la urmaşi. Cercetările din ultimele decenii au scos în evidenţă faptul că organismele vii posedă mecanisme celulare de eliminare a mutaţiilor.”
      Asadar: MUTATIILE GENOMICE FIE SUNT LETALE, FIE PRODUC STERILITATEA. Si: exista MECANISME CELULARE DE ELIMINARE A MUTATIILOR. Deci cum s-a produs sirul ala nesfarsit de mutatii care ar fi dus, cica, la transformarea unei specii in alta specie de vreme ce ORGANISMELE VII AU MECANISME CELULARE DE ELIMINARE A MUTATIILOR? Explicati-mi si mie cum a pierdut maimuta blana si a inceput sa mearga in doua picioare si a devenit maimuta rationala (!!) din cauza ca s-a dat jos din copac si a inceput sa umble prin iarba inalta? Ca sa-si piarda blana si sa mearga in doua picioare si sa capete aspect uman, trebuia sa se schimbe ADN-ul de maimuta in ADN uman. In ce conditii se schimba ADN-ul? Se schimba oare ADN-ul din cauza ca se da maimuta jos din pom?! Nu! Sau a fost maimuta iradiata? Deci cum s-a schimbat ADN-ul de maimuta in ADN uman? Blana si mersul biped si forma fetei si marimea creierului si tot restul este „scris” in ADN. Deci cum s-a facut pestele broasca si maimuta om?

      Va dau si materiale „evlavioase” de pe internet:

      – Primul Principiu al Termodinamicii –
      Sau „Legea Conservarii Energiei”.
      In linii mari, aceasta lege spune ca :
      In univers exista materie si energie. Materia se poate transforma in energie, dupa cum si energia se poate converti in materie si acest ciclu poate continua.
      Totusi, materia si energia nu pot fi create din nimic !
      De asemenea, energia si materia nu pot fi distruse complet, nu pot fi eliminate, nu pot fi facute sa dispara. Ele doar se transforma dintr-o forma de energie in alta.
      Deci este imposibil ca materia si/sau energia sa dispara complet si de asemenea nu se poate crea energie si materie din nimic !
      Acest fapt reprezinta o lege stiintifica, recunoscuta de toti oamenii de stiinta, indiferent daca sunt credinciosi sau atei.
      Daca prin absurd nu ar exista Dumnezeu, atunci ar fi imposibil din punct de vedere stiintific sa avem aceasta energie si materie in univers ! De ce ?
      Pentru ca la un moment dat ar fi trebuit sa se treaca de la NIMIC la materie si energie, lucru care stiintific este imposibil, intrucat se violeaza, se incalca clar Principiul Intai al Termodinamicii !
      Trebuie spus ca din perspectiva omului ateu, universul este considerat un sistem inchis, adica un sistem care nu primeste nici o influenta din exterior.
      Bineinteles, ca cei care cred in Dumnezeu, cred ca Dumnezeu influenteaza universul si deci universul este un sistem deschis. Din punct de vedere al ateului, universul este considerat un sistem inchis.
      Deci recapituland, Principiul Intai al Termodinamicii nu permite ca “ceva” sa fie creat din nimic !
      Acest lucru trebuie sa fie foarte bine inteles, pentru ca atunci cand cineva afirma ca nu exista Dumnezeu, acea persoana va trebui neaparat sa explice cum de s-a ajuns la materia si energia pe care toti o cunoastem astazi in univers din nimic ?!

      – Al Doilea Principiu al Termodinamicii –

      In linii mari, ea stipuleaza ca temperatura oricarui lucru tinde catre o stare de echilibru termic.
      Sa spunem ca luam o cana de cafea fierbinte si o bucata de gheata si le punem una langa alta. In cele din urma, si cafeaua si gheata vor masura aceeasi temperatura, adica ambele vor atinge o stare de echilibru termic.
      Acesta lege se aplica sistemelor inchise, adica fara nici o influenta din exterior. Va amintiti ca ateii, fiindca nu cred in existenta lui Dumnezeu, considera universul un sistem inchis, fara influenta externa, deci nici din partea lui Dumnezeu.
      De asemenea, exista un principiu continut in aceasta lege a doua a termodinamicii care spune ca lucrurile merg de la starea de ordine, la starea de haos, adica lucrurile se degradeaza. Acest principiu de mai numeste si Principiul Entropiei. De exemplu, daca la biroul de la serviciu ati aranjat hartiile intr-o anumita ordine, in timp, dupa ce o gramada de oameni trec pe langa biroul tau, datorita curentului si a altor factori, hartiile care sunt aranjate in acea ordine vor incepe in timp sa se deranjeze, sa cada, sa strice ordinea facuta de tine initial. In nici un caz, nu se vor aranja in ordine… de la sine!
      Asta ar fi o incalcare a principiului entropiei, o violare a legii 2 a termodinamicii.
      Casa dumneavoastra de exemplu, in timp, se degradeaza de la sine, in nici un caz nu isi imbunatateste starea de la sine putere.
      Deci, daca nu ar exista Dumnezeu cum spun ateii, atunci asta s-ar fi intamplat in univers: am fi avut acea explozie bing-bang acum 15 miliarde de ani, din acel punct minuscul de care ei pomenesc, apoi aceasta explozie initial haotica, gradat ar fi creat in loc de haos, lucruri din ce in ce mai complexe, mai evoluate.
      Asta incalca, violeaza a doua legea a termodinamicii. Nu se poate sa avem explozie care se transforma in ordine. Nu se poate sa avem haos total care sa se transforme in ordine de la sine !
      Contrariul este adevarat, adica ordinea se transforma treptat in haos. Asta se intampla zilnic in lumea reala si in lumea stiintifica.
      Deci daca evolutia este adevarata si daca nu exista Dumnezeu, asta inseamna ca a fost o explozie acum 15 miliarde de ani in urma, si apoi din acea explozie haotica, lucrurile au devenit din ce in ce mai complexe, din ce in ce mai organizate si evoluate. Acest lucru este nu numai ilogic, dar incalca si o lege stiintifica.
      Am avut dezbateri cu oameni de stiinta atei care mi-au argumentat ca poate materia si totul in univers nu au fost create de nimeni si poate ca ele au existat dintotdeauna. Deci cu alte cuvinte, ii intreb cum au fost toate create daca tu sustii ca nu exista Dumnezeu care le-a creat ?!
      Si deci ei imi raspund cu faptul ca poate materia si totul in univers nu au fost create de nimeni si poate ca ele au existat dintotdeauna, a avut loc explozia bing-bang, apoi expansiunea universului, apoi la un moment dat totul se opreste, apoi universul incepe ciclul invers, adica sa se retraga, sa se contracte, pana se ajunge din nou la cel punct minuscul, apoi apare iarasi explozia si ciclul se reia la infinit.
      Tocmai in acest moment, aici intervine a doua lege a termodinamicii . Pentru ca daca aceasta teorie a lor este adevarata si tot ce exista in univers a existat dintotdeauna, si deci universul nu a trebuit sa fie creat niciodata, atunci a doua lege a termodinamicii face aceasta teorie imposibila !
      Deci daca ateii au dreptate cand sustin ca materia si tot ce este in univers au existat dintotdeauna, atunci in univers, nu am mai avea temperaturi diverse ! Adica universul ar fi atins demult echilibrul termic, deci totul in univers ar avea aceeasi temperatura !
      Si totusi, nu asta observam in univers. Exista stele cu temperatura de mii de grade, adevarate mingi de foc, dar in acelasi timp, exista si comete care sunt gigantici bulgari de gheata si praf. Deci in univers exista si cafeaua fierbinte si bucata de gheata coexistand impreuna. Concluzia este ca aceasta materie nu a putut exista dintotdeauna cum sustin ateii, altfel conform tot stiintei, temperatura ar fi trebuit sa fie aceeasi.
      Ca sa recapitulam : prima lege a termodinamicii arata ca este imposibil sa se ajunga din nimic la ceva, iar a doua lege a termodinamicii spune ca este imposibil ca materia, universul sa fi existat dintotdeauna fiindca in acest caz,
      s-ar fi atins echilibrul termic, adica ar exista aceeasi temperatura in tot universul.
      Tot legea a doua ne arata ca este imposibil sa avem o crestere gradata a complexitatii materiei din univers, de la o explozie haotica. Cu alte cuvinte, din haos nu se ajunge la ordine, ci din ordine, prin degradare, se ajunge treptat la haos.

      Legea Entropiei : a doua Lege a Termodinamicii confirma existenta unui Dumnezeu Creator

      Legea entropiei este cea de-a doua din cele trei legi ale termodinamicii ( grec. “therme”=caldura, “dunamis”=putere ). Albert Einstein a numit aceste trei legi “legile primordiale ale tuturor stiintelor” (1), iar Sir Arthur Eddington afirma cu privire la acestea: “Daca teoria voastra este impotriva celei de-a doua legi a termodinamicii, nu pot sa va dau nicio speranta, nu mai este nimic de facut pentru ea…” (2)
      Iata cuvinte destul de tari din partea a doi oameni de stiinta de renume mondial.

      Nu exista nicio exceptie de la aceste legi fundamentale ale fizicii si toate experimentele, de la cele mai simple, pana la cele mai complexe, toate procesele din univers se supun acestor legi.

      Cea de-a doua lege a termodinamicii afirma ca toate sistemele fizice lasate libere tind sa devina dezordonate, sageata timpului fiind indreptata intotdeauna in jos. Aceasta sageata, numita si “evolutia timpului “ arata ca , odata cu trecerea timpului, totul se deterioreaza, putrezeste, moare, se consuma, se dezordoneaza ,se strica echilibrul, se invecheste, se uzeaza, se degradeaza.

      Iata cum este descrisa legea entropiei de catre cunoscutul scriitor si om de stiinta Isaac Asimov:
      “Un alt mod de a exprima cea de-a doua lege a termodinamicii este : universul devine din ce in ce mai dezordonat. Vazuta sub acest unghi, noi putem vedea cea de-a doua lege pretutindeni in jurul nostru. Pentru a face ordine in camera noastra trebuie sa depunem eforturi deosebite, insa daca o lasam in voia sortii, foarte curand si foarte usor ea va deveni o mare dezordine. Chiar daca nu intram in ea, praful se aduna. Cat de dificil este sa ne mentinem casele, masinile si propriile corpuri intr-o ordine perfecta ! Cat de usor este sa le lasam sa se deterioreze! Intr-adevar, nu avem nimic de facut pentru ca totul sa se strice, sa se naruiasca, sa se sparga si sa se uzeze in sine insusi- iata ce este a doua lege.” (3)

      Contrar acestei legi fundamentale care guverneaza intregul univers, teoria evolutionista afirma ca sageata timpului este indreptata in sus, ceea ce inseamna ca exista un proces universal de dezvoltare si crestere: de la materia anorganica la cea organica, de la prima celula la complexitatea organismului omenesc [de la neviu la viu, de la nerational la rational, as adauga eu…]. Este uimitoare si inexplicabila acesta conceptie care sta la baza teoriei evolutioniste, atata timp cat ea contrazice una din legile fundamentale ale fizicii.
      Iata ce scrie Tudor Opris, autorul cartii “Miracolul vietii- miracolul ereditatii” in acest sens:
      “Viata a aparut din necesitatea materiei de a se organiza pe sine din ce in ce mai complex, in tendinta ei de a atinge forme cat mai perfecte, tendinta care este rezultatul insusi a organizarii sale.” (4)
      Citatul scoate in evidenta un postulat evolutionist, exprimat si de Aristotel, si anume ca in materie exista o tendinta spre perfectiune, spre complex. Daca observam, este tocmai opusul a ceea ce afirma cea de-a doua lege a termodinamicii.

      Pentru a-si apara teoria, evolutionistii au lansat o adevarata dezbatere cu privire la sistemele inchise si cele deschise.
      Ce diferenta exista intre cele doua sisteme? Una foarte simpla: Intr-un sistem inchis, nu exista nicio interferenta din partea vreunei surse de energie externa. Din acest motiv, legea a doua se aplica fara nicio dificultate, sistemul devenind din ce in ce mai dezordonat, adica tinzand spre o entropie maxima. Intr-un sistem deschis dimpotriva – afirma evolutinistii- sursele de energie externa antreneaza o crestere a energiei utilizabile, deci o scadere a entropiei. In ceea ce ne priveste pe noi, se afirma ca soarele este cel care furnizeaza cantitati mari de energie in sistemul nostru deschis, creind conditiile evolutiei. [in imagine, un soare explodat, ce si-a consumat energia fiind suspus si el entropiei ]

      Pentru cei neavizati, aceste afirmatii ii pot induce in eroare. In realitate, ele nu sunt decat o simpla “ perdea de fum.”
      De ce ? Pentru ca energia nu este sinonima cu evolutia.
      Este suficienta doar energia pentru ca un sistem sa-si scada entropia, adica sa se poata produce evolutia?

      Desigur, exista in lume cresteri locale si temporare ale ordinii, contrar legii a doua a termodinamicii. Dar lucrul acesta se intampla numai acolo unde exista inteligenta ( informatie, plan, proiect ) si viata. Cresterea unei seminte pana la stadiul de copac, cresterea unui fetus pana la stadiul de animal adult, cresterea unei gramezi de caramizi si a altor materiale de constructii pana la stadiul de cladire etc. reprezinta scaderi ale entropiei Trebuie insa specificat faptul ca orice scadere a entropiei este temporara, caci in final, organismele vii mor, cladirile se prabusesc, automobilele sfarsesc in cimitirele de masini etc.

      [desigur, nimic nu se distruge definitiv, nici un atom nu dispare pentru totdeauna, ci totul se transforma ,conform primei legi a termodinamicii, legea conservarii energiei]

      Daca examinam indeaproape toate acele cazuri de crestere temporara a ordinii intr-un sistem ( in care legea a doua a termodinamicii, si anume entropia, este anulata temporar ), vom observa ca, in fiecare caz in parte , trebuie implinite doua conditii esentiale:
      1. Sa existe informatia care sa dirijeze energia bruta venita din afara sistemului deschis. Iata ce afirma in aceasta privinta grupul de cercetatori si consultanti ai Institutului pentru Cercetari Creationiste, condus de Dr. Henry M. Morris:
      “Un proces de crestere care se desfasoara prin acumulari intamplatoare nu va duce la o structura ordonata ci la un cocolos eterogen. Trebuie sa existe de la inceput un tipar, un proiect sau un cod, altfel nu va avea loc nicio crestere ordonata. In cazul organismelor, acesta este un program genetic uimitor de complex, structurat ca un sistem informational in molecula AND a organismului respectiv. In cazul cladirii, acesta este setul de planuri pregatit de arhitecti si ingineri.” (5)
      Aceeasi idee, exprimata cu alte cuvinte , o gasim si la renumitii savanti George Gaylord Simpson si W. S. Beck:
      “Simplul consum de energie nu e suficient pentru a dezvolta si a mentine ordinea. Un taur intr-un magazin de portelanuri lucreaza, dar el nici nu creaza, nici nu mentine ordinea. Lucrul necesar trebuie sa fie de un tip special; el trebuie sa urmeze niste indicatii; e nevoie de informatie cu privire la modul in care sa se foloseasca energia.” (6)

      2.A doua conditie esentiala este sa existe un mecanism care sa transforme energia bruta din exterior in energie utilizabila. Aceiasi cercetatori de la Institutul pentru Cercetari Creationiste din San Diego, California, afirma:
      “Energia disponibila in mediul inconjurator nu este de niciun folos daca ea nu poate fi convertita in formele specifice necesare pentru a organiza si lega componentele in structura complexa si ordonata a sistemului complet. Daca nu exista un astfel de mecanism, energia din mediul inconjurator mai degraba va darama orice structura deja prezenta.” (7)

      Ca o exemplificare la cele de mai sus, nimeni nu-si lasa fotografiile in plina lumina solara, caci in timp, energia bruta a acestuia le va distruge. Sa ne reamintim ce energie imensa se degaja la explozia unei bombe nucleare. Energia bruta care se degaja face ravagii, cu consecinte teribile pentru orice forma de viata si pentru o lunga perioada de timp. Nimeni nu-si face iluzii ca energia degajata intr-o explozie nucleara va crea ocazia ca vietuitoarele din zona sa evolueze spre forme superioare de existenta. Nici chiar evolutionistii nu cred in asa ceva.

      Un exemplu natural de canalizare a energiei brute spre un lucru util este fotosinteza- un mijloc de conversie a energiei solare in energie necesara cresterii plantelor. Fotosinteza, fiind un proces biologic, avem de-a face cu un sistem deschis. Asadar, a doua lege a termodinamicii se aplica in acest caz intr-un sistem deschis. Energia bruta este energia solara. Se pune intrebarea: daca plantele nu ar avea ADN, adica acea informatie necesara transformarii energiei brute, si daca nu ar exista si mecanismul care sa asigure aceasta conversie de energie, cum s-ar mai produce ea ? Cui i-ar mai folosi energia solara ? Nu doar ca nu ar folosi, ci energia bruta din afara sistemului deschis ar provoca distrugeri, marind entropia.

      In corpurile noastre exista procese asemanatoare in care se converteste o forma de energie din afara sistemului intr-o forma de energie utilizabila: digestia, respiratia, circulatia sangelui etc. In toate cazurile insa, conditiile descrise mai sus sunt implinite: exista si informatia ( instructiunile ), dar exista si mecanismul care face ca informatia sa fie pusa in practica.
      Problema care se pune nu este daca exista destula energie ajunsa pe pamant de la soare pentru a sprijini evolutia, ci cum este convertita aceasta energie in evolutie ? Daca pentru procese mai mici cum sunt cresterea unui fetus, fotosinteza, ridicarea unei cladiri etc. e nevoie de informatie si de un mecanism de conversie a energiei, atunci cu siguranta ca e nevoie de o informatie mult mai complexa si de un mecanism de conversie mult mai specific pentru a permite procesul evolutiv.

      Acestea nu pot fi insa nicaieri identificate in univers, in situatia in care negam existenta unui Dumnezeu creator. Cine poate gasi in univers un plan care sa prevada organizarea elementelor chimice simple pana la stadiul de om ? Unde poate fi gasit motorul care transforma energia solara in lucrul mecanic necesar evolutiei? Evolutionistii raspund apeland la mutatiile genetice si la selectia naturala. Insa mutatia genetica nu e un cod, ci o eroare aparuta intamplator intr-un cod deja existent. In ceea ce priveste selectia naturala, nici ea nu e un cod, ci o “sita” care elimina indivizii neadaptati si mutantii ce prezinta defecte.

      Astazi exista un numar mare de oameni de stiinta care admit ca legea a doua a termodinamicii si evolutia sunt incompatibile.
      “In ce priveste a doua lege a termodinamicii, sau legea entropiei, ar fi dificil de a concepe doua principii mai opuse decat cel al cresterii entropiei si cel al evolutiei. Fiecare este exact inversul celuilalt. Cum a definit-o Husley ( Aldous ), evolutia subintelege o crestere constanta a ordinii, a organizarii, a complexitatii. Pare axiomatic ca cele doua nu pot fi adevarate . Dar. orice ar fi nu poate fi pusa la indoiala veracitatea celei de-a doua legi a termodinamicii.” (8)

      Daca modelul evolutionist ar fi real, atunci ar trebui sa existe un principiu puternic si atotcuprinzator care sa “impinga” sistemele spre nivele de complexitate tot mai inalte ( elemente chimice –substante organice- celule vii- viermi- pesti- reptile- pasari- mamifere- om ). Din nefericire pentru evolutionisti, un astfel de principiu nu exista decat in filozofia evolutionista. In practica stiintifica intalnim doar cele doua legi ale termodinamicii: Legea consevarii ( prima lege ) si Legea entropiei , sau a dezintegrarii ( a doua lege ). Ambele contrazic in mod categoric posibilitatea evolutiei fara interventia unei Inteligente superioare.

      Referinte bibliografice:
      (1) cf.Articol “Les faites et les erreures” disponibil pe www. thercg. org
      (2) Arthur Eddington, The Nature of the Physical World
      (3) Isaac Asimov, “In the Game of Energy and Thermodynamics You Can’t Even Break Even”, Smithsonian Institute Journal, June, 1970.
      (4) Tudor Opris, “Miracolul vietii- miracolul ereditatii”, 1987, pag. 7.
      (5) Dr. Henry M. Morris, “Creationism stiintific”, pag. 44
      (6) George Gaylord Simpson si W. S. Beck, “Life, An Introduction to Biology”
      (7) Dr. Henry M. Morris, “Creationism stiintific “ , pag. 44-45
      (8) Henry Moore, “The Twilight of Evolution”, pag. 35

    2. vl

      Inca un material „evanghelist” si „evlavios” de pe Internet, daca-mi permiteti:

      „ADN-ul, teoria informatiei si megacipul:

      Date fiind descoperirile recente din domeniile A.D.N.-ului si al teoriei informatiei, cum s-ar explica ele daca originile A.D.N.-ului sunt atribuite pur si simplu vreunui accident primordial (conform corifeilor evolutionisti)? Extraordinarul nivel de informatie organizata, intalnita in codul genetic, putea să apara dintr-o sursa inconstienta, precum „ceasornicarul orb” al savantului neodarwinist Richard Dawkins? Iata un fapt ce continua sa surprinda pe orice om de stiinta din acest domeniu. Ajuns pe coperta revistei Time, A.D.N.-ul este faimoasa molecula a ereditatii. El reprezinta structura macromoleculara complexa, cu rol de a stoca informatie genetica . Daca totalitatea informatiei genetice dintr-un organism este cuprinsa in genotip, din interactiunea acestuia cu mediul rezulta un ansamblu de insusiri morfologice, fiziologice si biochimice apartinand unui individ (fenotip). Cercetările recente au scos în evidenta faptul ca astfel de interactiuni nu sunt suficiente pentru a explica toate caracterele individuale, deci mai exista un stoc de informatie, care, potrivit unor specialisti, ar putea avea un suport de o altă natura (probabil spirituala). Directorul Procesării Datelor de la Institutul de Fizica si Tehnologie din Braunschweig (Germania), profesorul Werner Gitt aprecia ca cea mai inalta densitate a informatiei pe care o cunoastem este cea a moleculelor A.D.N. Capacitatea de inmagazinare a A.D.N.-ului, transportorul de informatie al fiintelor vii, este de 45 de milioane de milioane ori mai eficace decat megacipul. Suma totala a cunostintelor depozitate in prezent in bibliotecile lumii este estimata la 10 la puterea 18 biti. Daca aceasta informatie ar putea fi stocata in molecula A.D.N., 1% din volumul unei gamalii ar fi suficient pentru acest scop. Pe de alta parte, daca aceasta informatie ar urma să fie incarcata cu ajutorul megacipurilor, am avea nevoie de o baterie mai inalta decat distanta dintre Pamant si Luna… Molecula de A.D.N. este un sistem tridimensional de inmagazinare a informatiei deosebit de complex, in timp ce megacipul este numai bidimensional. Dar care ar putea fi sursa unei cantitati negandit de mari de informatie stocata atat de eficace in molecula A.D.N.? Ramura importanta de investigatie stiintifica, teoria informatiei (domeniu in care profesorul Gitt este una dintre vocile autorizate) arata intr-un mod convingator ca informatia nu apare si nu poate aparea din vreo stare de non-informatie, tot asa cum viata nu purcede din ne-viata (dilemele evolutionismului). Mai mult, informatia a ajuns acum sa fie recunoscuta ca a Treia Cantitate Fundamentala a universului, care, pana in prezent, era gandit a fi constituit numai din doua cantitati fundamentale: materie si energie. Acestea doua nu sunt suficiente pentru ca A.D.N.-ul sa functioneze. Ceea ce este necesar, cel putin pentru inceput, este o infuzie de informatie, de care nici materia, nici energia nu sunt responsabile si pe care nici una dintre ele nu o poate suplini. Potrivit fondatorului ciberneticii si al teoriei informatiei, Norbert Wiener, informatia nu poate fi de natura fizica, desi e transmisa prin mijloace fizice: informatia nu este nici energie, nici materie, ci informatie. Nici un materialism care esueaza in a da seama de aceasta, nu mai poate supravietui. Insa, mai nelinistitor pentru sustinatorii materialismului decat descoperirea recenta a informatiei ca a Treia Cantitate Fundamentala este lamurirea originii ei: daca in orice sistem este gasit un cod de baza, se poate conchide că sistemul isi are originea intr-unul mintal si nu a apărut la intamplare. Sensurile reprezinta intotdeauna concepte mentale distincte de materie si energie, avandu-si originea intr-o sursa inteligenta. Informatia poate fi inmagazinata prin mijlocirea limbajului si transmisa prin transportori fizici. Ea insasi este în intregime invarianta. Cauza acestei invariante salasluieste in natura ei non-materiala. S-ar parea ca, in vreme ce unii materialisti sunt ocupati sa caute prin locuri gresite vreun „ceasornicar orb”, lipsit de inteligenta si sens, alti cercetători se deschid catre Mintea lui Dumnezeu. INFORMAŢIA CERE CA SURSĂ A SA INTELIGENŢA, IAR INTELIGENŢA CERE GÂNDIRE.”

  41. Marian

    Am ramas surprins de cunostintele avansate de genetica care sunt atribuite unui studiu liceal. Si ma mai mir cum de jumatate din „absolventii a 12 clase” nu trec bacul.

    Dar sa nu divagam.

    Nemtii au o vorba: cine nu stie trebuie sa creada.

    Deocamdata am doar 2 comentarii, si mentin întrebarea din mesajul precedent:
    1. ce frumoasa demonstratie, cu acizi nucleici si teoria informatiei, ma intreb oare cum de ati aflat asa ceva? Ca în biblie nu scrie nimic de aceste lucruri dracesti, iar stiinta, adica aceea care v-a pus la dispozitie aceste informatii, a fost interzisa de propovaduitorii cuvântului domnului …
    2. cum explica biblia lumea, dar te rog, cumva mai presus de intelectul unui copil de 5 ani (asta e nivelul cosmogonic al bibliei) si fara citate din parintii bisericii sau savanti care au murit de 400 de ani?

    Pentru ca si situatia contrara e perfect posibila, luarea bibliei la puricat si demonstrarea pe baza EXACT a aceluiasi principiu ca stiinta are dreptate pentru ca biblia n-are.

    1. vl

      N-ati citit Biblia, din cate imi dau seama.
      1. Biblia nu interzice stiinta si nu o considera „lucru dracesc”. Dimpotriva. Nicaieri nu scrie in Biblie: „crede si nu cerceta”. O sa vin cu niste citate din Biblie, dar mai incolo, acuma n-am timp.
      Biserica Catolica a ars pe rug si a „interzis stiinta”, dar acea „Biserica” s-a rupt de Biserica adevarata si de adevarata credinta din momentul in care a cazut in erezia „filioque”. Credinta catolica e constituita dintr-o suma de erezii adunate de-a lungul timpului, incepand cu „filioque” pana la erezia „infailibilitatii papale”. Acela nu e crestinism. Cel mai puternic diavol este diavolul ereziei, ne invata Sfintii Parinti. De aceea a fost posibila aparitia Inchizitiei, arderilor pe rug, vanatorii de vrajitoare, etc. in lumea catolica. Biserica Ortodoxa e cea care pastreaza adevarata credinta crestina. Unde ati vazut interzicerea stiintei si arderea pe rug in Biserica Ortodoxa? Nu s-a intamplat niciodata asa ceva in lumea ortodoxa.
      2. Fara citate din Parintii Bisericii?? Cum vreti sa intelegeti Biblia fara explicatiile Sfintilor Parinti luminati de Duhul Sfant? „Scripturile au oase tari”, spun sfintii. Adica un om neluminat de Duhul Sfant nu o poate intelege. O alta problema: Biblia nu e o carte de stiinta si nu prezinta crearea lumii din punct de vedere stiintific si cu limbajul stiintific de astazi. Scopul Bibliei e mantuirea sufletului si limbajul ei e unul duhovnicesc si se adresa oamenilor de acum cateva mii de ani ca si celor de astazi.
      Va recomand o carte, Preot Ioan Sorin Usca – Vechiul Testament in talcuirea Sfintilor Parinti, vol. 1 „Facerea”.

      “Stiinta descopera ceea ce a creat Dumnezeu: ea nu creeaza, ci lumineaza. A demonstra existenta unei cauze prime a vietii, imateriala, unica si infinit-inteleapta: iata limita sublima la care ajunge fiziologia. Aceasta cauza prima este Dumnezeu. “

      “Se pot ridica oricate turnuri Babel si-ar imagina pseudo-savantii: marirea lui Dumnezeu va straluci cu mai multa splendoare. Caci niciodata stiinta nu va putea explica prin forte imanente existenta si contingenta universului. Si contingenta aceasta marturiseste despre Dumnezeu, Absolutul de care atarna vremelnicia.” (Nicolae Paulescu)

      Iata ce zice un fizician care a studiat atomii:
      „Legati impreuna de forte puternice, nucleonii navalesc violent in toate directiile. In fiecare proton si in fiecare neutron, un alt dans: trei quarci, intotdeauna trei, sunt agitati in miscari extrem de rapide. In timpul ciocnirilor violente, se intampla ca energia acestor quarci se transforma in materie; o noua pereche de particule ia nastere: un quarc si un antiquarc. Pe de alta parte, cand un quarc intalneste un antiquarc, ei se anihileaza reciproc si se transforma in energie. Si asa mai departe: quarcii si antiquarcii apar, se intalnesc si dispar in cursul acestor catastrofe tranzitorii care se repeta instantaneu. In mod curios, o ordine certa domneste in acest haos grotesc: ca efect, intotdeauna, in fiecare proton, raman trei quarci mai mult decat antiquarci…”>

      Cum a aparut materia si viata? Nu mi-ati raspuns cum a aparut viata din materie fara viata si cum a parut ratiunea din materie fara ratiune? Cum s-a transformat pestele in broasca si maimuta in om de vreme ce celula are mecanisme de eliminare a mutatiilor?

      Dar sa va dau un alt material:
      DARWINISMUL SI CULTURA MORTII

      Lifesitenews: Darwinismul: radacina culturii mortii [Darwinism the root of the culture of death: expert]

      Ce au in comun fondatoarea Planificarii Familiale, Margaret Sanger, “parintele revolutiei sexuale” Alfred Kinsey, Lenin si Hitler? Toti acesti pionieri ai culturii mortii isi bazau ideologiile si actiunile in Darwinism – un fapt putin cunoscut pe care liderul conservator al Centrului Kolbe pentru Studii Creationiste, Hugh Owen, considera ca nu ar trebui ignorat.

      Acesta a vorbit in fata unui auditoriu pe Dealul Capitoliului inainte de Marsul Vietii de luna trecuta, afirmand ca urmarile filozofice ale Darwinismului “au distrus in totalitate multe parti ale societatii contemporane“. Owen i-a mentionat pe Dr. Josef Mengele, responsabil pentru experimentarea pe evrei in cadrul Holocaustului, pe Hitler si pe alti lideri nazisti devotati Darwinismului, care nu au vazut in exterminarea popoarelor nimic altceva decat o cale de a “avansa evolutia”.

      Darwinismul este totodata si “fundatia” ideologiei comuniste din Rusia, Owen aratand o fotografie cu biroul lui Vladimir Lenin, deasupra caruia singurul obiect decorativ consta intr-o maimuta asezata pe o gramada de carti – printre care si “Originea speciilor” a lui Darwin – privind la un craniu.

      ­“Lenin a sezut la acest birou si a privit sculptura in timp ce autoriza genocidul a milioane de concetateni ai sai, deoarece acestia stateau in calea progresului evolutionar“, a declarat Owen. De asemenea, conform raportarilor, prima lectie folosita de regimul comunist chinez pentru indoctrinarea cetatenilor religiosi este intotdeauna aceeasi: “Darwin“.

      In America, Darwinismul a luat forma eugeniei, credinta ca rasa umana poate fi imbunatatita prin controlul asupra reproducerii populatiei.

      Expertul a mai afirmat ca fondatoarea Planificarii Familiale, Margaret Sanger, o eugenista proeminenta, a promovat contraceptia conform principiilor evolutiei. “A vazut in contraceptie sacramentul evolutiei, deoarece prin contraceptie scapam de cei mai putin potriviti si ii pastram doar pe cei potriviti.” Sanger este recunoscuta pentru suportul oferit raspandirii “controlului nasterilor”, termen inventat de ea, ca “proces de eliminare a celor nepotriviti“.

      Alfred Kinsey, a carui “experimente” in pedofilie, sado-masochism si homosexualitate au deschis larg usile anarhiei sexuale in secolul 20, a concluzionat plecand de la principii Darwiniste ca deviatiile sexuale umane nu erau cu nimic mai nepotrivite decat cele gasite in regnul animal. Inainte de a-si incepe experimentele sexuale, Kinsey, si el eugenist, a fost de profesie zoolog si a publicat o carte de biologie celebra in care promova evolutia.

      Owen, crestin romano-catolic, respinge cu tarie parerea ca Darwinismul poate fi impacat cu credinta crestina si descrierea Biblica a Creatiei (lucru care il pune in contradictie cu insusi Papa Ioan Paul al II-lea, care a acceptat evolutionismul, afirmand ca e chiar mai mult decat o simpla ipoteza! – n.n.). Expertul a amintit de tatal sau, educat riguros in credinta crestina, care si-a pierdut credinta ca urmare a expunerii la Darwinism in facultate. Acesta a devenit ulterior primul Secretar General al Federatiei Internationale a Planificarii Familiale.

      “Traiectoria ce a pornit din cadrul Universitatilor Leeds si Manchester catre ocuparea pozitiei de Secretar General al uneia dintre cele mai malefice organizatii din cate au existat vreodata pe suprafata pamantului, a inceput cu evolutia” – a concluzionat Owen.

      http://www.lifesitenews.com/news/darwinism-the-root-of-the-culture-of-death-expert

  42. Pingback: Ateii ajunşi la putere ştiu doar să ucidă | George Damian

  43. remus

    premisa de la care pleci (ateii se cred superiori crestinilor) e la fel de falsa pe cat e de imbecila si de instigatoare. nu e frumos sa instigi crestinii impotriva ateilor, si invers. articolul este cel putin jalnic. spui ca in 2500 de ani stiinta nu a evoluat, si spui chestia asta de la un calculator pe care nu dumnezeu l-a creat. intrebarea este: in 2500 de ani, religia(in general) cu ce a evoluat? aceiasi ochelari de cal, aceleasi vederi inguste, aceleasi crime oribile savarsite in numele religiei. deci….sa stim, sau sa-i decapitam pe aia care stiu? asta-i intrebarea!
    pe viitor ai si tu grija cum formulezi o expresie.

Comentariile nu sunt permise.