Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.

Fiscalitatea fanariotă, o lecţie de istorie pentru Guvernul Ponta

Constantin Mavrocordat

Constantin Mavrocordat

Ponta nu înţelege că românii sunt antrenaţi din cele mai vechi timpuri să evite impozitele. Mă amuză teribil capcana în care e prins Ponta – are nevoie de bani şi tot încearcă să inventeze nişte impozite noi, care inevitabil vor scoate din sărite populaţia – dar în acelaşi timp vrea să rămână uscat şi curat la bumbureaţă, să nu-l înjure lumea. Nu mai fac inventarul tuturor tentativelor, de la mărirea cotei unice la noua taxă pe carburanţi, oricum românii au memoria scurtă şi deja au uitat promisiunile lui Ponta din campania electorală.

Românii nu sunt neapărat împotriva impozitelor. Altele sunt cauzele fugii de taxare. Prima este faptul că s-a depăşit limita de suportabilitate. Este imposibil să fii contribuabil corect atunci când taxele te ucid. Ce faci? Mori de foame de dragul taxelor lui Ponta sau rişti puşcăria şi intri la evaziune? Al doilea motiv al fugii de impozite este neîncrederea în guvernanţi: de ce să le dau bani unora care şi-i bagă în buzunare?!? După mai bine de 20 de ani de guvernări democratice, toată lumea e lămurită: principalul scop al politicienilor este să scurgă banii din buget spre propriile buzunare, lăsând mai multe sau mai puţine firimituri pentru fraieri. Povestea cu „legalizarea fondului clasei” este o şmecherie prin care se doreşte exercitarea unui control de stat asupra unor bani care cât de cât îşi fac treaba. De parcă românii sunt tâmpiţi să-i mai dea nişte bani pe mână lui Pricopie!

Apoi vine dezechilibrul colosal în care se găseşte societatea românească. Avem aşa: 5,3 milioane pensionari şi 4,3 milioane angajaţi (dintre care 1,2 milioane bugetari). Deci 3,1 milioane angajaţi în economia reală plătesc salariile şi pensiile pentru 6,5 milioane bugetari şi pensionari. Pur şi simplu nu merge. Dar mai este o problemă: conform recensământului din 2011, populaţia stabilă peste 20 de ani din România este de 15,8 milioane oameni. Toate datele comunicate public indică 5,3 milioane pensionari şi 4,3 milioane angajaţi, total 9,6 milioane. Concluzia: 6,2 milioane de români merg pe sub radarul fiscal! La aceştia mai adăugaţi-i şi pe cei 1,5 milioane de români plecaţi din ţară, constataţi lipsă la recensământul din 2011. Cifrele astea trebuie comparate cu cifra de 18,3 milioane români înregistraţi cu drept de vot (adică peste 18 ani).

La toate acestea mai adăugaţi faptul că statul român nu ştie câţi cetăţeni are, după cum s-a văzut la ultimul recensământ. Cât despre susţinerea actualului guvern, treaba stă aşa: toţi invocă cifra de 7,4 milioane de români care au votat împotriva lui Băsescu la referendumul din 2012. Însă aceştia nu au votat pentru mărirea taxelor şi impozitelor, au votat împotriva unei persoane, după o îndelungată campanie de demonizare a respectivului. Adevărata susţinere pentru guvernul USL s-a văzut la alegerile legislative din 2012. Iar aici se schimbă treaba: au participat 41,76% din românii cu drept de vot – adică circa 7,6 milioane, din care aproximativ 60% au votat USL – adică 4,6 milioane. Aceasta este cifra românilor care i-au susţinut în decembrie 2012 pe actualii guvernanţi: 4,6 milioane din 18,3 milioane, cam 25%. Ponta şi guvernarea USL merg pe un strat de gheaţă extrem de subţire.

Dar să trecem la lecţia de istorie.

Istoria fiscalităţii fanariote pentru uzul guvernanţilor actuali, de la J.C. Engel citire

Constantin Mavrocordat, 1739

Una din principalele schimbări în domeniul fiscal a fost numărarea tuturor locuitorilor. Astfel a îndepărtat dintr-o dată toate vechile taxe strânse în momente diferite şi sub diferite motive, stabilind o singură taxă de 10 lei pe familie, care putea fi plătită în patru rate; de aceea a primit numele de sfert. Primul sfert al anului 1739 a fost de 367.500 de lei, iar toate sferturile au ajuns la 1.470.000 de lei, ceea ce înseamnă că pe atunci locuiau în ţară 147.000 de familii care plăteau bir.

Mihail Racoviţă, 1741

Mihail Racoviţă s-a purtat ca un adevărat arendaş al principatului, adică a stors din ţară tot ce se putea stoarce. Mai întâi i-a pus din nou pe preoţi să plătească bir, o măsură care nu l-a făcut foarte iubit. Mănăstirile trebuiau să plătească tributul în două tranşe, iar popii în patru, pe lângă asta trebuiau să plătească şi alte taxe. Apoi a adăugat spre marea împovărare a ţăranilor pe lângă cele patru sferturi un al cincilea. În afara de aceasta a reintrodus darea pe vite, numită văcărit. Ca urmare a acestor noi dări care îi culcau la pământ, ţăranii au început să fugă peste Dunăre, pe pământul turcesc.

Constantin Mavrocordat, 1745

A încercat să rămână credincios principiilor reformei sale anterioare; a pus la sfârşitul anului 1745 să se facă o nouă conscripţie şi a aflat cu mare uimire că mai rămăseseră doar 70.000 de familii care să plătească impozite. Pe de o parte numărul familiilor care plăteau dări se micşorase foarte mult, pe de alta principele trebuia să plătească datoriile vechi şi pe cele noi, mai trebuia în fiecare an să trimită mari sume de bani la Constantinopol pentru confirmarea domniei – astfel a apărut nevoia pentru mărirea dărilor: a fost adunat şi un al şaselea sfert. Mănăstirile şi popii au fost puşi să plătească patru sferturi.

Grigore Ghica, 1748

Cu ajutorul intrigilor şi al banilor acesta şi-a răsturnat înaintaşul, însă ţara nu a avut decât de suferit în urma acestor dese schimbări. După domnul Sulzer acesta a introdus pe lângă cele şase sferturi şi bairamul, sau darul de Paşti, apoi o altă dare cu numele de lipsa (adică completarea sferturilor acelora care nu puteau plăti). Breviario chronologico arată că nu doar a fost continuată strângerea dării văcăritului, ci a şi fost mărit cu o para.

Constantin Racoviţă (fiul lui Mihail Racoviţă) 1753-1756

Acesta a fost mutat de pe tronul Moldovei pe cel al Valahiei. Boierii valahi au sperat că sub el vor trăi vremuri mai bune, însă speranţele lor au fost deşarte. Noul principe şi-a adus cu el un favorit grec, care sub titlul de postelnic a administrat de fapt finanţele. Această administrare a constat de fapt în strângerea sferturilor de mai multe ori, cu cât acestea erau mai împovărătoare, pentru a putea fi plătite datoriile făcute de Constantin Racoviţă înaintea numirii ca principe.

Constantin Mavrocordat, 1756-1758

A reuşit să fie pus domn nu doar plătind o mulţime de bani, ci şi promiţând achitarea datoriilor. De aceea a trebuit să mărească numărul sferturilor la 12, în anul 1757 s-au plătit atâtea sferturi câte luni sunt în an, după ce la început trebuiau plătite de patru ori pe an, pe lângă acestea s-a mai plătit şi ajutoriţa, o completare a impozitului. Nemulţumirea faţă de sistemul sferturilor era foarte de mare, deşi la început acesta a fost bine gândit, însă intrigile şi mituirile l-au stricat cu totul şi l-au făcut să fie ruinător; la conscripţia din 1757 au fost găsite doar 85.000 de familii. Constantin Mavrocordat a vrut în 1758 să uşureze această situaţie. A desfiinţat impozitele lunare, ca şi denumirea de sfert şi a introdus un sistem de plată de patru ori pe an; deasupra fiecărui ispravnic a pus câte un boier ca să controleze strângerea impozitului, de asemenea fiecare ispravnic a primit instrucţiuni despre când şi cât să ridice pentru visterie de la populaţie pe baza listelor.

Scarlat Ghica, 1758 – 1761

Acesta a vrut să fie mutat din Moldova în Valahia, un salt care l-a costat 2.000 de pungi de galbeni. Cu astfel de datorii nu s-a simţit legat de suferinţele ţăranilor valahi. Nu a fost mulţumit de cele stabilite de predecesorii săi deoarece un sfert din bir îi aducea doar 200.000 de lei, iar 800.000 în total i se păreau prea puţini. Astfel a transformat din nou cele patru plăţi dintr-un an în plăţi lunare, a dublat ajutoriţa şi ploconul, iar cu toate veniturile adunate dijmăritul, vinăritul, oieritul, birul pe sare şi vămile a strâns 2.546.828 de lei din ţară.

Alexandru Şuţu 1802 (Moldova), nota consulului rus:

În actele păstrate de la înaintaşii subsemnatului se găseşte că înainte de tratatul de la Kainardji în fiecare an se strângeau 8 sferturi, adică în fiecare lună se strângea impozitul care era de fiecare dată de aproape 60.000 de piaştri; ca şi o ajutoriţă de iarnă care consta în 4 sferturi, după care principele Constantin Moruzi a introdus ajutoriţa de vară; astfel din vreme în vreme aceste impozite au crescut până la 42 de sferturi.

Concluzii

Trebuie să ştii câţi contribuabili ai. Trebuie să le pui nişte taxe şi impozite pe care să le poată suporta. Dacă nu faci asta, contribuabilii vor dispărea şi vei încasa de fapt mai puţini bani, deşi creşti cuantumul taxelor şi impozitelor.

Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.

26 de păreri la “Fiscalitatea fanariotă, o lecţie de istorie pentru Guvernul Ponta

  1. Pingback: Idei pentru guvernantii nostrii … sau cum sa scoti bani din piatra seaca! | Balaurentiu's Blog

  2. Marian

    E vorba de talerul leu, sau de valoarea recalculata (daca da, atunci cum?) în lei (ROL sau RON)?

  3. George Damian Autor articol

    @ Marian: din acest punct de vedere este o traducere cuvânt cu cuvânt din Engel, nu am făcut echivalările monetare din epocă, iar Engel oricum foloseşte monezile foarte amestecat; ar fi fost nevoie de o cercetare destul de amplă pentru lămurirea valorilor, eu am încercat doar să ilustrez principiile fiscale.

  4. Marian

    Exista un volum, din pacate nu cuprinde fanariotii de mai sus, pe numele sau Condica vistieriei tarii Romanesti din perioada lui Constantin Brancoveanu (google îl stie 🙂 ).

  5. Robintel

    Ceva cred că-mi scapă aici: „circa 7,6 milioane, din care aproximativ 60% au votat USL – adică 4,6 milioane.”.

  6. ilie

    Avem si noi o bafta. Ca alde Ponta si ai lui nu sunt atrasi spre invatatura si cu atat mai putin spre istorie.
    Personal ma regasesc, mai mult sau mai putin, intre acele milioane care trec pe sub fiscalitate. Bineinteles, totul e legal. Nu am vreun merit in asta, conjuctura m-a ajutat si nu am mustrari de constiinta (probabil am o mostenire genetica :)).

    Sunt PFA cu norma de venit (slava lui Dumnezeu pt. aceasta gaselnita!) si imi iau salariul anual o singura data pe an, deci PFA’ul e activ doar cateva (putine) luni pe an.

  7. Catalin

    Mie imi e frica sa nu te verifice astia de la fisc acum ca ai scris atat de cum sa zic subiectiv :))))

  8. robotel

    Cu privire la cifrele de la alegeri… sa avem pardon… s au furat voturi (cred ca toate partidele politice au reusit sa fure mai mult sau mai putin)… pana nu se introduc camere de luat vederi in sectii (ca la Bac :P) o sa tot fure voturi (si nici cu camerele nu s prea sigur :P)
    O parte din veniturile care le platesc cei din tara sunt inca ajutoare banesti care le trimit rudele stabilite peste hotare…
    Cam complicat nu?
    P.S. Destul de interesante articolele; pastila istorica cea de toate zilele!
    Hai Romania nuastra… nu cea a hotilor din ea!

    Va urez mult succes!

  9. sandu

    Ar fi o observatie de facut, afirmi 4,3 milioane de angajati din care 1,2 milioane bugetari, adica 3,1 milioane in economia reala. Cred ca si angajatii din sectorul public fac parte din economia reala intr-o tara normala. Dau un singur exemplu educatia, o economie moderna bazata pe cunoastere (asa cum cere strategia UE pe urmatorul cincinal) nu poate functiona fara educatie. Cei peste 100 de mii de angajati IT din Romania sunt produsul unor oameni „care nu fac parte din economia reala”. Evident, ca numarul angajatilor publici este supra-dimensionat, ineficient si cu tarele lui, dar oamenii respectivi nu sunt dusi in spate de angajatii din mediul privat. Altfel ii putem concedia pe toti, daca sunt inutili.

    Evaziunea fiscala nu o face romanul de rand, o fac marii boieri ai tarii. Numai ultimele doua scandalui cu membri PSD insumeaza 100 de milioane de euro, iar costul aeroportului din Iasi e 60 de milioane de euro spre exemplu.

    Nu cara cisterne cu apa in Republica Moldova omul de rand cu facturi ca ar fi combustibil, ca sa scape de taxe si accize, iar apoi sa fie revanduta la negru in Romania. Vamesii aia prinsi pe buna dreptate cu plasa de bani, fac parte dintr-un sistem organizat, care ajunge pana la varful ministerelor si al partidelor.

  10. Marian

    Eu ma gândeam ca le-ai dat celor de la Fisc ideea sa strânga 12 sferturi pe an, cu justificare istorica :):)
    Deh, pentru 2 pensionari pe cap angajat activ, dintre care 60% la stat (direct sau indirect), e nevoie de bani, nu gluma.

  11. Pingback: Despre sfert, Matrix si virgine. | Tarot Politic

  12. Pingback: Guvernul Ponta, mai 2012 - Page 717

  13. camil

    „Deci 3,1 milioane angajaţi în economia reală plătesc salariile şi pensiile pentru 6,5 milioane bugetari şi pensionari”
    După cum observa și alt comentator, economia (reală) nu e compusă doar din sectorul privat – sau, altfel spus, a se vedea definiția PIB din orice curs de macroeconomie.

  14. mariusmioc

    De ce numai salariaţii sînt consideraţi că contribuie la economie? PFA-urile şi patronii plătesc şi ei impozite. Mai nou Ponta a extins plata contribuţiei la sănătate şi la venituri din închirieri, de pildă (chiar şi la cei care deja plăteau contribuţia la sănătate). Aşadar calculele sînt greşite. Aştept să văd un calcul cu toţi plătitorii de impozite şi contribuţii bugetare, nu numai cu salariaţii. Orice altceva e manipulare.

  15. Judex

    Stimate d-le George Damian,
    Nu ştiu de ce toţi cei ce analizează taxele şi impozitele ocolesc esenţialul: Calculul de balanţă economică în care să arate sursele contributoare la buget şi consumatorii care sunt prevăzuţi în Bugetul de Stat, pentru că aici e buba.
    Toată lumea vrea să contribuie cît mai puţin cu taxe şi impozite, să aibă contribuţii cît mai mici, iar de la buget să să sugă cît mai mult.
    Deci, trebuie ca atunci cînd analizăm de ce taxele şi impozitele cresc, să venim şi cu răspunsul adevărat, iar nu cu cel pueril, „că aşa vrea Guvernul!”
    Să analizăm ce s-a întîmplat după 1989 de am ajuns să inventăm, fel de fel de taxe şi să mărim impozitele indirecte? – că cel direct a rămas acelaşi de 16% cum a fost convenţia cu PNL. Răspunsul e simplu: s-a subţiat baza de impozitare şi s-a îngroşat rîndurile unor privilegiaţi care au primit şi încă primesc stipendii grase de la Stat (adică de la contribuabili, fiindcă Statul suntem noi, iar nu organele desemnate sau alese să-l conducă).
    Ce au făcut organele alese după 1989 cu economia?
    Dacă nu ştiţi, vă spun eu. Au subţiat baza de impozitare, adică au făcut privatizări oneroase care au dus la distrugerea economiei şi industriei noastre care era de bine, de rău, producătoare de valori în această ţară şi care, fiecare pe posibilităţile ei, contribuiau la Bugetul ţării, iar actualul regim au trimis lucrătorii în şomaj, transformîndu-i din contribuabili la buget, în consumatori. Prin 1989-90 erau vreo 9 milioane de salariaţi iar azi sunt mai puţin de jumătate. Din contribuabili i-am făcut consumatori, iar cînd li s-a terminat şomajul au plecat în străinătate fiind contribuabili la străini. Pensionari erau tot cam aceeaşi, vreo 4-5 milioane. De vină nu sunt pensionarii, că sunt mai mulţi decît salariaţii ci de vină e sistemul că i-a alungat din ţară pe producătorii de valori, făcîndu-i contribuabili la străini, fără a mai aduce vre-un aport la bugetul Statului. Noii patroni nu-şi mai pun în mişcare prin reinvestire, aşa cum făcea Statul înainte, profiturile pe care le obţin din exploatarea salariată, ci le depun în bănci străine sau fac fel de fel de scheme pentru a evita plata impozitelor.
    Pe de altă parte sunt fel de fel de profitori şi privilegiaţi creati de structurile politice interesate cum ar fi „revoluţionarii”, foştii persecutaţi politic, pensii viagere, pensii de serviciu pentru anumite structuri, pensiile ofiţerilor miilitari care depăşesc de multe ori suta de milioane lei vechi pe lună, salarii uriaşe pentru privilegiaţi (magistraţi, ofiţeri superiori, funcţionari de stat, structuri ale regiilor de stat, etc, etc.)
    Aceasta este cauza pentru care guvernele au introdus multitudunea aceasta de taxe şi impozite.
    Pînă cînd structurile politico-economice nu vor crea mecanismele care să repare tot ce s-a făcut greşit în trecut de către TOATE GUVERNELE, adică să se creeze baza de impozitate distrusă şi să se elimine privilegiile, ţara noastră se va afunda tot mai mult în datorii externe pînă la a ajunge să-şi vîndă şi cenuşa din vatră spre a scăpa de angarale, cu pericolul disoluţiei Statului Român.

  16. Judex

    Robintel said:
    „Ceva cred că-mi scapă aici…”
    Robintel tată, îţi scapă, nu e de vină autorul cum vrei să insinuezi. E de vină învăţătorul din clasa a III-a.
    4,6 milioane : 7,6 milioane = 0,6, adică 60 %.
    Să fii sănătos!

  17. gelu

    Ponta e omul serviciilor secrete pe care le umple de bani. Daca n-ar fi ar reduce angajatii din cele 7 servicii secrete securiste ale Romaniei cu 6/7 din septel si va avea pe putin 3-4 miliarde de euro in plus in fiecare an economisite la bugetul de stat. E aberant ca la noi media capetelor de organe care urmaresc cetatenii platitori de taxe sa fie de 7 ori mai mare ca media din Germania, Anglia, Franta, Spaina si Italia. Daca n-ar fi ar reduce de asemenea si pensiile speciale ale fostilor securisti si activisti ce au activat in anii dictaturii proletare si va obtine pe putin 5 sute de milioane de euro in plus la acelasi buget de stat in fiecare an. S-ar lua la puricat si averile de peste 500.000 de euro agonisite chipurile din muca cinstita in toti acesti 24 de ani de zile de economie de piata libera la furat cerand in acelasi timp de la germani si lista politicienilor si oamenilor de afaceri romani care au depozite bancare in paradisurile fiscale si veti mai recupera alte miliarde de euro, banii furati din averea statul. Lista exista, germanii s-au oferit s-o puna la dispozitia institutiilor abilitate ale statului roman, numai vointa politica mai trebuie sa existe din parte Bucurestului.

  18. Pingback: Vreau să fiu bugetar!

  19. Marian

    @gelu:
    pai mai anul trecut nu va plângeati tot voi ca serviciile secrete sunt ale lui baselu?

  20. Pingback: Tomberonezii - Fiscalitatea fanariotă, o lecţie de istorie pentru Guvernul Ponta | Romania MilitaryRomania Military

  21. Pingback: O victorie a la Pyrrhus : Ovidiu Eftimie

  22. Pingback: Evaziunea fiscală – între fiscalizarea sărăciei și interesul politic | Blogul lui Dumitru lui Nae

  23. Elena R.

    As dori si eu sa imi comunicati sursele istorice pe care le-ati consultat. Multumesc!

Comentariile nu sunt permise.