Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.

parcul de la sala palatului

Istoria Bucurestiului nu foarte vechi: poze din anul 1964

parcul de la sala palatului

Fotograful american Carl Mydans surprindea în vara anului 1964 un Bucureşti pe care îl recunosc şi care în acelaşi timp îmi este foarte puţin familiar. Pentru cei care s-au obişnuit cu acest oraş aşa cum este el astăzi, imaginile de acum 46 de ani trebuie să pară selenare. Străzile erau curate, blocurile luminoase. Cumva şi bulevardele erau mult mai largi şi aveai loc să respiri – e drept că nu vezi în toate aceste imagini nici zece automobile adunate. Aerul e chiar limpede în aceste poze vechi din Bucureşti – când aţi văzut ultima dată cu asemenea claritate bulevardul Magheru în luna august? Carl Mydans s-a aflat la Bucureşti în august 1964 când a surprins pe peliculă parada de 23 august (imagini aici) şi fără îndoială că nu a fost lăsat să umble de capul lui în oraş. Cel mai probabil „băieţii cu ochi albaştri” l-au ghidat în periplurile sale, astfel încât să aibă ocazia de a vedea doar cuceririle Republicii Populare Române pe care să le fotografieze pentru revista LIFE.

ateneul romanAteneul Român – în zare parcă se văd ceva automobile, însă se poate traversa în siguranţă spre Palatul Regal. În ziua de azi doar un sinucigaş ar avea astfel de iniţiative…

strada ion campineanu spre biserica luteranaStrada Ion Câmpineanu cu vedere spre biserica luterană. Clădirile nu s-au modificat din 1964 până în ziua de azi, însă cu greu se poate asemăna o fotografie de azi cu aceasta…

blocuri noi din bucuresti decorate cu drapelul sovieticBlocuri noi din Bucureşti decorate cu drapelul sovietic (era 23 august…). Incredibil cât de albe puteau fi, azi toate blocurile din Bucureşti mi se par cenuşii…

blocuri noi din bucurestiBlocuri noi din Bucureşti. Vorba lui Nicu Ceauşescu „N-o să zugrăviţi voi în zece ani ce a construit tata în doi” (dacă o fi zis aşa!)

Strada Ion Câmpineanu din alt unghi

Bulevardul Magheru: unii îşi permiteau în 1964 să-l traverseze şi prin locuri nemarcate!

calea griviteiCalea Griviţei, incredibil de degajată.

casa scanteii casa presei libereVă vine să credeţi că asta este intersecţia de la Casa Scânteii – Casa Presei Libere de azi?!?

pavilionul expozitional romexpoPavilionul expoziţional în 1964.

sala palatuluiSala Palatului, cu trotuarele proaspăt măturate.

 

[newsletter]

 

Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.

13 păreri la “Istoria Bucurestiului nu foarte vechi: poze din anul 1964

  1. Colega

    L-am bagat si la mine in tolba…:) Dragute foto, dragute prin cumintenia lor sinistra :).
    PS Auzi, George, ai idee de ce apar la Ziua Veche ca si cum as fi dat „like” pe fb la toate articolele? Nu de alta dar nu „ador” chiar tot ce publica Ziua Veche (mai ales articolele proBasescu, proPDL, fi-mi-ar scarba)

  2. no name

    ,,, interesant ,,,imi aduc aminte de traseele tramvaielor din centru dintr-o vreme cand EU nu aveam nici un fel de griji ,,, am trimis link mai departe la prieteni din israel ,italia ,spania , canada ,australia ,,, 😉

  3. cornel

    drapelele de pe blocurile acelea sunt ale P.C.R.,nu sovietice.

    ar mai fi de adaugat amanuntul acoperirii portretelor in mozaic ale domnitorilor de sub frontonul Ateneului,vizibil aici bine.
    au fost acoperite doar pt. ca cel central era al regelui Carol I.

    1. vgeorgicas

      Corect. In 64 nu mai erau trupe sovietice in Tara. Dej se revoltase deja si ii rugase frumos sa plece acasa. Totul a pornit de la o harta in care Romania trebuia sa devina o tara cu economie strict agrara.
      Imi amintesc tensiunea care plutea in aer in zilele acelea.

    2. rodrigo diaz

      pai pcr nu inseamna ceva sovietic??? astia cereau intre cele doua razbeluri mondiale, dezmembrarea rumunija!!!! de aia au fost scosi in ilegalitae in 1924!!! pe urma, pcr = psd!!!!

  4. Nicolae

    Da, interesant, cunosc pozele, sunt mult mai numeroase(din Bucureşti şi din ţară, de la ţară, de pe litoral etc.- toate „binevoitoare”, ca să zic aşa: era vara anului 1964, când regimul sărbătorea cu mare pompă a douăzecea aniversare a lui 23 august 1944 etc., ca un fel de apoteoză a regimului Dej, iar Mydans a fost fără îndoială unul din ziariştii occidentali invitaţi să „dea seama” de aspectul ţării socialiste etc., etc. – numeroase poze sunt de la marea paradă militară şi defilare a „oamenilor muncii” de la 23 august 1944).
    Câteva cuvinte despre cum ne apar nouă, azi: sentimentele pe care le trezesc pot fi contradictorii, ambigue; pe de o parte, sigur că e un oraş cenuşiu, cam pustiu, cam provincial, fără ritmul şi culoarea interbelică etc.; pe de alta, pozele ne prezintă un oraş cât de cât îngrijit, curat, ordonat, mult mai agreabil, de fapt, decât a fost mai târziu, de prin 1975-1980 şi până azi, sub toate regimurile, administraţiile şi guvernările care s-au succedat, indiferent de intenţiile lor „teoretice” şi de diferite realizări efectiv înregistrate…E paradoxal, dar aşa e !
    În privinţa „blocurilor noi” („noi” atunci, în anii 60) cu care se împăuna regimul comunist: cred că în vremea din urmă am hiperpolitizat (grosier) percepţia şi ne-am obişnuit să le înjurăm invariabil, ca monstruozităţi ale regimului comunist, „cutii de chibrituri” concentraţionare, urâţenii arhitecturale etc. Ele nu sunt, ce-i drept, cine ştie ce monumente demne de admiraţie eternă, însă …nu „comunismul” le-a inventat: blocuri de genul acela se construiau, în anii aceia, în mai toate ţările europene,inclusiv în mari ţări, prospere, de veche cultură, şi cu regim democratic. Sigur, nu se construiau în centrul Parisului sau al Romei (fiindcă, acolo…era totul construit !), dar suburbiile – mai „populare”, mai „proletare”… – ale marilor oraşe din Europa occidentală s-au umplut, în anii 60, de ansambluri de blocuri de exact acelaşi gen (poate că erau un pic mai confortabile, cu camerele cu 1-2-3 metri pătraţi mai mari, cu finisarea ceva mai îngrijită, dar fără deosebiri esenţiale: blocurile de felul acela, nu românii le-au inventat, ci le-au „copiat” şi ei, după ceea ce „era la modă” pe atunci, în materie de locuinţe sociale…). Problema e alta: că, la noi, în timp, întreţinerea şi renovarea lor periodică etc. au fost lăsate de izbelişte, iar acum unele par ruine (de altfel, şi la „case mai mari”, cum ar fi împrejurimile Parisului, s-au degradat în timp…), dar atunci, la puţină vreme după construire, arătau relativ mulţumitor (după optica „modernistă” a epocii…).
    Încă o observaţie: personajul care se află în mijlocul bulevardului Magheru, în zona cinema Patria-Hotel Ambasador, nu este un îndrăzneţ contravenient la normele de circulaţie, ci însuşi…”tovarăşul miliţian” (agent de miliţie), care veghează ca să nu traverseze nimeni pe unde nu e voie (a se observa, însă, că exista o trecere de pietoni oficială, marcată, în drepetul străzii Verona, lângă Patria şi Cărtureştii de azi, care a fost de mult desfiinţată, cred că prin primii ani 70…)

    1. Dorin S

      Excelent documentar fotografic! Nu-mi vine sa cred – totusi ma intreb daca nu a fotografiat in week-end (adica duminica!)…
      @Nicolae
      Nu pot sa nu fiu de acord cu Dvs., chiar daca nu sunt bucurestean – sau poate tocmai de aceea (vin in Bucuresti din cand in cand, tocmai bine ca sa remarc schimbarile).
      Dar referitor la blocuri, sa stiti ca si aici noi am copiat asa cum ne pricepem – forma (eventual), fara fond… Nu prea pot fi comparate blocurile noastre comuniste cu cele contemporane lor din Occident. E vorba atat de amplasarea lor (cum spuneati) si de aspect, cat si mai ales de configurarea interiorului si conceptia spatiului locativ. Poate faptul ca baremul minim (1 camera+dep.) al oricarei perioade dupa 1940, si la Paris dar si la Padova sau Dortmund etc. corespunde aproximativ suprafetei pt. 2 camere din acelasi an de la noi, ne spune ceva. Si nu pentru ca nu aveam arhitecti si ingineri foarte buni; motivul era altul si il stim cu totii.

    2. vgeorgicas

      Pertinent comentariu, felicitari autorului.
      Stilul arhitectural al anilor acelora se afilia celui denumit Bauhaus si pornit in plina revolutie socialista de dupa primul razboi mondial. Blocurile de locuinte (denumite si locuinte sociale) aveau ca scop asigurarea unor conditii decente de viata unei cit mai largi populatii cu venituri modeste care pina atunci traise in conditii pe care putina lume si le poate imigina acum, mai ales din lumea blogistica.
      Apartamentele de bloc au fost pentru majoritatea orasenilor romani de la vremea aceea un real pas inainte in cresterea nivelului de viata. Se venea de la o familie intr-o camera in cel mai bun caz, de la lipsa totala de utilitati la utilitati de bun simt, mobila, etc…
      Imi amintesc Bulevardul Titulescu in 1960-1980: o mahala cu mici casute insalubre in fundul unor curti cu garduri din uluci subrede. Singura constructie solida (care a si ramas in picioare) este Biserica Sf. Paraschiva.

  5. Pingback: Galerie foto: ţăranii români din 1964 | George Damian

  6. cristian

    Blocurile cu steagurile rosii (romanesti, nu rusesti) se afla la piata Chibrit, intersectia calea Grivitei cu blv. Mihalache (bulevardul 1 Mai pe vremea aceea).
    Autobuzele insirate sunt Skoda Karosa si apartineau liniei ITB nr. 34 (actualmente 300).
    Poza urmatoare acesteia este facuta pe bucata piata Chibrit – „Ciuperca” pe sensul de mers spre piata Victoriei. Doar vreo doua case s-au mai pastrat.

Comentariile nu sunt permise.