Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.

Legătura dintre Criticatac.ro, Vocea Rusiei şi Ministerul rus de Externe

Anti-rusismul are cauze reale, nu inventate

Anti-rusismul are cauze reale, nu inventate

Gata, Criticatac.ro ne-a pus ştampila: românii sunt un popor rasist, cu un stat construit pe o teorie rasială imaginată – aici trebuie căutate originile anti-rusismului din România (sursa). Textul este asumat cu îndrăzneală sub semnătura aproape anonimă „Redacţia” şi caută „Originile istorice ale anti-rusismului românesc”.

Autorul (autorii?) ori nu cunoaşte istoria românilor, ori o falsifică cu o obrăznicie magnifică. În astfel de cazuri de demonstraţii pretins raţionale cel mai simplu este să mergi la tezele pe care se sprijină şi să le verifici valabilitatea, apoi întreaga construcţie ar trebui să se năruie de la sine. Dar să vedem tezele:

[blockquote source=”Criticatac.ro”]

1) Statul naţional român s-a format în urma intereselor şi în beneficiul boierilor mari deţinători de pământuri, a căror dominaţie, într-o formă sau alta, s-a prelungit până la finalul primului război mondial. Această dominaţie a adâncit caracterul rural al ţării, a întârziat dezvoltarea modernă industrială şi a condus la hegemonia unei culturi conservatoare cu rădăcini locale, rurale şi reacţionare.

2) Legând apariţia statului de latinitate, practic cetăţenia a fost legată de sânge, limbă, teritoriu – de apartenenţa la un popor. Prin urmare, noul stat naţional nu a avut loc pentru cei care erau diferiţi, în principal pentru evrei şi pentru romii dezrobiţi. Aceştia, şi mulţi alţii precum tătarii din Dobrogea, au fost excluşi de la cetăţenie, ducând astfel la excluderea lor economică, socială şi politică.

3) Cu o astfel de configuraţie de clasă şi cu o asemenea înţelegere a apartenenţei, era inevitabil ca naţionalismul să fie excerbat, atât ca naraţiune justificatoare a noului stat, dar şi ca mod de promovare a intereselor elitelor drept interes naţional. Astfel, naţionalismul nu doar că a exclus celelalte populaţii, dar a ridicat anti-rusismul şi anti-slavismul la nivelul politicii oficiale de stat.

[/blockquote]

Să le luăm pe rând.

Boierii şi înapoierea

Prin text se mai strecoară întâmplător şi năpârca asta: „pretenţiile de statalitate ale boierilor moldoveni şi români” – dibace dublă lovitură! boierii aveau „pretenţii” de statalitate, adică Moldova şi Valahia nu prea erau ele state, iar apoi boierii români erau diferiţi de cei moldoveni; dar să nu ne pierdem vremea cu detalii.

Principalul reproş este că statul român alcătuit după războiul Crimeei prin unirea principatelor a fost clădit de boierii care sugeau sângele ţăranilor pentru a servi interesele imperialismului britanic ce voia să blocheze avansul Imperiului Rus spre Balcani (nu e foarte limpede ce căutau soldaţii ruşi prin zonă şi cine îi chemase). Să le reproşezi boierilor români din secolul al XIX-lea că au întârziat intenţionat industrializarea României este o falsificare brutală. De pe la 1740 până la 1860 ţările române au fost teren de exerciţii militare pentru armata rusă, ţarii când se plictiseau invadau principatele române. În astfel de condiţii de război perpetuu industrializarea era ultima problemă a românilor, mai degrabă îi interesa supravieţuirea.

Dinicu Golescu, promotorul industrializării la 1826

Dinicu Golescu, promotorul industrializării la 1826

Acum să ne întoarcem la „conservatorismul” boierilor români. Dinicu Golescu, boier cu caftan, a publicat în 1826 „Însemnare a călătoriei mele”, în care face elogiul industrializării. Însă industrializarea nu se face oricum: îţi trebuie capital pentru investiţii, îţi trebuie materii prime, îţi trebuie capacităţi de prelucrare, îţi trebuie pieţe de desfacere şi mai presus de toate îţi trebuie resursa umană. Tot secolul al XIX-lea a fost o cursă contracronometru a românilor pentru a-şi crea resursa umană necesară industrializării; paşoptiştii au pornit de unde trebuia: de la educaţie. Apoi au apărut şi legile pentru stimularea industriei şi apoi fabricile propriu-zise. Nu îmi mai pierd timpul cu tâmpenia luptei de clasă

Latinitate inventată

Să mai citim:

[blockquote source=”Criticatac.ro”]

(…) au fost augmentate de asemenea de un argument cultural şi ideologic: anume latinitatea românilor, o idee ce deja circulase cu jumătate de secol înainte în Transilvania. Latinitatea avea dublul avantaj că se opunea slavismului, sugerând totodată o legătură organică cu vestul European. Astfel, România devenea o insulă latină într-o mare slavă, concepţie identitară ce avea rolul de a justifica aspiraţiile de statalitate ale boierilor şi latifundiarilor din principate împotriva intereselor ruseşti.

[/blockquote]

Asta e o teză favorită a unor băieţi: românii transilvăneni au inventat pe la 1750 o construcţie ideatică numită „originea latină a românilor”, mesmerism preluat apoi de boierii români şi cei moldoveni pentru a se opune slavismului. Repet: cine a scris textul acesta e ori rău intenţionat, ori habar nu are de istoria românilor. Originea latină a locuitorilor din Transilvania, Valahia şi Moldova este vehiculată în scrierile unor autori străini începând din secolul al XV-lea. Cronicari precum Constantin Cantacuzino, Anonimul Bălenilor, Miron Costin, Nicolae Costin – toţi sunt perfect conştienţi şi argumentează originea latină a românilor în secolul al XVII-lea, cu 100 de ani înaintea Şcolii Ardelene.

Aşa de rasişti au fost românii după apariţia Principatelor Unite încât evreii, ţiganii şi tătarii dobrogeni nu au beneficiat de cetăţenie şi au fost excluşi economic, social şi politic! Asta e doar o minciună: ţiganii eliberaţi din robie şi tătarii din Dobrogea au beneficiat fără nici un fel de probleme de cetăţenia română, ca şi de drepturile şi obligaţiile ce decurgeau din acest statut. Cu evreii a fost altă poveste: în 1878 a fost refuzată de guvernul român acordarea cetăţeniei române pentru evreii intraţi ilegal în România. Care evrei cam fugeau de pogromurile din Imperiul Ţarist, nu plecau ei de prea mult bine. Până la urmă şi evreii au primit cetăţenia română; în sfârşit, asta este o poveste din secolul al XIX-lea, aş fi interesat să ştiu cum îi tratează actualul guvern rus pe imigranţii mai bruneţi şi cât de repede le dă cetăţenia (în secolul XXI, când avem diverse norme internaţionale care lipseau mai înainte).

Punctul al treilea al tezelor Criticatac.ro decurge din primele două, cu nişte conducători hrăpăreţi şi înrăiţi în exploatarea de clasă, alături de o ideologie rasistă nu putea să iasă decât un popor uşor dement, precum românii.

Şi totuşi, de ce şi de unde?

Trebuie să constat că se înmulţesc textele care falsifică cu obrăznicie istoria românilor, la un nivel aproape ridicol. Ideile expuse în articolul Criticatac.ro ar trebui demontate mai în detaliu. Însă nu pot să nu constat legătura dintre raţionamentul şi tezele expuse de Criticatac.ro cu cele promovate de Ministerul de Externe al Federaţiei Ruse pe site-ul ambasadei de la Chişinău (detalii aici)  şi de postul Vocea Rusiei (detalii aici). Asta ca să ştim de unde vin ideile acestea minunate.

P.S. A apărut şi numele autorului – Florin Poenaru.

Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.

3 păreri la “Legătura dintre Criticatac.ro, Vocea Rusiei şi Ministerul rus de Externe

  1. Marian

    Articolul este scris cu o dibacie tipica unui manipulator. Experienta îndelungata le permite acestora sa amestece adevarurile cu interpretari malitioase si mai ales cu informatii subliminale.
    Exemple de adevaruri:
    – latinitatea inventata – latinitatea a fost un concept într-adevar inventat. Nu exista în popor aceasta notiune, dupa cum nu exista nici notiunea de natiune. Pe de o parte, taranii români aveau o mobilitate relativ redusa, ca de altfel mai toti taranii Europei, chiar daca acestia din urma au fost dezrobiti mai devreme. Pentru ei cam tot ce trecea de satul vecin era „altceva”, o alta lume. „Noi de la Râm ne tragem” a fost o lozinca ce a prins doar la intelectuali, un singur tara, Badea Cârtan, a putut „verifica” acest lucru. 1 din 10000000 nu prea reprezinta un esantion statistic reprezentativ. Inventia unui concept nu este însa negarea unui substrat.
    – boierii si înapoierea: si asta e din pacate adevarat, dar cu nuante. Boierii au fost conservativi. Toti oamenii sunt, doar ca unii stiu acest lucru (despre ei) si-l accepta, altii stiu dar se fac ca nu-i asa si altii nu-si dau seama. Trebuie mentionat ca progresul din sec. fanariote difera mult de progresul cum îl vedem noi azi. Parte a progresului a fost dezrobirea tiganilor (mai mult despre asta la punctul urmator) si dezlegarea taranilor. Hai, care dintre voi crede ca boierii ar fi acceptat progresul daca acesta implica libertatea taranului de a-i refuza munca pe mosii, valau, si contra bani daca accepta …. doar nu s-o apuca acuma coana boieroaica sa stea la plug sau sa secere grâul… Pe vremea lui Ceausescu, o fabrica a primit, cu bani grei pentru care am flamânzit cu totii, strunguri automate în locul celor aradene. În nici doua luni muncitorii au distrus complet partea automatica, fiindu-le frica ca vor fi dati afara si strungurile vor lucra singure ca robotii. Conservatorism, self defence, puterea obisnuintei, orice nume vom da, faptul ramâne acelasi.
    Ok, dar aici se opreste înapoierea. La fel ca taranii, multi boieri nici nu calatoreau. Singurii care mergeau „dincolo” erau fii lor la studii (si jocuri) si fetele la pension (pentru educatie). Problema modernismului a fost vazuta asadar mai mult ca un conflict de generatii (tat vs fiu) decât ca aspect economic, social sau politic.
    – drepturile cetatenesti – drepturile cetatenesti nu au existat nici pentru marea masa de români, ce pretenti sa aiba niste venetici aciuati pe motive economice si de persecutie, sau tiganii abia eliberati. Ia cititi voi dreptul de vot, baza democratiei. Cu evreii lucrurile au fost simple: cetatenia era acordata pe baza individuala, nu în grup, si pâna în 1940, practic nu au existat probleme cu acestia. Problematici erau evreii nepamânteni, cei veniti din Rusia, direct sau via Polonia. E o întreaga discutie aici, un pic si la punctul urmator
    – nationalismul exacerbat – este din pacate deseori confundat cu problema economica. Sunt oare minerii si alti salariati ai industriei grele germane, de zeci de ani disponibilizati, nationalisti atunci când incendiaza cartierele strainilor din nordul Germaniei? Nu, pur si simplu problema economica este suprapusa peste imaginea nationalistica si un dusman usor identificabil aratat cu degetul. Este adevarat ca anumitor evrei li s-a interzis sa practice anumite meserii, dar numai ca urmare ale unor abuzuri ale acestora (crâsmaritul). Adevaratele interdictii au fost date de Carol II în vara 1940 ca sa intre în gratiile lui Hitler. Evreii însisi recunosc ca românul a fost primitor, dar au abuzat de aceasta ospitalitate, fie si numai prin imigratia excesiva.

Comentariile nu sunt permise.