Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.

Limba română, limba moldovenească şi otrava Cominternului

Principala problemă a relaţiilor dintre Bucureşti şi Moscova este moştenirea otrăvită a Cominternului. În gândirea politicii externe ruse încă domină idei şi scheme cominterniste – una dintre ele fiind aşa numita limbă „moldovenească”. Joi 5 decembrie 2013, Curtea Constituţională a Republicii Moldova sub preşedinţia lui Alexandru Tănase (alături de Aurel Băieşu, Igor Dolea, Tudor Panţâru, Victor Popa, Petru Railean) a emis o hotărâre în care afirmă că limba de stat a Republicii Moldova este limba română, aşa cum este prevăzut în Declaraţia de Independenţă, nu „limbă moldovenească” cum este prevăzut în Constituţia Republicii Moldova (detalii aici).

Dezbaterea în jurul acestei probleme este una gigantică. S-au scris sute (poate mii?) de cărţi şi se va mai scrie încă pe atâta. Însă există foarte multe confuzii – în mare parte voite – în toată această dezbatere.

Confuzia fundamentală se referă la diferenţa dintre cetăţenie (apartenenţă la un stat) şi identitate etnică (identitate regională). Raţionamentul moldovenist este simplu: există statul Republica Moldova – deci există cetăţeni moldoveni – deci moldovenii vorbesc moldoveneşte; sau invers: există limbă moldovenească – deci există popor moldovenesc – deci există stat moldovean. Sau orice combinaţie doriţi. În ciorba asta se aruncă şi argumentul istoric – statul Moldovei din perioada medievală – şi se poate broda la infinit asupra acestei teze. Concluzia: moldovenii sunt diferiţi de români. Până când ne întâlnim cu lingvistica şi începem să avem probleme în a diferenţia ştiinţific limba română de limba moldovenească (dar politrucii de rit cominternist nu se împiedică foarte tare de argumentele ştiinţifice, pe unele le ocolesc, pe altele le ignoră, ce rămâne deformează).

În primul rând trebuie spus că toată dezbaterea asupra chestiunii identitare este uşor lipsită de instrumente limpezi. Eu unul nu cred că este valabilă teza dominantă în acest moment „în evul mediu nu conta identitatea naţională, în evul mediu contau diferenţele sociale”. Am dat aici un exemplu care contrazice această teză, există multe alte exemple de acelaşi tip – dar sunt trecute cu vederea de dragul unui raţionament corect din punct de vedere politic.

Revenind la oile noastre: în evul mediu, în cazul statului Moldova exista o identitate cetăţenească (de apartenenţă la stat) moldovenească, în paralel cu o identitate etnică şi lingvistică românească. În caz de război moldovenii erau duşmani cu valahii (uneori), însă ştiau că vorbesc aceeaşi limbă cu valahii din Ţara Românească şi cu cei din Transilvania. În mediul online găsiţi aici o colecţie de documente şi cărţi extrem de bine făcută care dovedeşte cât se poate de limpede diferenţele enunţate mai sus.

Nici după ocuparea Basarabiei în 1812 nu a fost creată o diferenţă identitară între români şi moldoveni. Iată ce spuneau ruşii:

Moldova şi Valahia sunt ţări locuite de un popor care are o singură origine, o singură limbă, o singură Credinţă, în pofida separaţiei lor pe plan civil, ele au avut necontenit o singură soartă comună: au suferit împreună de-a lungul secolelor, purtând aceeaşi cruce grea, iar acum sorb o nouă viaţă din acelaşi izvor dătător de viaţă. Ele au acelaşi trecut, acelaşi prezent şi, bineînţeles – acelaşi viitor! (“Despre situaţia învăţământului în Principatele Moldovei şi Valahiei” în Revista Ministerului Instrucţiunii Publice, fasculul 29, secţiunea IV, Petersburg, 1840, pagina 7). Sursa

Tot aici găsiţi multe alte exemple din autori ruşi care constatau relaxaţi că românii şi moldovenii sunt acelaşi popor, vorbitori ai aceleiaşi limbi.

Situaţia s-a schimbat brusc în 1924 când într-un memoriu către Comitetul Central al Partidului Comunist Rus se afirma aşa:

Republica Moldovenească (Transnistreană) va putea juca acelaşi rol de factor politico-propagandistic, pe care îl joacă Republica Bielorusă faţă de Polonia şi cea Karelă faţă de Finlanda. Ea va focaliza atenţia şi simpatia populaţiei basarabene şi va crea pretexte evidente pentru pretenţiile alipirii Basarabiei la Republica Moldovenească. Unirea teritoriilor de pe ambele părţi ale Nistrului va servi URSS drept breşă strategică faţă de Balcani prin Dobrogea şi faţă de Europa Centrală prin Bucovina şi Galiţia, pe care URSS le va putea folosi drept cap de pod în scopuri politice şi militare.

(Gheorghe E. Cojocaru, Cominternul şi originile moldovenismului, Editura CIVITAS, Chişinău, 2009, p. 93)

Asta a fost raţiunea înfiinţării în 1924 a Republicii Moldoveneşti Transnistrene. Apoi a urmat o dezbatere scurtă şi extrem de dură între comuniştii români (care susţineau ideea sprijinirii unei culturi şi limbi româneşti în nou creata republică) şi comuniştii ucraineni (care au venit cu ideea fabricării unei identităţi moldoveneşti, bazată pe o limbă moldovenească separată de limba română). Şi aşa a început experimentul cu limba moldovenească.

Nu ştiu ce efecte va avea hotărârea Curţii Constituţionale de la Chişinău care repune în drepturi limba română. Vor apărea nenumărate reacţii adverse, se va produce o polarizare în spaţiul public de la Chişinău. Cred că în dezbaterea ce va urma ar trebui ca blogul Tipărituri româneşti să devină un site cu domeniu propriu, eventual şi cu o variantă în limba rusă.

Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.

9 păreri la “Limba română, limba moldovenească şi otrava Cominternului

  1. Florea

    Dle Damian
    Multumesc pt articol si trimiterile la „tiparituri romanesti „. In vremea de astazi se impune folosirea acestui mod de adresare : sintetic , laconic , pertinent.

  2. Cuatu Catalin

    …..parca un cronicar moldovean..Grigore (ia-l de) Ureche spunea ….,, ca tati de la Rim ne tragem”…moldovenii care de cateva ori au trecut Tara Romaneasca prin foc si sabie-( in special Stefan cel Mare…care desi a fost pus domn-ajutat- de Vlad Tepes nu s-a sfiit sa rupa Braila de cateva ori.. a luat si Bucurestiul si ca sa nu plece cu mana goala a plecat si cu sotia si fata lui Radu cel Frumos) nu aveau habar ca sunt romani…dar stiau ca sunt neam cu cei din Valahia si Transilvania.

  3. Tiberius

    Acum este vorba de prezent. Majoritatea decide (oficial), limbile insa pot coexista (nu pot fi ,,anulate”).

  4. Marian

    Repet comentariul de aici -> http://www.george-damian.ro/cum-inventat-tvr-minoritatea-aromana-5027.html#comment-12649 .
    „Aceeasi surpriza am avut-o si eu atunci când am vizitat un sat din haul provincial al Moldovei (fosta RSS 🙂 ) cu multi ani în urma. Am înteles cam jumatate din ceea ce-mi spuneau taranii batrâni, gramatica era similara, dar vocabularul era extrem de rusificat.”

    Asta nu înseamna totusi ca limba moldovineasca este diferita de cea româna, ci mai degraba se vede influenta deceniilor de rusificare fortata.

  5. Alex. Timoschenko

    O absurditate, ce trebuie combatuta cu orice ocazie. Ar insemna ca cetatenii Austriei sa vorbeasca „limba austriaca”? Pina si in Belgia se recunoaste ca „flamanzii” vorbesc limba olandeza (si nu „flamanda”), asa cum valonii vorbesc franceza. Iar faptul ca in anii dupa 1944 erai obligat sa spui „biruinta” si nu „victorie”(„romanism”) sau „curechi” in loc de „varza”, este priviti totusi – slava Domnului! – acum ca ceva anecdotic.

  6. Marian

    Austriecii vorbesc o alta limba. – exemplul este prost ales. Nici chiar nemtii nu vorbesc germana, ci fiecare zona (nici macar land) având dialectul sau propriu. Limba germana este numita Hochdeutsch si este o limba practic artificiala, nu este folosita în familie, cercul de prieteni si serviciu, ci numai în societate si la televizor. Austriaca are si un alt vocabular. Elvetienii de limba germana folosesc iarasi un alt dialect.
    Flamanzii au un alt accent si un alt bagaj de cuvinte decât olandezii. Am locuit în ambele tari si stiu asta. La fel si valonii, ei vorbesc o alta franceza decât francezii, care nici ei nu sunt unitari, desi la francezi eforturile au fost imense pentru uniformizarea limbii, Franta fiind unul dintre cele mai centralizate tari pe care le stiu.
    Este drept ca diferentele sunt mult mai mici decât asemanarile, dar exista si pot pune probleme în practica. Vecinul meu s-a mutat 100 de km în aceasi regiune si are probleme de limbaj (ma rog, pâna s-au obisnuit oamenii cu el), eu m-am mutat 800 în România (coast to coast, cum ar spune americanii) si n-am avut nici o problema.

    1. Alexandra, Stuttgart

      Ca lingvist si dialectolog trebuie sa va contrazic. Limba oficiala in Austria este germana, asa cum si in Elvetia una dintre cele 4 limbi oficiale este tot germana, si nu „elvetiana”. In cazul lor, precum si in cazul nostru, aceste tari sunt vecine si inrudite prin istorie, cultura, etc.
      Dar luati alt exemplu: America, UK, Australia, Canada, si alte tari cu limba oficiala engleza, tari despartite nu de rauri si munti, ci de oceane. Limba este aceeasi, dar varietile si dialectele nu se pun la socoteala. Ati auzit probabil si Dvs. de „Indian English”, „Spanglish”, „African American English” (ori altfel spus „vernacular English”). Dar in toate aceste cazuri, limba de baza este tot engleza, si nu ce li se pare celor care simpatizeaza cu partea cealalta.
      Ar fi stupid si de prisos ca in Germania sa fie considerate limbi oficiale „svabeasca”, „bavareza”, „plattdeutsch” s.a.m.d. Limba de baza, limba mama, limba tuturor land-urilor laolalta este: germana, si da, se numeste Hochdeutsch, si nu este adevarat ca este una artificiala (o limba artificiala ar fi esperanto, dar in nici un caz Hochdeutsch!)
      De altfel, aceste citat al Dvs. „nu este folosita în familie, cercul de prieteni si serviciu, ci numai în societate si la televizor” l-as comenta astfel: nu cred ca Dvs. vorbiti acasa ori la serviciu precum Andreea Esca la stirile de la ora 19 sau Mihai Eminescu in poeziile sale. Nimeni in nici o tara nu vorbeste acasa ori cu prietenii limba literara. Fiecare are un jargon sau o varietate a limbii, in functie de zona in care locuieste, clasa sociala si educatia primita.
      Limba romana are 3 dialecte recunoscute: meglenita (sau meglenoromana), aromana (sau macedoromana) si istroromana. „Graiul moldovenesc” nu face parte din acestea, pentru ca este o varietate a limbii romane, nu un dialect. Moldovenii nu au migrat catre locul care e acum Rep. Moldova, asa cum aromanii si istroromanii s-au stabilit in zonele in care se vorbesc azi respectivele dialecte, ci au fost mereu in Tara Moldoveneasca.
      La Targu Mures, de exemplu, se vorbeste clar altfel fata de cum se vorbeste la Craiova, Bacau, ori Chisinau, datorita influentelor maghiare & sasesti. dar asta nu inseamna ca se vorbesc alte „dialecte”. Eu sunt din Craiova, cu un bunic din Cernauti, altul din Piatra-Neamt, si sunt sigura ca m-as intelege cu oamenii daca as merge la Chisinau, dar la fel de sigura sunt ca nu as pricepe tot, datorita influentelor rusesti. Totusi sunt de parere ca oamenii din Moldova vorbesc romaneste. In Austria nu ar zice nimeni „Sag es auf österreichisch” – pentru ca este complet fals, oricine ar spune „Sag es auf deutsch”.
      Pe langa cele spuse, nu cred ca vina este de partea guvernului roman care pare a fi contra limbii „moldovenesti”, ci mai degraba de partea istoriei si geografiei…

  7. vetali

    Poare ca romanii vorbezc limba moldoveneasca si nu invers. Din contra propaganda vine de la Bucuresti ci nu de la Moscova…

  8. Pingback: Cum ne scriu ruşii istoria | gerulia

Comentariile nu sunt permise.