Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.

Maidanezii au fost înlocuiți de activiști în București și asta generează probleme

Din ce în ce mai des văd știri despre ”activiști”. Un tânăr activist a făcut ceva, o tânără activistă a făcut altceva – de obicei chestii interesante.

Prima dată mi-a sărit în ochi noua specie la Chișinău. Activista Domnica Cemortan a împrăștiat niște pungi cu gunoi în fața primăriei orașului în semn de protest față de lipsa coșurilor de gunoi. Nu avea importanță faptul că la 10 metri de protest era un coș de gunoi, activista s-a tăvălit pe jos în fața polițiștilor, a zbierat slogane, a refuzat să se legitimeze și în general a făcut tot ce i-a stat în puteri să ofere cameramanilor prezenți niște cadre bune. Domnica Cemortan este domnișoara care se afla în cabina căpitanului unei nave italiene pline cu turiști care a eșuat pe undeva prin Mediterana. De atunci a devenit activistă.
Nu este clar cu ce se ocupă activiștii în afara momentelor când se tăvălesc prin praful drumurilor în fața polițiștilor. Se poate face o tipologie a comportamentului lor în momentele publice: le place să pozeze în victime, dar după ce comit o agresiune publică. Agresiunea este de obicei prezentată ca un act artistic sau ca o formă de protest, iar intervenția forțelor de ordine este catalogată imediat drept ”amestecul brutal al bestiilor în uniformă”. Din agresori activiștii se transformă instantaneu în victime, zbiară și se zvârcolesc cu talent în fața dispozitivelor de înregistrare.
Nu știm mare lucru despre restul vieții activiștilor, pe unde își au vizuinile, cum și în ce perioadă a anului cuibăresc, care le este dieta etc. Ar trebui urmăriți cu mai multă atenție mai ales înainte de momentele filmate și distribuite cu generozitate pe rețelele sociale.
De exemplu, face valuri un caz zguduitor al unui activist împușcat în cap (de trei ori!) cu un pistol cu bile. Există o filmare cu comportamentul clasic al activistului: zbierete și înjurături, victima în spasme, polițaii hărțuiți. Cu excepția ProTV care măcar a mimat că a cercetat cazul nici o altă entitate media din România nu s-a străduit să afle ce s-a întâmplat înainte de momentul care ne emoționează pe toți. În filmare apare un polițist local evident idiot care flutură aiurea un pistol, însă tot nu este clar de ce s-a ajuns la conflict. Eu pariez că băieții consumau alcool într-un loc public și au refuzat să se legitimeze (nu exclud varianta ca activiștii să se fi încăierat între ei pentru un cuibar sau o femelă, iar intervenția prădătorului în uniformă să fi declanșat solidaritatea în interiorul speciei).
Misterul rămâne. Doar că pe mine cuvântul activist mă scoate din sărite. Țara asta a mai avut parte de activiști (chiar așa se numea meseria lor, activist de partid) – cel mai de succes activist fiind cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Ion Iliescu.

caine

P.S. În cazul activiștilor nu va funcționa soluția aplicată maidanezilor: luați de pe stradă, băgați la adăpost – dacă în 2 săptămâni nu-i adoptă nimeni să fie eutanasiați.

Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.

3 păreri la “Maidanezii au fost înlocuiți de activiști în București și asta generează probleme

  1. Marian

    Majoritatea activistilor sunt platiti, direct sau indirect.
    Odata cu plicul vin si instructiunile, tot în plic.
    Sigur, mai exista si activistul fraier, acela care face munca (din convingere) dar nu ‘pusca banu’, ca doar de aia e „activistu’ fraier”.

    A, sa nu uit. Nici asta n-am inventat-o noi, am importat-o ca mai toate chestiile, de la aia care se pricep mai bine decât noi la smechereli si mânareli.

  2. Fara Activisti

    Cei mai periculosi sunt ” iubitorii de animale ” astia sunt activisti pana la prostie si duc prostia la rangu de arta ( ceva greu de imaginat pentru un om sanatos la cap ) . La intrebarea ce fac astia in timpu liber , pai e simplu : pupatul in rectul cainelui si colectarea de banuti veniti gratis de la toti naivi care cred ca banii ajung la caini .

    1. Marian

      Am vazut recent la TV un mic reportaj despre un câine din Constanta care era handicapat si a fost ridicat pentru eutanasiere. În mod evident, activistii au tipat cât au putut, dar niciunul nu s-a gândit sa faca ceea ce orice iubitor ar fi facut, si era, culmea, si în spiritul legii, si anume sa „adopte” animalul. În loc de asta, s-a organizat un meeting, ca la asta sunt buni.
      Strigatele, criticile, tam-tam-ul si alte celea nu genereaza responsabilitatea dar asigura vizibilitatea si cash-flow. Adoptarea în schimb genereaza responsabilitate si costa dar reduce vizibilitatea si deci si veniturile.

      Îmi aduc aminte si de o ancheta a unui ziar important bucurestean de mai bine de 10 ani în urma (cam pe când venea baba Bardot la noi), hingherii luau câinii din Bucuresti si-i desertau prin satele limitrofe.

Comentariile nu sunt permise.