Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.

Racul, broasca şi o ştiucă la guvernare.

Am citit cu interes „Acordul privind constituirea şi funcţionarea Alianţei pentru Integrare Europeană” şi mi-a trezit în minte două expresii: „racul, broasca şi o ştiucă” şi „frecţie galenică”. Pentru că este un document bine fundamentat, axat pe cooperare, cu expresii limpezi şi care atribuie fiecărui membru al Alianţei un rol cât se poate de clar. Doar că… nu există sancţiuni.

Ce se întâmplă, dacă apar neînţelegeri între liderii Alianţei, dacă ei nu sunt de acord asupra unui anume subiect? Păi, se întâmplă că deciziile se iau prin vot unanim, iar dacă nu se ajunge la un vot unanim atunci chestiunea este încredinţată unei comisii ad-hoc, care o va studia în profunzime. Adică nu se întâmplă nimic… Din acest motiv, spun „racul, broasca şi o ştiucă”.

În plus, documentul – ca orice document politic! – e plin de expresii oarecum goale de conţinut. Jargonul european a prins foarte repede la Chişinău. Nu sunt stabilite obiective clare cu termene de îndeplinire, se vorbeşte la modul general. „Frecţia galenică” nu face rău, dar nu face nici bine. Aşa şi jargonul european – nu e de condamnat, dar simpla folosire a unor cuvinte şi expresii nu va duce nicăieri. „Frecţia galenică” s-a produs din cauza faptului că există „racul, broasca şi o ştiucă”… Se mai poate găsi o sintetizare a documentului – în ceea ce priveşte concepţia de politică externă – în expresia „mielul blând suge de la două oi”. „AIE va promova un curs echilibrat al politicii externe, optimal pentru ţară, urmărind dezvoltarea relaţiilor reciproc avantajoase cu toţi partenerii săi, atât din Vest cât şi din Est”. Astfel, documentul mult aşteptat la Chişinău nu reprezintă decât o înşiruire de expresii corecte din punct de vedere politic. Nu aş vrea să fiu înţeles greşit şi gândurile mele să fie interpretate ca un atac la adresa Alianţei, dar cam aşa se vede situaţia.

Din punctul meu de vedere, singurele rânduri cu adevărat importante din documentul făcut public sunt semnăturile celor trei lideri – nimic nu are o importanţă mai mare. Cele trei semnături constituie un fel de angajament de onoare că oamenii care le-au scris vor colabora. Însă e nevoie ca Lupu, Filat şi Ghimpu să colaboreze dincolo de cuvintele tipărite, să colaboreze ca trei oameni care şi-au strâns mâna. La o primă vedere, nu există niciun fel de garanţie în Acordul de alianţă pentru o cooperare pe termen lung în afară de cele trei semnături. Aş putea chiar spune că cel mai uşor lucru de realizat e destrămarea noii AIE. Oricare dintre cei trei lideri poate provoca o criză politică majoră în orice moment. Situaţia Alianţei poate fi asemănată, păstrând proporţiile, cu cea din perioada Războiului Rece, când funcţiona doctrina MAD – Mutual Assured Destruction (Distrugere Reciprocă Garantată). Statele Unite şi Uniunea Sovietică se puteau distruge reciproc, folosindu-şi arsenalele nucleare, iar acest lucru garanta că niciuna dintre cele două superputeri nu va recurge la armamentul atomic.

Distrugerea Reciprocă Garantată din cadrul AIE-2 şi angajamentele personale ale celor trei lideri vor constitui motoarele viitoarei guvernări din R. Moldova. Mecanismul expus mai sus va suferi foarte repede un test de anduranţă cu ocazia alegerilor locale în bătălia pentru Primăria Chişinăului. Atunci se va vedea în ce măsură poate fi evitat un dezastru şi până unde se poate întinde coarda în această Alianţă, dacă, într-adevăr, este vorba de o alianţă reală sau doar o convenţie de tipul „racul, broasca şi o ştiucă”.

Articol apărut în ziarul Timpul, Chişinău.

Mai multe articole semnate de mine în acest ziar aici.

Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.