Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.

Sfârşit de campanie. Sfârşit de minciună?

Cursa electorală din Republica Moldova nu a început cuandante pentru a se termina cu prestissimo. A pornit direct cu furioso şi a ţinut-o astfel până chiar ieri, în ziua votului.

A fost o campanie în care drept miză principală a fost minciuna, iar primii care au mizat pe ea au fost comuniştii moldoveni. Ca şi în ale scrutine, campania electorală din 2010 a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova s-a bazat aproape în totalitate pe propagarea de minciuni. Nici de această dată nu a avut loc o dezbatere reală la Chişinău. A fost o întrecere de forţă, de genul „cine minte mai repede, mai mult şi mai cu spor”. Iar în această cursă s-au distanţat de departe comuniştii. Gama minciunilor comuniste nu s-a încheiat nici în ziua votului, de aceea, trebuie să revedem întregul tablou pentru a ne da seama ce ar putea să urmeze.

Poveştile incredibile au început cu „digul de la Nemţeni” – comuniştii de la Chişinău au acuzat guvernarea Alianţei pentru Integrare Europeană că a spart un dig şi a inundat un sat din stânga Prutului pentru a salva oraşul Galaţi. Logica elementară nu a avut de jucat absolut niciun fel de rol în această chestiune, nu a contat că Prutul se varsă în Dunăre în aval de Galaţi şi că legile fizicii nu permit ca Prutul să inunde Galaţiul. S-a mers pe ideea nazistă că o minciună repetată de îndeajuns de multe ori va deveni adevăr. Discursuri patetice, filmuleţe montate prea puţin profesionist, apeluri şi ameninţări. Când „martorii-cheie” au dezminţit unul după celălalt minciunile comuniste, „digul de la Nemţeni” s-a evaporat şi el din campania publică…

Au urmat zvonurile de tipul „loviturii sub centură”, lansate din poartă în poartă, cu „jandarmeria română la Prut”, gata de invazie. „Pericolul românesc” a fost fluturat peste tot, „legionerii” stăteau gata de asalt, în vreme ce „scuturile” şi „voievozii” îşi dezgoleau piepturile şi porneau să-şi apere glia. „Pericolul legionar” devenea, prin cuvintele comuniştilor, o hidră cu zece mii de capete, gata să înghită micuţa Republică Moldova. Agenţia comunistă de ştiri „Omega” a mers până la a acuza un adevărat complot între angajaţi ai Ministerului de Interne de la Chişinău şi Jandarmeria română de la Bucureşti. Comuniştii de la Chişinău mai speră că pericolul „jandarmului român” poate să le aducă voturi – altminteri nu îmi pot explica invocarea, în această campanie electorală, a unei instituţii onorabile din România.

Apoi a venit „răpirea Reşetnikov” – o dramoletă jucată cu un patos demn de o cauză mai nobilă. Vladimir Voronin, după ce i-a făcut idioţi pe alegători, a încercat să smulgă lacrimile poporului pe seama bătutului Reşetnikov: „Şi-au bătut joc de el cinci ore, i-au făcut chestii groaznice, de care nici nu poţi să vorbeşti. Cei care au planificat acest lucru se vede că au o experienţă extraordinară de criminali. Aşa metode se practică numai în lumea interlopă, de către criminali care au trecut prin multe puşcării. Acum se ia analiza referitor la substanţele psihotrope care au fost utilizate. El spune că i-au pus injecţii de câteva ori, e un caz ieşit absolut din comun, extraordinar, e ceva straşnic pentru ţara noastră, pentru democraţia noastră, nimeni nu s-a aşteptat…”. Plasată cu doar câteva zile înainte de sfârşitul campaniei electorale, „răpirea Reşetnikov” nu are cum să primească vreo rezolvare, scopul ei a fost să arunce în aer orice fel de posibilă dezbatere reală.

Şi în sfârşit, în ziua votului, Voronin a ieşit cu o nouă declaraţie: falsificarea alegerilor. „Problema falsificării alegerilor este una destul de mare. Vom face numărătoarea paralelă a voturilor pentru că în aceste exit-poll-uri nu are încredere nimeni. Avem un sistem de numărare a voturilor ca şi CEC”, a spus Voronin. Iar apoi, de parcă nu comuniştii ar fi fost autorii tuturor „temelor-bombă” din această campanie electorală, Voronin le-a cerut jurnaliştilor să nu mai răspândească zvonuri alarmiste. „Mie mi se pare că toate aceste chestii – cu 5, cu 7 aprilie – le inventaţi voi. Voi, jurnaliştii, ar trebui să promovaţi o atmosferă de calmitate. Să le dăm pace oamenilor să-şi aleagă viitorul”, a spus el. Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase!

Articol apărut în ziarul Timpul, Chişinău.

Mai multe articole semnate de mine în acest ziar aici.

Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.