Arhiva etichetelor: Armata Sovietica

De ce mă fascinează Gheorghe Gheorghiu Dej

Gheorghe Gheorghiu Dej

O figură stranie a perioadei comuniste din România. Plin de contradicţii, în timpul cât s-a aflat la putere represiunea a atins cote maxime şi în acelaşi timp s-a declanşat procesul de apropiere de Occident a României comuniste. Din păcate nu există o biografie obiectivă a lui Gheorghe Gheorghiu Dej, doar condamnări vehemente. Aşa că am făcut o listă cu cinci motive pentru care Gheorghe Gheorghiu Dej este un personaj fascinant pentru mine:

  1. Gheorghe Gheorghiu Dej a fost un supravieţuitor. A supravieţuit închisorilor, epurărilor staliniste, luptelor interne dintre comuniştii din România. De fiecare dată a câştigat, şi-a ales cu grijă aliaţii, nu a rămas niciodată în minoritate. A preferat să-i lase pe alţii să conducă atacurile şi să îşi asume riscurile, dar când a fost nevoie a ieşit în faţă şi a preluat el însuşi ofensiva.
  2. Gheorghe Gheorghiu Dej a scos Armata Sovietică din România. Până în 1958 România a fost practic sub ocupaţie, aici fiind permanent staţionate trupe sovietice. Din tot lagărul socialist, doar Iugoslavia şi România au fost lipsite de trupe de ocupaţie sovietice.
  3. Gheorghe Gheorghiu Dej s-a opus planului Valev care avea în vedere transformarea României şi Bulgariei într-un hinterland agricol pentru ţările socialiste industrializate RDG, Cehoslovacia şi URSS. Dezbaterea este în continuare valabilă – există presiuni pentru transformarea României în ograda din spate a Uniunii Europene.
  4. Gheorghe Gheorghiu Dej a ridicat în faţa sovieticilor chestiunea Basarabiei într-un mod foarte ingenios: academicianul Andrei Oţetea a publicat o serie de manuscrise ale lui Karl Marx în care scria negru pe alb că Basarabia este românească şi a fost ocupată samavolnic de ruşi. Sovieticii au rămas fără replică: nu puteau spune că Marx minte. Nu s-a schimbat nimic, însă sovieticilor li s-a adus aminte că Basarabia este românească tocmai când se aflau la apogeul puterii lor.
  5. Gheorghe Gheorghiu Dej a fost un dictator sângeros. Oricine s-a ridicat împotriva lui sau i-a contestat în cel mai mic fel autoritatea a dispărut – fie fizic, fie din viaţa publică. Victimele lui Gheorghe Gheorghiu Dej alcătuiesc o listă lungă de personaje de vârf (nu toate simpatice!): Ştefan Foriş, Lucreţiu Pătrăşcanu, Ana Pauker, Teohari Georgescu, Vasile Luca.