Arhiva etichetelor: asaltul bezbojnicilor

grotesc

Paradoxul femeii cu barbă la Eurovision

Doar prin promovarea forţată a urâciunii mai reuşeşte Eurovisionul să intre în casele oamenilor. Finala Eurovision România din luna martie 2014 a adunat la TVR sub 400.000 de telespectatori. Doar 16.236 de români s-au deranjat să voteze – şi chiar şi aici mascarada a continuat: Paula Seling şi Ovi au primit 2.000 de voturi din partea românilor, dar au fost trimişi în finală de un juriu care nici nu mai contează din cine a fost alcătuit (Mirela Boureanu a primit 7.000 de voturi şi a rămas acasă, detalii aici).

Ideea este că Eurovisionul nu mai are nici o legătură cu ceea ce spune că este, un concurs al europenilor în care europenii iau parte direct. Eurovisionul este un aranjament între nişte grupuri de şmecheri care promovează o agendă politică proprie în numele majorităţii. Fără „femeia cu barbă” nu ar fi ştiut nimeni că a avut loc finala Eurovision.

Şi aici vine paradoxul: femeia cu barbă şi copilul câine îşi au locurile lor rezervate în galeria cu ciudăţenii. Nu are sens să vorbim despre astfel de excepţii ale naturii – însă suntem siliţi să o facem. Excepţia grotescă ne este băgată pe gât cu forţa. Nu ar fi asta o problemă, telecomanda rezolvă chestiunea (chiar vreau să văd audienţele din România şi alte ţări europene) – problema este politizarea femeii cu barbă, dictatura minorităţii deviante.

Din această cauză m-am hotărât să-l susţin la alegerile europarlamentare pe Iulian Capsali. Puteţi citi aici „Manifestul familiei româneşti”.

Biserica Ortodoxă Română sub asediu. O campanie bazată pe minciuni şi dezinformări

Hotnews anunţă cu mândrie bezbojnică: „Încrederea în Biserica Ortodoxă Română este la cel mai scăzut nivel din ultimii 4 ani”. Şi continuă să expună părerile lui Mirel Palada aka turambarr.blogspot.com despre evoluţia acestui fenomen. Nu pot să nu observ o mândrie ascunsă şi o mică bucurie răutăcioasă în modul în care Mirel Palada îşi articulează raţionamentul, se vede că ştirea îi provoacă plăcere. Până la urmă este vorba de încununarea unor eforturi, a unei campanii mincinoase în plină desfăşurare.

Puţină deontologie ştiinţifică

Când apare o bucurie de genul celei afişate de Mirel Palada nu pot să nu pun sub semnul întrebării probitatea profesională şi ştiinţifică. Sociologul nostru se grăbeşte să pareze un eventual reproş şi ne spune că întrebarea din sondajul lui nu se referă explicit la Biserica Ortodoxă Română, întrebarea e formulată referitor la biserică în general, însă intepretarea lui este ceva de genul: 89% sunt ortodocşi, deci răspunsurile cu scăderea încrederii se referă la Biserica Ortodoxă Română! Fruuumos! Mă întreb ce părere au alţi sociologi de metodologia asta inovatoare. De unde ştie Mirel Palada la ce s-au gândit numeroşii respondenţi când au răspuns la întrebare?!?!? Cu o astfel de putere de pătrundere în minţile oamenilor eu cred că nici nu ar mai avea nevoie să cheltuiască bani pe sondaje, ne spune el direct cum stă treaba. (Şmecheria asta „noi am cercetat în general, dar dacă 89% sunt ortodocşi atunci sigur este vorba de Biserica Ortodoxă Română” o găsim şi la Remus Cernea, dar ajungem şi acolo). Pe scurt: nu se face aşa ceva, să pui în sondaj o întrebare şi să scoţi ştirea bombă dintr-o interpretare din burtă, e pură bătaie de joc.

Alta: nu pot să nu fac legătura între ce spune Mirel Palada referitor la erodarea încrederii în Biserică pe măsura schimbării generaţionale şi un studiu al Fundaţiei Soros din 2011 care ajungea la aceleaşi concluzii, respectiv vedea erodarea încrederii în Biserică drept un fenomen cu desfăşurare în timp. Şi ne mai spune ceva Mirel Palada: scăderea încrederii în Biserică s-a produs în urma campaniei de presă care s-a referit la banii Bisericii Ortodoxe Române. O campanie ridicată pe minciuni şi dezinformări.

Minciuni în serie şi gornişti de presă

Mecanismul dezinformării puse pe picioare împotriva Bisericii Ortodoxe Române este cel clasic: minciuni şi jumătăţi de adevăr îmbrăcate în forme credibile (multe cifre „exacte” băieţi, multe cifre!) plasate unor gornişti de presă cu acoperire naţională. Apoi toată lumea citează acele cifre mincinoase, toţi ştiu că preoţii primesc salarii de 540 milioane euro, că Biserica a primit 600 milioane euro pentru Catedrala Mântuirii Neamului etc. Momentul şi metoda au fost alese bine: este criză, toată lumea este atentă la bani – efect maxim.

Apoi vin gorniştii de presă, printre care s-au strecurat destui bezbojnici gata să ia parte la această mizerie. Nu pot să uit mesajul Ramonei Ursu pe când era redactor şef adjunct la Adevărul de seară, mesaj făcut public de Victor Ciutacu:

Va propun sa facem toti, acolo unde avem cazuri similare, materiale cu scandaluri in care au fost implicati preoti. Ideal este sa fie scandaluri sexuale, dar putem baga si altfel de lucrui: batai intre popi, injuraturi, talharii, etc.

Punem materialele pe site, cu fotogalerii, video, inregistrari audio…ce aveti voi… si va linkuiti toti la materialele facute de ADS Bucuresti despre scandalul homosexual cu minori de la Patriarhie – popa Irineu.

Laser, frate! Hai să-i băgăm în hazna pe burtoşii şi bărboşii de popi! Dar să facem un scurt inventar al dezinformărilor propagate împotriva Bisericii Ortodoxe Române în ultimii ani.

În 20 de ani s-au construit mai multe biserici decât şcoli şi spitale

Aici îmi permit un mic comentariu. Într-adevăr, s-au construit foarte multe biserici după anul 1990. Dar să ne uităm puţin la istorie: în 1948, la instalarea regimului comunist în România trăiau 15 milioane de români, în 1990 erau 23 milioane de români. În perioada regimului comunist nu au fost construite biserici, dimpotrivă, au fost demolate foarte multe. Eu am crescut întro localitate fără biserică şi mai cunoscu multe alte localităţi în care nu au existat biserici înainte de 1990. Cei aproape 8 milioane de români apăruţi în perioada comunistă aveau şi ei nevoie de biserici, de aici a apărut şi frenezia edilitară. Ca să nu mai vorbesc de giganticele cartiere muncitoreşti din toate oraşele care au fost ridicate fără biserici şi care au fost creştinate în ultimii 20 de ani.

Aceasta ar fi explicaţia, dar să vedem dezinformările bezbojnice. Oricare dintre Martorii lui Remus Cernea poate să bolborosească indignat, printre dinţi şi cu ochii daţi peste cap: în România sunt 18.300 de biserici, 4.700 şcoli generale şi 425 spitale! (cu corolarul subînţeles „dacă ortodocşii sunt majoritari, atunci bisericile sunt ortodoxe”)

Stai aşa, că nu-i aşa! Conform unei numărători din 2009 (aici) ortodocşii au 14.574 locaşuri de cult, restul până la 18.300 aparţin altor culte. Dă mai bine „18.300 de biserici”, nu ne încurcăm cu detalii de genul sunt doar 10.580 biserici parohiale ortodoxe (restul până la 14.574 sunt capele, mănăstiri, biserici filiale etc.)

Dar să ne uităm puţin şi la numărul de localităţi din România: 13.285 de sate, 320 oraşe, 103 municipii plus Bucureşti (2,19 milioane locuitori, peste 10% din populaţia României). Şi acum să numărăm din nou: 13.709 localităţi şi 10.580 biserici parohiale ortodoxe. Deci nu există o biserică în fiecare localitate, mai avem de construit.

În 2011 Remus Cernea striga tare şi cu forţă că în 20 de ani în România s-au construit 4.000 de biserici, una la două zile. Am demontat aici această dezinformare: afirmaţiile lui Cernea se bazau pe un studiu făcut după ureche, în anul 2005, remestecat în 2010 şi pus pe tapet drept marfă de calitate de toţi rătăciţii de pe internetul românesc. Nu vă mai spun că cercetarea lui Cernea vorbeşte de toată suprafaţa României, dar de fapt a fost făcută în 5 municipii, şi în acelea incomplet. Deci avem un studiu mincinos, vechi – dar scos permanent de la naftalină.

Adevăratele probleme ale şcolilor şi spitalelor, fără legătură cu Biserica

Şcolile şi spitalele sunt instituţii foarte legate de soarta oamenilor, care sunt extrem de sensibili la aceste chestiuni. Mie unuia mi se pare o mârşăvie să legi aceste probleme de Biserică, însă în acest război total împotriva creştinilor ortodocşi mijloacele nu mai contează.

Bugetele pentru Ministerul Sănătăţii au fost în jurul a un miliard de euro în ultimii ani (pentru 2013 au primit 2 miliarde euro aici), bugetele Casei Naţionale de Asigurări de sănătate au crescut continuu din 1999 încoace, ajungând la 4 miliarde de euro anual în ultima perioadă (aici). Părerea mea este că borcanul de miere este prea mare şi paznicii sunt mânjiţi din cap până-n picioare – dar Biserica Ortodoxă Română chiar nu are nici o vină pentru jaful din domeniul sănătăţii!

La fel şi cu educaţia: Ministerul Educaţiei a primit în ultimii ani între 3 şi 4 miliarde de euro anual, cum i-au administrat nu ţine de Biserica Ortodoxă Română. Iar despre închiderea şcolilor nu pot să spun decât atât: înainte de 1989 se năşteau în România în medie 360.000 de copii pe an, după 1989 media a scăzut la 200.000 de copii pe an. Este un fenomen absolut normal închiderea şcolilor, fenomen de care sunt responsabili toţi miniştrii Educaţiei (aici), mai ales după ce masiva „generaţie a decreţeilor” a început să părăsească şcolile şi au fost înlocuiţi de copii scăpaţi de valul avorturilor de după 1990.

Catedrala Mântuirii Neamului va costa 600 milioane euro de la buget

Sursa minciunii este tot Remus Cernea. A zăpăcit cifrele astea de mi-a venit şi mie ameţeală. La un moment dat zicea de un miliard de euro, apoi 400 de milioane de euro, până la urmă s-a fixat la 600 milioane euro. Calculele şi cifrele nu au nici o legătură cu realitatea (am demonstrat asta aici şi aici). În plus s-a pus în mişcare şi o morişcă internaţională a dezinformării, cifrele au fost fluturate prin presa internaţională în 2011 de nu a mai înţeles nimeni de unde a pornit informaţia. De la buget au plecat pentru Catedrala Mântuirii Neamului câteva milioane de euro, nici vorbă de sutele de milioane şi miliardele vehiculate prin presă (detalii aici, chiar dacă articolul este tendenţios).

Biserica Ortodoxă Română pune monopol pe cimitire

Asta este cea mai frumoasă. Chestiunea stă aşa: mai mulţi investitori au început să îşi facă cimitire private, Biserica Ortodoxă Română i-a oprit pe preoţii săi să slujească la înmormântările din aceste cimitire. Şi aşa au apărut zbieretele: Biserica Ortodoxă Română vrea monopol pe cimitire! Biserica n-are nici o treabă cu cimitirele private, dacă legea le permite investitorii n-au decât să le facă şi să se bucure de ele. Problema este alta: dacă preoţii ortodocşi nu vor sluji la înmormântările din cimitirele private, atunci acestea cam rămân fără clienţi. Aici e buba şi zbieretele vin de la investitori. Băieţii se şi vedeau cu conturile umflate, doar că s-au văzut daţi peste cap şi au început să strige. Până la urmă este dreptul Bisericii să le spună preoţilor unde şi cum să slujească, însă gorniştii de presă din campania bezbojnicilor au prins urma şi au umflat gogoaşa. Nu mai contează că Biserica nu are nici o treabă cu monopolul pe cimitire, important este să fie scandal.

Apoi a mai picat şi pleaşca incinerării lui Sergiu Nicolaescu. La fel, Biserica are dreptul să le spună preoţilor unde şi cum să slujească – doar că şi acest caz a fost instrumentat împotriva Bisericii Ortodoxe Române, la mijloc fiind şi o confuzie pe care am explicat-o aici.

Cea mai recentă (nu ultima!) dezinformare: 540 milioane euro pentru BOR, de la buget carevasăzică

Cea mai recentă lovitură a încasat-o Biserica Ortodoxă Română de la Moise Guran, care a plasat pe circuit naţional o altă minciună cu sursa Remus Cernea. Bezbojnicii au emis un comunicat prin care spuneau că Biserica va primi 540 milioane euro de la buget în 2013, o cifră fără nici o legătură cu realitatea. Am demontat aici acest caz, care trebuie băgat în manualul dezinformatorului de presă.

Bani de la buget pentru Biserică?

Până la urmă este vorba de o dezbatere care ar trebui purtată, doar că nu pe baza unor minciuni. Criticii mei de la comentarii, după ce le demonstrez că dezbaterea se poartă cu cifre mincinoase, îmi spun cu furie „nu contează dacă e vorba de 500 de milioane sau 10 milioane, eu nu vreau să se dea nici un ban de la buget pentru Biserică”. Acesta este unul din efectele campaniei de dezinformare, care întunecă orice urmă de raţiune. Bani de la buget se dau pentru toate bisericile din Europa (vezi aici unul din puţinele articole oneste asupra acestui subiect ).

Campania de presă aflată în plină desfăşurare nu este în realitate îndreptată spre declanşarea unei dezbateri – modul în care este purtată discuţia seamănă mai mult cu o execuţie a Bisericii Ortodoxe Române. Nu poţi avea pretenţia să construieşti o dezbatere raţională peste un morman de minciuni.

Discriminare?

Şi aici mai apare o problemă: corolarul utilizat de Mirel Palada şi Remus Cernea „ortodocşii sunt majoritari, deci noi ne luăm de ortodocşi”. Remus Cernea scria în 2005: „În clipa de faţă, doar Biserica Ortodoxă Română pune în pericol libertatea de conştiinţă şi graniţa firească dintre religios şi secular. Din motivele enumerate anterior, Raportul de faţă se va referi cu precumpănire la BOR.” I-auzi Franţ! Ceva nu este în regulă în amestecul acesta nediferenţiat: când ne convine amestecăm toate cultele la grămadă (vezi mai sus cazul cu numărul bisericilor), dar de fapt noi avem ce-avem cu ortodocşii. Asta nu e bine deloc! Ori eşti bezbojnic adevărat şi te iei de toate cultele (au! aici cam frige…) ori încetezi să mai vorbeşti de principii generale şi generoase, gen libertatea de conştiinţă şi libertatea de exprimare. Plus că mie îmi miroase a discriminare gravă să duci o campanie de presă atât de dură şi pe termen lung împotriva unei singure confesiuni. Poate ar fi cazul de o petiţie către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (sau mai bine nu, dacă îmi amintesc cine sunt şi ce au făcut oamenii de acolo în ultima perioadă, există riscul să se folosească şi ei de corolarul Cernea&Palada “ortodocşii sunt mulţi, deci sunt vinovaţi”).

Şi totuşi, cine plăteşte?

Am împlinit 11 ani de presă în România. Nu am nici un fel de dovezi, însă din experienţă vă spun că o campanie de anvergura celei desfăşurate împotriva Bisericii Ortodoxe Române nu reprezintă un fenomen spontan. Modul de compunere a mesajelor, direcţionarea lor, alegerea releelor de transmitere, coordonările temporale, sursele mesajelor – toate acestea mă fac să cred că este vorba de o campanie coordonată, cel puţin parţial. Insistenţa apariţiilor în presă, cercetările sociologice pseudo-ştiinţifice paralele sunt chestiuni care mă fac să mă gândesc că există o sursă de finanţare, cineva plăteşte pentru tot circul ăsta. Sigur, există şi mulţi „idioţi utili” cum le spunea Lenin, însă nodul de origine al campaniei pare să fie unul coordonat.

De ce?

Haideţi să ne uităm pe două hărţi făcute în baza Eurobarometrului din anul 2005. Prima hartă indică procentul celor care cred în Dumnezeu din fiecare ţară. În Uniunea Europeană, România este pe primul loc ca număr de credincioşi. Doar că băieţii care fac aceste hărţi nu sunt tâmpiţi, transmit şi un mesaj dincolo de mesaj. De ce au ales culoarea neagră (sau apropiată de negru) pentru ţările cu mulţi credincioşi?

Europe belief in god

Şi acum harta cu procentul ateilor, în baza aceluiaşi Eurobarometru. Din nou, meta-mesajul: galbenul este o culoare iritantă, nu veţi vedea nicăieri în lume vreun poliţist îmbrăcat în galben, pentru uniformele poliţiştilor sunt alese culori neutre, albastru sau verde. Ateismul stă bine în Franţa, semnalul de alarmă este pentru România, Grecia, Polonia şi Irlanda.

Europe-atheism-2005

Mie îmi este clar de ce. Biserica Ortodoxă Română trebuie să găsească metode pentru a face faţă acestei ofensive. Am întâlnit credincioşi care au început să-mi reproducă raţionamentele propagate cu atâta insistenţă în campania bezbojnicilor, lumea virtuală a început să aibă efecte în lumea reală.

Moise Guran, un dezinformator de modă veche

Să vă spun o poveste care merită băgată în cursul scurt de propagandă gri. Ştiţi despre ce este vorba, amestecul nediferenţiat de adevăr şi minciună care serveşte unui scop ascuns. Pentru ca reţeta să funcţioneze avem nevoie de un laborator de creaţie unde se prepară amestecul toxic, apoi un lansator cu credibilitate, un gornist pe care îl ascultă lumea. Şi nu în ultimul rând avem nevoie de răspândaci de bună credinţă, de relee care să preia mesajul gornistului şi să-l ducă mai departe, ca nişte apostoli pe invers. Dar să începem cu începutul:

Laboratorul toxic

În ziua dezbaterii bugetului, pe 5 februarie, 23 de ONG-uri au făcut public un comunicat în care anunţau că anual statul dă cultelor religioase 540 milioane de euro, reprezentând 0,4% din PIB şi cereau ca asta să nu se mai repete. 23 de ONG-uri cu nume răsunătoare (lista aici) în realitate dacă îi aliniezi pe toţi, scoţi dracii din ei cu două molitve, nu sunt aşa mulţi. În sfârşit, aceeaşi veche gaşcă de rătăciţi, veşnica echipă de zgomote. Bineînţeles, a bubuit rapid pe net şi la televiziuni: peste „jumătate de miliard de euro pentru Biserica Ortodoxă Română”, lamentări şi plânsete de grija profesorilor şi a medicilor.

Gornistul Moise Guran

Trâmbiţa Judecăţii de Apoi pe rit bezbojnic a sunat-o marele analist financiar de la TVR1 Moise Guran, la o oră de maximă audienţă. Îl ştiţi pe Moise Guran, un băiat serios care prezintă nişte cartoane frumoase cu cifre şi face interpretări, trage concluzii etc. Omul era şi pentru mine până acum dincolo de orice îndoială, chiar îmi plăceau emisiunile lui. Şi în aceeaşi zi cu publicarea scrisorii celor 23 de ONG-uri Moise Guran şi-a deschis emisiunea cu „jumătatea de miliard pentru Biserica Ortodoxă”. Ia priviţi ce carton frumos are!

Moise Guran la ora de business

Moise Guran la ora de business

Uşor inexplicabil cum „540 milioane euro pentru cultele religioase” din apelul iniţial s-au transformat în „540 milioane euro pentru Biserica Ortodoxă”. Probabil a zis să nu se supere musulmanii pe el. Nici eu nu mă supăr, ortodocşii sunt majoritari, hai să zicem 540 milioane euro la ortodocşi. Dar comparaţia e frumoasă rău!
Deci Moise Guran, ca un analist feroce, compară aşa: „salarii medici” şi „salarii profesori” cu „Biserica Ortodoxă”, în loc să compare „salarii medici” cu „salarii preoţi”, cum ar fi fost corect. În discurs şi pe blogul său Moise Guran face nişte piruete retorice, că în cele 540 milioane euro sunt incluse şi salariile preoţilor, bla-bla. Da, dar Moise Guran, ca un vechi om de televiziune ştie că „verba volant”, iar imaginea se lipeşte de retină. Ceea ce s-a şi întâmplat: nici unul din răspândaci nu a ţinut seama de piruetele lui Moise Guran, au înghiţit-o direct şi s-au apucat şi ei de făcut calcule (precum Robintel): 4.444 euro pentru fiecare medic faţă de 9.642 euro pentru fiecare preot! Oribil! Nimeni nu a mai ţinut seama de diferenţa „540 milioane euro includ şi salariile preoţilor” şi să caute care este suma salariilor, să facă o comparaţie onestă.

… şi adevărul?

Adevărul umblă cu capul spart în ţara românească. În aceeaşi zi în care furia bezbojnică invada televiziunile şi internetul, România Liberă punea lucrurile la punct. „Jumătatea de miliard de euro” din comunicatul celor 23 de ONG-uri nervoase s-a dovedit în proiectul de buget a fi de doar 70 milioane euro. Iar salariile personalului clerical pentru anul 2013 (toate cultele, nu doar ortodocşii) vor fi de 260 milioane lei, adică 60 milioane euro. Şi acum să modificăm cartonul lui Moise Guran: salarii medici – 200 milioane euro, salarii profesori – 1,2 miliarde euro, salarii preoţi – 60 milioane euro. Parcă e altceva, nu?
Unele din cele 23 de ONG-uri şi-au recunoscut greşeala printre dinţi, cifra lor era luată chipurile dintr-un comunicat al Bisericii Ortodoxe Române care spunea că biserica primeşte 0,4% din PIB, au făcut ei calculul şi le-a ieşit 540 milioane euro. Printre ONG-urile astea minunate se numără şi Active Watch, asociaţia aia care îi învaţă pe jurnalişti verificarea informaţiei din trei surse şi responsabilitatea informaţiilor aruncate în spaţiul public.
Dar a făcut Moise Guran o nouă emisiune în care să spună că a dat-o grav de perete şi să îşi ceară scuze? Blogerii care au preluat calomnia asta s-au apucat să scrie vreo erată? Cele 23 de ONG-uri au anunţat că îşi retrag scrisoarea? Facebook-ul duduie de indignare împotriva preoţilor care iau salarii de 540 milioane euro. Apar şi reacţii de genul acesteia. Sau interpretări exclusiv în baza cartonului mincinos prezentat de Moise Guran (aici). Iniţial vroiam să fac o listă cu toţi rătăciţii care au preluat ştirea mincinoasă a lui Moise Guran, însă sunt mulţi şi ar însemna să-mi pierd timpul degeaba. Efectul acestei minciuni a fost devastator pentru imaginea Bisericii Ortodoxe Române, toate site-urile de ştiri au lansat dezbateri împotriva bisericii.
Pentru mine Moise Guran şi-a pierdut statutul de standard jurnalistic. Nu poţi să arunci pe TVR1 cifre scoase din burtă, neverificate şi să calomniezi cea mai mare parte din oamenii acestei ţări (care până la urmă îţi plătesc salariul prin taxa radio-TV!). Toată lumea îl înjură pe Mihai Gâdea care îşi lucrează dovezile televizate în Photoshop. Ei bine, Moise Guran a reuşit să coboare mai jos.

Preoţii cer bani – o minciună, din ce ştiu eu

Calul de bătaie favorit în predicile anti-clericale de internet este: preoţii cer bani şi nu ne oferă nimic. Sau nu taie chitanţă. Sau fură la cântar: au slujit de 15 lei, dar încasează 25. Cred că majoritatea celor care răspândesc astfel de tâmpenii au avut puţin spre de loc de-a face cu biserica şi nu au înţeles ce înseamnă credinţa, cu atât mai mult ce este confesiunea ortodoxă.

Experienţa proprie mi-a arătat că preoţii nu cer bani, nu ca la piaţă. Am fost „organizator” la patru evenimente care au inclus slujbe religioase unde eram responsabil de „contactul” cu preotul, două nunţi şi două botezuri. Nu mi s-a întâmplat niciodată ca preotul care a slujit să îmi ceară bani direct sau să condiţioneze slujba de o anumită sumă sau să-mi spună (calomnia supremă a bezbojnicilor!) „dacă nu mă plăteşti nu slujesc”. Înaintea evenimentului cu câteva săptămâni am vorbit cu preotul, i-am spus ce vreau, mi-a făcut „programare” şi gata. Nu mi-a cerut nici un ban, în nici unul din cele patru cazuri. Mi-a spus doar ce să aduc la botez, mi-a explicat „scenariul”, fiecare a ţinut să îmi spună că nu acceptă „obiceiuri păgâne” şi gata. După slujbă am mers eu la preoţi şi i-am întrebat cât costă, toţi mi-au spus să dau cât mă lasă inima. Toţi au vrut să îmi taie chitanţă, pe toţi i-am refuzat. Nu ştiu cum este la înmormântări, dar sunt sigur că voi afla la un moment dat.

Câteva gânduri pentru bezbojnicii porniţi împotriva preoţilor şi Bisericii

Jonathan Swift, el însuşi preot, a lăsat în urmă câteva cugetări cât se poate de nimerite pentru bezbojnicii furioşi din zilele noastre. Când le citesc îmi răsar în faţă Cristian Tudor Popescu, Remus Cernea şi alţi câţiva bezbojnici mai mult sau mai puţin anonimi porniţi împotriva creştinilor şi a Bisericii Ortodoxe Române. Iată ce spunea Jonathan Swift:

Râvna violentă pentru adevăr izvorăşte, în nouăzeci şi nouă la sută din cazuri, din neobrăzare, ambiţie sau trufie.

Lipsa credinţei este un defect ce s-ar cuveni ascuns, în cazul când nu poate fi remediat.

Gentilomii plini de fineţe ce-şi bat gura zeflemisitori împotriva preoţilor, ar trebui, cred eu, să-şi facă o datorie de onoare din a primi ei înşişi sfânta hirotonisire spre a ne putea da pilde mai bune.

În ceea ce priveşte răspunsurile pe care ar trebui să le daţi netoţilor care tratează o chestiune iraţională folosind exclusiv unelte raţionale vi-l recomand tot pe Jonathan Swift şi metoda sa preferată, ironia. Aici puteţi citi pamfletul său „An Argument against Abolishing Christianity” scris în 1708. Veţi vedea că argumentele bezbojnicilor au rămas aceleaşi de 300 de ani.

Jonathan Swift Charles Jervas

Jonathan Swift, sursa foto: Wikipedia

Pussy Riot au primit ceea ce meritau pentru măgăria comisă

Pussy Riot la tribunal, foto www.newyorker.com

Pussy Riot la tribunal, foto www.newyorker.com

S-a inflamat puţin şi internetul românesc în legătură cu condamnarea la închisoare a punkistelor ruse de la Pussy Riot. Fetele au cântat pe 21 februarie o „rugăciune anti-Putin” în catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova, puteţi vedea mai jos videoclipul (care din punct de vedere muzical mi se pare o vraişte).

Pentru îndrăzneala asta trei fete din grupul Pussy Riot au fost condamnate la câte doi ani de închisoare pentru huliganism şi incitare la ură religioasă. S-au găsit destui care să spună că este o condamnare nedreaptă şi care încalcă libertatea de exprimare. Mie unuia mi se pare corectă.

În primul rând biserica nu este spaţiu public. Faptul că oricine poate intra să se roage este una, dar asta nu transformă bisericile în parcuri. Bisericile (clădirea şi terenul) – din câte ştiu eu – sunt proprietatea comunităţii de credincioşi, reprezentaţi de consiliul eparhial ales de membrii comunităţii de credincioşi. Lipsa de cunoaştere sau ignorarea acestui mod de organizare a bisericilor ortodoxe dă naştere la multe confuzii. Dat fiind faptul că biserica aparţine unei comunităţi de oameni care respectă nişte reguli pentru a face parte din respectiva comunitate îi cam lipseşte pe cei din afara comunităţii de dreptul de a avea păreri despre şi a da indicaţii ce şi cum trebuie să se facă.

Să presupunem că Mircea Toma & Cie sunt satanişti. Dacă un grup de călugări ar intra în cuibul sataniştilor lui Mircea Toma să spună rugăciuni şi să îi stropească cu apă sfinţită şi demonii ar chema poliţia ca să scape de exorcizare atunci poliţia ar avea tot dreptul să-i scoată de barbă pe călugări. Legile actuale îi apără pe satanişti. Şi reciproca este valabilă. Mircea Toma & Cie fac pe dracu’ ghem să tragă în biserică şi creştini din toate poziţiile. Să ne imaginăm că biserica şi-ar pune mintea cu rătăciţii şi s-ar folosi de puterea sa de influenţă transmiţând (la aceeaşi intensitate cu bezbojnicii) mesajul „Să scăpăm de satanişti!” S-ar găsi destul de repede nişte flăcăi care să îşi facă cruce şi să-i atingă în numele Domnului pe eretici. Doar că asta nu se întâmplă şi e foarte bine că este aşa. Fiecare e liber să aibă ce prieteni imaginari îşi doreşte, cum ar spune un cunoscut de-al meu. Doar că ar fi frumos să ne respectăm reciproc.

Acum cu libertatea de exprimare. Zice lumea că prin condamnarea fetelor de la Pussy Riot se încalcă libertatea de exprimare. Să despărţim puţin apele: punkistele nu au fost condamnate că l-au înjurat pe Putin, ci pentru că au invadat o proprietate privată şi nu au respectat regulile acelui loc. (Doi ani de închisoare este cam mult, dar în Rusia totul e mare).

M-aş bucura să aud că a fost condamnată la închisoare şi bezmetica asta de mai jos din gruparea ucraineană FEMEN care a tăiat o troiţă din Kiev în semn de protest faţă de condamnarea rătăcitelor de la Pussy Riot.

Activistă FEMEN taie o troiţă în Kiev

Activistă FEMEN taie o troiţă în Kiev

Mircea Toma munceşte degeaba de 22 de ani

Cred că Mircea Toma este un om foarte trist. Am ajuns la concluzia asta după ce am citit cel mai recent articol al său din revista Kamikaze (deocamdată doar pe print). Are un titlu care indică o furie destul de mare „Religia în clasa zero = pedofilie spirituală”.

Pe scurt, Mircea Toma se plânge de faptul că la protestele din Piaţa Universităţii au venit prea puţini oameni (nişte suporteri – iar eu am convingerea că suporterii au venit la dat foc şi omor cu jandarmii în urma unor agaţamente pecuniare, nu de dragul revuluţiei; plus nişte profesori şi studenţi pe la facultăţi de neo-politruci şi ceva pensionari nemulţumiţi).

De ce au ieşit aşa de puţini români la revuluţia din Piaţa Universităţii?

Mircea Toma caută nişte explicaţii prin sondaje: 85% dintre români se declară ortodocşi (53% dintre bucureşteni cred că Dumnezeu la făcut pe om, în vreme ce doar 33% cred în teoria evoluţionistă a lui Darwin). Apoi Mircea Toma citează un studiu IMAS: majoritatea tinerilor români au încredere în Armată, Uniunea Europeană şi Biserică. Şi aşa ajunge Mircea Toma la titlu: introducerea orei de religie la clasa zero din şcoală „castrează spiritual cetăţenii cât nu se pot apăra”.

De ce e trist Mircea Toma?

Păi de 22 de ani face pe dracu’ ghem şi loveşte din toate poziţiile în Biserică şi credinţa ortodoxă. Şi lucrul dracului, primitivii de români tot în Biserică şi Armată au încredere! Colac peste pupăză, încrederea românilor în presă s-a dus la naiba. Dacă aş fi la vârsta lui moş Mircea Toma şi după 22 de ani de muncă mi-aş da seama că am tras în jug degeaba şi eu aş fi trist. Plus că există posibilitatea ca sponsorii lui moş Mircea Toma să îl întrebe după 22 de ani pe ce a cheltuit de fapt banii primiţi, că rezultate ioc! Nu mai zic de faptul că nici alte proiecte ale lui moş Mircea Toma nu au ajuns la cine ştie ce scofâlceală (a salvat Vama Veche până a betonat-o de tot, a salvat deontologia jurnalismului până am ajuns în situaţia actuală a presei şi tot aşa). Şi eu aş fi la fel de trist şi de furios.

P.S. Românii ştiu să iasă în stradă, ştiu să îşi apere drepturile şi ştiu să se revolte. Doar că nu atunci când comandă moş Mircea Toma.

Adevărata faţă a bezbojnicului

Bezbojnicii de azi se comportă precum mieii cei blânzi. Vorbesc de drepturi, fac apel la raţiune, se plâng că sunt discriminaţi şi marginalizaţi, cer libertate de conştiinţă (de parcă ţi-ar putea lua cineva libertatea de conştiinţă!).

Din când în când, bezbojnicii au totuşi nişte ieşiri care arată adevărata lor faţă. M-am pricopsit şi eu pe blog cu câteva exemplare. Dacă ar putea, bezbojnicii de azi s-ar purta precum maiorul Alimănescu din fragmentul de mai jos din filmul “Portretul luptătorului la tinereţe”. Au exact acelaşi raţionament, exact aceleaşi false întrebări şi exact aceleaşi certitudini: “Unde e bă Dumnezeul tău când eu te calc în picioare?!? Vrei să-mi spui mie că e unul care zboară aşa … şi te poate salva, da ‘ nu vine?!”

Să recapitulăm câteva fragmente din înţelepciunea maiorului de Securitate Alimănescu, identice cu vulgata bezbojnicilor de azi: 1. preoţii îşi mint credincioşii, de fapt ei nu cred în Dumnezeu; 2. preoţi ajung doar cei cărora le e lene să muncească şi vor să trăiască pe spinarea altora 3. unde e Dumnezeu când ai nevoie de el?

“Nu vă dă, bă, Partidul tot ce aveţi nevoie?” Nu, nu ne dă.

Preotul care înjură nu e preot

Mass-media bezbojnică din România a răspândit cu iuţeala fulgerului un videoclip cu un bărbat îmbrăcat în călugăr care înjură ca la uşa cortului pe aeroportul Otopeni. Bineînţeles, filmuleţul a fost prezentat într-un mod cât mai defăimător la adresa clericilor ortodocşi.

Între timp, Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române a transmis un comunicat în care spune că presupusul preot care înjură pe aeroportul Otopeni nu este de fapt preot. Mă întreb dacă se vor obosi să publice acest lucru toţi cei care au răspândit filmuleţul. Şi mă gândesc că peste o vreme videoclipul va fi reluat, fără să se mai ţină seama de faptul că preotul nu e preot.

 

Scoatem religia din şcoli şi o înlocuim cu propaganda homosexuală?

A izbucnit un nou atac împotriva religiei: bezbojnicii din toate ţările sunt indignaţi că în clasa pregătitoare va exista un curs de religie. În paralel, homosexualii de la ACCEPT au declanşat o campanie de propagandă în şcoli (detalii aici).

Nu văd nimic rău în predarea religiei în şcoli. Cursurile de religie sunt opţionale, părinţii care nu vor să îşi lase copii să cunoască astfel de detalii periculoase au această opţiune.

Ideea este că bezbojnicii cer oficial scoaterea cursului de religie din clasele pregătitoare (se folosesc şi de scandalul din jurul acestei poveşti). În mod clar, populaţia României este majoritar religioasă şi majoritar de confesiune ortodoxă. Eu unul nu sunt de acord ca o mână de oameni să scoată religia din şcoli prin gălăgie instrumentată mediatic.

Proiectul orelor de religie pentru clasa pregătitoare este în faza de consultare publică. Nu am nici o îndoială că tovarăşii bezbojnici au depus o serie de petiţii prin care cer eliminarea cursului de religie. Aşa că vă propun să trimiteţi un e-mail la adresa clasapregatitoare@medu.edu.ro în care să vă exprimaţi opinia în favoarea introducerii orei de religie la clasa pregătitoare. Puteţi face acest lucru până pe 15 martie 2012. Un e-mail se scrie în câteva minute, scoaterea orei de religie din scoli este pentru mulţi ani!

Anunţaţi cât mai mulţi oameni să trimită mesaje pentru păstrarea religiei în clasa pregătitoare!

 

Primul cogitor: Stephen Hawking

Stephen Hawking nu a participat la ceremoniile organizate pentru el la aniversarea vârstei de 70 de ani. Mie unuia „fenomenul Stephen Hawking” mi se pare unul monstruos. De multă vreme Stephen Hawking suferă de scleroză amiotrofică (denumirea corectă a bolii în limba română, nu „sindromul neuronului motor” cum scriu traducătorii de presă) şi abia dacă îşi mai controlează muşchii unui deget şi câţiva muşchi ai feţei. Stephen Hawking este un creier care comunică cu lumea înconjurătoare prin tot felul de mecanisme. Poate „vorbi” cu ajutorul unui sintetizator la viteza de un cuvânt pe minut.

Starea asta a lui Stephen Hawking îmi aminteşte de „cogitorii” din universul Dune al lui Frank Herbert. „Cogitorii” erau creierele unor filosofi şi oameni de ştiinţă ţinute în viaţa pe perioade de mii de ani. Omenirea credea că se va putea folosi de înţelepciunea acumulată de aceste creiere – doar că multe din ele s-au dovedit inutile atunci când a fost nevoie de ele. Nu ştiu cât de „uman” mai este Stephen Hawking. De asemenea nu ştiu dacă afirmaţiile care „zdguduie” periodic presa (nu este nevoie de Dumnezeu pentru a explica apariţia Universului; Universul se poate crea singur din nimic etc) chiar îi aparţin lui Stephen Hawking.

Aici puteţi citi ceva contra-argumente la declaraţiile şoc ale lui Stephen Hawking. Nu de alta, dar Stephen Hawking a devenit profetul bezbojnicilor în noua vulgată a ateismului ştiinţific.

Recensământul din România îi excită pe bezbojnici

Recensământul din România anului 2011 i-a pus pe jar pe bezbojnici. N-am stat să număr articolele scrise împotriva Bisericii Ortodoxe Române în ultimele săptămâni, dar impresia mea este că sunt destule. Ideea de bază: nu vă declaraţi credincişi şi mai ales nu vă declaraţi creştini ortodocşi! E fascinantă această ură împotriva Bisericii Ortodoxe Române. Declaraţi-vă orice: budişti, shintoişti, bahai, orice-orice, dar nu ortodocşi! Apoi cortegiul obişnuit de minciuni la adresa Bisericii pe care dacă le-ai crede chiar nu ţi-ar mai veni să te declari ortodox.

Ce-i arde pe bezbojnici

Problema bezbojnicilor este că numărul creştinilor ortodocşi este zdrobitor de mare, iar numărul celor declaraţi atei sau fără religie este extrem de mic. Aşa că oamenii desfăşoară aşa numite „campanii de conştientizare”. Deci „campaniile de conştientizare” împotriva ortodocşilor sunt OK, dar cum ar fi o campanie de catehizare a celor declaraţi atei? Pentru mine este ciudată poziţia „da, noi avem voie să v-o tragem pe toate părţile, chiar dacă suntem puţini – dar voi trebuie să tăceţi şi să înghiţiţi”. Nu e chiar aşa.

Deci: bezbojnicii sunt iritaţi pentru că şi la acest recensământ vor fi undeva în jurul a 0,1% din populaţia României. Să fie sănătoşi, mai vorbim peste 10 ani. Bine, deja au apărut scuzele: că presiunea familiei, că recenzorii ne-educaţi, că etc. Sunt gata să pariez că Remus Cernea va spune că recensământul a fost trucat. Şi se vor găsi destui bezbojnici de presă care să îl popularizeze pe toate canalele media.

Jurnalism anti-creştin. Falsa problemă „Gigi Becali pictat în biserică”

La recensământul din 2002 s-au declarat în afara religiei 0,13% din populaţia României. Puţin bezbojnici la o primă vedere. Însă mai toţi în poziţii care le permit să îşi propage ideile. Mulţi, foarte mulţi în presă. Altfel nu îmi pot explica avalanşa de articole anti-biserică. De preferat anti biserica ortodoxă. Cel mai recent exemplu: articolul „România, ţara tuturor sfinţilor” semnat de Marian Sultănoiu în Gândul. Continuarea

stephen_hawking

Dumnezeu există. În ciuda lui Stephen Hawking

Nu am fost cel mai strălucitor bec la orele de fizică din liceu. Dar îmi amintesc destule cât să pot spune că majoritatea jurnaliştilor care au scris în cursul acestui an despre Stephen Hawking nu ar fi meritat să treacă examenul de bacalaureat. Fizicianul britanic a făcut în acest an câteva declaraţii care au dus la titluri aberante (nu doar la noi, ci şi aiurea). Pe forumuri s-au înmulţit dăştepţii cu bacalaureat care îl invocă pe profetul Hawking, ceea ce este deranjant.

Să vedem ce scrie presa românească. Ştirile ProTV anunţă cu mândrie Viteza prin care poti calatori in timp. Cel mai inteligent om din lume stie secretul. O tâmpenie: ecuaţia E = mc^2 \,\! conţine imposibilitatea călătoriei cu viteza luminii. Cel care a redactat articolul pentru ProTV nu a auzit în liceu că fotonul are masa zero? Şi că la viteze care tind spre viteza luminii masa oricăror obiecte tinde şi ea spre infinit? Nava care să călătorească în timp cu viteza luminii ar avea nevoie de masă infinită. Să o construiască redactorul care a scris tâmpenia de articol.

Stephen Hawking nu are nevoie de Dumnezeu?

Cel puţin aşa se laudă. Hawking zice aşa:

Deoarece există legea gravităţii, Universul poate şi se va crea pe el însuşi din nimic. Creaţia spontană este motivul pentru care există ceva în locul nimicului, de aceea există universul, de aceea existăm noi. Nu este necesar să îl invocăm pe Dumnezeu să facă o schiţă şi să pună Universul în mişcare. BBC

Ziariştii fără bacalaureat din România şi din restul lumii s-au repezit să pună titluri de genul „Cel mai mare fizician al lumii spune că Dumnezeu nu există”. Eu bănuiesc că este mai degrabă vorba de o strategie de marketing: o nadă pentru ziarişti care să facă publicitate ultimei cărţi a fizicianului. Nu este nevoie de cunoştinţe foarte avansate de fizică (sunt de ajuns cele predate în liceu) pentru a ne da seama că fie Hawking glumeşte, fie cuvintele nu îi aparţin.

Citatul de mai sus invocă legea gravitaţiei. Universul nostru există pe baza acestei legi , alături de legile fizicii cuantice şi legile câmpului electro-magnetic. Marea provocare a fizicienilor din ziua de azi este unificarea celor trei teorii, unificare prin care se speră să fie descoperite „secretele universului”. Legea gravitaţiei nu este de ajuns pentru a explica universul.

Dar să presupunem că este de ajuns. Legile fizicii sunt exprimate prin ecuaţii. De ce nu ar fi fost Dumnezeu autorul acestor ecuaţii?!?! În Biblie se zice aşa “La început a fost Cuvântul si Cuvântul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvântul”. Şi o ecuaţie este o înşiruire de cuvinte. Ecuaţiile fizicii nu au cum să îl excludă pe Dumnezeu. Legile fizicii reprezintă o formă de cunoaştere, nimic mai mult.

Salvarea lui Hawking: călătoria în spaţiu

Fizicianul britanic a avertizat de mai multe ori că omenirea trebuie să colonizeze spaţiul. Doar că trupul uman este condamnat să rămână pe planeta Pământ. Lipsa gravitaţiei aproape că îi ucide pe cosmonauţi: li se atrofiază muşchii care menţin corpul în echilibru, le dispare calciul din oase (care li se depune în rinichi). Când se întorc pe pământ după câteva săptămâni în spaţiu cosmonauţii stau câte jumătate de an în recuperări. Şi acestea sunt detaliile care au ajuns în spaţiul public, cine ştie ce alte boli au dezvoltat. Colonizarea Lunii de exemplu ar presupune mutaţii genetice majore pentru ca oamenii să trăiască pe o planetă cu o gravitaţie diferită. În plus nu este foarte clar cum se pot înmulţi oamenii în spaţiu, ce efecte au radiaţiile cosmice asupra fetuşilor în lipsa atmosferei terestre şi a câmpului electro-magnetic al pământului.

Poate că Stephen Hawking se gândea la exportul unor creiere umane conţinute în nişte cuve. Ceva care i s-ar potrivi şi lui. Însă nu mai vorbim de oameni în acest caz.

În sfârşit, multă vorbă pentru nimic.

Dumnezeu este mort. Friedrich Nietzsche

Friedrich Nietzsche este mort. Dumnezeu

Asaltul bezbojnicilor (1). Minciuna „dezmăţului de Paşte”

De mai mulţi ani mass-media din România practică un asalt continuu asupra creştinilor. Există două direcţii de atac – principala ţintă sunt creştinii ortodocşi, care alcătuiesc majoritatea românilor. A doua ţintă sunt creştinii în general. Cei care pun în practică acest atac continuu se revendică de la teoria drepturilor omului, toleranţă şi înţelegere. Însă oricine poate beneficia de aceste principii, mai puţin creştinii care sunt supuşi periodic unui val de minciuni destinate înjosirii şi ridiculizării. Sunt foarte multe de spus despre acest subiect, aşa că am creat o categorie specială dedicată temei.

Principalele sărbători ale creştinilor, Crăciunul şi Învierea sunt mânjite cu o teză mincinoasă, preluată cu dezinvoltură de majoritatea mijloacelor media: creştinii ortodocşi se îndoapă cu mâncare şi se îmbată porceşte cu prilejul acestor sărbători. Pentru a asigura o faţadă de corectitudine, reporteriţele îngrijorate citează cifre furnizate de servicul de ambulanţă. Însă le citează trunchiat – sau chiar dacă cifrele sunt prezentate pe larg impresia generală transmisă este una de dezmăţ total. Ideea „dezmăţului” fără limite al ortodocşilor de Paşti şi Crăciun a devenit un loc comun, nimeni nu îl mai pune la îndoială, este un fel de lege a fizicii pentru jurnalişti şi comentatori. Şi constituie o temă majoră pentru ştirile din perioada sărbătorilor.

În acest an, în prima zi de Paşte o reporteriţă de la Realitatea TV anunţa plină de mâhnire că aproape 1.600 de bucureşteni au ajuns la spital în urma petrecerii de Paşti. Cifra este mare, 1.600 de oameni internaţi. Dacă ne uităm la imaginea de ansamblu, cu 2 milioane locuitori în Bucureşti, internaţii de Paşte reprezintă un procent de 0,8 la sută.

Dar dacă începem să săpăm după mai multe detalii vedem că minciuna este şi mai mare. România Liberă titrează „1.400 de români au chemat Salvarea în noaptea de Înviere şi în prima zi de Paşte” şi oferă ceva detalii suplimentare:

„Din totalul celor peste 1.400 de solicitări, 800 au fost urgenţe majore de diverse patologii. 200 dintre aceşti pacienţi au suferit probleme digestive. Au fost, de asemenea, patru tentative de suicid, din fericire nereuşite, 100 de lipotimii, 200 de traumatisme de diverse tipuri, 13 accidente rutiere, iar 27 de persoane au suferit de agitaţie neuropsihică. De asemenea, din numărul total de solicitări, au fost aproximativ 20 de persoane căzute în stradă, au existat cazuri de arsuri termice şi edem pulmonar”

Încă o dată:  de Paşte în 2011 doar 200 de pacienţi din Bucureşti au suferit de probleme digestive. Asta înseamnă că în Bucureşti 0,01 procente dintre creştinii ortodocşi s-au „dezmăţat” cu mâncare şi băutură în exces! (presupunând că toţi sunt creştini ortodocşi, ca să nu mai spunem că un singur pahar de vin poate duce la spital un om de 70 de ani cu probleme cardiace). Restul cazurilor de internaţi reprezintă probleme curente pentru serviciul de ambulanţă al unui oraş cu 2 milioane de locuitori. Însă procentul de 0,01% nu îi împiedică pe bezbojnici să îşi continue asaltul şi minciunile:

  • Mediafax titrează alarmant „Sute de persoane au solicitat Ambulanţa după ce au mâncat şi au băut peste măsură” (cele 200 de persoane internate pe probleme digestive de la România Liberă devin „aproape 250” la Mediafax, după care aflăm că ar fi 230 – reporterul a tras şi el de cifră cât a putut, dar procentul pentru Bucureşti rămâne tot în jur de 0,01%, ceea ce nu-l împiedică să dea cu copita în creştinii ortodocşi).
  • Evenimentul Zilei loveşte direct După masa de Paşte, românii au chemat ambulanţa” (EvZ se referă doar la ziua de duminică, atunci când au fost internate în Bucureşti 50 de persoane cu probleme digestive, cifra nu contează, trebuie menţinută teza „dezmăţului”)
  • Realitatea TV dă şi ea cu parul OUL ŞI ALCOOLUL I-AU BĂGAT ÎN SPITAL”
  • Gândul merge pe aceeaşi linie „Sute de persoane au chemat SALVAREA după ce au MÂNCAT şi BĂUT peste măsură” (referirile la Paşte apărând în text).
  • Agerpres (agenţia naţională de ştiri, susţinută din banii creştinilor ortodocşi) nu poate ieşi din locul comun al „dezmăţului” de Paşte şi anunţă „Solicitările la Ambulanţă au crescut pentru afecţiuni digestive”

Încă o dată: de Paşti în 2011, indiferent de sursă care a transmis ştirea, un număr de 250 de bucureşteni, reprezentând un procent de o,01-0,02 % din locuitorii capitalei au fost internaţi pentru afecţiuni digestive. Relevanţa numărului real şi a procentului este minimă, însă acest lucru nu a împiedicat majoritatea mijloacelor media să propage teza mincinoasă a existenţei unui „dezmăţ” de Paşte printre creştinii ortodocşi din România. În majoritatea ştirilor afecţiunile digestive sunt legate direct de sărbătoarea Învierii – ceea ce din punctul meu de vedere reprezintă o discriminare şi o înjosire a celei mai importante sărbători a creştinilor ortodocşi din România.