Arhiva etichetelor: bezbojnici

Ateii ajunşi la putere ştiu doar să ucidă

Istoric vorbind, regimurile politice impuse de atei au ajuns inevitabil să ucidă în masă. Problema constă în ingineria socială atât de dragă ateilor: oamenii şi societatea sunt greşit alcătuite, deci trebuie pusă în mişcare o schimbare. Şi de aici încep problemele.

Ateii au câteva fetişuri: pe lângă ştiinţă (despre care am vorbit aici) mai au o relaţie concupiscentă şi cu Educaţia, plus un zdravăn complex de superioritate faţă de toţi cei care nu le împărtăşesc viziunile. Uşor milenarişti, ateii vor raiul pe pământ acum prin transformarea fundamentală (Educaţie) în sensul ştiinţei a tuturor celor păcăliţi de preoţi. Fiecare ateu este sigur (sau speră, cel puţin) că el este Omul Nou. Iar crearea şi impunerea Omului Nou este obsesia sistemelor politice totalitare din ultimii 300 de ani.

De la Revoluţia Franceză încoace toate sistemele politice puse în practică de atei în numele ateismului au avut evoluţii asemănătoare. O propagandă masivă care promite raiul pe pământ într-o perioadă de criză, eliminarea religiei (nu doar din spaţiul public – asta este o mască pentru păcălirea naivilor – ci mai ales din spaţiul privat), obsesia cu Educaţia şi aducerea copiilor sub controlul statului. Ideea ar fi că astfel este grăbită crearea Omului Nou – însă din punct de vedere politic, geopolitic şi economic regimurile create de atei ajung destul de repede la concluzia că nu prea au ce face şi trebuie să urmeze coordonatele Vechiului Regim.

Accentul cade astfel pe ingineria socială, pe transformarea oamenilor. Însă cum promisiunile nu prea pot fi îndeplinite, iar agresiunea asupra societăţii creează tensiuni, destul de repede apar focarele de rezistenţă. Oamenii nu sunt dispuşi să se transforme în ritmul dorit de conducători – însă orice punere sub semnul întrebării a legitimităţii Omului Nou este sancţionată cu moartea. Unul, zece, zece mii – cei care nu vor să se transforme în Oameni Noi sunt căsăpiţi. Vorba lui Stalin: ”nu-i omul, nu-i nici problema”.

Un fizician spunea parcă ceva de genul: este semn de prostie să repeţi la nesfârşit o acţiune care produce acelaşi efect, sperând de fiecare dată că vei obţine un alt rezultat.

Daţi-mi un exemplu de regim politic bazat pe ateism ştiinţific care nu a urmat algoritmul acesta.

Robespierre îl execută pe călău, după ce i-a ghilotinat pe toţi francezii.

Robespierre_exécutant_le_bourreau

Câţiva atei vestiţi şi crimele lor

Nu ştiu de unde își iau ateii de Facebook puținele idei ofilite. Un raționament considerat de ei imbatabil curge cam așa: toate religiile din lume sunt rele, deoarece conțin germenii extremismului, deci toate religiile ajung la crime și războaie.

Asta în vreme ce ateii – împăcați cu lumea așa cum este ea, conștienți că nu există nimic dincolo de atomi – deci cum spuneam, ateii sunt niște persoane suave, relaxate, incapabile să ucidă o muscă. Impresia asta poate fi contrazisă privind orice fotografie a lui CTP sau a profesorului acela de la Buzău care se luptă de 15 ani cu religia din școli. Ateii români au fervoare de zeloți când propovăduiesc ateismul. Dar să-i lăsam pe ateii noștri și crizele lor de calm, să vedem ce au făcut niște atei vestiți ajunși la putere.

1. Adolf Hitler. Un om cu o viziune asupra lumii în care creștinii nu prea încăpeau. A declanșat un masacru la scară planetară, este drept că creștinii nu au intrat pe un loc fruntaș în agenda lui, dar omul a avut ghinion și a pierdut războiul. Cine știe ce ar fi făcut după ce termina cu evreii, țiganii și homosexualii.

2. Iosif Stalin. Alt om cu altă viziune despre o lume fără creștini. El s-a ocupat special de exterminarea creștinilor din Rusia. Când a dat necazul peste el a făcut ce face orice ateu lovit de cancer: s-a întors spre biserică (s-a folosit de preoțimea scăpată cu viață în timpul războiului cu Hitler). Și tot ca orice ateu, după ce a scăpat de cancer s-a luat iar de creștini. Ocupația lui favorită: să-i facă pe niște oameni să omoare alți oameni, după care să-i pună pe alți oameni să-i ucidă pe primii omorâtori. Și tot așa.

3. Pol Pot. Nu a avut șansa să ajungă la putere într-o țară de anvergură, precum Germania sau Rusia. Însă și-a dat toată silința în Cambodgia: într-un termen record a căsăpit un sfert din populația țării.

Deci cum vă spuneam: ateii sunt niște tipi deosebiți. Vă explic altădată de ce orice ateu are în el sămânță de ucigaș.

adolf_hitler

Despre ziariştii ucişi în Franţa: adulţii trebuie să îşi asume consecinţele propriilor fapte

Chestiunea este simplă: cei care au făcut caricaturile aşa zise anti-islam trebuiau să se aştepte la un astfel de deznodământ. Amestecul exploziv era gata pregătit: o Franţă plină de tineri musulmani şomeri, neintegraţi în societate, numai buni de recrutat într-o celulă teroristă. O Franţă susţinătoare a secularismului – dar gazdă a unei minorităţi care are prea puţin de-a face cu secularismul. Minoritate religioasă care are de unde să se inspire şi să se finanţeze, nu ca bascii sau bretonii.

Nu vreau să spun că ziariştii ar trebui să se autocenzureze când vine vorba de Islam. Spun că nu ar trebui ca întreaga lume să fie atât de surprinsă şi consternată. Este un război în plină desfăşurare, destul de greu de definit adversarii – însă este război. Iar într-un război oamenii mor.

După ce se termină doliul pentru ziariştii ucişi poate ar fi o idee bună ca francezii (şi în general europenii occidentali) să renunţe la ipocrizie. Adică să îşi închidă o perioadă mai lungă graniţele şi să încerce cel puţin să-i educe în spiritul iluminismului pe musulmanii cu cetăţenie franceză. (O idee şi mai bună ar fi să lase deoparte discursurile cu graniţele nesigure de la estul Uniunii Europene).

Şi că tot vorbim de ipocrizie: îmi place că neo-bezbojnicii găsesc în atentatul de la Paris un nou imbold să înjure tot ce înseamnă credinţă.

shutterstock_135284339

 Foto Shutterstock.

Şi din nou creştinii ortodocşi din România sunt de vină

cruceVictor Ponta a ales să bage ortodoxia în campania sa electorală şi bezbojnicii au început să zbiere. Nu mai contează că în esenţă Biserica Ortodoxă Română nu are nici o legătură cu campania electorală a lui Victor Ponta, bezbojnicii ştiu ei foarte bine că „pupătorii de moaşte” – care sunt foarte mulţi! – îl vor vota pe Ponta preşedinte la toamnă. Sigur nu Ponta a gândit şmecheria asta, cine ştie ce strateg sociologo-politolog a scos din mânecă un sondaj conform căruia românii nu-l plac pe Klaus Iohannis deoarece nu e ortodox – şi brusc Ponta a devenit naţionalist creştin ortodox, de mai are puţin şi-l îmbracă strategii lui de campanie în cămaşă verde şi centură cu diagonală. O tâmpenie fără margini, dintre toate bubele lui Iohannis (tranzacţii imobiliare dubioase în Sibiu, implicarea în adopţiile internaţionale etc.) a fost găsită cea mai puţin dureroasă: confesiunea lui protestantă.

Bezbojnicii din România încep orice discuţie de pe poziţii clare de superioritate faţă de orice creştin. Bezbojnicii deţin „adevărul” (ştiinţific, nu orice fel de adevăr!) şi vor să facă „bine”. Cuprinşi de o fervoare a prozelitismului rar întâlnită la oamenii împăcaţi cu ei înşişi, motivaţi de superioritatea lor subînţeleasă, câţiva din cei 20.000 de bezbojnici din România s-au strecurat în câteva poziţii cheie de comunicare publică şi îşi duc netulburaţi jihadul împotriva ortodocşilor pe tonalităţi ridicate, de zici că în fiecare săptămână în România e ars pe rug câte un bezbojnic. Puţini şi gălăgioşi, conectaţi la tot felul de structuri internaţionale secularist-umaniste, bezbojnicii din România cotcodăcesc aprig, lăsând impresia că trăiesc într-un stat teocratic, guvernat prin enciclice din Dealul Patriarhiei.

Pe lângă gălăgia permanentă pe care o fac, bezbojnicii noştri mai sunt şi inculţi. În orice discuţie încep cu Inchiziţia, arderea pe rug a lui Giordano Bruno, superioritatea ştiinţei faţă de religie. În întunericul minţii lor, bezbojnicii nu mai ţin seama de faptul că toate poveştile astea se referă la catolici, ortodocşii din România nu au ars vrăjitoare pe rug, nu au exterminat eretici şi în general nu au făcut nici o legătură între Iisus Hristos şi ştiinţă.Dar bezbojnicii nu se opresc aici: găsesc tot felul de rătăciţi cuprinşi de deliruri mistice care scriu tot felul de tâmpenii pe internet şi-i dau exemplu – uite, ortodocşii spun că menstruaţia e de la Diavol! Ce tâmpiţi sunt ortodocşii! Nimeni nu stă să se gândească la faptul că Biserica Ortodoxă Română este condusă altfel şi cu siguranţă nu după vedeniile unor ameţiţi cu blog.

Dar de fapt nu prea contează ce e adevărat şi ce nu. Ideea este că ortodocşii, 86% din populaţia României sunt de vină pentru toate problemele. Pupătorii de moaşte l-au votat pe Iliescu, care a chemat minerii, ortodocşii sunt leneşi din cauza ortodoxiei, ortodocşii ţin cu Moscova şi cu Putin, ortodocşii îl votează pe Ponta, icoanele din şcoli afectează laboratoarele de informatică, predarea religiei l-a îmbolnăvit pe Charles Darwin de osteoporoză, pelerinajele la mănăstiri cresc consumul de carburanţi şi provoacă încălzirea globală, delfinii din Marea Neagră dispar pentru că Remus Cernea nu apucă să le dea buletin, OMV are dreptul să ne belească până la os, dar Biserica Ortodoxă Română nu are voie să facă afaceri. Şi mai presus de toate orice bezbojnic este expert în teologie ortodoxă şi l-ar face zdrenţe pe orice episcop într-o dezbatere televizată.

Fetişul ateilor: ştiinţa

Ateii se consideră superiori credincioşilor în baza ştiinţei. „Cum poţi să mai crezi în Dumnezeu când omul a ajuns în spaţiu?” – mantra preferată a bezbojnicilor de rit sovietic este repetată plictisitor de noii atei. Cuceririle ştiinţei, avansul tehnologic, crimele Inchiziţiei – aceleaşi vechi tâmpenii sunt debitate cu fervoare cvasi-religioasă. „Ştiinţa” este argumentul suprem.

Ştiinţa ateilor n-a reuşit mari progrese în ultimii 2500 de ani. În Grecia antică, un anume Democrit a stabilit principiul în baza căruia funcţionează întreaga ştiinţă de azi. Acest Democrit a propus următorul raţionament: dacă luăm o bucată de lemn şi o înjumătăţim de foarte multe ori, la un moment dat vom ajunge la o bucăţică pe care nu o vom mai putea tăia. Atom = „care nu poate fi tăiat”.

De 2.500 de ani oamenii de ştiinţă spintecă materia. La un moment dat chimiştii au găsit „atomul” lui Democrit. După care au venit fizicienii şi au spart atomul în alte bucăţi, cărora le-au dat denumiri greceşti. Apoi au spart şi bucăţile acestea şi le-au dat alte nume sonore: quarci (care au „arome”), bosoni, fermioni, leptoni. Oamenii de ştiinţă au evoluat de la toporul lui Democrit la instrumente sofisticate, însă fac acelaşi lucru ca în urmă cu 2.500 de ani: taie bucăţile mici în bucăţi şi mai mici, le cântăresc şi le îmbracă în modele matematice, le dau nume şi încearcă să le potrivească în modele ale lumii. Pot răspunde la întrebările „ce?” „cât” şi „cum?” însă „de ce?” rămâne în continuare un mare mister. Toţi ştim că a existat „Big-Bang”, nimeni nu poate spune ce a fost mai înainte.

Într-o discuţie aplicată cei mai fervenţi dintre bezbojnici nu sunt capabili să convingă că au învăţat ceva în timpul liceului sau că pot gândi în afara unor lozinci găsite pe internet. Mormăie batjocoritor „crede şi nu cerceta”, însă nu sunt în stare să răspundă la întrebări care chestionează problemele „ştiinţei”, mai ales când „ştiinţa” nu e capabilă să ofere explicaţii.

Departe de mine gândul de a desconsidera progresele ştiinţifice. Sfârtecarea materiei ne-a făcut viaţa mai uşoară şi mai comodă. Tehnologia nu este nimic mai mult decât o cârjă de care devenim din ce în ce mai dependenţi, iar transformarea ei într-o nouă zeitate ne face sclavii bucăţilor de metal şi plastic de care ne lovim zilnic.

Biserica Ortodoxă Română sub asediu. O campanie bazată pe minciuni şi dezinformări

Hotnews anunţă cu mândrie bezbojnică: „Încrederea în Biserica Ortodoxă Română este la cel mai scăzut nivel din ultimii 4 ani”. Şi continuă să expună părerile lui Mirel Palada aka turambarr.blogspot.com despre evoluţia acestui fenomen. Nu pot să nu observ o mândrie ascunsă şi o mică bucurie răutăcioasă în modul în care Mirel Palada îşi articulează raţionamentul, se vede că ştirea îi provoacă plăcere. Până la urmă este vorba de încununarea unor eforturi, a unei campanii mincinoase în plină desfăşurare.

Puţină deontologie ştiinţifică

Când apare o bucurie de genul celei afişate de Mirel Palada nu pot să nu pun sub semnul întrebării probitatea profesională şi ştiinţifică. Sociologul nostru se grăbeşte să pareze un eventual reproş şi ne spune că întrebarea din sondajul lui nu se referă explicit la Biserica Ortodoxă Română, întrebarea e formulată referitor la biserică în general, însă intepretarea lui este ceva de genul: 89% sunt ortodocşi, deci răspunsurile cu scăderea încrederii se referă la Biserica Ortodoxă Română! Fruuumos! Mă întreb ce părere au alţi sociologi de metodologia asta inovatoare. De unde ştie Mirel Palada la ce s-au gândit numeroşii respondenţi când au răspuns la întrebare?!?!? Cu o astfel de putere de pătrundere în minţile oamenilor eu cred că nici nu ar mai avea nevoie să cheltuiască bani pe sondaje, ne spune el direct cum stă treaba. (Şmecheria asta „noi am cercetat în general, dar dacă 89% sunt ortodocşi atunci sigur este vorba de Biserica Ortodoxă Română” o găsim şi la Remus Cernea, dar ajungem şi acolo). Pe scurt: nu se face aşa ceva, să pui în sondaj o întrebare şi să scoţi ştirea bombă dintr-o interpretare din burtă, e pură bătaie de joc.

Alta: nu pot să nu fac legătura între ce spune Mirel Palada referitor la erodarea încrederii în Biserică pe măsura schimbării generaţionale şi un studiu al Fundaţiei Soros din 2011 care ajungea la aceleaşi concluzii, respectiv vedea erodarea încrederii în Biserică drept un fenomen cu desfăşurare în timp. Şi ne mai spune ceva Mirel Palada: scăderea încrederii în Biserică s-a produs în urma campaniei de presă care s-a referit la banii Bisericii Ortodoxe Române. O campanie ridicată pe minciuni şi dezinformări.

Minciuni în serie şi gornişti de presă

Mecanismul dezinformării puse pe picioare împotriva Bisericii Ortodoxe Române este cel clasic: minciuni şi jumătăţi de adevăr îmbrăcate în forme credibile (multe cifre „exacte” băieţi, multe cifre!) plasate unor gornişti de presă cu acoperire naţională. Apoi toată lumea citează acele cifre mincinoase, toţi ştiu că preoţii primesc salarii de 540 milioane euro, că Biserica a primit 600 milioane euro pentru Catedrala Mântuirii Neamului etc. Momentul şi metoda au fost alese bine: este criză, toată lumea este atentă la bani – efect maxim.

Apoi vin gorniştii de presă, printre care s-au strecurat destui bezbojnici gata să ia parte la această mizerie. Nu pot să uit mesajul Ramonei Ursu pe când era redactor şef adjunct la Adevărul de seară, mesaj făcut public de Victor Ciutacu:

Va propun sa facem toti, acolo unde avem cazuri similare, materiale cu scandaluri in care au fost implicati preoti. Ideal este sa fie scandaluri sexuale, dar putem baga si altfel de lucrui: batai intre popi, injuraturi, talharii, etc.

Punem materialele pe site, cu fotogalerii, video, inregistrari audio…ce aveti voi… si va linkuiti toti la materialele facute de ADS Bucuresti despre scandalul homosexual cu minori de la Patriarhie – popa Irineu.

Laser, frate! Hai să-i băgăm în hazna pe burtoşii şi bărboşii de popi! Dar să facem un scurt inventar al dezinformărilor propagate împotriva Bisericii Ortodoxe Române în ultimii ani.

În 20 de ani s-au construit mai multe biserici decât şcoli şi spitale

Aici îmi permit un mic comentariu. Într-adevăr, s-au construit foarte multe biserici după anul 1990. Dar să ne uităm puţin la istorie: în 1948, la instalarea regimului comunist în România trăiau 15 milioane de români, în 1990 erau 23 milioane de români. În perioada regimului comunist nu au fost construite biserici, dimpotrivă, au fost demolate foarte multe. Eu am crescut întro localitate fără biserică şi mai cunoscu multe alte localităţi în care nu au existat biserici înainte de 1990. Cei aproape 8 milioane de români apăruţi în perioada comunistă aveau şi ei nevoie de biserici, de aici a apărut şi frenezia edilitară. Ca să nu mai vorbesc de giganticele cartiere muncitoreşti din toate oraşele care au fost ridicate fără biserici şi care au fost creştinate în ultimii 20 de ani.

Aceasta ar fi explicaţia, dar să vedem dezinformările bezbojnice. Oricare dintre Martorii lui Remus Cernea poate să bolborosească indignat, printre dinţi şi cu ochii daţi peste cap: în România sunt 18.300 de biserici, 4.700 şcoli generale şi 425 spitale! (cu corolarul subînţeles „dacă ortodocşii sunt majoritari, atunci bisericile sunt ortodoxe”)

Stai aşa, că nu-i aşa! Conform unei numărători din 2009 (aici) ortodocşii au 14.574 locaşuri de cult, restul până la 18.300 aparţin altor culte. Dă mai bine „18.300 de biserici”, nu ne încurcăm cu detalii de genul sunt doar 10.580 biserici parohiale ortodoxe (restul până la 14.574 sunt capele, mănăstiri, biserici filiale etc.)

Dar să ne uităm puţin şi la numărul de localităţi din România: 13.285 de sate, 320 oraşe, 103 municipii plus Bucureşti (2,19 milioane locuitori, peste 10% din populaţia României). Şi acum să numărăm din nou: 13.709 localităţi şi 10.580 biserici parohiale ortodoxe. Deci nu există o biserică în fiecare localitate, mai avem de construit.

În 2011 Remus Cernea striga tare şi cu forţă că în 20 de ani în România s-au construit 4.000 de biserici, una la două zile. Am demontat aici această dezinformare: afirmaţiile lui Cernea se bazau pe un studiu făcut după ureche, în anul 2005, remestecat în 2010 şi pus pe tapet drept marfă de calitate de toţi rătăciţii de pe internetul românesc. Nu vă mai spun că cercetarea lui Cernea vorbeşte de toată suprafaţa României, dar de fapt a fost făcută în 5 municipii, şi în acelea incomplet. Deci avem un studiu mincinos, vechi – dar scos permanent de la naftalină.

Adevăratele probleme ale şcolilor şi spitalelor, fără legătură cu Biserica

Şcolile şi spitalele sunt instituţii foarte legate de soarta oamenilor, care sunt extrem de sensibili la aceste chestiuni. Mie unuia mi se pare o mârşăvie să legi aceste probleme de Biserică, însă în acest război total împotriva creştinilor ortodocşi mijloacele nu mai contează.

Bugetele pentru Ministerul Sănătăţii au fost în jurul a un miliard de euro în ultimii ani (pentru 2013 au primit 2 miliarde euro aici), bugetele Casei Naţionale de Asigurări de sănătate au crescut continuu din 1999 încoace, ajungând la 4 miliarde de euro anual în ultima perioadă (aici). Părerea mea este că borcanul de miere este prea mare şi paznicii sunt mânjiţi din cap până-n picioare – dar Biserica Ortodoxă Română chiar nu are nici o vină pentru jaful din domeniul sănătăţii!

La fel şi cu educaţia: Ministerul Educaţiei a primit în ultimii ani între 3 şi 4 miliarde de euro anual, cum i-au administrat nu ţine de Biserica Ortodoxă Română. Iar despre închiderea şcolilor nu pot să spun decât atât: înainte de 1989 se năşteau în România în medie 360.000 de copii pe an, după 1989 media a scăzut la 200.000 de copii pe an. Este un fenomen absolut normal închiderea şcolilor, fenomen de care sunt responsabili toţi miniştrii Educaţiei (aici), mai ales după ce masiva „generaţie a decreţeilor” a început să părăsească şcolile şi au fost înlocuiţi de copii scăpaţi de valul avorturilor de după 1990.

Catedrala Mântuirii Neamului va costa 600 milioane euro de la buget

Sursa minciunii este tot Remus Cernea. A zăpăcit cifrele astea de mi-a venit şi mie ameţeală. La un moment dat zicea de un miliard de euro, apoi 400 de milioane de euro, până la urmă s-a fixat la 600 milioane euro. Calculele şi cifrele nu au nici o legătură cu realitatea (am demonstrat asta aici şi aici). În plus s-a pus în mişcare şi o morişcă internaţională a dezinformării, cifrele au fost fluturate prin presa internaţională în 2011 de nu a mai înţeles nimeni de unde a pornit informaţia. De la buget au plecat pentru Catedrala Mântuirii Neamului câteva milioane de euro, nici vorbă de sutele de milioane şi miliardele vehiculate prin presă (detalii aici, chiar dacă articolul este tendenţios).

Biserica Ortodoxă Română pune monopol pe cimitire

Asta este cea mai frumoasă. Chestiunea stă aşa: mai mulţi investitori au început să îşi facă cimitire private, Biserica Ortodoxă Română i-a oprit pe preoţii săi să slujească la înmormântările din aceste cimitire. Şi aşa au apărut zbieretele: Biserica Ortodoxă Română vrea monopol pe cimitire! Biserica n-are nici o treabă cu cimitirele private, dacă legea le permite investitorii n-au decât să le facă şi să se bucure de ele. Problema este alta: dacă preoţii ortodocşi nu vor sluji la înmormântările din cimitirele private, atunci acestea cam rămân fără clienţi. Aici e buba şi zbieretele vin de la investitori. Băieţii se şi vedeau cu conturile umflate, doar că s-au văzut daţi peste cap şi au început să strige. Până la urmă este dreptul Bisericii să le spună preoţilor unde şi cum să slujească, însă gorniştii de presă din campania bezbojnicilor au prins urma şi au umflat gogoaşa. Nu mai contează că Biserica nu are nici o treabă cu monopolul pe cimitire, important este să fie scandal.

Apoi a mai picat şi pleaşca incinerării lui Sergiu Nicolaescu. La fel, Biserica are dreptul să le spună preoţilor unde şi cum să slujească – doar că şi acest caz a fost instrumentat împotriva Bisericii Ortodoxe Române, la mijloc fiind şi o confuzie pe care am explicat-o aici.

Cea mai recentă (nu ultima!) dezinformare: 540 milioane euro pentru BOR, de la buget carevasăzică

Cea mai recentă lovitură a încasat-o Biserica Ortodoxă Română de la Moise Guran, care a plasat pe circuit naţional o altă minciună cu sursa Remus Cernea. Bezbojnicii au emis un comunicat prin care spuneau că Biserica va primi 540 milioane euro de la buget în 2013, o cifră fără nici o legătură cu realitatea. Am demontat aici acest caz, care trebuie băgat în manualul dezinformatorului de presă.

Bani de la buget pentru Biserică?

Până la urmă este vorba de o dezbatere care ar trebui purtată, doar că nu pe baza unor minciuni. Criticii mei de la comentarii, după ce le demonstrez că dezbaterea se poartă cu cifre mincinoase, îmi spun cu furie „nu contează dacă e vorba de 500 de milioane sau 10 milioane, eu nu vreau să se dea nici un ban de la buget pentru Biserică”. Acesta este unul din efectele campaniei de dezinformare, care întunecă orice urmă de raţiune. Bani de la buget se dau pentru toate bisericile din Europa (vezi aici unul din puţinele articole oneste asupra acestui subiect ).

Campania de presă aflată în plină desfăşurare nu este în realitate îndreptată spre declanşarea unei dezbateri – modul în care este purtată discuţia seamănă mai mult cu o execuţie a Bisericii Ortodoxe Române. Nu poţi avea pretenţia să construieşti o dezbatere raţională peste un morman de minciuni.

Discriminare?

Şi aici mai apare o problemă: corolarul utilizat de Mirel Palada şi Remus Cernea „ortodocşii sunt majoritari, deci noi ne luăm de ortodocşi”. Remus Cernea scria în 2005: „În clipa de faţă, doar Biserica Ortodoxă Română pune în pericol libertatea de conştiinţă şi graniţa firească dintre religios şi secular. Din motivele enumerate anterior, Raportul de faţă se va referi cu precumpănire la BOR.” I-auzi Franţ! Ceva nu este în regulă în amestecul acesta nediferenţiat: când ne convine amestecăm toate cultele la grămadă (vezi mai sus cazul cu numărul bisericilor), dar de fapt noi avem ce-avem cu ortodocşii. Asta nu e bine deloc! Ori eşti bezbojnic adevărat şi te iei de toate cultele (au! aici cam frige…) ori încetezi să mai vorbeşti de principii generale şi generoase, gen libertatea de conştiinţă şi libertatea de exprimare. Plus că mie îmi miroase a discriminare gravă să duci o campanie de presă atât de dură şi pe termen lung împotriva unei singure confesiuni. Poate ar fi cazul de o petiţie către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (sau mai bine nu, dacă îmi amintesc cine sunt şi ce au făcut oamenii de acolo în ultima perioadă, există riscul să se folosească şi ei de corolarul Cernea&Palada “ortodocşii sunt mulţi, deci sunt vinovaţi”).

Şi totuşi, cine plăteşte?

Am împlinit 11 ani de presă în România. Nu am nici un fel de dovezi, însă din experienţă vă spun că o campanie de anvergura celei desfăşurate împotriva Bisericii Ortodoxe Române nu reprezintă un fenomen spontan. Modul de compunere a mesajelor, direcţionarea lor, alegerea releelor de transmitere, coordonările temporale, sursele mesajelor – toate acestea mă fac să cred că este vorba de o campanie coordonată, cel puţin parţial. Insistenţa apariţiilor în presă, cercetările sociologice pseudo-ştiinţifice paralele sunt chestiuni care mă fac să mă gândesc că există o sursă de finanţare, cineva plăteşte pentru tot circul ăsta. Sigur, există şi mulţi „idioţi utili” cum le spunea Lenin, însă nodul de origine al campaniei pare să fie unul coordonat.

De ce?

Haideţi să ne uităm pe două hărţi făcute în baza Eurobarometrului din anul 2005. Prima hartă indică procentul celor care cred în Dumnezeu din fiecare ţară. În Uniunea Europeană, România este pe primul loc ca număr de credincioşi. Doar că băieţii care fac aceste hărţi nu sunt tâmpiţi, transmit şi un mesaj dincolo de mesaj. De ce au ales culoarea neagră (sau apropiată de negru) pentru ţările cu mulţi credincioşi?

Europe belief in god

Şi acum harta cu procentul ateilor, în baza aceluiaşi Eurobarometru. Din nou, meta-mesajul: galbenul este o culoare iritantă, nu veţi vedea nicăieri în lume vreun poliţist îmbrăcat în galben, pentru uniformele poliţiştilor sunt alese culori neutre, albastru sau verde. Ateismul stă bine în Franţa, semnalul de alarmă este pentru România, Grecia, Polonia şi Irlanda.

Europe-atheism-2005

Mie îmi este clar de ce. Biserica Ortodoxă Română trebuie să găsească metode pentru a face faţă acestei ofensive. Am întâlnit credincioşi care au început să-mi reproducă raţionamentele propagate cu atâta insistenţă în campania bezbojnicilor, lumea virtuală a început să aibă efecte în lumea reală.

Ce impozite plătesc ateii? Remus Cernea a trăit din pomană

Mi se pare aiurea ca bezbojnicii militanţi să facă atâta scandal pentru „banii lor de la buget care se duc la Biserică” în condiţiile în care nu îmi este clar câte impozite plătesc ei. Conform recensământului din 2012 în România s-au declarat atei 21.200 persoane, fără religie 23.900 persoane – undeva la 0,2% din total. Câţi bani pot să dea la buget aceşti 0,2% de fac atâta scandal pentru banii lor? Cred că destul de puţini în comparaţie cu 85,9% credincioşi ortodocşi. Dacă ar fi să respectăm proporţiile nu ar trebui să avem atâta gălăgie în presă pe subiectul „banii Bisericii”, mai ales din partea bezbojnicilor.

În plus, puţinii atei pe care i-am cunoscut plătesc impozite spre zero. Dar să-l luăm pe „tata’ lor” Remus Cernea: din toate informaţiile publice nu rezultă că ar fi fost angajat undeva cu carte de muncă şi ar fi plătit vreun impozit pe venit, asigurări de sănătate, şomaj şi contribuţie pentru pensie. Din ce îmi amintesc chiar el se lăuda că nu a fost angajat niciodată, a sărit din proiect în proiect prin tot felul de asociaţii non-profit, nu deţine proprietăţi, nu deţine maşină (conform declaraţiei pentru candidatura la preşedinţie din 2009, aici). Pentru alegerile din 2012 a declarat că nu a avut nici un venit în anul fiscal anterior (detalii aici). Şi ce a mâncat?!?! Nu mai ştiu pe unde spunea că a trăit din donaţii.

Ironia maximă este că lui Remus Cernea i-a pus Dumnezeu mâna pe cap şi a ajuns deputat în Parlamentul României, poziţie din care vorbeşte despre cum să se împartă banii din impozitele românilor. Îmi spunea cineva că de la Ion Luca Caragiale încoace românii nu au mai fost în stare să inventeze nimic nou în galeria figurilor publice. Remus Cernea este un Coriolan Drăgănescu perfect. După ce n-a plătit nici un impozit a ajuns să trăiască din impozitele noastre.

 

Preoţii cer bani – o minciună, din ce ştiu eu

Calul de bătaie favorit în predicile anti-clericale de internet este: preoţii cer bani şi nu ne oferă nimic. Sau nu taie chitanţă. Sau fură la cântar: au slujit de 15 lei, dar încasează 25. Cred că majoritatea celor care răspândesc astfel de tâmpenii au avut puţin spre de loc de-a face cu biserica şi nu au înţeles ce înseamnă credinţa, cu atât mai mult ce este confesiunea ortodoxă.

Experienţa proprie mi-a arătat că preoţii nu cer bani, nu ca la piaţă. Am fost „organizator” la patru evenimente care au inclus slujbe religioase unde eram responsabil de „contactul” cu preotul, două nunţi şi două botezuri. Nu mi s-a întâmplat niciodată ca preotul care a slujit să îmi ceară bani direct sau să condiţioneze slujba de o anumită sumă sau să-mi spună (calomnia supremă a bezbojnicilor!) „dacă nu mă plăteşti nu slujesc”. Înaintea evenimentului cu câteva săptămâni am vorbit cu preotul, i-am spus ce vreau, mi-a făcut „programare” şi gata. Nu mi-a cerut nici un ban, în nici unul din cele patru cazuri. Mi-a spus doar ce să aduc la botez, mi-a explicat „scenariul”, fiecare a ţinut să îmi spună că nu acceptă „obiceiuri păgâne” şi gata. După slujbă am mers eu la preoţi şi i-am întrebat cât costă, toţi mi-au spus să dau cât mă lasă inima. Toţi au vrut să îmi taie chitanţă, pe toţi i-am refuzat. Nu ştiu cum este la înmormântări, dar sunt sigur că voi afla la un moment dat.

Câteva gânduri pentru bezbojnicii porniţi împotriva preoţilor şi Bisericii

Jonathan Swift, el însuşi preot, a lăsat în urmă câteva cugetări cât se poate de nimerite pentru bezbojnicii furioşi din zilele noastre. Când le citesc îmi răsar în faţă Cristian Tudor Popescu, Remus Cernea şi alţi câţiva bezbojnici mai mult sau mai puţin anonimi porniţi împotriva creştinilor şi a Bisericii Ortodoxe Române. Iată ce spunea Jonathan Swift:

Râvna violentă pentru adevăr izvorăşte, în nouăzeci şi nouă la sută din cazuri, din neobrăzare, ambiţie sau trufie.

Lipsa credinţei este un defect ce s-ar cuveni ascuns, în cazul când nu poate fi remediat.

Gentilomii plini de fineţe ce-şi bat gura zeflemisitori împotriva preoţilor, ar trebui, cred eu, să-şi facă o datorie de onoare din a primi ei înşişi sfânta hirotonisire spre a ne putea da pilde mai bune.

În ceea ce priveşte răspunsurile pe care ar trebui să le daţi netoţilor care tratează o chestiune iraţională folosind exclusiv unelte raţionale vi-l recomand tot pe Jonathan Swift şi metoda sa preferată, ironia. Aici puteţi citi pamfletul său „An Argument against Abolishing Christianity” scris în 1708. Veţi vedea că argumentele bezbojnicilor au rămas aceleaşi de 300 de ani.

Jonathan Swift Charles Jervas

Jonathan Swift, sursa foto: Wikipedia

Recensământul din România îi excită pe bezbojnici

Recensământul din România anului 2011 i-a pus pe jar pe bezbojnici. N-am stat să număr articolele scrise împotriva Bisericii Ortodoxe Române în ultimele săptămâni, dar impresia mea este că sunt destule. Ideea de bază: nu vă declaraţi credincişi şi mai ales nu vă declaraţi creştini ortodocşi! E fascinantă această ură împotriva Bisericii Ortodoxe Române. Declaraţi-vă orice: budişti, shintoişti, bahai, orice-orice, dar nu ortodocşi! Apoi cortegiul obişnuit de minciuni la adresa Bisericii pe care dacă le-ai crede chiar nu ţi-ar mai veni să te declari ortodox.

Ce-i arde pe bezbojnici

Problema bezbojnicilor este că numărul creştinilor ortodocşi este zdrobitor de mare, iar numărul celor declaraţi atei sau fără religie este extrem de mic. Aşa că oamenii desfăşoară aşa numite „campanii de conştientizare”. Deci „campaniile de conştientizare” împotriva ortodocşilor sunt OK, dar cum ar fi o campanie de catehizare a celor declaraţi atei? Pentru mine este ciudată poziţia „da, noi avem voie să v-o tragem pe toate părţile, chiar dacă suntem puţini – dar voi trebuie să tăceţi şi să înghiţiţi”. Nu e chiar aşa.

Deci: bezbojnicii sunt iritaţi pentru că şi la acest recensământ vor fi undeva în jurul a 0,1% din populaţia României. Să fie sănătoşi, mai vorbim peste 10 ani. Bine, deja au apărut scuzele: că presiunea familiei, că recenzorii ne-educaţi, că etc. Sunt gata să pariez că Remus Cernea va spune că recensământul a fost trucat. Şi se vor găsi destui bezbojnici de presă care să îl popularizeze pe toate canalele media.

Jurnalism anti-creştin. Falsa problemă „Gigi Becali pictat în biserică”

La recensământul din 2002 s-au declarat în afara religiei 0,13% din populaţia României. Puţin bezbojnici la o primă vedere. Însă mai toţi în poziţii care le permit să îşi propage ideile. Mulţi, foarte mulţi în presă. Altfel nu îmi pot explica avalanşa de articole anti-biserică. De preferat anti biserica ortodoxă. Cel mai recent exemplu: articolul „România, ţara tuturor sfinţilor” semnat de Marian Sultănoiu în Gândul. Continuarea