Arhiva etichetelor: Biserica Ortodoxă Română

Eu cred că Monica Macovei minte

Monica Macovei ne povestește că a văzut ea cum un preot s-a oprit din slujba de parastas pe marginea mormântului ca să ceară bani (aici). Eu unul cred că Monica Macovei minte. S-a întâmplat să am de-a face cu mulți preoți din multe părți ale țării, pentru botezuri, nunți și slujbe de înmormântare. Niciodată principala problemă nu a fost reprezentată de bani, mai degrabă de coordonarea în timp și spațiu a evenimentului. În experiența mea personală destul de bogată în domeniu nu am avut de-a face cu astfel de preoți, care să îmi condiționeze serviciul religios (mi s-a întâmplat să fiu refuzat, dar popa în cauză mi-a explicat că avea o agendă foarte încărcată și nu putea fi la două slujbe în același timp).

Setea de bani a preoților este un motiv recurent al tuturor discursurilor anti-clericale, dar asta este o poveste lungă și complicată. Pe scurt, legenda cu popa care nu bagă mortu-n groapă până nu primește banii a auzit-o toată lumea și orice român poate să povestească o variantă, la care dacă nu a participat el direct (foarte puține cazuri!) atunci cu siguranță a auzit-o de la o rudă sau cel mai bun prieten.

Lucrurile sunt mai simple. Monica Macovei s-a convertit la mijlocul anilor 90 la confesiunea greco-catolică și de atunci are o poziție constantă împotriva Bisericii Ortodoxe Române. Bineînțeles, își maschează discursul anti-ortodox vorbind despre principii general valabile, dar de fiecare dată greul loviturii îl încasează Biserica Ortodoxă. Oricum, candidatura ei nu mai contează după ieșirile recente pe teme religioase, va obține un procent sub 1%.

Şi din nou creştinii ortodocşi din România sunt de vină

cruceVictor Ponta a ales să bage ortodoxia în campania sa electorală şi bezbojnicii au început să zbiere. Nu mai contează că în esenţă Biserica Ortodoxă Română nu are nici o legătură cu campania electorală a lui Victor Ponta, bezbojnicii ştiu ei foarte bine că „pupătorii de moaşte” – care sunt foarte mulţi! – îl vor vota pe Ponta preşedinte la toamnă. Sigur nu Ponta a gândit şmecheria asta, cine ştie ce strateg sociologo-politolog a scos din mânecă un sondaj conform căruia românii nu-l plac pe Klaus Iohannis deoarece nu e ortodox – şi brusc Ponta a devenit naţionalist creştin ortodox, de mai are puţin şi-l îmbracă strategii lui de campanie în cămaşă verde şi centură cu diagonală. O tâmpenie fără margini, dintre toate bubele lui Iohannis (tranzacţii imobiliare dubioase în Sibiu, implicarea în adopţiile internaţionale etc.) a fost găsită cea mai puţin dureroasă: confesiunea lui protestantă.

Bezbojnicii din România încep orice discuţie de pe poziţii clare de superioritate faţă de orice creştin. Bezbojnicii deţin „adevărul” (ştiinţific, nu orice fel de adevăr!) şi vor să facă „bine”. Cuprinşi de o fervoare a prozelitismului rar întâlnită la oamenii împăcaţi cu ei înşişi, motivaţi de superioritatea lor subînţeleasă, câţiva din cei 20.000 de bezbojnici din România s-au strecurat în câteva poziţii cheie de comunicare publică şi îşi duc netulburaţi jihadul împotriva ortodocşilor pe tonalităţi ridicate, de zici că în fiecare săptămână în România e ars pe rug câte un bezbojnic. Puţini şi gălăgioşi, conectaţi la tot felul de structuri internaţionale secularist-umaniste, bezbojnicii din România cotcodăcesc aprig, lăsând impresia că trăiesc într-un stat teocratic, guvernat prin enciclice din Dealul Patriarhiei.

Pe lângă gălăgia permanentă pe care o fac, bezbojnicii noştri mai sunt şi inculţi. În orice discuţie încep cu Inchiziţia, arderea pe rug a lui Giordano Bruno, superioritatea ştiinţei faţă de religie. În întunericul minţii lor, bezbojnicii nu mai ţin seama de faptul că toate poveştile astea se referă la catolici, ortodocşii din România nu au ars vrăjitoare pe rug, nu au exterminat eretici şi în general nu au făcut nici o legătură între Iisus Hristos şi ştiinţă.Dar bezbojnicii nu se opresc aici: găsesc tot felul de rătăciţi cuprinşi de deliruri mistice care scriu tot felul de tâmpenii pe internet şi-i dau exemplu – uite, ortodocşii spun că menstruaţia e de la Diavol! Ce tâmpiţi sunt ortodocşii! Nimeni nu stă să se gândească la faptul că Biserica Ortodoxă Română este condusă altfel şi cu siguranţă nu după vedeniile unor ameţiţi cu blog.

Dar de fapt nu prea contează ce e adevărat şi ce nu. Ideea este că ortodocşii, 86% din populaţia României sunt de vină pentru toate problemele. Pupătorii de moaşte l-au votat pe Iliescu, care a chemat minerii, ortodocşii sunt leneşi din cauza ortodoxiei, ortodocşii ţin cu Moscova şi cu Putin, ortodocşii îl votează pe Ponta, icoanele din şcoli afectează laboratoarele de informatică, predarea religiei l-a îmbolnăvit pe Charles Darwin de osteoporoză, pelerinajele la mănăstiri cresc consumul de carburanţi şi provoacă încălzirea globală, delfinii din Marea Neagră dispar pentru că Remus Cernea nu apucă să le dea buletin, OMV are dreptul să ne belească până la os, dar Biserica Ortodoxă Română nu are voie să facă afaceri. Şi mai presus de toate orice bezbojnic este expert în teologie ortodoxă şi l-ar face zdrenţe pe orice episcop într-o dezbatere televizată.

Biserica Ortodoxă Română sub asediu. O campanie bazată pe minciuni şi dezinformări

Hotnews anunţă cu mândrie bezbojnică: „Încrederea în Biserica Ortodoxă Română este la cel mai scăzut nivel din ultimii 4 ani”. Şi continuă să expună părerile lui Mirel Palada aka turambarr.blogspot.com despre evoluţia acestui fenomen. Nu pot să nu observ o mândrie ascunsă şi o mică bucurie răutăcioasă în modul în care Mirel Palada îşi articulează raţionamentul, se vede că ştirea îi provoacă plăcere. Până la urmă este vorba de încununarea unor eforturi, a unei campanii mincinoase în plină desfăşurare.

Puţină deontologie ştiinţifică

Când apare o bucurie de genul celei afişate de Mirel Palada nu pot să nu pun sub semnul întrebării probitatea profesională şi ştiinţifică. Sociologul nostru se grăbeşte să pareze un eventual reproş şi ne spune că întrebarea din sondajul lui nu se referă explicit la Biserica Ortodoxă Română, întrebarea e formulată referitor la biserică în general, însă intepretarea lui este ceva de genul: 89% sunt ortodocşi, deci răspunsurile cu scăderea încrederii se referă la Biserica Ortodoxă Română! Fruuumos! Mă întreb ce părere au alţi sociologi de metodologia asta inovatoare. De unde ştie Mirel Palada la ce s-au gândit numeroşii respondenţi când au răspuns la întrebare?!?!? Cu o astfel de putere de pătrundere în minţile oamenilor eu cred că nici nu ar mai avea nevoie să cheltuiască bani pe sondaje, ne spune el direct cum stă treaba. (Şmecheria asta „noi am cercetat în general, dar dacă 89% sunt ortodocşi atunci sigur este vorba de Biserica Ortodoxă Română” o găsim şi la Remus Cernea, dar ajungem şi acolo). Pe scurt: nu se face aşa ceva, să pui în sondaj o întrebare şi să scoţi ştirea bombă dintr-o interpretare din burtă, e pură bătaie de joc.

Alta: nu pot să nu fac legătura între ce spune Mirel Palada referitor la erodarea încrederii în Biserică pe măsura schimbării generaţionale şi un studiu al Fundaţiei Soros din 2011 care ajungea la aceleaşi concluzii, respectiv vedea erodarea încrederii în Biserică drept un fenomen cu desfăşurare în timp. Şi ne mai spune ceva Mirel Palada: scăderea încrederii în Biserică s-a produs în urma campaniei de presă care s-a referit la banii Bisericii Ortodoxe Române. O campanie ridicată pe minciuni şi dezinformări.

Minciuni în serie şi gornişti de presă

Mecanismul dezinformării puse pe picioare împotriva Bisericii Ortodoxe Române este cel clasic: minciuni şi jumătăţi de adevăr îmbrăcate în forme credibile (multe cifre „exacte” băieţi, multe cifre!) plasate unor gornişti de presă cu acoperire naţională. Apoi toată lumea citează acele cifre mincinoase, toţi ştiu că preoţii primesc salarii de 540 milioane euro, că Biserica a primit 600 milioane euro pentru Catedrala Mântuirii Neamului etc. Momentul şi metoda au fost alese bine: este criză, toată lumea este atentă la bani – efect maxim.

Apoi vin gorniştii de presă, printre care s-au strecurat destui bezbojnici gata să ia parte la această mizerie. Nu pot să uit mesajul Ramonei Ursu pe când era redactor şef adjunct la Adevărul de seară, mesaj făcut public de Victor Ciutacu:

Va propun sa facem toti, acolo unde avem cazuri similare, materiale cu scandaluri in care au fost implicati preoti. Ideal este sa fie scandaluri sexuale, dar putem baga si altfel de lucrui: batai intre popi, injuraturi, talharii, etc.

Punem materialele pe site, cu fotogalerii, video, inregistrari audio…ce aveti voi… si va linkuiti toti la materialele facute de ADS Bucuresti despre scandalul homosexual cu minori de la Patriarhie – popa Irineu.

Laser, frate! Hai să-i băgăm în hazna pe burtoşii şi bărboşii de popi! Dar să facem un scurt inventar al dezinformărilor propagate împotriva Bisericii Ortodoxe Române în ultimii ani.

În 20 de ani s-au construit mai multe biserici decât şcoli şi spitale

Aici îmi permit un mic comentariu. Într-adevăr, s-au construit foarte multe biserici după anul 1990. Dar să ne uităm puţin la istorie: în 1948, la instalarea regimului comunist în România trăiau 15 milioane de români, în 1990 erau 23 milioane de români. În perioada regimului comunist nu au fost construite biserici, dimpotrivă, au fost demolate foarte multe. Eu am crescut întro localitate fără biserică şi mai cunoscu multe alte localităţi în care nu au existat biserici înainte de 1990. Cei aproape 8 milioane de români apăruţi în perioada comunistă aveau şi ei nevoie de biserici, de aici a apărut şi frenezia edilitară. Ca să nu mai vorbesc de giganticele cartiere muncitoreşti din toate oraşele care au fost ridicate fără biserici şi care au fost creştinate în ultimii 20 de ani.

Aceasta ar fi explicaţia, dar să vedem dezinformările bezbojnice. Oricare dintre Martorii lui Remus Cernea poate să bolborosească indignat, printre dinţi şi cu ochii daţi peste cap: în România sunt 18.300 de biserici, 4.700 şcoli generale şi 425 spitale! (cu corolarul subînţeles „dacă ortodocşii sunt majoritari, atunci bisericile sunt ortodoxe”)

Stai aşa, că nu-i aşa! Conform unei numărători din 2009 (aici) ortodocşii au 14.574 locaşuri de cult, restul până la 18.300 aparţin altor culte. Dă mai bine „18.300 de biserici”, nu ne încurcăm cu detalii de genul sunt doar 10.580 biserici parohiale ortodoxe (restul până la 14.574 sunt capele, mănăstiri, biserici filiale etc.)

Dar să ne uităm puţin şi la numărul de localităţi din România: 13.285 de sate, 320 oraşe, 103 municipii plus Bucureşti (2,19 milioane locuitori, peste 10% din populaţia României). Şi acum să numărăm din nou: 13.709 localităţi şi 10.580 biserici parohiale ortodoxe. Deci nu există o biserică în fiecare localitate, mai avem de construit.

În 2011 Remus Cernea striga tare şi cu forţă că în 20 de ani în România s-au construit 4.000 de biserici, una la două zile. Am demontat aici această dezinformare: afirmaţiile lui Cernea se bazau pe un studiu făcut după ureche, în anul 2005, remestecat în 2010 şi pus pe tapet drept marfă de calitate de toţi rătăciţii de pe internetul românesc. Nu vă mai spun că cercetarea lui Cernea vorbeşte de toată suprafaţa României, dar de fapt a fost făcută în 5 municipii, şi în acelea incomplet. Deci avem un studiu mincinos, vechi – dar scos permanent de la naftalină.

Adevăratele probleme ale şcolilor şi spitalelor, fără legătură cu Biserica

Şcolile şi spitalele sunt instituţii foarte legate de soarta oamenilor, care sunt extrem de sensibili la aceste chestiuni. Mie unuia mi se pare o mârşăvie să legi aceste probleme de Biserică, însă în acest război total împotriva creştinilor ortodocşi mijloacele nu mai contează.

Bugetele pentru Ministerul Sănătăţii au fost în jurul a un miliard de euro în ultimii ani (pentru 2013 au primit 2 miliarde euro aici), bugetele Casei Naţionale de Asigurări de sănătate au crescut continuu din 1999 încoace, ajungând la 4 miliarde de euro anual în ultima perioadă (aici). Părerea mea este că borcanul de miere este prea mare şi paznicii sunt mânjiţi din cap până-n picioare – dar Biserica Ortodoxă Română chiar nu are nici o vină pentru jaful din domeniul sănătăţii!

La fel şi cu educaţia: Ministerul Educaţiei a primit în ultimii ani între 3 şi 4 miliarde de euro anual, cum i-au administrat nu ţine de Biserica Ortodoxă Română. Iar despre închiderea şcolilor nu pot să spun decât atât: înainte de 1989 se năşteau în România în medie 360.000 de copii pe an, după 1989 media a scăzut la 200.000 de copii pe an. Este un fenomen absolut normal închiderea şcolilor, fenomen de care sunt responsabili toţi miniştrii Educaţiei (aici), mai ales după ce masiva „generaţie a decreţeilor” a început să părăsească şcolile şi au fost înlocuiţi de copii scăpaţi de valul avorturilor de după 1990.

Catedrala Mântuirii Neamului va costa 600 milioane euro de la buget

Sursa minciunii este tot Remus Cernea. A zăpăcit cifrele astea de mi-a venit şi mie ameţeală. La un moment dat zicea de un miliard de euro, apoi 400 de milioane de euro, până la urmă s-a fixat la 600 milioane euro. Calculele şi cifrele nu au nici o legătură cu realitatea (am demonstrat asta aici şi aici). În plus s-a pus în mişcare şi o morişcă internaţională a dezinformării, cifrele au fost fluturate prin presa internaţională în 2011 de nu a mai înţeles nimeni de unde a pornit informaţia. De la buget au plecat pentru Catedrala Mântuirii Neamului câteva milioane de euro, nici vorbă de sutele de milioane şi miliardele vehiculate prin presă (detalii aici, chiar dacă articolul este tendenţios).

Biserica Ortodoxă Română pune monopol pe cimitire

Asta este cea mai frumoasă. Chestiunea stă aşa: mai mulţi investitori au început să îşi facă cimitire private, Biserica Ortodoxă Română i-a oprit pe preoţii săi să slujească la înmormântările din aceste cimitire. Şi aşa au apărut zbieretele: Biserica Ortodoxă Română vrea monopol pe cimitire! Biserica n-are nici o treabă cu cimitirele private, dacă legea le permite investitorii n-au decât să le facă şi să se bucure de ele. Problema este alta: dacă preoţii ortodocşi nu vor sluji la înmormântările din cimitirele private, atunci acestea cam rămân fără clienţi. Aici e buba şi zbieretele vin de la investitori. Băieţii se şi vedeau cu conturile umflate, doar că s-au văzut daţi peste cap şi au început să strige. Până la urmă este dreptul Bisericii să le spună preoţilor unde şi cum să slujească, însă gorniştii de presă din campania bezbojnicilor au prins urma şi au umflat gogoaşa. Nu mai contează că Biserica nu are nici o treabă cu monopolul pe cimitire, important este să fie scandal.

Apoi a mai picat şi pleaşca incinerării lui Sergiu Nicolaescu. La fel, Biserica are dreptul să le spună preoţilor unde şi cum să slujească – doar că şi acest caz a fost instrumentat împotriva Bisericii Ortodoxe Române, la mijloc fiind şi o confuzie pe care am explicat-o aici.

Cea mai recentă (nu ultima!) dezinformare: 540 milioane euro pentru BOR, de la buget carevasăzică

Cea mai recentă lovitură a încasat-o Biserica Ortodoxă Română de la Moise Guran, care a plasat pe circuit naţional o altă minciună cu sursa Remus Cernea. Bezbojnicii au emis un comunicat prin care spuneau că Biserica va primi 540 milioane euro de la buget în 2013, o cifră fără nici o legătură cu realitatea. Am demontat aici acest caz, care trebuie băgat în manualul dezinformatorului de presă.

Bani de la buget pentru Biserică?

Până la urmă este vorba de o dezbatere care ar trebui purtată, doar că nu pe baza unor minciuni. Criticii mei de la comentarii, după ce le demonstrez că dezbaterea se poartă cu cifre mincinoase, îmi spun cu furie „nu contează dacă e vorba de 500 de milioane sau 10 milioane, eu nu vreau să se dea nici un ban de la buget pentru Biserică”. Acesta este unul din efectele campaniei de dezinformare, care întunecă orice urmă de raţiune. Bani de la buget se dau pentru toate bisericile din Europa (vezi aici unul din puţinele articole oneste asupra acestui subiect ).

Campania de presă aflată în plină desfăşurare nu este în realitate îndreptată spre declanşarea unei dezbateri – modul în care este purtată discuţia seamănă mai mult cu o execuţie a Bisericii Ortodoxe Române. Nu poţi avea pretenţia să construieşti o dezbatere raţională peste un morman de minciuni.

Discriminare?

Şi aici mai apare o problemă: corolarul utilizat de Mirel Palada şi Remus Cernea „ortodocşii sunt majoritari, deci noi ne luăm de ortodocşi”. Remus Cernea scria în 2005: „În clipa de faţă, doar Biserica Ortodoxă Română pune în pericol libertatea de conştiinţă şi graniţa firească dintre religios şi secular. Din motivele enumerate anterior, Raportul de faţă se va referi cu precumpănire la BOR.” I-auzi Franţ! Ceva nu este în regulă în amestecul acesta nediferenţiat: când ne convine amestecăm toate cultele la grămadă (vezi mai sus cazul cu numărul bisericilor), dar de fapt noi avem ce-avem cu ortodocşii. Asta nu e bine deloc! Ori eşti bezbojnic adevărat şi te iei de toate cultele (au! aici cam frige…) ori încetezi să mai vorbeşti de principii generale şi generoase, gen libertatea de conştiinţă şi libertatea de exprimare. Plus că mie îmi miroase a discriminare gravă să duci o campanie de presă atât de dură şi pe termen lung împotriva unei singure confesiuni. Poate ar fi cazul de o petiţie către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (sau mai bine nu, dacă îmi amintesc cine sunt şi ce au făcut oamenii de acolo în ultima perioadă, există riscul să se folosească şi ei de corolarul Cernea&Palada “ortodocşii sunt mulţi, deci sunt vinovaţi”).

Şi totuşi, cine plăteşte?

Am împlinit 11 ani de presă în România. Nu am nici un fel de dovezi, însă din experienţă vă spun că o campanie de anvergura celei desfăşurate împotriva Bisericii Ortodoxe Române nu reprezintă un fenomen spontan. Modul de compunere a mesajelor, direcţionarea lor, alegerea releelor de transmitere, coordonările temporale, sursele mesajelor – toate acestea mă fac să cred că este vorba de o campanie coordonată, cel puţin parţial. Insistenţa apariţiilor în presă, cercetările sociologice pseudo-ştiinţifice paralele sunt chestiuni care mă fac să mă gândesc că există o sursă de finanţare, cineva plăteşte pentru tot circul ăsta. Sigur, există şi mulţi „idioţi utili” cum le spunea Lenin, însă nodul de origine al campaniei pare să fie unul coordonat.

De ce?

Haideţi să ne uităm pe două hărţi făcute în baza Eurobarometrului din anul 2005. Prima hartă indică procentul celor care cred în Dumnezeu din fiecare ţară. În Uniunea Europeană, România este pe primul loc ca număr de credincioşi. Doar că băieţii care fac aceste hărţi nu sunt tâmpiţi, transmit şi un mesaj dincolo de mesaj. De ce au ales culoarea neagră (sau apropiată de negru) pentru ţările cu mulţi credincioşi?

Europe belief in god

Şi acum harta cu procentul ateilor, în baza aceluiaşi Eurobarometru. Din nou, meta-mesajul: galbenul este o culoare iritantă, nu veţi vedea nicăieri în lume vreun poliţist îmbrăcat în galben, pentru uniformele poliţiştilor sunt alese culori neutre, albastru sau verde. Ateismul stă bine în Franţa, semnalul de alarmă este pentru România, Grecia, Polonia şi Irlanda.

Europe-atheism-2005

Mie îmi este clar de ce. Biserica Ortodoxă Română trebuie să găsească metode pentru a face faţă acestei ofensive. Am întâlnit credincioşi care au început să-mi reproducă raţionamentele propagate cu atâta insistenţă în campania bezbojnicilor, lumea virtuală a început să aibă efecte în lumea reală.

Ce impozite plătesc ateii? Remus Cernea a trăit din pomană

Mi se pare aiurea ca bezbojnicii militanţi să facă atâta scandal pentru „banii lor de la buget care se duc la Biserică” în condiţiile în care nu îmi este clar câte impozite plătesc ei. Conform recensământului din 2012 în România s-au declarat atei 21.200 persoane, fără religie 23.900 persoane – undeva la 0,2% din total. Câţi bani pot să dea la buget aceşti 0,2% de fac atâta scandal pentru banii lor? Cred că destul de puţini în comparaţie cu 85,9% credincioşi ortodocşi. Dacă ar fi să respectăm proporţiile nu ar trebui să avem atâta gălăgie în presă pe subiectul „banii Bisericii”, mai ales din partea bezbojnicilor.

În plus, puţinii atei pe care i-am cunoscut plătesc impozite spre zero. Dar să-l luăm pe „tata’ lor” Remus Cernea: din toate informaţiile publice nu rezultă că ar fi fost angajat undeva cu carte de muncă şi ar fi plătit vreun impozit pe venit, asigurări de sănătate, şomaj şi contribuţie pentru pensie. Din ce îmi amintesc chiar el se lăuda că nu a fost angajat niciodată, a sărit din proiect în proiect prin tot felul de asociaţii non-profit, nu deţine proprietăţi, nu deţine maşină (conform declaraţiei pentru candidatura la preşedinţie din 2009, aici). Pentru alegerile din 2012 a declarat că nu a avut nici un venit în anul fiscal anterior (detalii aici). Şi ce a mâncat?!?! Nu mai ştiu pe unde spunea că a trăit din donaţii.

Ironia maximă este că lui Remus Cernea i-a pus Dumnezeu mâna pe cap şi a ajuns deputat în Parlamentul României, poziţie din care vorbeşte despre cum să se împartă banii din impozitele românilor. Îmi spunea cineva că de la Ion Luca Caragiale încoace românii nu au mai fost în stare să inventeze nimic nou în galeria figurilor publice. Remus Cernea este un Coriolan Drăgănescu perfect. După ce n-a plătit nici un impozit a ajuns să trăiască din impozitele noastre.

 

Moise Guran, un dezinformator de modă veche

Să vă spun o poveste care merită băgată în cursul scurt de propagandă gri. Ştiţi despre ce este vorba, amestecul nediferenţiat de adevăr şi minciună care serveşte unui scop ascuns. Pentru ca reţeta să funcţioneze avem nevoie de un laborator de creaţie unde se prepară amestecul toxic, apoi un lansator cu credibilitate, un gornist pe care îl ascultă lumea. Şi nu în ultimul rând avem nevoie de răspândaci de bună credinţă, de relee care să preia mesajul gornistului şi să-l ducă mai departe, ca nişte apostoli pe invers. Dar să începem cu începutul:

Laboratorul toxic

În ziua dezbaterii bugetului, pe 5 februarie, 23 de ONG-uri au făcut public un comunicat în care anunţau că anual statul dă cultelor religioase 540 milioane de euro, reprezentând 0,4% din PIB şi cereau ca asta să nu se mai repete. 23 de ONG-uri cu nume răsunătoare (lista aici) în realitate dacă îi aliniezi pe toţi, scoţi dracii din ei cu două molitve, nu sunt aşa mulţi. În sfârşit, aceeaşi veche gaşcă de rătăciţi, veşnica echipă de zgomote. Bineînţeles, a bubuit rapid pe net şi la televiziuni: peste „jumătate de miliard de euro pentru Biserica Ortodoxă Română”, lamentări şi plânsete de grija profesorilor şi a medicilor.

Gornistul Moise Guran

Trâmbiţa Judecăţii de Apoi pe rit bezbojnic a sunat-o marele analist financiar de la TVR1 Moise Guran, la o oră de maximă audienţă. Îl ştiţi pe Moise Guran, un băiat serios care prezintă nişte cartoane frumoase cu cifre şi face interpretări, trage concluzii etc. Omul era şi pentru mine până acum dincolo de orice îndoială, chiar îmi plăceau emisiunile lui. Şi în aceeaşi zi cu publicarea scrisorii celor 23 de ONG-uri Moise Guran şi-a deschis emisiunea cu „jumătatea de miliard pentru Biserica Ortodoxă”. Ia priviţi ce carton frumos are!

Moise Guran la ora de business

Moise Guran la ora de business

Uşor inexplicabil cum „540 milioane euro pentru cultele religioase” din apelul iniţial s-au transformat în „540 milioane euro pentru Biserica Ortodoxă”. Probabil a zis să nu se supere musulmanii pe el. Nici eu nu mă supăr, ortodocşii sunt majoritari, hai să zicem 540 milioane euro la ortodocşi. Dar comparaţia e frumoasă rău!
Deci Moise Guran, ca un analist feroce, compară aşa: „salarii medici” şi „salarii profesori” cu „Biserica Ortodoxă”, în loc să compare „salarii medici” cu „salarii preoţi”, cum ar fi fost corect. În discurs şi pe blogul său Moise Guran face nişte piruete retorice, că în cele 540 milioane euro sunt incluse şi salariile preoţilor, bla-bla. Da, dar Moise Guran, ca un vechi om de televiziune ştie că „verba volant”, iar imaginea se lipeşte de retină. Ceea ce s-a şi întâmplat: nici unul din răspândaci nu a ţinut seama de piruetele lui Moise Guran, au înghiţit-o direct şi s-au apucat şi ei de făcut calcule (precum Robintel): 4.444 euro pentru fiecare medic faţă de 9.642 euro pentru fiecare preot! Oribil! Nimeni nu a mai ţinut seama de diferenţa „540 milioane euro includ şi salariile preoţilor” şi să caute care este suma salariilor, să facă o comparaţie onestă.

… şi adevărul?

Adevărul umblă cu capul spart în ţara românească. În aceeaşi zi în care furia bezbojnică invada televiziunile şi internetul, România Liberă punea lucrurile la punct. „Jumătatea de miliard de euro” din comunicatul celor 23 de ONG-uri nervoase s-a dovedit în proiectul de buget a fi de doar 70 milioane euro. Iar salariile personalului clerical pentru anul 2013 (toate cultele, nu doar ortodocşii) vor fi de 260 milioane lei, adică 60 milioane euro. Şi acum să modificăm cartonul lui Moise Guran: salarii medici – 200 milioane euro, salarii profesori – 1,2 miliarde euro, salarii preoţi – 60 milioane euro. Parcă e altceva, nu?
Unele din cele 23 de ONG-uri şi-au recunoscut greşeala printre dinţi, cifra lor era luată chipurile dintr-un comunicat al Bisericii Ortodoxe Române care spunea că biserica primeşte 0,4% din PIB, au făcut ei calculul şi le-a ieşit 540 milioane euro. Printre ONG-urile astea minunate se numără şi Active Watch, asociaţia aia care îi învaţă pe jurnalişti verificarea informaţiei din trei surse şi responsabilitatea informaţiilor aruncate în spaţiul public.
Dar a făcut Moise Guran o nouă emisiune în care să spună că a dat-o grav de perete şi să îşi ceară scuze? Blogerii care au preluat calomnia asta s-au apucat să scrie vreo erată? Cele 23 de ONG-uri au anunţat că îşi retrag scrisoarea? Facebook-ul duduie de indignare împotriva preoţilor care iau salarii de 540 milioane euro. Apar şi reacţii de genul acesteia. Sau interpretări exclusiv în baza cartonului mincinos prezentat de Moise Guran (aici). Iniţial vroiam să fac o listă cu toţi rătăciţii care au preluat ştirea mincinoasă a lui Moise Guran, însă sunt mulţi şi ar însemna să-mi pierd timpul degeaba. Efectul acestei minciuni a fost devastator pentru imaginea Bisericii Ortodoxe Române, toate site-urile de ştiri au lansat dezbateri împotriva bisericii.
Pentru mine Moise Guran şi-a pierdut statutul de standard jurnalistic. Nu poţi să arunci pe TVR1 cifre scoase din burtă, neverificate şi să calomniezi cea mai mare parte din oamenii acestei ţări (care până la urmă îţi plătesc salariul prin taxa radio-TV!). Toată lumea îl înjură pe Mihai Gâdea care îşi lucrează dovezile televizate în Photoshop. Ei bine, Moise Guran a reuşit să coboare mai jos.

Preoţii cer bani – o minciună, din ce ştiu eu

Calul de bătaie favorit în predicile anti-clericale de internet este: preoţii cer bani şi nu ne oferă nimic. Sau nu taie chitanţă. Sau fură la cântar: au slujit de 15 lei, dar încasează 25. Cred că majoritatea celor care răspândesc astfel de tâmpenii au avut puţin spre de loc de-a face cu biserica şi nu au înţeles ce înseamnă credinţa, cu atât mai mult ce este confesiunea ortodoxă.

Experienţa proprie mi-a arătat că preoţii nu cer bani, nu ca la piaţă. Am fost „organizator” la patru evenimente care au inclus slujbe religioase unde eram responsabil de „contactul” cu preotul, două nunţi şi două botezuri. Nu mi s-a întâmplat niciodată ca preotul care a slujit să îmi ceară bani direct sau să condiţioneze slujba de o anumită sumă sau să-mi spună (calomnia supremă a bezbojnicilor!) „dacă nu mă plăteşti nu slujesc”. Înaintea evenimentului cu câteva săptămâni am vorbit cu preotul, i-am spus ce vreau, mi-a făcut „programare” şi gata. Nu mi-a cerut nici un ban, în nici unul din cele patru cazuri. Mi-a spus doar ce să aduc la botez, mi-a explicat „scenariul”, fiecare a ţinut să îmi spună că nu acceptă „obiceiuri păgâne” şi gata. După slujbă am mers eu la preoţi şi i-am întrebat cât costă, toţi mi-au spus să dau cât mă lasă inima. Toţi au vrut să îmi taie chitanţă, pe toţi i-am refuzat. Nu ştiu cum este la înmormântări, dar sunt sigur că voi afla la un moment dat.

Câteva gânduri pentru bezbojnicii porniţi împotriva preoţilor şi Bisericii

Jonathan Swift, el însuşi preot, a lăsat în urmă câteva cugetări cât se poate de nimerite pentru bezbojnicii furioşi din zilele noastre. Când le citesc îmi răsar în faţă Cristian Tudor Popescu, Remus Cernea şi alţi câţiva bezbojnici mai mult sau mai puţin anonimi porniţi împotriva creştinilor şi a Bisericii Ortodoxe Române. Iată ce spunea Jonathan Swift:

Râvna violentă pentru adevăr izvorăşte, în nouăzeci şi nouă la sută din cazuri, din neobrăzare, ambiţie sau trufie.

Lipsa credinţei este un defect ce s-ar cuveni ascuns, în cazul când nu poate fi remediat.

Gentilomii plini de fineţe ce-şi bat gura zeflemisitori împotriva preoţilor, ar trebui, cred eu, să-şi facă o datorie de onoare din a primi ei înşişi sfânta hirotonisire spre a ne putea da pilde mai bune.

În ceea ce priveşte răspunsurile pe care ar trebui să le daţi netoţilor care tratează o chestiune iraţională folosind exclusiv unelte raţionale vi-l recomand tot pe Jonathan Swift şi metoda sa preferată, ironia. Aici puteţi citi pamfletul său „An Argument against Abolishing Christianity” scris în 1708. Veţi vedea că argumentele bezbojnicilor au rămas aceleaşi de 300 de ani.

Jonathan Swift Charles Jervas

Jonathan Swift, sursa foto: Wikipedia

Biserica din Basarabia în perioada sovietică. Imagini şi o cerere de ajutor

În anul 1940 în Basarabia existau 1090 biserici şi 28 de mănăstiri. După 50 de ani de ocupaţie sovietică au mai rămas în 1990 doar 150 de biserici şi o singură mănăstire. Am de mai multă vreme în minte un proiect: să fac un album fotografic în care să adun imaginile cât mai multor biserici din Basarabia (dacă nu ale tuturor) în trei ipostaze (pe cât posibil): înainte de anul 1940, în timpul ocupaţiei sovietice şi după 1990. Nu m-am ocupat foarte intens de treaba asta, însă majoritatea prietenilor au fost destul de sceptici: e mult prea greu! Nu vei găsi imagini din perioada sovietică – e foarte greu!, nu vei găsi imagini cu demolarea bisericilor – cine crezi că avea curajul să fotografieze? etc.

Astăzi am avut parte de o mică bucurie: am găsit astfel de imagini pe pagina de Facebook a oraşului Bălţi. Deci se poate!

Catedrala Sfantul Nicolae din Balti inainte de demolare

Catedrala Sfantul Nicolae din Balti inainte de demolare

Demolarea catedralei Sfantul Nicolae din Balti

Demolarea catedralei Sfantul Nicolae din Balti

Biserica Sfanta Cuvioasa Parascheva Balti transformata in planetariu

Biserica Sfanta Cuvioasa Parascheva Balti transformata in planetariu

Sovieticii s-au străduit din răsputeri să şteargă orice urmă a civilizaţiei româneşti din Basarabia. Preoţii şi profesorii au fost căsăpiţi sau deportaţi, bisericile au fost rase de pe faţa pământului şi limba română a fost mutilată. Chiar este un miracol că spiritul românesc a rămas viu în Basarabia.

Orice fel de sugestie sau indicaţie pentru proiectul prezentat mai sus este cât se poate de bine venită. Îmi puteţi scrie la comentarii sau la adresa contact@george-damian.ro.

Ce s-a întâmplat în 1990 cu bisericile ortodoxe? Schimbarea care trebuia să fie

Moartea patriarhului Maxim al Bisericii Ortodoxe Bulgare mi-a amintit de unele evenimente petrecute la căderea comunismului în bisericile ortodoxe. Când sunt prea multe asemănări lucrurile devin ciudate.

În 1990 murea la Moscova patriarhul Pimen şi era înlocuit cu Alexei al II lea. În 1991 la Belgrad murea patriarhul Gherman şi era înlocuit cu Pavle. Pimen şi Gherman erau bătrâni, însă în Bulgaria şi România patriarhii bisericilor ortodoxe erau în plină putere. Patriarhul Teoctist a fost silit în ianuarie 1990 să se retragă, însă a fost rechemat de Sinod în aprilie acelaşi an. Tot la începutul lui 1990 în Bulgaria era contestat patriarhul Maxim care a refuzat să demisioneze – şi aşa s-a petrecut o mică schismă la Sofia: vreme de 5 ani bulgarii au avut 2 patriarhi şi 2 sinoade. Până la urmă s-au reunit sub patriarhul Maxim.

Şi asemănările nu se opresc aici. În 2007, după moartea patriarhului Teoctist, candidatul cu cele mai mari şanse, mitropolitul Teofan al Olteniei a fost acuzat brusc că a colaborat cu Securitatea. Mircea Dinescu anunţa cu surle şi trâmbiţe mari dezvăluiri. Dezvăluirile nu au mai avut loc, dar Teofan a ieşit din cursa pentru tronul de patriarh. În Bulgaria se ştia că patriarhul este pe moarte (la noi Teoctist a murit după o operaţie de care nu avea neapărată nevoie, a fost un întreg scandal pe tema asta) aşa că problema a fost rezolvată din timp: a apărut pe la mijlocul anului o listă cu episcopii care au colaborat cu Securitatea bulgară. Care episcopi au fost scoşi din cursă, bineînţeles.

Dumnezeu nu joacă zaruri, dar şi când sunt prea aranjate lucrurile treaba începe să pută.

Biserica ortodoxă versus Biserica greco-catolică et alii

O vastă bibliografie ştiinţifică îi scoate pe greco-catolici drept principalii prigoniţi ai regimului comunist din România. Problema este permanent în actualitate – există subiectul retrocedării bisericilor greco-catolice şi atunci este nevoie de atenţie publică, este nevoie să fie clădită o anumită imagine. Au fost scrise sute de cărţi despre prigonirea greco-catolicilor. În paralel, preoţii şi ierarhii ortodocşi sunt prezentaţi ca un fel de profitori ai regimului comunist, colaboratori cu Securitatea, chiar prigonitori ai greco-catolicilor alături de comunişti.

Bibliografia care să arate prigoana la care au fost supuşi preoţii ortodocşi este aproape invizibilă – sunt sigur că există destule lucrări, însă nu sunt vizibile în spaţiul public. Dar hai să ne uităm puţin la cifrele prigoanei: în România comunistă au fost închişi 1888 de preoţi ortodocşi, 235 preoţi greco-catolici, 172 preoţi romano-catolici, 67 pastori protestanţi, 25 pastori neo-protestanţi, 23 imami musulmani şi 13 rabini.

Când mă uit la cifrele acestea parcă văd altfel prigoana comunistă din România împotriva religiei. Când preoţii ortodocşi aruncaţi în închisoare de comunişti sunt de trei ori mai mulţi decât reprezentanţii tuturor celorlalte confesiuni şi religii la un loc avem o problemă dacă nu prezentăm prigoana comunistă la adevăratele sale proporţii.

Cifrele de mai sus le-am luat din volumul proaspăt ieşit de sub tipar al lui Cristian Tabără „Tradiţii & apucături” care reuneşte articole scrise pentru revista „Lumea Credinţei”.

P.S. Cartea lui Cristian Tabără poate fi cumpărată (şi online!) de la Librăria Sophia. O precizare personală: rândurile de mai sus nu reprezintă o negare a suferinţelor greco-catolicilor, doar o stabilire a proporţiilor. Replicile de mai jos merită o atenţie sporită şi voi încerca să răspund la ele.

Pussy Riot au primit ceea ce meritau pentru măgăria comisă

Pussy Riot la tribunal, foto www.newyorker.com

Pussy Riot la tribunal, foto www.newyorker.com

S-a inflamat puţin şi internetul românesc în legătură cu condamnarea la închisoare a punkistelor ruse de la Pussy Riot. Fetele au cântat pe 21 februarie o „rugăciune anti-Putin” în catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova, puteţi vedea mai jos videoclipul (care din punct de vedere muzical mi se pare o vraişte).

Pentru îndrăzneala asta trei fete din grupul Pussy Riot au fost condamnate la câte doi ani de închisoare pentru huliganism şi incitare la ură religioasă. S-au găsit destui care să spună că este o condamnare nedreaptă şi care încalcă libertatea de exprimare. Mie unuia mi se pare corectă.

În primul rând biserica nu este spaţiu public. Faptul că oricine poate intra să se roage este una, dar asta nu transformă bisericile în parcuri. Bisericile (clădirea şi terenul) – din câte ştiu eu – sunt proprietatea comunităţii de credincioşi, reprezentaţi de consiliul eparhial ales de membrii comunităţii de credincioşi. Lipsa de cunoaştere sau ignorarea acestui mod de organizare a bisericilor ortodoxe dă naştere la multe confuzii. Dat fiind faptul că biserica aparţine unei comunităţi de oameni care respectă nişte reguli pentru a face parte din respectiva comunitate îi cam lipseşte pe cei din afara comunităţii de dreptul de a avea păreri despre şi a da indicaţii ce şi cum trebuie să se facă.

Să presupunem că Mircea Toma & Cie sunt satanişti. Dacă un grup de călugări ar intra în cuibul sataniştilor lui Mircea Toma să spună rugăciuni şi să îi stropească cu apă sfinţită şi demonii ar chema poliţia ca să scape de exorcizare atunci poliţia ar avea tot dreptul să-i scoată de barbă pe călugări. Legile actuale îi apără pe satanişti. Şi reciproca este valabilă. Mircea Toma & Cie fac pe dracu’ ghem să tragă în biserică şi creştini din toate poziţiile. Să ne imaginăm că biserica şi-ar pune mintea cu rătăciţii şi s-ar folosi de puterea sa de influenţă transmiţând (la aceeaşi intensitate cu bezbojnicii) mesajul „Să scăpăm de satanişti!” S-ar găsi destul de repede nişte flăcăi care să îşi facă cruce şi să-i atingă în numele Domnului pe eretici. Doar că asta nu se întâmplă şi e foarte bine că este aşa. Fiecare e liber să aibă ce prieteni imaginari îşi doreşte, cum ar spune un cunoscut de-al meu. Doar că ar fi frumos să ne respectăm reciproc.

Acum cu libertatea de exprimare. Zice lumea că prin condamnarea fetelor de la Pussy Riot se încalcă libertatea de exprimare. Să despărţim puţin apele: punkistele nu au fost condamnate că l-au înjurat pe Putin, ci pentru că au invadat o proprietate privată şi nu au respectat regulile acelui loc. (Doi ani de închisoare este cam mult, dar în Rusia totul e mare).

M-aş bucura să aud că a fost condamnată la închisoare şi bezmetica asta de mai jos din gruparea ucraineană FEMEN care a tăiat o troiţă din Kiev în semn de protest faţă de condamnarea rătăcitelor de la Pussy Riot.

Activistă FEMEN taie o troiţă în Kiev

Activistă FEMEN taie o troiţă în Kiev

Cine poate vorbi în America despre ortodoxia din estul Europei?

Am văzut azi un anunţ pentru o conferinţă în Statele Unite ORTHODOX CHRISTIANITY IN RUSSIA AND EASTERN EUROPE: HISTORICAL AND CONTEMPORARY PERSPECTIVES. După ce am citit anunţul m-am întrebat ce istoric ar putea reprezenta România la această conferinţă? Şi ce ar trebui să spună?

Eu unul m-am gândit la cazul specific al bisericii Sfântul Nicolae dinBraşov. Această biserică creştin ortoidoxă a supravieţuit sute de ani într-un oraş german protestant. Fără această biserică românii din Şcheii Braşovului ar fi fost asimilaţi. Nu numai că nu s-a întâmplat aşa ceva, dar Braşovul s-a transformat într-un centru al spiritualităţii româneşti.

Românii dinBraşoverau numiţi “bulgari” de saşi (chiar şi cronica românească începe cu expresia “din venirea bulgarilor”), iar cuvintele “şcheau” – “şchei” îi desemnează pe bulgari. În acelaşi timp, registrele de vamă de la Bran consemnează nume de genul “Belger Vasii, fytchor allu Juon” – “bulgarul Vasile, feciorul lui Ion”, ceea ce spune multe despre limba vorbită de “bulgarii” din Braşov. Biserica românilor dinBraşova beneficiat sute de ani de sprijinul voivozilor din Valahia şiMoldova. În secolul XVII – XVIII românii dinBraşovau fost supuşi presiunilor pentru a trece în tabăra greco-catolică şi şi-au găsit scăparea la Sankt Petersburg. Ţarii ruşi au sprijinit biserica românilor dinBraşovîntr-un moment extrem de dificil. De la acest caz de sprijin Biserica Ortodoxă Rusă a ajuns să fie percepută drept adversară. Şi mai sunt multe exemple ale acestei relaţii dificile.

 

Parintele Justin Parvu - Manastirea Petru Voda - Cristina Nichitus Roncea

Precum în cer, aşa şi pe pământ – călătorie foto prin lumea ortodoxă românească

Parintele Justin Parvu - Manastirea Petru Voda - Cristina Nichitus Roncea

Cristina Nichituş Roncea ne-a făcut un cadou de Crăciun: albumul fotografic „Precum în cer, aşa şi pe pământ – călătorie foto prin lumea ortodoxă românească”, o colecţie de imagini din mănăstirile Petru Vodă, Paltin, Sihla, Sihăstria, Secu, Neamţ, Agapia, Văratec, Humor, Voroneţ, Moldoviţa, Suceviţa, Arbore, Putna, Trei Ierarhi, Galata, Copou, Miclăuşeni, Catedrala Mitropolitană din Iaşi, Catedrala Patriarhală şi “Sfânta Maria” din Techirghiol.

De obicei astfel de albume fotografice se concentrează asupra clădirilor. De data aceasta avem imaginile celor fără de care pietrele ar rămâne neînsufleţite: trăitorii din mănăstiri. Introducerea volumului a fost scrisă de academicianul Florin Constantiniu care spune aşa:

Într-o vreme când desacralizarea, confuzia şi, mai presus de toate, păcatul sunt atotputernice, fotografiile din acest album au putere reconfortantă. Doamna Cristina Nichituş Roncea a izbutit, prin arta sa, dar, mai ales, prin forţa sufletului, să coboare Cerul pe pământ şi să ne smulgă, fie şi pentru o clipă, din mizeriile cotidianului pentru a ne înălţa într-o lume purificată. Cartea de faţă este, deopotrivă, o sursă de inspiraţie şi o chemare la împărtăşirea unor valori de esenţă divină. Indiferent de opţiunea celui care o va lua în mână – credincios sau ateu – cartea îi va fi de mare folos.

Mai multe detalii despre volum şi continuarea introducerii academicianului Florin Constantiniu aici.

Cine le ordonă jurnaliştilor să scrie împotriva Bisericii Ortodoxe Române?

Dacă m-aş fi apucat să scriu că ofensiva mediatică împotriva Bisericii Ortodoxe Române este coordonată s-ar fi găsit destui care să-mi spună că sufăr de teoria conspiraţiei şi sunt un bigot ortodox fundamentalist. Noroc cu supărarea lui Victor Ciutacu pe ziarul „Adevărul”, că mai iese câte ceva la iveală.

Continuarea

Macheta Catedrala Mantuirii Neamului

Catedrala Mântuirii Neamului. Morişca dezinformării merge mai departe

Scandalul creat în jurul construirii Catedralei Mântuirii Neamului va trebui să ajungă ca studiu de caz într-un manual despre dezinformare prin mass-media. Chiar este frumoasă povestea. Loviturile se dau pieziş, prin ricoşeu, sub centură, din toate direcţiile. Ultimul croşeu vine din Elveţia, via Radio France Internationale şi este aplicat de un german care a fost profesor la Universitatea din Iaşi. Vă place combinaţia? Continuarea