Arhiva etichetelor: blogăreală

Cum mi-a mers blogul în 2013

Împlinesc luna asta trei ani de când mă ocup mai mult sau mai puţin serios de blog, în orice caz încerc să păstrez o linie constantă. Vestea bună este că anul acesta blogul şi-a plătit singur găzduirea şi mi-au mai şi rămas nişte bani de ţigări (afiliere prin 2parale.ro). Cele mai citite articole din acest an:

1. Cum au rezolvat germanii problema câinilor vagabonzi din Bucureşti

2. Moise Guran, un dezinformator de modă veche

3. Biserica Ortodoxă Română sub asediu. O campanie bazată pe minciuni şi dezinformări

4. Fiscalitatea fanariotă, o lecţie de istorie pentru Guvernul Ponta

5. Dialogul dintre regele Mihai şi mareşalul Ion Antonescu din 23 august 1944

6. Cine conduce de fapt România?

7. De ce l-a omorât Carol al II-lea pe Corneliu Zelea Codreanu

8. Cât de sărac a plecat regele Mihai din România?

9. Fetele din Bucureşti la ştrand, în 1941. Galerie foto

10. Momentul în care Neagu Djuvara devine ridicol

La sfârşit mulţumiri celor de la care am avut de învăţat, celor care mi-au oferit ocazia să fac parte din proiectele lor, celor care m-au citit şi m-au lăudat sau înjurat, celor care nu s-au temut să-mi dea câte un link sau care pur şi simplu au fost oameni cu bun simţ. (Eftimie, Julius, Times New Roman, ZosoAndrei Crivăţ, Tudor, Căţelul Alpha, Victor, Vlad, Timpul, Magazin istoric, şi nu în ultimul rând tuturor prietenilor de pe Facebook).

Unde începe şi unde se termină furtul de articole pe internet?

Toată lumea ştie că de principiu tot ce e pe internet e gratis. Apoi toată lumea ştie că dacă citezi sursa şi dai link e OK să iei tot articolul. De vreo 3 ani de când scriu constant pe blog am avut ocazia să mă lovesc de tot felul de situaţii. Dar mai întâi să eliminăm nelămuririle.

Nu, nimic din ce este pe internet nu este gratis. Tot ce e pe internet a costat bani sau timp, diferenţa e că unele chestii sunt oferite gratis (cele mai multe), altele sunt pe bani (mai puţine). Normal ar fi fost ca cele mai multe chestii să fie de calitate şi să fie pe bani. În timp se va echilibra balanţa.

Nu, nu e OK să preiei articolul integral, chiar dacă citezi sursa şi dai link. Aşa s-a ridicat Hotnews, pe hoţie. Au furat ani de-a rândul articole bune publicate de ziare ale căror directori şi redctori-şefi nu ştiau cu internetul (mulţi nu ştiau să-şi pornească singuri calculatoarele!).

Pe vremea presei tipărite, ziarele nu se copiau între ele. Se mai preluau idei, mergeau ziariştii ciucure pe aceeaşi pistă, dar rareori se tipărea într-un ziar un articol apărut deja în altul. La fel ar trebui să fie şi pe internet, cred eu. Există pe undeva o prevedere a Consiliului Român de Presă care spune că preluările de articole se fac în limita a 800 de caractere, cu link către articolul original. Rareori am văzut să se întâmple asta.

Şi nu înţeleg care este logica să copiezi integral un articol scris de altcineva. Bine, în unele situaţii merge, când este vorba de ceva dărâmător, merge să faci asta de câteva ori pe an. Dar altfel? Ce demonstrezi? Că îţi e lene să scrii pe blogul tău? Că nu ai idei? Că vrei să ai mult conţinut pe munca altora? Ţi-a plăcut un articol? Foarte frumos, scrie de ce ţi-a plăcut (sau de ce nu ţi-a plăcut!). Am câţiva prieteni care m-au întrebat dacă sunt de acord să-mi preia articolele. Le-am răspuns că nu am nimic împotrivă, dar în acelaşi timp le-am expus raţionamentul de mai sus.

Dar haideţi să vă povestesc câteva din experienţele mele cu furtul de articole.

Am descoperit în colecţia de microfilme de la Arhivele Naţionale un raport nazist despre economia României. L-am tradus din germană în română şi l-am publicat pe blog. Unui băiat deştept de la Cotidianul i-a plăcut articolul şi l-a preluat integral aici, fără să spună de unde. N-au răspuns la mesaje, dar mi-au făcut o concesie: la sfârşit au scris „Tradus de George Damian” şi au pus un link către articolul original.

Acelaşi articol mi l-a preluat un alt deştept, omul de la Ponturi Fierbinţi. Când i-am atras atenţia că fură, mi-a răspuns că el a modificat primele rânduri ale articolului şi astfel nu mai avem de-a face cu acelaşi articol. Nu tu link, nu tu atribuire.

Criterii.ro şi Infoportal.rtv.net sunt din altă categorie de şmecheri. Preiau articolul integral şi la sfârşit specifică sursa, dar nu mai pun link.

Unui băiet de la Piatza.net i-a plăcut un articol de-al meu cu fiscalitatea fanariotă. L-a luat cu totul, fără link şi fără atribuire.

Un caz special este Badpolitics. A preluat integral mai multe articole de pe blogul meu (cu link la sfârşit) după care m-a trecut pe „LISTA SUBUMANILOR. Psihopaţi şi primitivi degeneraţi care au instigat la CRIMĂ!”. Când am scris pe Facebook că mă fură şi-apoi mă înjură, nenea Badpolitics mi-a explicat că dacă a pus link, totul e OK. Şi apoi mi-a spus că va şterge toate articolele mele. Foarte frumos, eu am de gând să îi las toate pingback-urile, ca să aibă cadou nişte linkuri către „Page not found”.

Şi mai am poveşti dintr-astea, de la moldovenistul Pascaru care nu voia să pună link pe motiv că în Republica Moldova nu se aplică legile româneşti (între timp pagina a dispărut), până la cazul uşor delirant cu Ceaşcadecultură.ro.

Pe de altă parte e posibil să fiu eu cel care greşeşte.