Arhiva etichetelor: câini vagabonzi

Cum se deturnează un protest şi ce mai sper în cazul maidanezilor

Procurorii sunt ultima speranţă pentru ca moartea copilului ucis de maidanezi să nu fi fost degeaba. Presa românească se afundă în rahat pe zi ce trece, iar partea bună este că o parte din români a început să se trezească. Manifestaţiile în lanţ pe chestiunea câinilor vagabonzi constituie un model de deturnare a unei furii populare. Dar există şi părţi pozitive.

Nervii de pe Facebook

Reţeaua socială a explodat pe chestiunea copilului ucis de maidanezi. A fost o reacţie naturală – nu chestiuni sponsorizate cum e povestea Roşia Montană – am simţit asta văzând ce fel de oameni au sărit în sus. Din primele zile ale săptămânii au început să se coaguleze grupuri de discuţii (aproape imediat au apărut şi provocatori de profesie!), s-au discutat idei şi iniţiative. M-am lipit de gruparea creată în jurul articolului lui Ciprian Ciucu (mi s-a părut cea mai raţională). O primă propunere a fost organizarea unei comemorări publice, un fel de manifestaţie. De aici a început distracţia: un organizator auto-proclamat a zis vineri 19:00 la Piaţa Romană, că are el autorizaţie. Şi toată lumea a mers după el. Pentru ca în ultimul moment auto-proclamatul să spună că nu mai are autorizaţie (iar presa s-a grăbit să anunţe că manifestaţia de la Piaţa Romană a fost anulată!). După care a apărut manifestaţia de duminică a lui Nadine, cu autorizaţie şi tot ce trebuie. Premisele erau triste – o deturnare clasică, dar tot am mers la Romană vineri seară.

Ce a fost şi ce s-a scris

Mi-a fost clar de la bun început că treaba s-a împuţit, însă am fost plăcut surprins să constat că la momentul de vârf al manifestaţiei de la Piaţa Romană au fost peste 1.000 de persoane. Pentru cine cunoaşte locul: trotuarul de la coloane era plin cu oameni de la un cap la celălalt, om lângă om. Public de calitate, oameni în jur de 30 de ani, cu copii, oameni la locul lor după haine şi comportament. Au existat câteva momente cu dedicaţie (au apărut nişte şmecheri care au început cu „Jos Băsescu!”, apoi un steag monarhist, unii ziceau să mergem încolo, alţii încoace, hai la Roşia Montană, hai la Guvern, mizerii clasice). Minim de jandarmi şi poliţie.

Din păcate însă creierul de jurnalist a ajuns mai scump decât creierul de miliţian. Fie reporterii trimişi pe teren sunt decerebraţi, fie există nişte şmecheri în redacţie care modifică relatările. Din fuga calului, ce s-a scris de manifestaţia de la Piaţa Romană: Gândul.info – peste 200 de persoane; Adevărul.ro – aproape 300 de persoane; Hotnews.ro – câteva sute de bucureşteni (după ce Raluca Pantazi scrisese iniţial câteva zeci! Aritmetica asta…); Realitatea TV – sute de oameni; RTV – sute de „oamenii” (nici limba română nu e uşoară!); B1TV – câteva zeci de persoane; Antena3 – sute de persoane; Digi24 – aproximativ 100 de persoane. Doar reporterii de la Evenimentul Zilei ştiu să numere.

Şi totuşi mă bucur. Manifestaţia de la Piaţa Romană este prima mobilizare cetăţenească reală pe Facebook. A fost un eveniment curat, ceea ce demonstrează că se poate. Nadine şi protestul ei de azi începe bine, dar se va termina prost: sunt prea mulţi bani în joc şi peste câteva săptămâni o s-o aud pe Nadine că ea nu a cerut eutanasiere niciodată (şi nici nu a făcut-o!) şi uite aşa se va fâsâi încă o dată furia bucureştenilor.

La chestiune, monşer!

Treaba stă aşa: maidanezii din Bucureşti sunt o mare afacere, cu foarte mulţi bani. Trebuie să aflăm câţi bani s-au scurs din bugetul Bucureştiului şi către cine (cu nume şi prenume şi cod fiscal!) în afacerea asta a maidanezilor. Eu am câteva bănuieli, iar mecanismul îmi este clar. Sterilizarea şi adopţiile de maidanezi constituie puroiul din buba asta. În cazul copilului ucis e limpede: câine sterilizat de 8 ori pe banii mei şi care nu trebuia să se găsească pe stradă. Acesta este mecanismul – iar cifrele sunt neclare, toată lumea minte. La fel de neclară este şi legislaţia – cel puţin aşa ne mint politicienii şi jurnaliştii. Nicăieri nu am găsit o sinteză limpede, nu este clar ce vor cu adevărat cei care ne conduc. Fiecare a încercat să se suie în vreun fel pe valul furiei – iar cel mai penibil a fost Sorin Oprescu, sper să se adeverească bănuiala din Evenimentul Zilei.

Un lucru îmi este clar: nimeni dintre cei care ar putea face ceva nu vrea să rezolve problema maidanezilor din Bucureşti – nu omori găina cu ouă de aur! Toată lumea trage de timp în speranţa că va putea fi menţinut mecanismul furăciunii. Eu sper altceva: ca procurorul care anchetează cazul morţii copilului să meargă până la capăt şi să explice cum se fură banii. Sau să se autosesizeze DNA-ul, Parchetul Bucureşti – nu ştiu cum, dar un procuror nesterilizat să se apuce să scurgă infecţia din buboiul ăsta. E trist când ultima speranţă sunt procurorii.

Cum au rezolvat germanii problema câinilor vagabonzi din Bucureşti

Deşi pare incredibil, la un moment dat, Bucureştiul nu a avut câini vagabonzi. Problema a fost rezolvată de nemţi, în 1916, după ce capitala României a fost ocupată de trupele Kaiserului. Fără milă şi fără remuşcări, după cum povesteşte Constantin Bacalbaşa [ref]Capitala sub ocupaţia duşmanului, 1921, p.75[/ref]:

După câteva săptămâni de la intrarea în Bucureşti, germanii au declarat război câinilor. O ordonanţă a impus taxa pe câini, botniţa şi obligaţia ca nici un câine să nu iasă pe stradă. Ordonanţa a fost executată cu toată străşnicia pe care o puneau germanii în administraţia lor. Mulţi câini au fost împuşcaţi numai fiindcă au scos capul pe poartă şi au lătrat.

Domnişoara Rosetti, fiica d-lui Radu Rosetti, fost efor al spitalelor civile, avea un căţeluş la care ţinea foarte mult. Într-o zi, câinele s-a furişat în curte şi, din poartă, a lătrat pe un ofiţer german care trecea. Îndată ofiţerul a trimis doi poliţişti germani cu ordinul de a împuşca căţeluşul.

Domnişoara Rosetti îşi luase câinele sus şi-l ţinea în braţe. Toate rugăminţile, toate implorările au fost zadarnice. Poliţiştii au zmuls câinele din braţele d-şoarei, l-au scoborât în curte, i-au tras un glonte în cap, l-au lăsat mort şi au plecat. Aceasta a fost pedeapsa meritată de un câine care îndrăznise să latre pe un ofiţer al Kaiserului.

În câteva săptămâni Bucureştii au fost curăţiţi de câini. Păcatul nu era mare.

Dincolo de aspectul propagandistic şi povestea lacrimogenă a d-şoarei Rosetti şi a nevinovatului Bubico (dar dacă d-şoara Rosetti a vrut să facă o aroganţă?), până şi Constantin Bacalbaşa recunoaşte că nemţii au făcut o treabă bună că au curăţat Bucureştiul de câinii vagabonzi. Singura scăpare acum e să ne mai ocupe nemţii o dată, dacă vor vrea.

Patrulă mixtă în faţa Teatrului Naţional din Bucureşti: doi soldaţi germani şi un poliţist român.

Patrulă mixtă în faţa Teatrului Naţional din Bucureşti: doi soldaţi germani şi un poliţist român. Pe fundal doi maidanezi de epocă – nici nemţii nu şi-au făcut treaba ca lumea!

Soluţie pentru iubitorii de maidanezi: luaţi javrele la voi acasă!

Parlamentul urmează să aprobe azi controversata lege pentru eutanasierea câinilor vagabonzi. Prevederea pe care sunt supăraţi apărătorii animalelor: legea permite autorităţilor locale să eutanasieze câinii vagabonzi la 30 de zile de la capturarea lor.

Nu înţeleg de ce sunt aşa supăraţi iubitorii maidanezilor. Soluţia este simplă: să treacă zilnic pe la adăposturi şi să întrebe ce s-a mai capturat proaspăt. Să adopte revendice apoi maidanezul. Să-l ia acasă, să-l spele, să-i facă vaccinurile. Şi să fie răspunzător pentru câine. Legea le dă 30 de zile pentru a salva fiecare comunitar.

P.S. Sper ca legea să treacă în Parlament.

P.P.S. Amicul Eftimie scrie că legea n-a trecut prin Parlament, Roberta Anastase a retras-o de la votul final. Sper ca vreun comunitar pesedist să îi sfâşie glezna fină.

Câinii eutanasiaţi la Botoşani au apărători feroce

Ascultam zilele trecute relatări televizate despre masacrul câinilor comunitari din Botoşani: angajaţii primăriei au sărit să-i bată pe jurnalişti şi apărătorii animalelor, au aruncat cu cărămizi în ei, erau beţi. Grav, foarte grav. După care am văzut o înregistrare cu apărătorii câinilor comunitari din Botoşani în acţiune. Un tânăr îi zicea unui angajat al primărie în dulcele grai moldovenesc: „Dischide uăi poarta cî îţi dau o bataii di ti caşi pi tini!”. O apărătoare extrem de surescitată zbiera în pragul unui atac de cord: „Dischidi poarta cî ti strâng di gât!”. Răi apărători, dădeau prin băţ, aş zice mai degrabă atacanţi ai drepturilor animalelor.

Madama ştrangulatoare era cea mai rea. Striga cu foc la un biet angajat al primăriei: „Cu mânili pătati di sânji ai să ti duşi acasă sî-ţi mângâi copii şî să-ţi săruţi nevasta!” Bietul om chiar avea mâinile curate şi le privea cu uimire. Înregistrarea aparţine ProTV, dar eu am găsit-o aici, pe Adevărul. Merită urmărit filmuleţul, câinii comunitari din Botoşani au apărători feroce.

Ce nu înţeleg eu: dacă madama blondă şi însoţitorii ei iubesc aşa de mult câinii comunitari din Botoşani de sunt în stare să facă moarte de om pentru ei de ce nu i-au cules de pe stradă să-i ducă la ei acasă?!? De ce i-au mai lăsat pe mâna primăriei? Eu dacă aş fi în locul lor aşa de hotărât pentru câinii maidanezi cum aş vedea unul pe stradă, haţ! l-aş duce la mine acasă. Vreau văd un reportaj cu un apărător dintr-ăsta al comunitarilor care să zică „da frate, din banii mei am adunat 50 de comunitari şi le-am făcut adăpost, eu îi hrănesc, eu îi curăţ”. Până atunci nu pot decât să laud iniţiativa primăriei de la Botoşani care a eutanasiat 200 şi ceva de comunitari. Şi sper ca acţiunile de acest gen să se extindă în toată ţara, inclusiv la Bucureşti.

Susţin eutanasierea câinilor vagabonzi

Am aflat de la Piticu că s-a aprobat eutanasierea maidanezilor în Comisia de Administraţie a Camerei Deputaţilor. Foarte frumos. Doar că azi dimineaţă am văzut la Realitatea TV o cucoană care era împotriva eutanasierii: că este ineficientă, că este scumpă, că nu este adevărat că sunt foarte mulţi oameni muşcaţi de câini (a stat ea la Institutul Balş să vadă câţi muşcaţi vin pe zi), că este o barbarie să omori maidanezii, că un cetăţean de nu ştiu unde a otrăvit 50 de câini comunitari (bravo lui!) şi că instanţa i-a dat o amendă de doar 2 milioane (ruşine instanţei! trebuia să-i deconteze costurile otrăvii) şi multe alte aberaţii.

În timp ce o ascultam pe rătăcita de la Realitatea TV m-am uitat pe fereastră. Cei patru maidanezi îngrijiţi de paznicii de la şcoala de vis-a-vis erau bine-mersi: se jucau în mijlocul străzii. Până să vină un paesano paznic la şcoală nu aveam câinii ăştia. Omul, probabil nostalgic după satul natal, a prăsit nişte căţei pe lângă el să-l ajute la paza şcolii şi să-i ţină de urât în week-end-urile când face câte un grătărel, să le arunce câte un zgârci. Când câinii ăştia vor muşca un nefericit de elev cine va fi vinovat? Eu unul cred că deodată cu maidanezii aştia patru ar trebui eutanasiat şi paznicul şcolii care i-a adus.

P.S. Citesc în Adevărul că săptămâna trecută apărătorii maidanezilor nu au adunat nici măcar 100 de manifestanţi. E bine, înseamnă că legea va fi adoptată în plen.