Arhiva etichetelor: Ceauşescu

Bomba atomică a lui Ceauşescu din 1989

Cartea lui Larry Watts „Cei dintâi vor fi cei din urmă. România şi sfârşitul Războiului Rece” nu putea să apară fără să fie condamnată de Vladimir Tismăneanu (aici). E un articol cu multe piruete, ar fi o pierdere de vreme descifrarea lor; mult mai direct este însă Petre Iancu de la Deutsche Welle care zice aşa:

Se tricotează la aceste obiective nu doar în cărţile unor istorici răstălmăcitori ai trecutului, de pildă, prin trivializarea şi relativizarea Holocaustului, precum ale americanului Larry Watts, un entuziast adulator al „geniului” diplomatic al lui Ceauşescu. Watts, care sugerează că oameni ce-au trădat comunismul, precum Pacepa, ar fi în realitate inşi care i-ar fi trădat pe români a devenit, ca istoric, un soi de pontif, de alibi şi martor principal în confecţionarea restauraţionistelor mitologii ceauşiste.

Ca de obicei, când este vorba de distrugerea unei cărţi şi a autorului ei, măciucaşii nu şi-au pierdut timpul cu lectura. Iar noua carte a lui Larry Watts este la fel ca prima: înţesată cu documente în mare parte inedite sau ignorate, documente care îi susţin întreaga argumentaţie. Mai mult, Larry Watts a preferat să se bazeze pe documente din afara României, tocmai pentru a nu fi acuzat de „pactizare” cu Partidul Comunist Român şi temuta Securitate. Precauţie inutilă, istoria comunismului din România trebuie scrisă conform directivelor lui Vladimir Tismăneanu şi nu altfel (o situaţie care îl pune pe pontiful anticomunist pe aceeaşi treaptă cu Roller, dar aceasta este o altă discuţie).

Dar să revenim la „Cei dintâi vor fi cei din urmă. România şi sfârşitul Războiului Rece”: în anul 1989 România devenise ţinta unei operaţiuni de propagandă neagră care urmărea să transmită un set de mesaje cu „încadrare juridică”: Ceauşescu ar deţine bomba atomică, Ceauşescu intenţionează să atace Ungaria, Ceauşescu supune minoritatea maghiară unui genocid. Ceauşescu, un dictator dement şi periculos care călca în picioare toate principiile fundamentale ale ONU. Set identic de acuzaţii cu cele aduse lui Saddam Hussein (Ceauşescu a ratat asocierea cu terorismul internaţional Ossama bin Laden, dar îl are în cârcă pe Carlos Şacalul).

Sursa de unde erau propagate aceste informaţii în 1989: Budapesta. Larry Watts le demontează pe rând în noua sa carte: România nu avea bomba atomică, România nu intenţiona să atace Ungaria. Iar despre genocidul practicat de Ceauşescu împotriva ungurilor din România ne lămurim foarte repede dacă aruncăm o privire la evoluţia demografică.

evolutia-demografica-a-maghiarilor-din-romania

Numărul maghiarilor din România a crescut constant, abia după 1990 începe o scădere abruptă – dar nici vorbă de genocid, este un fenomen general pentru populaţia României (emigrare, scăderea natalităţii).

Mai mult: ceea ce spune Larry Watts spre indignarea unora în 2013 era cunoscut încă din 1989. Departamentul de analiză al postului de radio Europa Liberă a demontat punct cu punct toate acuzaţiile propagate de Budapesta în vara anului 1989: nici vorbă de bombă atomică, nici vorbă de intenţii agresive împotriva Ungariei, nici vorbă de genocidă (puteţi descărca documentul aici, în limba engleză). Doar că adevărul nu interesa pe nimeni în 1989, aşa cum nu interesează în 2013.

Noua carte a lui Larry Watts o puteţi găsi la librăria online Libris.

cei-dintai-vor-fi-cei-din-urma-romania-si-sfarsitul-razboiului-rece_1_produs

Pe bulgari îi îngrijorează România

Bulgarii iar nu mai pot de grija României. Ieri, adică sâmbătă, ecologiştii de la Sofia s-au adunat în faţa Ambasadei României pentru a protesta faţă de ideea construirii unor noi reactoare la centrala nucleară de la Cernavodă. După ce UE le-a închis centrala de la Kozlodui (construită cu aceeaşi tehnologie ca cea de la Cernobîl) bulgarii sunt iritaţi că a rămas în picioare centrala de la Cernavodă (construită cu tehnologie canadiană – mulţumită lui Ceauşescu şi regimului comunist). După ce de zeci de ani bulgarii sabotează orice tentativă românească de exportare a curentului electric suplimentar din România către Grecia şi Turcia (care chiar au nevoie!) acum bulgarii ne spun să nu mai deschidem noi reactoare la Cernavodă (în vreme ce ei negociază intens cu ruşii pentru construirea unei noi centrale la Belene, adică imediat lângă Bucureşti).

De curând un ministru bulgar spunea că România este vinovată de dezastrul demografic din nordul Bulgariei. În curând o să ne găsească şi alte bube. Nu m-aş mira ca şi ecologiştii din România să înceapă s-o ia pe coarda asta belalie: închideţi centrala de la Cernavodă că este în zonă de risc seismic. Nu de alta, dar să poată să-şi construiască bulgarii o centrală nucleară cu tehnologie rusească la 30 de kilometri de Bucureşti.

Gheorghe Gheorghiu-Dej în imagini. De la tinereţe până la bătrâneţe (2)

Continuă în rândurile următoare prezentarea vieţii llui Gheorghe Gheorghiu-Dej în imagini. Spre deosebire de comuniştii veniţi de la Moscova călare pe tancurile sovietice şi care îşi petrecuseră viaţa prin conferinţe şi şcoli de partid, Gheorghiu-Dej chiar era muncitor şi petrecuse mulţi ani în închisoare după grevele de la Griviţa din 1933. În închisoare Gheorghe Gheorghiu-Dej şi-a creat o structură de credincioşi care aveau să se afle alături de el permanent şi, mai presus de orice, a stabilit relaţii excelente cu spionii sovietici închişi alături de comuniştii români. Iniţial un necunoscut pentru Moscova, Gheorghiu-Dej a intrat din ce în ce mai mult în graţiile Kremlinului datorită „originii sănătoase” şi prizei reale la publicul muncitoresc din România. A ştiut să navigheze prin apele tulburi ale anilor 40 şi 50 în luptele interne de partid şi să iasă învingător cu sprijinul „grupului din închisori” şi cel al Moscovei. După care s-a ridicat şi a pornit o politică independentă a României faţă de Uniunea Sovietică.

Ministru al Transporturilor

Pe 6 martie 1945 regele Mihai numea primul guvern dominat de comunişti în urma presiunilor venite de la Moscova (regele României ar fi fost intimidat de trimisul lui Stalin, Vîşinski, care a bătut cu pumnul în masă şi a trântit uşa de a căzut tencuiala – putea şi regele să bată cu pumnul în masă…). Gheorghe Gheorghiu-Dej avea să fie ministru al Transporturilor în acest guvern. În imaginea de mai jos, proaspătul ministru vorbeşte la mitingul din 6 martie 1945 din Bucureşti care consfinţea „victoria forţelor democrate”.

1945-martie-6-gheorghe-gheorghiu-dej-miting-piata-natiunii

Click pentru imagine mărită

Uniunea Sovietică s-a folosit de chestiunea Ardealului pentru îngenuncherea României. A existat un comitet sovietic care a analizat soarta Europei de est cu multă vreme înainte de încheierea războiului. Valter Neulander (Valter Roman, tatăl lui Petre Roman) recomanda ca Ardealul să fie independent. Strategii sovietici au ales calea şantajului: vă dăm Ardealul dacă cedaţi. Aşa că în toamna anului 1944 administraţia românească abia instalată a fost alungată şi Ardealul de nord a intrat sub guvernarea Armatei Sovietice. După ce a fost instalat guvernul comunist al lui Petru Groza, sovieticii au permis reinstalarea administraţiei româneşti în Ardeal. Fotografia de mai jos a fost făcută la ambasada sovietică de la Bucureşti pe 14 martie 1945, după retrocedarea Ardealului, de la stânga la dreapta pe scaune: Gheorghe Gheorghiu-Dej, generalul Vinogradov, Petru Groza, Vîşinski şi Guţă Tătărescu (fostul premier liberal al României, tovarăş de drum al comuniştilor).

1945-martie-14-retrocedarea-ardealului

Click pentru imagine mărită

În 1946, Gheorghe Gheorghiu-Dej avea să facă parte din delegaţia României la Conferinţa de Pace de la Paris (de la dreapta la stânga, aşezaţi): generalul Dămăceanu, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Guţă Tătărescu, Lucreţiu Pătrăşcanu.

1946 delegatia-romana-conf-pace-paris-1946

Click pentru imagine mărită

Luna noiembrie a anului 1946 avea să fie una extrem de tensionată: urmau primele alegeri după o foarte lungă perioadă de timp (dictatura carlistă urmată de dictatura antonesciană, vezi aici cu ce se ocupa regele Mihai în aprilie 1946). Pe 7 noiembrie 1946 Gheorghe Gheorghiu-Dej participa alături de patriarhul Nicodim şi regele Mihai la o recepţie dată de Ambasada Sovietică.

1946-noiembrie-7-dej-patriarhul-nicodim-regele-mihai-receptie-ambasada-sovietica

Click pentru imagine mărită

Pe 19 noiembrie 1946 Gheorghe Gheorghiu-Dej vota pentru „democraţie populară” – alegerile au fost falsificate şi România a intrat la acea dată în epoca comunistă.

1946-noiembrie-19-dej-voteaza-bpd

Click pentru imagine mărită

Alături de liderul comuniştilor bulgari Gheorghi Dimitrov.

1947-ghdimitrov-dej-bulgaria

Click pentru imagine mărită

La vârful puterii

În 1950 nu mai erau foarte mulţi în stare să conteste puterea comuniştilor în România. Mai existau câteva grupuri izolate de luptători în munţi – însă clasa politică a perioadei interbelice dispăruse pur şi simplu în închisori sau la canal. Gheorghe Gheorghiu-Dej putea vota liniştit pentru dispariţia judeţelor şi apariţia raioanelor.

1950-6-septembrie-dej-voteaza-pentru-legea-raioanelor

Click pentru imagine mărită

În 1951 ziua de naştere a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej era aniversată cu modestie proletară. Ana Pauker, Vasile Luca nu erau încă puşi cu botul pe labe, Pătrăşcanu era în închisoare şi se încăpăţâna să nu îşi mărturisească crimele. Nicolae Ceauşescu era prezent la ziua tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej în uniformă de general (se ocupa de educaţia politică a armatei – vezi în stânga imaginii).

1951-8-nov-ziua-lui-dej

Click pentru imagine mărită

În 1952 Gheorghe Gheorghiu-Dej îi dădea indicaţii inclusiv lui Mihail Sadoveanu, un scriitor profitor al tuturor regimurilor.

1952-decembrie-20-dej-si-sadoveanu

Click pentru imagine mărită

Parada de 1 mai 1953.

1953-mai-1

Click pentru imagine mărită

Într-un moment de relaxare în 1957, Gheorghe Gheorghiu-Dej alături de Petru Groza.

1957-dej-groza

Click pentru imagine mărită

Ziua de naştere a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej din 1961. Acum este cu adevărat stăpânul României! (în spatele lui se vede Emil Bodnăraş, unul dintre cele mai misterioase personaje ale comunismului românesc şi Nicolae Ceauşescu, care trecuse de la uniformă la costumul civil).

1961-8-nov-ziua-lui-dej

Click pentru imagine mărită

23 august 1964. Douăzeci de ani de la evadarea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej din lagărul de la Târgu-Jiu şi începutul ascensiunii sale. După douăzeci de ani de lupte din care a ieşit învingător, unul dintre puţinii comunişti supravieţuitori ai epurărilor staliniste, al celui de-al Doilea Război Mondial, al altor epurări staliniste, al luptelor interne din partid, după ce s-a opus cu succes Uniunii Sovietice şi a demarat apropierea României comuniste de statele capitaliste, Gheorghe Gheorghiu-Dej era bolnav cancer. Avea să moară peste şase luni.

august_1964_23_gheorghe-gheorghiu-dej

Click pentru imagine mărită

Bonus tabloid: Gheorghe Gheorghiu-Dej în chiloţi

Una din rarele imagini cu Gheorghe Gheorghiu-Dej într-o postură neoficială: la mare, jucându-se cu un copil.

dej-la-mare

Click pentru imagine mărită

Vezi şi partea I a articolului.

L-am găsit pe Neamţu Ţiganu! Călare pe primul supersonic românesc!

Neamţu Ţiganu era unul dintre cei mai aprigi comentatori de pe forumul fostului ziar ZIUA. M-a ars şi pe mine de câteva ori cu părerile lui directe şi în majoritatea cazurilor avea dreptate. Nu se ferea de cuvinte mai dure, dar era un comentator de forţă prin logica imbatabilă. Era şi vehement când vroia, trăgea din toate poziţiile şi era destul de temut pe forum.

Continuarea

România – ţara tribului hutu sau tutsi? Mai vreţi Schengen?

vrajitoare tiganci

Ţigănci vrăjitoare, foto Euronews

Ţiganii din România fac din nou deliciul presei internaţionale, de data aceasta cu ajutorul vrăjitoarelor care sunt supărate că vor fi taxate şi ameninţă că vor băga/scoate argintul viu în/din guvern, o să arunce cu pisica moartă după Boc şi tot restul. Presa internaţională geme de titluri de genul: „Vrăjitoarele folosesc descântecul câinelui mort pentru a se răzbuna pe noile taxe” (ABC), „Vrăjitoarele şi ghicitoarele vor fi taxate sub noua lege a muncii din România” (CNN), „Blestem! Vrăjitoarele din România sunt forţate să plătească impozit” (Associated Press), „Vrăjitoarele din România blesteamă guvernul” (The Guardian),  „Vrăjitoria a fost declarată o profesie legală în România” (Washington Post) şi tot aşa.

Continuarea