Arhiva etichetelor: Chişinău

Articole despre orasul Chisinau,orasul Chisinau,ce se mai intampla prin Chisinau,politica de la Chisinau

Jurnal de Chișinău (2): este nevoie de Videanu!

Chișinăului îi lipsește un primar precum Adriean Videanu. Bordurile sunt într-o stare groaznică, de neimaginat într-un oraș european: rupte, știrbe, ciobite, lipsă. Se vede că nu a mai avut nimeni grijă de bordurile orașului de pe vremea lui Brejnev. Nici nu se compară cu Bucureștiul, orașul miliardului de și din borduri.

Continuarea

Jurnal de Chișinău (1): ”Ia nie ponimaiu po ruskii” nu este suficient. Poveste cu un pensionar rus

Când am venit la Chișinău m-am gândit să fiu băiat politicos și să învăț o expresie care să mă scoată din eventualele încurcături: ”ia nie ponimaiu po ruskii” – eu nu înțeleg rusa. Însă practica mi-a arătat că mai degrabă apar încurcături.

Cu ceva vreme în urmă, o femeie m-a abordat în rusește în troleibuz, am servit-o scurt ”ia nie ponimaiu po ruskii” ca să primesc replica uimită ”na govoriși!” (dar vorbești!). A rămas ca-n troleu.

Continuarea

A murit comunistul şef de la Chişinău

La Moscova a murit ultimul conducător sovietic al Republicii Moldova: Ivan Bodiul. Ca orice bolşevic adevărat omul nu a avut nici un fel de regrete, ba chiar a avut tupeul în ultimul interviu să vorbească despre „libertatea cuvântului” (detalii aici). O istorie concisă a perioadei în care Ivan Bodiul a fost ţar la Chişinău a fost făcută de analistul Petru Bogatu:

  • A transformat RSS Moldovenească într-un cap de pod al KGB-ului în războiul subversiv purtat de URSS împotriva României;
  • A eliminat în totalitate „limba moldovenească” din spaţiul public încă la începutul anilor ’60, când în Ucraina, de exemplu, Piotr Selest a luat măsuri pentru a aduce măcar parţial ucraineana în instituţiile statului;
  • A încurajat căsătoriile tinerilor nomenclaturişti cu rusoaice, acest fapt fiind un bilet de intrare în saloanele puterii sovietice;
  • În 1968 a interzis literatura românească şi ziarele de peste Prut, acestea fiind tăinuite în fondurile speciale ale bibliotecilor.
Ivan Bodiul faţă în faţă cu Nicolae Ceauşescu la Chişinău, Fototeca online a comunismului românesc, cota 340/1976

Ivan Bodiul faţă în faţă cu Nicolae Ceauşescu la Chişinău, Fototeca online a comunismului românesc, cota 340/1976

Socialistul fost comunist moldovenizator Igor Dodon vrea o stradă cu numele lui Ivan Bodiul în Chişinău. Dragoş Galbur zicea că vrea şi el o stradă „Mareşal Ion Antonescu” la Bălţi.

Eu mă tem de circul care va izbucni la moartea lui Ion Iliescu.

Cum se răspândeşte o minciună comunistă. Tânăra Gardă şi istoria românilor din Republica Moldova

În presa de la Chişinău şi Bucureşti s-a strecurat ştirea că 73 % dintre cetăţenii Republicii Moldova nu sunt de acord cu introducerea cursului de istorie a românilor şi doresc să studieze istoria Moldovei.

Aşa o fi, dar ca de obicei trebuie să ne întrebăm cine a făcut acest sondaj de opinie, şi mai ales cum l-a făcut. Pe Privesc.eu am aflat că sondajul a fost făcut de „Garda Tânără”, organizaţia de tineret a Partidului Socialiştilor de la Chişinău (condus de fostul comunist Igor Dodon).

Aşa zisul sondaj a cuprins 1700 de persoane din raioanele Chişinău, Orhei, Călăraşi, Bălţi, Edineţ, Drochia, Comrat, Cahul şi Vulcăneşti. (Pentru cei care cunosc situaţia politică din Republica Moldova nu este greu să vadă că „sondajul” a fost făcut majoritar în fiefurile electorale ale comuniştilor). Am mari îndoieli că „sondajul” făcut de Garda Tânără respectă nişte minime standarde sociologice (gen reprezentativitate, grupuri de vârstă, nivel de studii etc.) Cel mai probabil membrii din „Garda Tânără” şi-au întrebat prietenii ce părere au de istoria românilor – normal că a ieşit că 73% doresc „istoria Moldovei”.

P.S. Garda Tânără – Molodaya Gvardia a fost o organizaţie de partizani a tineretului comunist din Uniunea Sovietică în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Îmi place atenţia pentru simboluri: oamenii lui Dodon se consideră nişte partizani care luptă împotriva ocupaţiei naziste.

 

Lege împotriva cumetriilor pentru reforma clasei politice la Chişinău

Tudor Darie a lansat o idee de dezbatere asupra reformei clasei politice la Chişinău. Nu este o dezbatere nouă, nici în Republica Moldova, nici prin alte părţi. Eu am o idee simplă şi imposibil de pus în practică pentru această eventuală reformă: o lege împotriva cumetriilor în Republica Moldova.

Cumetriile au constituit unul din mecanismele de rezistenţă din timpurile sovietice. Cumetriile alcătuiesc o reţea vastă, care depăşeşte orice fel de limite. Sovieticii nu le-au putut scoate din circulaţie (nu cred că au încercat, iar dacă au fost conştienţi de ele le-au folosit în interes propriu). În prezent cumetriile din Republica Moldova alcătuiesc adevărata hartă a intereselor politice, economice şi personale. Cum ar fi să apară un articol în care să fie dezvăluit faptul că liberal-democratul-socialo-schimbist X este cumătru cu democrat-liberalul-schimbist Y, la rândul lui cumătru cu democratul-schimbist Z şi toţi aceştia sunt cumătrii cu omul de afaceri W? Nu ştiu de ce am impresia că un astfel de articol nu va apărea vreodată.

Sovieticii au eşuat la Chişinău în mare parte din cauza cumetriilor. Democraţia de azi se clatină tot din cauza cumetriilor. Singura şansă de reformă a clasei politice de la Chişinău este scoaterea cumetriilor în afara legii. Există şi varianta obligării politicienilor să îşi facă publică o declaraţie de cumetrii.

Chişinăul meu. Chişinăul vostru cum arată pentru 500 de euro?

Am ajuns pentru prima oară la Chişinău în urmă cu vreo 12 ani. Era iarnă şi oraşul era acoperit de zăpadă, iar lângă telefoanele publice stăteau femei în haine de blană care îţi vindeau impulsuri de pe cartele telefonice pentru doar doi lei. O călătorie cu troleibuzele vechi de zeci de ani costa 25 de bani.

Continuarea

Cui aparţine PublikaTV? Şi de ce ne interesează acest lucru

În ultimele zile au apărut din ce în ce mai multe comentarii referitoare la adevăratul proprietar al postului PublikaTV de la Chişinău. Niciodată nu a fost foarte clar cine este proprietarul – deşi a fost vorba la nivel publik de o investiţie românească. Cel puţin la nivel de know-how acest lucru este adevărat – postul a fost pus pe picioare cu sprijinul jurnaliştilor de la RealitateaTV. Dar cine deţine PublikaTV?

Dan Badea susţine în Curentul că PublikaTV a fost cumpărată de Sebastian Ghiţă. În acte proprietarul PublikaTV este Dan Ţîra (însă oamenii din Chişinău spun că nu avea bani de cumpărat o televiziune, i-a primit de la cineva). Sebastian Ghiţă spune că nu a cumpărat PublikaTV, ci că are de recuperat câteva milioane de euro datorie.

Roman Mihăeş spune pe blogul lui că PublikaTV a intrat în portofoliul deputatului PLDM Chiril Lucinschi şi că a început o mică „epurare” a comentatorilor cu opinii libere. Zvonul este că banii ar fi venit de la Moscova şi adevăratul proprietar al Publika TV se găseşte la est, nu la vest. Alt zvon spune că bătălia pentru PublikaTV s-a dat între Vlad Plahotniuc şi Vlad Filat.

De ce ne interesează toate acestea? Pentru că informaţia „cine este proprietarul unui organism de media” influenţează major toate celelalte informaţii furnizate de respectivul organism media. În plus nu se poate trece cu vederea ştirea „Igor Dodon câştigător, 99% din voturi numărate”. Că a fost lansată intenţionat sau nu – efectul a fost că a durat vreo 24 de ore până să se lămurească toată lumea că „încă se numără”. Ştirea venită luni dimineaţă de la Publika TV a dat peste cap toată media de la Bucureşti şi a convins lumea că Dodon chiar a câştigat. Această convingere în conjuncţie cu ameninţarea lui Dodon că va scoate lumea în stradă chiar crea premisele unor tulburări serioase. Pe Facebook deja apăruse sintagma „7 aprilie 2009 – 7 iunie 2011”. E important să ştim cine dă banu’, ca să ne lămurim ce muzică ascultăm.

P.S. Dacă vă interesează mass-media şi Republica Moldova puteţi participa la concursul „Blog pentru Basarabia„. Premiu: 500 de euro.

Urmează turul II pentru primăria Chişinăului

La strigarea de azi dimineaţă, după numărarea a 96% din voturi Igor Dodon avea 48,67% şi Dorin Chirtoacă 46,10%. Vezi Timpul, Publika şi Unimedia. Asta înseamnă că va urma turul al II lea al alegerilor. Răsturnările de situaţie (Chirtoacă câştigător în seara alegerilor pe baza unui exit-poll care va zăpăci ştiinţa sociologică, dimineaţa câştigător Dodon pe baza unei manipulări de presă, până la urmă nimeni câştigător pe baza numărătorii finale a voturilor) – toate acestea vor zăpăci şi mai mult următoarele zile.

Propagarea „informaţiei” că Dodon a câştigat alegerile a fost sprijinită conştient sau inconştient de toată lumea, de la mass-media respectabile la blogeri. Am scris aici câte ceva despre acest subiect. Va trebui să vedem reacţiile candidaţilor la această nouă răsturnare de situaţie. Ieri seară Dodon acuza falsificarea alegerilor şi ameninţa cu proteste de stradă. Chirtoacă făcea apel la calm. Spiritele sunt destul de încinse. Se prea poate ca comuniştii să ceară o renumărare a voturilor. Merită urmărit ce se întâmplă la Chişinău.

Manipulare de la Chişinău pentru jurnaliştii de la Bucureşti

De dimineaţă majoritatea portalurilor de ştiri de la Bucureşti s-au înghesuit să anunţe că Dorin Chirtoacă a pierdut alegerile pentru Primăria Chişinăului. Ştirea a venit ca un şoc după ce ieri seară exit poll-ul îl dădea câştigător pe Dorin Chirtoacă cu 52%. Informaţia înfrângerii lui Chirtoacă a plecat de la PublikaTV care anunţa pe site că „după numărarea a 99% din voturile de la Chişinău” Igor Dodon are 52%. Jurnaliştii din România habar nu au că primarul Chişinăului este ales de oraşul Chişinău, plus suburbii, plus sate. Iar voturile din „oraşul Chişinău” reprezintă cam 34% din total.

Aşa că Dodon nu a câştigat nimic până nu se termină numărătoarea tuturor voturilor. Chirtoacă a declarat între timp că cel mai probabil se va merge în turul al II lea. Vezi aici. Încă un minus la capitolul profesionalism pentru jurnaliştii de la Bucureşti care răspândesc ştiri pe nemestecatelea.

Deocamdată se numără.

Numărătoarea continuă după cum spuneam. La ora zece seara Dodon a scăzut sub 50% ceea ce ar trimite alegerile în turul al doilea. 92% din voturi au fost numărate. Aşa anunţă Timpul.

Chirtoacă versus Dodon – prima confruntare

Chirtoacă şi Dodon au făcut spectacol şi audienţă la prima lor confruntare televizată în campania pentru primăria Chişinăului. Blogosfera basarabeană a reacţionat destul de slab, deşi merge la offline-uri cu Dodon, mergea la offline-uri cu Bodiu – nu ştiu dacă Chirtoacă dă vreun biscuite la bloggeri. Au trecut vreo 12 ore de la emisiunea Publika TV unde au apărut Chirtoacă şi Dodon – şi doar câţiva bloggeri au găsit de cuviinţă să scrie ceva.

Tudor Darie scrie că „Dodon suferă de sindromul Geoană” – adică nu prea face faţă confruntărilor televizate. Tudor Darie apreciază că Dodon a pierdut detaşat în faţa lui Chirtoacă cu o concluzie tristă pentru candidatul comuniştilor: dacă Dodon nu va mai participa la dezbateri televizate – pierde, dacă va mai participa – pierde.

Eugen Luchianiuc face o adevărată cronică a confruntării Chirtoacă-Dodon, ca la un meci de box. Cum a punctat fiecare, cât de puternice au fost loviturile, pauză, intervenţiile arbitrilor. Merită citit. Concluzia: Chirtoacă învingător la puncte.

Constantin Tănase merge în Timpul pe aceeaşi asemănare cu un meci de box – Chirtoacă 3:0. Doar că lui i-a plăcut mai mult arbitrul Igor Boţan şi aşteaptă următorul meci.

Până la urmă şi Igor Boţan îi dă credit tot lui Chirtoacă într-un comentariu publicat pe Unimedia. Din ce am citit şi mie mi se pare că Chirtoacă a câştigat marţi seară.

Această postare face parte din campania „365 de zile pentru Basarabia”.

Cum este mutilată istoria la Chişinău. Acum

Istoricul Ion Varta publică în ziarul Timpul un amplu articol în care dezvăluie modalitatea în care politicianul comunist Victor Stepaniuc şi-a păstrat titlul de doctor în istorie. Pe scurt: în anul 2006 comunistul Victor Stepaniuc a vrut să-şi susţină teza de doctorat în istorie cu titlul „Statalitatea poporului moldovenesc” – o lucrare în mare parte plagiată după volumul anterior al moldovenistului Vasile Stati, „Istoria Moldovei”. În 2006 am cumpărat şi eu cartea lui Stepaniuc de la Chişinău şi citind-o am fost uimit să constat că era aproape identică cu cea a lui Stati. Nu doar eu am observat acest lucru, ci şi Ion Varta care a publicat în FLUX un amplu material în care a demonstrat plagiatul.

Susţinerea tezei de doctorat a lui Stepaniuc a fost amânată până la sfârşitul anului 2007, când acesta a fost cadorisit cu titlul de doctor. Plagiatul fiind mult prea evident, până la urmă a fost constituită o comisie care să analizeze dacă este sau nu cazul să-i fie retras titlul de doctor în istorie lui Victor Stepaniuc. Şi comisia şi-a prezentat concluziile în luna aprilie 2011. Iar pe 7 aprilie 2011 Consiliului Naţional pentru Atestare şi Autorizare de la Chişinău a dat un VOT SECRET asupra tezei lui Victor Stepaniuc: şapte voturi – pentru retragerea titlului de doctor în istorie al lui Victor  Stepaniuc; şase – împotriva acestei decizii şi trei abţineri. Era nevoie de nouă voturi pentru ca să îi fie retras titlul de doctor lui Victor Stepaniuc. Nu a fost să fie.

Mulţi ar spune: şi ce dacă Stepaniuc a rămas cu titlul de doctor în istorie? Nu e chiar aşa simplu. Titlul de doctor în istorie conferă autoritate ştiinţifică. Dacă Victor Stepaniuc ar vrea titlul doar de dragul titlului chiar nu ar fi nici o problemă. Însă de azi înainte autoritatea ştiinţifică – în realitate nulă – a lui Victor Stepaniuc va putea fi invocată pe toate canalele moldovenizatoare. Vezi noua creaţie din care se inspiră comunistul Igor Dodon (dar care nu este a lui Dodon), pagina electronică www.moldovenii.md Acolo sunt răsucite şi repetate la infinit ideile din cărţile lui Vasile Stati şi Victor Stepaniuc. Copy-paste şi gata propaganda. Mai apar unele idei revoluţionare, gen „dacă nu ştii ruseşte, nu eşti moldovean” – după cum remarca aici Constantin Tănase.

Dar cel mai grav lucru este că toate ideile lui Vasile Stati, Victor Stepaniuc şi ciracilor lor moldovenizatori sunt copiate integral din lucrarea lui Artiom Lazarev din anul 1974 „Statalitatea sovietică moldovenească şi problema basarabeană”. Artiom Lazarev nu era istoric, ci politruc. Născut la Tiraspol  în 1914, aproape întreaga sa viaţă Artiom Lazarev a ocupat poziţii de conducere în aparatul ideologic şi de propagandă. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost instructor pentru prizonierii români din URSS care au fost înrolaţi în divizia comunistă Tudor Vladimirescu. Între anii 1947 – 1963 Artiom Lazarev a fost pe rând ministru al educaţiei şi apoi al culturii la Chişinău. După 1963 a căzut din funcţiile înalte şi a aterizat cercetător la secţia de istorie sovietică a Institutului de Istorie de pe lângă Academia de Ştiinţe de la Chişinău.

Până în acest punct Artiom Lazarev a avut o carieră interesantă: a supravieţuit epurărilor staliniste, Războiului Mondial, a atins un vârf al carierei în timpul lui Stalin şi Hruşciov. Însă în perioada de sfârşit a epocii Hruşciov a căzut. Deceniul 1960 avea să fie obscur pentru Artiom Lazarev – dar avea să revină în anii ’70. În această perioadă a ajuns rector al Universităţii din Chişinău, membru al Academiei de Ştiinţe şi a dat opera cea mai durabilă a vieţii sale: o sinteză a argumentelor „moldoveniste” promovate începând din anii ’20 de sovietici în încercarea de a sparge unitatea etnică a românilor. Lucrarea „Statalitatea sovietică moldovenească şi problema basarabeană” din anul 1974 – apărută în contextul „reactivării” chestiunii basarabene de către istoricii de la Bucureşti. Punerea în cadre sovietice a învăţământului şi culturii de la Chişinău nu reprezintă cea mai importantă operă a lui Artiom Lazarev – ci promovarea teoriei moldoveniste. Artiom Lazarev a murit în anul 1999.

Vasile Stati şi Victor Stepaniuc sunt copii de suflet ai lui Artiom Lazarev. Operele lor plagiază masiv cartea lui. www.moldovenii.md şi Igor Dodon îşi trag seva de la Artiom Lazarev. Teoriile sovietice au încă mulţi continuatori la Chişinău. Influenţa lui Artiom Lazarev şi a operei sale toxice sunt departe de a se fi epuizat.

Blogmeet la Chişinău cu pistolul. Igor Dodon şi Glockul

Candidatul comunist la primăria Chişinăului este un băiat hotărât. Igor Dodon a pus mâna pe pistol şi i-a chemat pe blogeri la un blogmeet. Deocamdată nu i-a executat, doar le-a arătat la un poligon de tir cât de bine ştie să mânuiască un Glock (îl puteţi vedea aici, pe Unimedia). Aşa, ca blogerii să ştie cu cine au de-a face şi să se gândească de două ori înainte să scrie. Apoi le-a servit o masă bogată – ceva de genul: cine e cuminte scapă de glonţ şi mănâncă bine.

Gluma e glumă, dar campania lui Igor Dodon pentru primăria Chişinăului se concentrează pe câteva linii de forţă. Dincolo de blogmeetul cu pistolul, l-am văzut pe Dodon vorbind la Publika TV despre creşterea criminalităţii în Republica Moldova şi de hotărârea lui de a o eradica (asta pe fondul apariţiei unui criminal în serie în Republica Moldova!). Dacă criminalul în serie nu este prins foarte repede este posibil ca acest lucru să îi aducă un scor electoral excepţional lui Dodon pe fondul unei emoţii publice afectate de teamă. Fotografiile lui Dodon cu pistolul în mână sunt de natură să se imprime în mentalul colectiv imaginea unui bărbat puternic şi hotărât. Apoi vine şi modul în care Dodon vorbeşte: la conferinţa de presă de vineri Dodon a răspuns scurt şi hotărât. A răspuns în rusă la întrebările puse în rusă, iar la o întrebare în română a repezit jurnalista îndrăzneaţă, apostrofând-o că a întârziat la conferinţă şi să îşi întrebe colegii că el nu repetă, după care a făcut stânga împrejur şi a dispărut. V-am mai spus, un bărbat hotărât!

La toate acestea se adaugă şi povestea moldovenismului „pro-european” activată de Igor Dodon. Dar despre aceasta puţin mai târziu.

„Românii din Bugeac pe cale de dispariţie” va fi lansat vineri la Chişinău

Vineri, 8 aprilie, la orele 14:00 volumul „Românii din Bugeac pe cale de dispariţie” va fi lansat în Chişinău, la biblioteca municipală B. P. Hasdeu, bd. Ştefan cel Mare nr. 148. Mulţumiri maxime lui Vasile Şoimaru care a făcut posibilă această lansare în Basarabia a unei cărţi care se referă la Basarabia de Sud. Voi fi şi eu la lansare alături de Cătălin Vărzaru, coautorul volumului. Cu această ocazie va fi lansat şi volumul „Hagi Curda (Camâşovka). Un sat românesc din Basarabia istorică” scris de Tudor Iordăchescu. Aş fi bucuros să văd cât mai mulţi oameni la Chişinău care să îl asculte pe Tudor Iordăchescu, un român care se luptă de zeci de ani să păstreze identitatea românilor din Bugeac.

Volumul „Românii din Bugeac pe cale de dispariţie” poate fi descărcat în format electronic aici.

De la lansarea din Bucureşti din 1 februarie am mai avut o lansare pe 25 martie la Timişoara, în librăria Cărtureşti (mulţumiri OSB Timişoara care au inclus volumul în Festivalul Zilele Basarabiei dedicate aniversării Unirii Basarabiei cu România din 1918). O imagine de la lansarea din Timişoara mai jos.

Lansare Romanii din Bugeac la Timisoara

Lansare Romanii din Bugeac la Timisoara

arc chisinau

Galerie foto: Chişinăul în anul 1940

Fotografa americană Margaret Bourke White a călătorit şi prin Basarabia (alte imagini din România realizate de Bourke White aici şi aici) unde a făcut o serie de fotografii care ne-au păstrat chipuri de români dintre Prut şi Nistru din luna februarie a anului 1940. Am adunat aici mai multe imagini şi aş avea nevoie de sprijinul unor chişinăueni pentru a identifica soarta unora din clădirile de mai jos.

Continuarea

Vitalia Pavlicenco: Vladimir Plahotniuc este cetăţean român

Natalia Pavlicenco afirmă într-un comentariu pe blogul ei (aici, lângă un material care continuă discuţia cu Constantin Tănase în războiul bloggerilor) nici mai mult nici mai puţin decât că Vladimir Plahotniuc ar avea cetăţenia română. Sper să nu dispară comentariul, oricum, a fost preluat şi de Roman Mihăieş.

Vitalia Pavlicenco spune:
10 ianuarie 2011, la 13:01

Pt Dorel

Il cunosc pe Plahotniuc asa ca toata lumea. Nu am cu el relatii. Am avut o data o discutie ocazionala, in care mi-a explicat ce reprezinta, intr-o anume masura.

Nu pot spune multe, dar pot afirma ca este si cetatean roman, este patriot roman basarabean, este foarte ager. Si merg, aici, in continuare, cu opiniile mele subiective.

Informaţia aceasta (dacă se dovedeşte adevărată) face ca scena politică de la Chişinău să devină extrem de veselă. Pe când vom afla despre comunişti moldovenizatori cu cetăţenie română (care au jurat cu mâna pe Biblie că vorbesc limba română!). Să mai zică cineva că România nu este o ţară extrem de veselă!