Arhiva etichetelor: comunismul în România

Reeducarea comunistă. Documente despre „Fenomenul Piteşti”

„Fenomenul Piteşti” şi procesele de reeducare din închisorile României comuniste sunt prea puţin cunoscute. Monstruozitatea acestor fapte ar trebui expusă în public mult mai des, cu mult mai multă insistenţă. Şi mai ales ar trebui prezentaţi cu nume şi prenume autorii şi mai ales cei care au pus la cale torturile destinate nu smulgerii unor mărturisiri sau delaţiuni, ci pentru modificarea personalităţii altor oameni. Din păcate sunt puţini istorici care se ocupă de aşa ceva, iar expunerea lor la spaţiul public este minimă.

De curând a apărut la editura Vicovia volumul „Documentele reeducării” coordonat de Mircea Stănescu, o colecţie de documente selectate din dosarele deţinute de CNSAS. Cartea vine în completarea unor colecţii de documente şi analize publicate anterior şi în acelaşi timp este primul volum dintr-o nouă serie. Cuprinde în mare parte declaraţii ale deţinuţilor angrenaţi în procesul reeducării şi ale temnicerilor lor.

coperta Documentele reeducarii, Mircea Stanescu

Pentru cei care nu cunosc mecanismele reeducării din închisorile comuniste îmi permit o scurtă prezentare. Sub coordonarea unor ofiţeri de Securitate detaşaţi special în penitenciare o serie de deţinuţi legionari şi-au declarat ataşamentul faţă de valorile şi idealurile comuniste, iar apoi s-au apucat să-i convingă şi pe ceilalţi deţinuţi să facă acelaşi lucru. Convingerea era făcută prin torturi şi umilinţe, 24 de ore din 24, 7 zile din 7. Detaliile schingiuirilor ating delirul, însă totul se desfăşura după un program care avea ca scop destructurarea personalităţii deţinuţilor intraţi în acest malaxor. Reeducaţii deveneau reeducatori şi procesul se răspândea dintr-o puşcărie în alta. (detalii aici)

Primii români care s-au confruntat cu acest proces al reeducării au fost prizonierii români ajunşi în lagărele din Uniunea Sovietică. Volumul de documente prezentat aici conţine multe documente care atestă activitatea Anei Pauker în acest proces de reeducare, pedepsele aplicate prizonierilor consideraţi fascişti, avantajele de care beneficiau cei care s-au supus reeducării. A existat chiar şi un ziar al prizonierilor români din Uniunea Sovietică, „Cuvântul liber”, au fost organizate congrese şi nenumărate interviuri pentru aprecierea fidelităţii reeducaţilor. Cei care au intrat în acest mecanism au fost înrolaţi în divizia „Tudor Vladimirescu”, comandată de colonelul Cambrea (unchiul lui Sergiu Nicolaescu, stilizat de acesta sub forma unui comisar incoruptibil!).

Reeducarea prizonierilor români în Uniunea Sovietică

Reeducarea prizonierilor români în Uniunea Sovietică

În România, imediat după instalarea regimului comunist, programul de reeducare a fost aplicat la un alt nivel şi cu alte mijloace: dispăruse alianţa cu statele occidentale, Crucea Roşie nu avea ce căuta în puşcăriile comuniste – orice fel de monstruozitate devenea posibilă. Pe mine m-a fascinat dintotdeauna Eugen Ţurcanu, deţinutul care a coordonat faza cea mai dură a reeducării desfăşurată la închisoarea din Piteşti. Fotografia de mai jos a lui Eugen Ţurcanu, făcută după arestarea sa din 1948. Un tânăr normal, care a nenorocit sute de alţi tineri şi a sfârşit împuşcat de cei care i-au poruncit să-şi tortureze colegii de suferinţă.

Eugen Ţurcanu

Eugen Ţurcanu

Cartea „Documentele reeducării” poate fi comandată pe pagina editurii Vicovia.

Super-spionul român Mihai Caraman: o fotografie inedită şi fişa de cadre

Mihai Caraman nu are nevoie de prezentare. Este spionul român care a aflat secretele NATO în anii Războiului Rece. Doar că în spaţiul public nu prea există multe fotografii ale lui Mihai Caraman – eu am reuşit să identific una la Arhivele Naţionale, alături de fişa de cadre a super-spionului [ref]Arhivele Naţionale ale României, Fond C.C. al P.C.R. Secţia Cancelarie – Dosare Anexă, dos. 355/1972, f. 74-75[/ref].

Despre povestea şi aventurile lui Mihai Caraman puteţi găsi mai multe detalii la Stelian Tănase[ref]Blog Stelian Tănase – Spionii români ai Războiului Rece[/ref]. Pe scurt, Mihai Caraman s-ar fi folosit de farmecul personal ca să-i spioneze pe capitalişti între 1958 şi 1968. Francezii Pierre Accoce şi Daniel Pouget i-au făcut un portret fabulos[ref]Pierre Accoce, Daniel Pouget, Reţeaua Caraman. Cei treisprezece români care au zguduit NATO, Editura Compania, 1999, p. 104[/ref]:

Cu constituţia sa atletică – 1,75 m şi 73 kg – Caraman ar fi putut, de exemplu, să fie o glorie a stadioanelor. Regizorii în căutare de talente native n-ar fi rămas insensibili la prestanţa lui. Acest bărbat, incontestabil fermecător – păr aspru, sprâncene bine conturate, gură senzuală şi o privire insistentă care atrăgea atenţia – avea mare succes la femei. În aparenţă degajat până la nonşalanţă, avea o cultură solidă, pe care o etala cu plăcere. Toată lumea ştia că marea lui pasiune – un capriciu distins – era egiptologia. Părea imbatabil în cea de-a patra mare epocă a Egiptului antic, Noul Imperiu, în care au avut loc cuceririle faraonilor în Asia (1580-1090 î.d.Hr.).

Rămâne ca cititoarele să spună cât de imbatabil era Mihai Caraman în anul 1974, anul de când datează fotografia de mai jos.

Citeaza sursa! www.george-damian.ro

Citeaza sursa! www.george-damian.ro

Despre fişa de cadre a lui Mihai Caraman din anul 1974 nu sunt foarte multe de zis. În primul rând e dactilografiată cu corp de literă mare – semn că era destinată personal lui Nicolae Ceauşescu, care nu prea vedea să citească, dar nici nu suporta ochelarii. Era un cadru de nădejde, cam asta e concluzia fişei de cadre.

Fisa de cadre a colonelului Mihai Caraman din 1974.

P.S. Nu am mai pus watermark pe fotografii, sunt sigur că blogul meu va fi citat ca sursă a imaginilor.