Arhiva etichetelor: Cristian Mungiu

Nimic despre Cristian Mungiu, creştini şi homosexuali

Urmărind ce s-a scris despre filmul lui Cristian Mungiu prezentat la Cannes „Dincolo de dealuri” am ajuns la următoarea frază care m-a şocat oarecum: „Dincolo de dealuri ne spune că frica de homosexualitate a creştinilor reprezintă o formă incoştientă de violenţă” (de aici). Ne va fi din ce în ce mai greu să fim creştini. Dar nu despre asta vreau să scriu. Vreau să spun că nu am de gând să văd nici un film al lui Cristian Mungiu. Nu mă interesează filmele lui. Pot câştiga zeci de premii, nu am de gând să le văd. În calitate de creştin nu mă interesează un film despre cum este aruncat la gunoi un copil sau despre exorcizare în viziunea lui Cristian Mungiu.

Arta avantgardistă, postmodernă – sau cum se mai numeşte ea – mă interesează prea puţin. Am avut parte de câteva experienţe în Germania. Prin 2005 am văzut la Opera de stat din Berlin o chestie care aproape m-a făcut să vomit. Pe scenă, un majordom şi o subretă duc la culcare un băieţel şi o fetiţă. Acţiunea se desfăşoară cu mişcări în reluare: copiilor li se citeşte dintr-o carte, li se aduce un pahar cu lapte, sunt înveliţi şi după ce adorm sunt ucişi. Tot delirul acesta a durat aproape 40 de minute pe un fundal muzical în stare să scoată morţii din morminte. Am avut o senzaţie de greaţă care nu m-a părăsit vreme de câteva ore bune. Exista şi o parte a doua a spectacolului, însă am părăsit sala.

Prin 2004 am văzut la Berliner Ensemble un montaj avantgardist al comediei “Leonce şi Lena” de Georg Büchner în regia lui Robert Wilson. A fost un deliciu: încercaţi să vă imaginaţi o piesă de teatru aproape lipsită de dialog, compusă doar din mişcare, lumini şi sunete (am găsit aici o cronică din Der Spiegel). Chiar mi-a plăcut ce a făcut Robert Wilson (montarea acestei piese făcea parte dintr-un experiment de comunicare non-verbală pentru copii surdo-muţi). Nu sunt critic de teatru sau film, însă cred că sunt capabil să ştiu dacă merită să îmi pierd vremea şi cu ce anume. În nici un caz nu am de gând să mă uit la filmele lui Cristian Mungiu, ceea ce vă sfătuiesc şi pe voi.

P.S. Este bine totuşi că s-au găsit oameni de bun simţ care să huiduie producţia lui Mungiu la Cannes.