Arhiva etichetelor: documente de arhivă

De ce a abandonat Churchill Europa de Est

winston-churchill

Pe 22 mai 1945, la doar două săptămâni de la înfrângerea Germaniei naziste, pe biroul premierului britanic Winston Churchill se găsea dosarul ultrasecret cu numele de cod „UNTHINKABLE”. Coperta dosarului purta o explicaţie sumară „Ameninţarea Rusiei la adresa civilizaţiei occidentale”, iar numele de cod UNTHINKABLE era destinat unei operaţiuni cu adevărat de neimaginat: declanşarea unui atac al forţelor britanice şi americane împotriva aliatului de până în acel moment, Uniunea Sovietică. Scopul acestui atac era descris astfel „Obiectivul general şi politic este să impunem Rusiei voinţa Statelor Unite şi Marii Britanii”, „voinţa” fiind descrisă ca atingerea unei înţelegeri corecte în privinţa Poloniei. Premierul Churchill dorea să ştie dacă putea conta pe forţa militară în eliberarea Europei răsăritene din ghearele imperiului sovietic. Răspunsul militarilor britanici care au analizat posibilitatea unui război imediat cu sovieticii a fost unul care a pecetluit soarta est-europenilor: armata sovietică nu putea fi înfrântă în acel moment. Dosarul a rămas secret până în 1998.

Câteva citate traduse din acest document:

2. Obiectivul general şi politic este să impunem Rusiei voinţa Statelor Unite şi Marii Britanii. Deşi „voinţa” celor două state poate fi rezumată la o înţelegere corectă cu privire la Polonia, acest lucru nu limitează amploarea acţiunilor militare. Un succes rapid ar putea determina Rusia să se supună voinţei noastre, cel puţin pentru o perioadă; dar există posibilitatea ca acest lucru să nu se întâmple. Ruşii vor decide. Dacă vor război total, se află în postura să-l aibă.

3. Singura cale de a ne atinge obiectivul, având şi rezultate de durată, este victoria într-un război total, victorie înţeleasă în termenii menţionaţi în paragraful 2.

4. Dincolo de posibilitatea izbucnirii unei revoluţii în U.R.S.S. şi căderea actualului regim politic – subiect despre care nu avem competenţa să ne pronunţăm – înfrângerea Rusiei este posibilă prin:

a) Ocuparea unor zone metropolitane ale Rusiei, care să reducă posibilitatea de producere de armament, astfel încât rezistenţa să devină imposibilă.

b) O înfrângere categorică a trupelor ruseşti pe câmpul de luptă, astfel încât U.R.S.S. să nu poată continua războiul.

5. Situaţia poate evolua de aşa natură încât ruşii să se retragă fără să sufere o înfrângere decisivă. Foarte probabil că în acest caz ei vor adopta tactica pe care au folosit-o cu succes împotriva germanilor în conflictele precedente, profitând de întinderea teritoriilor. În 1942 trupele germane reuşiseră să ajungă în zona Moscovei, Volga şi Caucaz, dar tactica dezmembrării fabricilor, combinată cu dezvoltarea unor noi resurse şi ajutorul aliaţilor i-a permis U.R.S.S. să continue lupta.

6. Practic nu există nici o limită în privinţa distanţei până la care trupele aliate trebuie să pătrundă în Rusia pentru a face rezistenţa imposibilă. Nu ar fi suficient nici dacă trupele aliate ar ajunge la fel de repede până în zona în care au ajuns germanii în 1942, având în vedere că acestă pătrundere nu a dus la nici un rezultat decisiv.

Concluzii:

a) Dacă ne angajăm într-un conflict cu Rusia, trebuie să ne pregătim pentru un război total, care va fi lung şi costisitor.

b) Faptul că trupele noastre sunt inferioare numeric ne determină să fim sceptici în privinţa unei victorii rapide, chiar dacă din punct de vedere politic o astfel de victorie ar fi suficientă pentru a ne atinge scopurile.

Puteţi citi aici integral dosarul UNTHINKABLE.

 

Un raport al serviciilor româneşti de informaţii despre Ucraina

Harta cu variantele de graniţe ale Ucrainei în 1939

Harta cu variantele de graniţe ale Ucrainei în 1939

Proclamarea „Republicii Populare a Doneţkului” arată că Rusia nu se mulţumeşte cu Crimeea şi că procesul de dezmembrare a Ucrainei va continua. De când au început tulburările din Ucraina am spus că pentru a înţelege ce se întâmplă acolo trebuie să privim la istoria locurilor şi mai ales la războiul civil din timpul revoluţiei bolşevice (aici).

Dar şi evoluţia interbelică a Ucrainei este cât se poate de relevantă pentru evenimentele din ziua de azi. Iar aici vă propun spre lectură un raport despre Ucraina alcătuit de Serviciul Secret de Informaţii de la Bucureşti în ianuarie 1939. Este un fragment dintr-o analiză mai amplă care se referea la intenţiile Germaniei faţă de Europa de Est, iar Ucraina juca un rol extrem de important în ofensiva germană. Aşa că analiştii S.S.I. au făcut o istorie a teritoriilor ucrainene din cele mai vechi timpuri, inclusiv o relatare a războiului civil ucrainean de după Primul Război Mondial. Analiza continuă cu o prezentare a intenţiilor politice ale Poloniei faţă de Ucraina, ca şi cele ale Germaniei în oglindă cu dorinţele naţionaliştilor ucraineni.

Raportul de care vă vorbesc s-a aflat pe biroul regelui Carol al II-lea, dar şi cel al premierului Armand Călinescu. Cel puţin concluziile acestui raport mi se par valabile şi pentru ziua de azi, indiferent dacă numele unor ţări trebuie înlocuite:

În general, faţă de problema ukrainiană, Germania a adoptat un plan amănunţit şi unitar conceput, pentru a cărui realizare sunt prevăzute următoarele etape:

1. Constituirea pe teritoriul Ukrainei Subcarpatice a unor puternice organizaţiuni naţionaliste ukrainiene, prin concentrarea elementelor extremiste din rândurile emigraţiei şi minorităţii ukrainiene de pretutindeni.

2. Provocarea de tulburări şi răscoale printre cei 7 milioane de ukrainieni din Polonia, care să fie îndemnaţi să ceară sprijin din afară pentru obţinerea autonomiei.

3. Somarea guvernului din Varşovia, pe baza principiului autodeterminării popoarelor, să admită creearea unui Stat Ukrainian independent, care să înglobeze teritoriile ukrainiene din Ceho-Slovacia şi Polonia şi

4. Întrebuinţarea aceluiaş sistem pentru deslipirea Ukrainei Sovietice de URSS şi formarea finală a Statului Ukrainei Mari.

Raportul merită citit, fie şi pentru sinteza istoriei Ucrainei.

Raportul Serviciului Secret de Informaţii despre Ucraina, ianuarie 1939

Nazistul Octavian Goga, aliat politic cu ţiganii şi găgăuzii

România a fost dintotdeauna o ţară aparte. Octavian Goga este condamnat în prezent pentru alianţa sa cu A.C. Cuza şi adoptarea legilor antisemite din România în scurta guvernare Goga-Cuza dintre 28 decembrie 1937 – 11 februarie 1938.

Însă istoria României are încă nevoie de cercetare. În dosarele Serviciului Secret de Informaţii am găsit un decupaj din ziarul ţărăniştilor „Dreptatea”, în care ziaristul Octav Livezeanu îl făcea cu ou şi cu oţet pe naţionalistul Goga pentru că se aliase politic cu ţiganii. Mai mult, acelaşi fascist Goga se aliase şi cu găgăuzii! (Chiar ar trebui scrisă o istorie serioasă a găgăuzilor în timpul României Mari, propaganda găgăuză din prezent e plină de minciuni şi exagerări).

Ţiganii nu doar că îi juraseră credinţă lui Goga, dar doreau şi să colonizeze Cadrilaterul şi să-i combată pe comitagii bulgari (îmi aduc aminte de alt poet ardelean, Ion Budai Deleanu şi „Ţiganiada” lui):

Şi dacă va mai călca picior de comitagiu bulgar pe acolo, să dea benga în noi, să ne iasă iepurele înainte şi să ne cârâie ciorile de pe coşul casei. Iar dacă or mai îndrăsni bulgarii din Cadrilater să facă pe iredentiştii, să ne ardă lamba şi să ni se usuce caşul de la gură.

Dacă vreţi să citiţi o probă de jurnalism polemic din perioada interbelică o puteţi face mărind imaginea de mai jos.

Octavian Goga

Fotografiile unor artiste de cabaret şi un filaj din Bucureştiul interbelic

Documentele din arhive de săptămâna aceasta pe care vi le propun sunt mai „uşurele”: o serie de fotografii ale dansatoarelor de cabaret din cluburile de noapte bucureştene din perioada interbelică. Bonus: rapoartele de filaj ale dansatoarei Cristina Rodriguez care îşi făcea veacul prin Bucureşti în anul 1940.

Serviciul Secret de Informaţii din perioada interbelică urmărea cu mare atenţie tot ce se petrecea în cluburile de noapte bucureştene. Dosarul barului Melody cuprinde şi fotografiile dansatoarelor de cabaret, cu numele lor real plus numele de scenă. Pe mine m-a amuzat tocmai diferenţa dintre aceste nume. În plus, pe prima fotografie din serie domnişoara are nişte mustăţi desenate cu stiloul, eu sunt sigur că este „operă” contemporană a vreunui angajat al Serviciului Secret de Informaţii care s-a amuzat în timp ce studia dosarul barului Melody.

În imaginile de mai jos puteţi citi rapoartele de filaj ale agenţilor SSI care au urmărit-o pas cu pas vreme de şase zile pe dansatoarea de cabaret Cristina Rodriguez. Nu a fost descoperit nimic special, însă din aceste rapoarte vă puteţi face o idee cum îşi petrecea ziua o dansatoare de cabaret din Bucureştiul interbelic.