Arhiva etichetelor: Franţa

Nu există extrema dreaptă europeană, doar multă ipocrizie

marinelepen

Toată lumea deplânge victoria extremei drepte europene. O falsă dezbatere, plină de ipocrizie. Nigel Farage din Marea Britanie şi Marine Le Pen din Franţa (alături de restul liderilor asemănători din Olanda, Belgia, Danemarca) nu reprezintă vreo extremă, sunt partide acceptate de partidele convenţionale (şi de întregul sistem mediatic) pentru a exprima ceea ce nimeni altcineva nu are curajul să spună limpede (corectitudinea politică!).

Principalele teme în care excelează aceşti extremişti ai ipocriziei sunt teama de imigraţie şi menţinerea controlului neo-colonial asupra Uniunii Europene. Nigel Farage şi Marine Le Pen ştiu foarte bine că infracţiunile ţiganilor veniţi din estul Europei sunt minore şi marginale. Însă vizibilitatea clanurilor ţigăneşti (alături de lipsa de reacţie a autorităţilor est europene) sunt mai comod de combătut decât adevărata frustrare şi frică: imigranţii islamişti, care refuză orice formă de integrare socială sau culturală, care îşi constituie societăţi paralele impermeabile la cultura franceză sau britanică. Imigranţii cu origini islamice sunt capabili de atentate şi crime politice, de răscoale care incendiază Parisul sau Londra. Însă nici Nigel Farage, nici Marine Le Pen nu au curaj să pornească o cruciadă împotriva adevăratelor probleme din curtea lor. E mai uşor să te iei de ţiganii din România, care nu au nici un fel de reacţie. Theo van Gogh s-a legat de Islam şi a murit înjunghiat în stradă. Curajoşii „extremişti” au priceput repede mesajul şi şi-au repliat discursurile.

Apoi vine chestiunea neo-colonialismului, în forma clasică „egalitate, dar nu pentru căţei”. Ce profituri fac OMV şi Erste Bank în România? Unde se duc aceşti bani? Când vine vorba de pierderi şi reglementări noi, bancherii occidentali rup poarta de la Cotroceni şi se calcă pe pantofi la Palatul Victoria. Situaţia este aceeaşi în toate statele foste comuniste, în sudul mediteranean e tot pe-acolo, dar cu altă evoluţie. Jaques Chirac vorbea de „Europa cu două viteze”, Nicolas Sarkozy s-a trezit vorbind că să terminăm cu mitul egalităţii în Uniunea Europeană. Nici Nigel Farage şi nici Marine Le Pen nu vor să distrugă Uniunea Europeană – vor să menţină controlul absolut al statelor lor asupra construcţiei. Românii, polonezii, bulgarii, grecii şi restul lumii să pună mâna să muncească mai mult şi să-şi ţină gura închisă. Profitul nu se împarte cu negrii de pe plantaţie.

Bine, există şi câteva excepţii. Retarzii de la JOBBIK se îmbracă în uniforme şi se cred nepoţii genetici ai lui Arpad care îl salută pe Horty, Zorile Aurii din Grecia au în realitate acelaşi mesaj cu comuniştii (nu avem de gând să ne plătim datoriile!), iar în rest tot felul de marginali care vor să imite pozele din cărţile de istorie.

Puţină ipocrizie franceză. Parisul înfloritor sub ocupaţia germană

În 2008 presa franceză se inflama împotriva unei expoziţii fotografice care prezenta viaţa veselă din Parisul aflat sub ocupaţie germană. Sute de fotografii color făcute de Andre Zucca ne pun în faţa ochilor un Paris înfloritor, cu oameni care nu par foarte afectaţi de cizma grea a naziştilor. Mai mult, soldaţii germani se plimbă fără teamă printre milioanele de francezi care îi privesc ca parte a peisajului. Ideea principală a fost că fotografiile au fost realizate pentru o revistă de propagandă germană, astfel că fotograful a căutat să arate partea frumoasă a lucrurilor din Parisul ocupat. Sigur, fotograful este vinovat. Îmi vine greu să cred că toate imaginile de aici au fost regizate. Cea mai grăitoare mi se pare imaginea pe care am preluat-o aici, cu soldatul german singur care îndrăzneşte să coboare la metrou.

Soldat german singur la metrou în Paris

Soldat german singur la metrou în Paris

Acest scandal mai vechi mi-a fost reamintit de cartea lui Sonke Neitzel, „Soldaten. On fighting, killing and dying”. Istoricul german se foloseşte de mii de pagini de transcrieri ale convorbirilor dintre prizonierii germani înregistrate în secret de serviciile de informaţii britanice. La un moment dat, unul din prizonierii germani spune ceva de genul: după ce vom ocupa Londra sigur nu ne va fi la fel de uşor ca în Paris, aici englezii sunt în stare să ne omoare. Această mărturie a unui soldat care încă credea sincer în victoria finală a lui Hitler vine să-mi confirme fotografiile care i-au scos din sărite pe francezi.

Galerie foto: dragoste în vremea războiului, franţuzoaicele şi naziştii

Am găsit în arhivele germane câteva imagini extrem de rare: fotografii dintr-un bordel din Franţa ocupată de nazişti în al Doilea Război Mondial. Este vorba de un bordel militar (sau militarizat) din Brest, portul de la Atlantic care găzduia baza submarinelor germane ce atacau convoaiele aliate.

Imaginile din acest bordel mi-au amintit de alte fotografii, de data aceasta din arhiva revistei Life, care ilustrează ce au păţit franţuzoaicele care au „colaborat la orizontală” după eliberare. Iar la sfârşit am pus fotografiile unor tineri francezi din poliţia regimului de la Vichy, chiar înainte de a fi executaţi la Marsilia de maquisarzi.

Mesajul meu pentru premierul Franţei: afaceriştii francezi să facă afaceri în ţara lor, în Franţa

Am citit mirat ştirea că premierul francez Jean-Marc Ayrault i-a transmis lui Ponta că ţiganii trebuie să se integreze în ţara lor, adică în România (aici). Am şi eu un mesaj pentru Jean-Marc Ayrault: BRD, Lafarge, Renault şi ce alte firme franceze fac afaceri în România n-au decât să se împacheteze şi să se ducă să se distreze cu sindicatele franceze.

Când am intrat în UE am tăiat economia României în bucăţi: Marea Britanie a luat ceva, Germania altceva, Franţa încă altceva, Italia şi-a ales nişte chestii, Austria a luat mai mult decât a putut duce (se pare că Olanda e nemulţumită, dar n-o să-i dea Mazăre portul Constanţa). Ni s-a cântat pe zece voci că este vorba de principii, de criteriile de la Copenhaga. Doar că nu ni s-a spus că „egalitate, dar nu pentru căţei”. Deci ţiganii are voie să se integrează unde vrea ei. Dacă ţiganii vrea să se integrează în Franţa, atunci libertatea de circulaţie le permite să se integrează în Franţa. Sper că ăsta a fost răspunsul lui Ponta.

Manau şi naţionalismul celtic breton

Cine îşi mai aminteşte de trupa Manau al cărei single „La Tribu de Dana” rula non-stop pe MTV prin 1998? Refrenul era unul lipicios, dar nu ştiu câţi au prins şi mesajul. Numele „Manau” pe care şi-l asumaseră raperii francezi este de fapt vechea denumire celtică a Isle of Man din Marea Irlandei, în prezent sub stăpânire britanică.

Melodia este de-a dreptul protocronistă, asta pentru cei care cunosc limba franceză şi îşi dau osteneala să asculte sau să citească versurile. Băieţii de la Manau narează o bătălie dusă de un trib celtic, în versuri apar druizii, hidromelul, săbiile şi topoarele, sângele curge valuri. „Rap celtic”, cam aşa şi-au denumit stilul cei de la Manau. Primul album a avut succes, după care au cam dispărut. Pe youtube se pot citi versurile de care vorbeam. Ideea este că bretonii din Franţa mai au răbufniri de identitate celtă, cultura franceză nu este chiar atât de unitară pe cât vor unii să o prezinte.

Manau – La Tribu de Dana

Ce i se tot ia apărarea lui Strauss-Kahn la Bucureşti?

Comentatorii televizaţi de la Bucureşti parcă au impresia că îl salvează pe Strauss-Kahn dacă o tot învârt în jurul cireşului. Azi dimineaţă după demisia lui Strauss-Kahn de la FMI ascultam pe Realitatea TV o groaznică învârtire în jurul cozii: că dacă se dovedeşte că este vinovat, că dacă revine în forţă, că de ce l-au arătat cu cătuşe, că aşa şi pe dincolo… Omul e mâncat, nu o să mai iasă din puşcărie. Şi-a schimbat declaraţia: la început a spus că n-a violat-o pe cameristă, după care s-a sucit şi a spus că a fost un contact sexual liber consimţit. Deci a fost. Procurorii americani spun că au găsit pete de sânge pe cearceafuri. Deci a fost cu bătaie. În locul lui Strauss-Kahn nu m-aş îngrijora cu privire la sentinţă, ci din cauza ştirii că este foarte posibil ca violata să aibă SIDA. Şi e foarte nasol să fii puşcăriaş cu SIDA. În SUA. Cumva a supravieţuit în rândurile comentatorilor români o francofilie cam inexplicabilă. Franţa ne-o trage de ani de zile pe toate părţile şi comentatorii noştri „păstrează aparenţele”.

Asta îmi aminteşte de o istorie povestită de Constantin Argetoianu: prin 1940 un obscur ziarist de la Bucureşti era pe cale să devină subsecretar de stat la Propagandă; în timp ce dicta un articol în care le freca ridichea americanilor dactilografa îi atrage atenţia că este prea dur, la care el replică „Da, şterge, nu trebuie să mă pun rău cu SUA!”

teodor baconschi

Eşecul Schengen aduce demisia lui Baconschi?

teodor baconschi

Teodor Baconschi - foto România Liberă

Intrarea României în Schengen nu avea cum să se producă în luna martie – s-au pronunţat împotriva ei miniştrii de interne din Germania şi Franţa (zmeii Uniunii Europene). Azi dimineaţă a spus/ sau n-a spus ceva despre amânarea României în Schengen şi ministrul maghiar de interne. Nu era foarte clar azi dimineaţă ce s-a spus la Budapesta (nici măcar ministrul de Externe Teodor Baconschi nu ştia…) însă afirmaţiile ministrului maghiar au fost preluate de DPA – cea mai mare agenţie de presă germană. A spus sau n-a spus ungurul că România nu intră în luna martie în spaţiul Schengen – asta nu mai are nici o importanţă. Ideea e că aşa a spus DPA, iar la Bucureşti a început circul. Din toată amestecătura asta sunt aproape sigur că o să ne trezim cât de curând cu demisia lui Baconschi, asta aşa ca să iasă din cursa de la congresul PDL.

Continuarea

Frăţia franco-rusă renaşte

Agenţiile de presă au marcat de Crăciun o ştire extrem de importantă pentru Europa: Franţa a bătut palma cu Rusia şi îi va vinde două nave „Mistral”. Evaluate la 500 milioane de euro bucata, navele amfibie „Mistral” reprezintă ultima creaţie a marinei militare franceze, capabile să lanseze 16 elicoptere, 13 tancuri şi aproape 1.000 de militari. Puse în funcţiune în anul 2006, aceste nave reprezintă un vârf al tehnicii militare franceze. Şi mai mult decât atât, înţelegerea franco-rusă de Crăciun reprezintă un eveniment inedit: este pentru prima oară în istorie când un stat NATO vinde armament ultramodern Rusiei. Continuarea