Arhiva etichetelor: George Orwell

George Orwell în dosarele serviciilor secrete britanice

Dosarul de urmărire informativă al lui George Orwell declasificat de MI-5 la sfârşitul anului 2007 este unul mai degrabă atipic. De altfel şi ofiţerii de informaţii britanici nu conteneau să-şi exprime nedumerirea asupra a ceea ce credea cu adevărat George Orwell. Pe numele său real Eric Arthur Blair, scriitorul şi jurnalistul George Orwell a făcut obiectul unei urmăriri informative asidue începând cu anul 1929 – la doar doi ani după demisia sa din serviciul de poliţie al Indiei. În anul 1974, la 24 de ani de la moartea lui Orwell, serviciile secrete britanice au făcut publice doar o parte din documentele care le deţineau cu privire la George Orwell, restul dosarului – în continuare “plivit” – poate fi consultat sub numărul KV/2/2699 la Arhivele Naţionale ale Marii Britanii.

George-Orwell

“Vederi comuniste avansate”

În februarie 1942, în plin război, soţia lui George Orwell a depus o cerere pentru a se angaja la Ministerul Hranei, declanşând o procedură de verificare a loialităţii sale. Orwell avea un dosar de urmărire pentru activităţi comuniste deschis încă din anul 1929, însă soţia sa a primit aprobarea să fie angajată în cadrul Ministerului Hranei. Raportul de verificare şi clarificările solicitate exprimă cel mai bine nedumerirea ofiţerilor de informaţii britanici. Inspectorul W. Ogilvie semna pe 4 februarie 1942 un raport cu următorul conţinut: “Asupra raportului din seria 7a care mai degrabă contrazice impresia dată de scrierile lui Orwell, am discutat cu inspectorul Gill din Departamentul Special întrebându-l dacă sergentul său ar putea elabora asupra problemei “vederilor comuniste avansate” ale lui Blair. D-l Gill mi-a telefonat în această dimineaţă să-mi spună că sergentul Ewing l-a descris pe Blair ca fiind “un comunist neortodox”, aparent având aceleaşi puncte de vedere ca ei, însă sub nici o formă nu este de acord pe deplin cu politica partidului. Am înţeles că bunul sergent era mai degrabă nelămurit cu privire la modul la care putea descrie această situaţie, de aici a rezultat fraza “vederi comuniste avansate”. Acest lucru se potriveşte cu imaginea pe care o avem despre Blair – Orwell. Este evident din scrierile sale recente – “Leul şi unicornul” – şi contribuţiile sale la simpoziumul lui Gollancz “Trădarea stângii” că nu este alături de Partidul Comunist şi nici ei nu sunt alături de el”. Concluzia procesului de verificare a soţiei lui George Orwell a fost trasă într-un raport din 18 februarie: “În replică la scrisoarea Dvs din 10 februarie vă informăm că nu cunoaştem nici un motiv pentru care D-na Eileen Blair nu ar trebui să fie angajată de Ministerul Hranei”.

George Orwell a mai trecut prin câteva serii de verificări informative în cursul războiului: pe 18 octombrie 1943, în calitate de corespondent al ziarului “Sunday Observer” George Orwell a solicitat o acreditare la Comandamentul Forţelor aliate. Răspunsul MI-5 din 23 octombrie a fost scurt şi la obiect: “Serviciul de Securitate deţine un dosar al acestui om, însă nu are nici un fel de obiecţii cu privire la numirea sa”. Cererea lui de acreditare conţine o notă scrisă de mână care consemnează sec concluzia MI-5: “Nu există obiecţii de securitate”.

Comunismul lui Orwell

Încrederea acordată lui George Orwell de serviciile britanice de securitate pare să provină din răspunsurile dat de scriitor la un chestionar alcătuit de revista comunistă “Left”. În noiembrie 1941 MI-5 intra în posesia unei copii a acestui chestionar – cel mai probabil o “lucrătură” a serviciilor secrete sovietice pentru a testa loialitatea coloanei a V a comuniste din Marea Britanie sau un test pus la cale de serviciile britanice de informaţii – şi trăgea concluzia că George Orwell nu împărtăşeşte obiectivele Moscovei. Întrebările acestui chestionar sunt lungi, iar răspunsurile scriitorului laconice – însă formularea întrebărilor dezvăluie că adevăratul comanditar al chestionarului nu este un simplu jurnalist, iar scurtimea răspunsurilor lui Orwell indică respingerea de către el a ideologiei rigide staliniste. Reproduc în rândurile ce urmează câteva din întrebările chestionarului şi răspunsurile lui Orwell care se manifesta ca un cetăţean fidel al Marii Britanii, chiar dacă credea că societatea britanică trebuie reformată.

Este prezentul conflict anglo-german un război imperialist în mod fundamental? – Nu;

Imperialist sau nu, este neimportant pentru muncitorii britanici dacă triumfă Britania sau Germania? – Nu;

Există o diferenţă importantă între imperialismul britanic şi nazismul german din punctul de vedere al muncitorilor? – Da;

Dacă URSS este înfrântă, poate câştiga războiul alianţa anglo-americană? –Da;

Sub urmărire internaţională

Prima înregistrare referitoare la George Orwell din arhivele secrete britanice datează de la începutul anului 1929. Eric Arthur Blair demisionase cu doi ani în urmă din poliţia britanică din India unde servise timp de 5 ani. În 1929 se afla la Paris unde încerca să-şi facă un nume ca scriitor şi jurnalist şi unde a intrat în atenţia serviciilor de informaţii britanice din cauza contactelor avute cu comuniştii britanici. Pe 15 ianuarie, o notă nesemnată mulţumea Ministerului Britanic de Externe pentru detaliile oferite cu privire la paşaportul şi semnalmentele lui Eric Arthur Blair, remarcând “Este interesant cazul fostului poliţist din India devenit ‘jurnalist’. Investigaţiile continuă”.

Serviciile de informaţii britanice aveau un informator printre prietenii lui Orwell care a furnizat informaţiile necesare primului raport despre sejurul scriitorului la Paris – numele acestui informator fiind şters din dosarul făcut public: “(şters) informează că Eric Arthur Blair s-a născut pe 25.0.1902 la Montjherj, Bengal, India, părinţii săI fiind Richard Walinsley Blair and Ida Mabel Blair, născută Ijmousin. Este celibatar şi locuieşte la nr. 6 Rue Pont du Fer, Paris, ajungând în Franţa pe 07.06.1928. Blair afirmă că este corespondentul din Paris pentru Daily Herald, Daily Express, G.K.’s Weekly, însă nu menţionează şi “Worker’s Weekly”. Blair, după cum afirmă (şters), a scris trei articole în “Progres Civique” din 29.12.1928, 5 şi 12 ianuarie 1929, intitulate “La Grande Misere de l”ouvrier Britannique”. Primul articol a tratat şomajul din Anglia, care conform lui Blair se datorează războiului; al doilea articol a tratat modul în care şomerul îşi petrece ziua; al treilea cerşetorii din Londra. Îşi petrece timpul citind diverse ziare, printre care şi “L’Humanite”, însă până acum nu a fost văzut amestecându-se cu comuniştii din Paris şi până el nu o va face, (şters) consideră că nici comuniştii francezi nu îl vor aborda”.

Un raport ţinut secret

Documentele păstrate de serviciile secrete britanice referitoare la George Orwell au rămas multă vreme în afara circuitului public. Cele mai căutate documente au fost un raport alcătuit despre scriitor în anul 1936 – cel mai detaliat raport din tot dosarul – şi “lista lui Orwell”: o listă de persoane publice considerate de autorul lui “1984” ca fiind prea apropiate de regimul de la Moscova sau că urmează directive venite din URSS. “Lista lui Orwell” a fost publicată în vara anului 2003 de cotidianul britanic “The Guardian”, însă raportul Departamentului Special al Scotland Yard a rămas secret până în toamna anului 2007.

În 1977 profesorul Bernard Crick de la Universitatea din Londra se documenta pentru a scrie o biografie a lui George Orwell. Fusese ales pentru această sarcină chiar de ultima soţie a scriitorului, Sonia Brownell, în urma unei recenzii scrise pe marginea lucrărilor soţului ei. Profesorul Crick a solicitat Ministerului britanic de Externe dosarele despre George Orwell în perioada în care acesta a lucrat pentru poliţia din India. În acest dosar se găsea şi un raport din 11 martie 1936, alcătuit de Departamentul Special al Scotland Yard care se ocupa de urmărire comuniştilor. Acest raport a fost considerat în 1977 ca neputând intra în circuitul public, chiar şi la 40 de ani de la crearea lui, astfel că a fost scos dintre hârtiile puse la dispoziţia profesorului Crick. Pentru realizarea acestui raport Orwell a fost filat, i s-a verificat locuinţa şi au fost contactate mai multe departamente care deţineau informaţii despre scriitor. În final, o copie a acestui raport a fost transmisă MI-5.

Raportul Scotland Yard din 1936 nu conţine informaţii spectaculoase: „Ancheta a arătat că numele corect al acestui om este Eric Arthur Blair. De profesie este jurnalist şi scriitor, scriind sub numele George Orwell. S-a născut la Motihari, Bengal, India pe 25 -06-1902, tatăl său fiind Richard Walmesley Blair, un fost funcţionar civil în India, care la pensie s-a stabilit la Southwold, Suffolk. (…) Blair, după încheierea studiilor la Eton, a candidat pentru un post în Serviciul de Poliţie din India şi în 1922 a fost numit asistent al superintendentului de poliţie din Burma. A servit în acest post până la sfârşitul anului 1927 când s-a întors în concediu în Anglia. Aflat în concediu a telegrafiat guvernului local din India cerând permisiunea să demisioneze, demisia fiindu-i aprobată începând cu data de 1 ianuarie 1928. Blair nu a dat nici un motiv pentru demisia sa, însă a transmis prietenilor săi intimi că nu a mai putut aresta persoane pentru comiterea unor acte pe care el nu le considera greşite. La scurtă vreme după demisia din poliţia indiană, Blair a plecat în Franţa şi pentru o perioadă a dus o viaţă precară trăind ca jurnalist independent. Cât s-a aflat în Paris a fost interesat de activitatea Partidului Comunist Francez şi a petrecut mult timp studiind ziarul L’Humanite”. După ce indică adresele la care a locuit Orwell, poliţiştii britanici afirmau: „Poliţia Metropolitană nu deţine dosare cu referinţe la Westrope sau Blair. Acesta din urmă este cunoscut ca având vederi socialiste şi se consideră un ‘intelectual'”.

Idioţii utili ai sovieticilor

În aprilie 1949, cu un an înainte să moară bolnav de tuberculoză, în timp ce se afla internat, George Orwell a fost vizitat de o prietenă apropiată, Celia Kirwan. Prietena lui Orwell fusese angajată de puţină vreme într-o structură secretă a Ministerului britanic de Externe – Departamentul pentru Cercetarea Informaţiilor – structură destinată publicării propagandei anti-comuniste la începutul Războiului Rece. Orwell i-a transmis Celiei Kirwan o listă care cuprindea 37 de nume de personalităţi culturale „jurnalişti şi scriitori care în opinia mea sunt cripto-comunişti, tovarăşi de drum sau cu înclinaţii în această direcţie şi în care nu ar trebui să se aibă încredere ca propagandişti”, după cum spunea scriitorul. Foarte multe nume din lista lui Orwell s-au dovedit ulterior a fi într-adevăr colaboratori sau apropiaţi ai sovieticilor. Lista a fost ţinută secretă de guvernul britanic până în anul 2003, când după moartea Celiei Kirwan, fiica ei a transmis ziarului The Guardian o copie a listei păstrată în hârtiile personale ale prietenei lui Orwell. Abia după publicarea acestei liste a acceptat ministrul de Externe Jack Straw să declasifice originalul aflat în arhiva ministerului pe care îl conducea. Pentru acest gest Orwell a fost acuzat că a devenit din oponent al sistemului informator al serviciilor secrete, însă istoricul Timothy Garton Ash a apreciat gestul lui Orwell ca fiind unul prietenesc în cadrul unei lupte comune împotriva totalitarismului stalinist. Deocamdată nu există nici un fel de indicaţie sau dovadă clară că Orwell ar fi devenit colaborator al serviciilor britanice de informaţii. Cert este doar că în timpul războiului, Orwell a avut contacte cu mai mulţi ofiţeri de informaţii.

Lista lui Orwell

Peter Smollett – a fost şeful Departamentului pentru URSS din cadrul Ministerului britanic al Informaţiilor. După 1991 Arhiva Mitrohin l-a dovedit pe Smollett ca fiind agent al serviciilor secrete sovietice, recrutat de Kim Philby. Smollett a fost cel care l-a sfătuit pe editorul Jonathan Cape să respingă publicarea nuvelei „Ferma animalelor”.

Michael Redgrave – actor. A studiat la Cambridge unde s-a numărat printre prietenii lui Anthony Blunt, care ulterior a fost recrutat şi a lucrat pentru serviciile de spionaj sovietice. Un apropiat al Partidului Comunist britanic, Redgrave a apărut în multe din filmele lui Hitchcock.

Charlie Chaplin – actor şi regizor. Actor londonez de vodevil, a reuşit să devină o stea Hollywood-ului după 1913. Bănuit de simpatii pro-sovietice, Chaplin a fost urmărit de FBI până la moarte.

John Steinbeck – romancier, câştigător al premiului Nobel pentru literatură în anul 1962. Orwell îl caracterizează „fals scriitor, pseudo-naiv”.

George Bernard Shaw – dramaturg şi scriitor. Orwell spunea despre el că „este întotdeauna pro-rus în toate chestiunile majore”. Shaw a vizitat URSS în 1930, când s-a întâlnit cu Stalin, devenind un suporter public al sovieticilor. În 1933 a scris un eseu în care încerca să justifice măsurile de forţă ale URSS în politica internă. În acelaşi an, într-o scrisoare deschisă adresată ziarului Manchester Guardian, Shaw a respins ştirile despre foametea din URSS ca fiind calomnioase.

Kingsley Martin – redactorul-şef al New Statesman. Descris de Orwell ca „liberal decăzut; foarte necinstit”. Martin a ră

Walter Duranty – jurnalist britanic. A câştigat în 1932 premiul Pulitzer pentru o serie de articole despre URSS, în perioada în care era corespondentul New York Times la Moscova. În articolele sale Walter Duranty a trecut cu vederea foametea din Ucraina, procesele înscenate şi munca forţată la care erau supuşi ruşii. În 2003 s-a pus problema retragerii premiului primit în 1932, însă Comitetul Pulitzer a decis să nu ia această măsură, în ciuda faptului că există dovezi că Duranty a minţit deliberat în articolele sale, făcând jocul sovieticilor.

Urmărit de NKVD

În timpul războiului civil din Spania, Orwell a luptat de partea Brigăzilor P.O.U.M. (Partidul Muncitoresc de Unificare Marxistă) – o aripă a stângii spaniole opusă Partidului Comunist subordonat în totalitate Moscovei. În volumul în care îşi descrie experienţele de pe frontul spaniol – „Omagiu Cataloniei” – Orwell scrie că „aveam tot timpul înfricoşătorul sentiment că cineva, anume un prieten de-al tău s-ar putea să te denunţe poliţiei secrete”. Într-o scrisoare trimisă unui prieten după întoarcerea în Anglia, Orwell afirma: „Deşi noi am scăpat cu bine, aproape toţi prietenii şi cunoştinţele noastre se află în închisoare şi se pare că vor rămâne acolo pe termen nedefinit, fără să fie acuzaţi de ceva anume, ci doar suspectaţi de troţkism. Cele mai îngrozitoare lucruri se petreceau chiar atunci când eu am plecat, arestări în masă, oameni răniţi târâţi din spitale şi aruncaţi în închisoare, oameni înghesuiţi în hrube murdare, unde abia aveau spaţiu să se întindă, prizonieri bătuţi şi înfometaţi”.

Gordon Bowker susţine în biografia dedicată lui Orwell că scriitorul chiar a fost urmărit de serviciile secrete sovietice. Turnătorul lui Orwell a fost un tovarăş englez, David Crook, manevrat chiar de Ramon Mercader – agentul NKVD care avea să-l asasineze pe Lev Trotsky. Orwell a ales să se alăture brigăzilor POUM deoarece acest partid era afiliat Independent Labour Party din care şi el făcea parte. Staliniştii spanioli, manevraţi de NKVD au început să infiltreze POUM pentru a aduna informaţii, pentru ca mai apoi să-i acuze pe membrii acestui partid de troţkism şi să-i execute în masă. David Crook a primit ordin de la Ramon Mercader să-i supravegheze pe Orwell şi soţia sa. Deocamdată dosarele serviciilor secrete sovietice din acea perioadă rămân ascunse cercetătorilor, astfel că detaliile supravegherii lui Orwell de către NKVD nu sunt cunoscute în totalitate. Turnătorul care l-a urmărit pe scriitorul britanic avea să fie la rândul său acuzat de troţkism şi executat.