Arhiva etichetelor: Gheorghe Gheorghiu Dej

Craniul lui Ştefan Foriş şi politica făcută cu ranga de comunişti

craniu-stefan-foris

CNSAS a digitizat dosarul anchetei PCR din 1968 privind abuzurile Securităţii, dosar în care se găsesc câteva fotografii de la deshumarea lui Ştefan Foriş (aici). Secretarul general al Partidului Comunist Român din timpul războiului a fost „lichidat” cu o rangă în vara anului 1946 din porunca partidului pe care l-a slujit cu credinţă. Ucigaşul cu ranga a fost Timofei Bodnarenko, alias Gheorghe Pintilie – şeful Securităţii între 1949 – 1963.

Pagina Wikipedia a lui Gheorghe Pintilie pune sub semnul întrebării informaţiile conform cărora acesta l-ar fi ucis pe Ştefan Foriş (aici).

gheorghe-pintilie-wikipedia

Gheorghe Pintilie îşi mărturisea senin crima comisă în 1946, declaraţia scrisă de mâna lui poate fi citită în dosarul CNSAS. Mai mult, criminalul era foarte liniştit la mai bine de 20 de ani de la comiterea crimei, îşi declara iubirea faţă de partid şi ştia că nu va fi pedepsit. Pentru că oamenii Moscovei care au ucis în România nu au fost pedepsiţi niciodată. Istoria şi monstruozitatea acestor crime – ca şi povestea personală a criminalilor – sunt foarte puţin cunoscute în ziua de azi. Stângiştii de modă nouă mai au puţin şi refac romantismul ilegaliştilor comunişti din perioada interbelică, făcând uitate subteranele ucigaşe ale epocii.

Ştefan Foriş a crezut în partidul comunist din tot sufletul. Deşi era secretarul general al PCR în 1944, a predat conducerea partidului aproape fără să se opună – era un soldat disciplinat. A mers la moarte fără să schiţeze cel mai mic gest de autoapărare, precum un oştean credincios. Gheorghe Pintilie a ucis un om cu ranga fără să clipească şi l-a îngropat în subsolul unei case din centrul Bucureştiului. În tinereţe Gheorghe Pintilie a ucis preoţi şi culaci în timpul revoluţiei bolşevice, apoi a fost antrenat ca spion la Tiraspol şi paraşutat în România. Arestat, a fost închis alături de Gheorghe Gheorghiu Dej şi restul comuniştilor din România. Când Dej împreună cu Ana Pauker, Vasile Luca şi Teohari Georgescu au ajuns la concluzia că Ştefan Foriş a fost un trădător al partidului şi i-au dat sarcina să-l lichideze pe Foriş – Gheorghe Pintilie a executat ordinul.

Pe lângă Foriş a mai fost descoperit un anume „Bulgarul”, lichidat tot de Gheorghe Pintilie plus un al treilea cadavru provenit din fierbintea vară a anului 1946. Prin câte alte subsoluri din Bucureşti zac cadavre de oameni ucişi de comunişti? Încercarea de impunere a legalităţii pornită de Ceauşescu a eşuat. Partidul a anchetat în 1968 o parte din crimele Securităţii – însă nu s-a ajuns la procuratură şi judecată, criminalii nu au fost pedepsiţi. Gheorghe Pintilie a murit în 1985 cheltuindu-şi pe băutură pensia de general de Securitate.

Galerie foto: Ana Pauker la apogeul puterii sale

După un trecut printre comuniştii ilegalişti din România, ridicată în grad printre kominterniştii de la Moscova, întoarsă pe tancurile sovietice la Bucureşti, Ana Pauker şi-a atins apogeul puterii la sfârşitul anilor ’40 şi începutul anilor ’50. Detaliile luptelor dintre comuniştii de la Bucureşti sunt încă destul de obscure, cert este că Ana Pauker „a ţinut aproape” de principalul ei adversar, Gheorghe Gheorghiu Dej (după cum se poate vedea şi în imaginile de mai jos). După 1989 se încearcă o refacere a imaginii Anei Pauker care este prezentată drept victima căpcăunului primitiv Gheorghe Gheorgiu Dej (scos aproape singurul vinovat de crimele din primii ani de după instalarea comunismului în România).

De ce mă fascinează Gheorghe Gheorghiu Dej

Gheorghe Gheorghiu Dej

O figură stranie a perioadei comuniste din România. Plin de contradicţii, în timpul cât s-a aflat la putere represiunea a atins cote maxime şi în acelaşi timp s-a declanşat procesul de apropiere de Occident a României comuniste. Din păcate nu există o biografie obiectivă a lui Gheorghe Gheorghiu Dej, doar condamnări vehemente. Aşa că am făcut o listă cu cinci motive pentru care Gheorghe Gheorghiu Dej este un personaj fascinant pentru mine:

  1. Gheorghe Gheorghiu Dej a fost un supravieţuitor. A supravieţuit închisorilor, epurărilor staliniste, luptelor interne dintre comuniştii din România. De fiecare dată a câştigat, şi-a ales cu grijă aliaţii, nu a rămas niciodată în minoritate. A preferat să-i lase pe alţii să conducă atacurile şi să îşi asume riscurile, dar când a fost nevoie a ieşit în faţă şi a preluat el însuşi ofensiva.
  2. Gheorghe Gheorghiu Dej a scos Armata Sovietică din România. Până în 1958 România a fost practic sub ocupaţie, aici fiind permanent staţionate trupe sovietice. Din tot lagărul socialist, doar Iugoslavia şi România au fost lipsite de trupe de ocupaţie sovietice.
  3. Gheorghe Gheorghiu Dej s-a opus planului Valev care avea în vedere transformarea României şi Bulgariei într-un hinterland agricol pentru ţările socialiste industrializate RDG, Cehoslovacia şi URSS. Dezbaterea este în continuare valabilă – există presiuni pentru transformarea României în ograda din spate a Uniunii Europene.
  4. Gheorghe Gheorghiu Dej a ridicat în faţa sovieticilor chestiunea Basarabiei într-un mod foarte ingenios: academicianul Andrei Oţetea a publicat o serie de manuscrise ale lui Karl Marx în care scria negru pe alb că Basarabia este românească şi a fost ocupată samavolnic de ruşi. Sovieticii au rămas fără replică: nu puteau spune că Marx minte. Nu s-a schimbat nimic, însă sovieticilor li s-a adus aminte că Basarabia este românească tocmai când se aflau la apogeul puterii lor.
  5. Gheorghe Gheorghiu Dej a fost un dictator sângeros. Oricine s-a ridicat împotriva lui sau i-a contestat în cel mai mic fel autoritatea a dispărut – fie fizic, fie din viaţa publică. Victimele lui Gheorghe Gheorghiu Dej alcătuiesc o listă lungă de personaje de vârf (nu toate simpatice!): Ştefan Foriş, Lucreţiu Pătrăşcanu, Ana Pauker, Teohari Georgescu, Vasile Luca.
dej in plina glorie

Gheorghe Gheorghiu-Dej în imagini. De la tinereţe până la bătrâneţe (2)

Continuă în rândurile următoare prezentarea vieţii llui Gheorghe Gheorghiu-Dej în imagini. Spre deosebire de comuniştii veniţi de la Moscova călare pe tancurile sovietice şi care îşi petrecuseră viaţa prin conferinţe şi şcoli de partid, Gheorghiu-Dej chiar era muncitor şi petrecuse mulţi ani în închisoare după grevele de la Griviţa din 1933. În închisoare Gheorghe Gheorghiu-Dej şi-a creat o structură de credincioşi care aveau să se afle alături de el permanent şi, mai presus de orice, a stabilit relaţii excelente cu spionii sovietici închişi alături de comuniştii români. Iniţial un necunoscut pentru Moscova, Gheorghiu-Dej a intrat din ce în ce mai mult în graţiile Kremlinului datorită „originii sănătoase” şi prizei reale la publicul muncitoresc din România. A ştiut să navigheze prin apele tulburi ale anilor 40 şi 50 în luptele interne de partid şi să iasă învingător cu sprijinul „grupului din închisori” şi cel al Moscovei. După care s-a ridicat şi a pornit o politică independentă a României faţă de Uniunea Sovietică.

Ministru al Transporturilor

Pe 6 martie 1945 regele Mihai numea primul guvern dominat de comunişti în urma presiunilor venite de la Moscova (regele României ar fi fost intimidat de trimisul lui Stalin, Vîşinski, care a bătut cu pumnul în masă şi a trântit uşa de a căzut tencuiala – putea şi regele să bată cu pumnul în masă…). Gheorghe Gheorghiu-Dej avea să fie ministru al Transporturilor în acest guvern. În imaginea de mai jos, proaspătul ministru vorbeşte la mitingul din 6 martie 1945 din Bucureşti care consfinţea „victoria forţelor democrate”.

1945-martie-6-gheorghe-gheorghiu-dej-miting-piata-natiunii

Click pentru imagine mărită

Uniunea Sovietică s-a folosit de chestiunea Ardealului pentru îngenuncherea României. A existat un comitet sovietic care a analizat soarta Europei de est cu multă vreme înainte de încheierea războiului. Valter Neulander (Valter Roman, tatăl lui Petre Roman) recomanda ca Ardealul să fie independent. Strategii sovietici au ales calea şantajului: vă dăm Ardealul dacă cedaţi. Aşa că în toamna anului 1944 administraţia românească abia instalată a fost alungată şi Ardealul de nord a intrat sub guvernarea Armatei Sovietice. După ce a fost instalat guvernul comunist al lui Petru Groza, sovieticii au permis reinstalarea administraţiei româneşti în Ardeal. Fotografia de mai jos a fost făcută la ambasada sovietică de la Bucureşti pe 14 martie 1945, după retrocedarea Ardealului, de la stânga la dreapta pe scaune: Gheorghe Gheorghiu-Dej, generalul Vinogradov, Petru Groza, Vîşinski şi Guţă Tătărescu (fostul premier liberal al României, tovarăş de drum al comuniştilor).

1945-martie-14-retrocedarea-ardealului

Click pentru imagine mărită

În 1946, Gheorghe Gheorghiu-Dej avea să facă parte din delegaţia României la Conferinţa de Pace de la Paris (de la dreapta la stânga, aşezaţi): generalul Dămăceanu, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Guţă Tătărescu, Lucreţiu Pătrăşcanu.

1946 delegatia-romana-conf-pace-paris-1946

Click pentru imagine mărită

Luna noiembrie a anului 1946 avea să fie una extrem de tensionată: urmau primele alegeri după o foarte lungă perioadă de timp (dictatura carlistă urmată de dictatura antonesciană, vezi aici cu ce se ocupa regele Mihai în aprilie 1946). Pe 7 noiembrie 1946 Gheorghe Gheorghiu-Dej participa alături de patriarhul Nicodim şi regele Mihai la o recepţie dată de Ambasada Sovietică.

1946-noiembrie-7-dej-patriarhul-nicodim-regele-mihai-receptie-ambasada-sovietica

Click pentru imagine mărită

Pe 19 noiembrie 1946 Gheorghe Gheorghiu-Dej vota pentru „democraţie populară” – alegerile au fost falsificate şi România a intrat la acea dată în epoca comunistă.

1946-noiembrie-19-dej-voteaza-bpd

Click pentru imagine mărită

Alături de liderul comuniştilor bulgari Gheorghi Dimitrov.

1947-ghdimitrov-dej-bulgaria

Click pentru imagine mărită

La vârful puterii

În 1950 nu mai erau foarte mulţi în stare să conteste puterea comuniştilor în România. Mai existau câteva grupuri izolate de luptători în munţi – însă clasa politică a perioadei interbelice dispăruse pur şi simplu în închisori sau la canal. Gheorghe Gheorghiu-Dej putea vota liniştit pentru dispariţia judeţelor şi apariţia raioanelor.

1950-6-septembrie-dej-voteaza-pentru-legea-raioanelor

Click pentru imagine mărită

În 1951 ziua de naştere a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej era aniversată cu modestie proletară. Ana Pauker, Vasile Luca nu erau încă puşi cu botul pe labe, Pătrăşcanu era în închisoare şi se încăpăţâna să nu îşi mărturisească crimele. Nicolae Ceauşescu era prezent la ziua tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej în uniformă de general (se ocupa de educaţia politică a armatei – vezi în stânga imaginii).

1951-8-nov-ziua-lui-dej

Click pentru imagine mărită

În 1952 Gheorghe Gheorghiu-Dej îi dădea indicaţii inclusiv lui Mihail Sadoveanu, un scriitor profitor al tuturor regimurilor.

1952-decembrie-20-dej-si-sadoveanu

Click pentru imagine mărită

Parada de 1 mai 1953.

1953-mai-1

Click pentru imagine mărită

Într-un moment de relaxare în 1957, Gheorghe Gheorghiu-Dej alături de Petru Groza.

1957-dej-groza

Click pentru imagine mărită

Ziua de naştere a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej din 1961. Acum este cu adevărat stăpânul României! (în spatele lui se vede Emil Bodnăraş, unul dintre cele mai misterioase personaje ale comunismului românesc şi Nicolae Ceauşescu, care trecuse de la uniformă la costumul civil).

1961-8-nov-ziua-lui-dej

Click pentru imagine mărită

23 august 1964. Douăzeci de ani de la evadarea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej din lagărul de la Târgu-Jiu şi începutul ascensiunii sale. După douăzeci de ani de lupte din care a ieşit învingător, unul dintre puţinii comunişti supravieţuitori ai epurărilor staliniste, al celui de-al Doilea Război Mondial, al altor epurări staliniste, al luptelor interne din partid, după ce s-a opus cu succes Uniunii Sovietice şi a demarat apropierea României comuniste de statele capitaliste, Gheorghe Gheorghiu-Dej era bolnav cancer. Avea să moară peste şase luni.

august_1964_23_gheorghe-gheorghiu-dej

Click pentru imagine mărită

Bonus tabloid: Gheorghe Gheorghiu-Dej în chiloţi

Una din rarele imagini cu Gheorghe Gheorghiu-Dej într-o postură neoficială: la mare, jucându-se cu un copil.

dej-la-mare

Click pentru imagine mărită

Vezi şi partea I a articolului.

Dej-600

Gheorghe Gheorghiu Dej în imagini. De la tinereţe până la bătrâneţe (1)

Gheorghe Gheorghiu Dej a fost stăpân absolut al României comuniste după îndepărtarea grupului Ana Pauker-Vasile Luca din 1952, iniţiator al comunismului naţional, cel care a reuşit să îndepărteze trupele sovietice din România. Gheorghe Gheorghiu Dej s-a opus deschis Moscovei în anii 60, a declanşat un proces de apropiere faţă de Occident continuat de Nicolae Ceauşescu. A ocupat cel mai important post din acele vremuri: acela de secretar general al Partidului Comunist Român. A fost nemilos cu adversarii (Lucreţiu Pătrăşcanu ar fi fost executat din ordinul său direct, iar Ana Pauker a scăpat la limită de o soartă asemănătoare), s-a dovedit multă vreme a fi credincios Moscovei (şi-a dat tot concursul la zdrobirea rebeliunii maghiare din 1956), în perioada domniei sale s-a petrecut epurarea intelectualităţii româneşti, apogeul crimelor comunismului în România, i-au plăcut femeile şi băutura. A avut o viaţă tumultuoasă, născut la 8 noiembrie 1901 a murit pe 19 martie 1965. Am adunat mai jos o serie de imagini care să ilustreze traseul lui Gheorghe Gheorghiu Dej în viaţă (imaginile provin din fototeca online a comunismului şi arhiva revistei LIFE). Pe mine personal m-a interesat să urmăresc modul în care s-a modificat fizionomia lui Gheorghe Gheorghiu Dej, cum de la un oarecare electrician CFR din anii 20 a ajuns un lider nemilos, cu o privire de om cu care nu e bine să glumeşti, având la activ anihilarea unor duşmani numeroşi şi la fel de periculoşi ca şi el… Continuarea

Galerie foto: Republica Populară Română, parada de 23 august

Parada de 23 august 1964… douăzeci de ani de regim comunist în România (sau ocupaţie sovietică?)… Cine îşi mai aminteşte de Republica Populară Română şi anii în care Nicolae Ceauşescu era în rândul al treilea la alinierea portretelor?