Arhiva etichetelor: instigare la ură

Satiră şi umor, calomnie şi insultă, instigare la ură – care sunt limitele?

Ştiţi bancul cu ţiganul borât care a plecat la furat împreună cu un jidan scârbos şi un bozgor tâmpit? E un banc fenomenal, râzi de pleznesc maţele în tine. S-a făcut şi o caricatură cu ţiganul borât care are două gâşte la subţiori, jidanul scârbos cu buzunarele pline de bani şi bozgorul tâmpit care molfăie carne crudă. Foarte tare caricatura, te dor fălcile de cât râzi. E cu satiră şi umor, bancul mi l-a spus Mircea Toma aşa că n-are cum să fie rasist. Şi mai ştiu nişte caricaturi foarte tari, apăreau într-un ziar german mai vechi, Der Stürmer, deci nişte caricaturi mortale cu jidani.

Aaa?!? Nu este voie cu jidani, ţigani şi bozgori? Dar de ce este voie cu musulmani?

Discursul instigator la ură:

Discursul instigator la ură („hate speech”) este o noţiune cu un conţinut variabil în literatura de specialitate. Cu toate acestea, el poate fi caracterizat drept un discurs destinat atacării, intimidării, umilirii, discreditării sau incitării la violentă ori la acţiuni care pot produce prejudicii împotriva unei persoane sau unui grup de persoane pe motiv de rasă, etnie, naţionalitate, vârstă, religie, sex, categorie socială, orientare sexuală, infectare cu HIV, dizabilitate.

Citesc apoi părerile lui Dan Alexe, care scrie chestii de genul:

TREBUIE rîs de religie si Dumnezeu. Cine insinuează argumentul “respectului” justifică asasinatele… Vor veni să vă vorbească posaci moralişti şi gravi bărboşi gata să justifice, în cuvinte alese, asasinatele. Nu există justificare. Cine încearcă să recupereze asta din punct de vedere pretins iudeo-creştin manipulează şi caută să strecoare o negare a principiilor fundamentale ale libertăţii. TREBUIE rîs de religie si Dumnezeu. TREBUIE să folosim ironia şi sarcasmul. Avem nevoie de caricaturi cu Mahomed şi cu Isus şi cu orice alt idol. Cine insinuează argumentul “respectului” pentru religie justifică asasinatele…

Şi aşa ajungem la campaniile împotriva „bărboşilor” care au „prieteni imaginari”. Campanii cu cuvinte şi caricaturi, dar şi cu falsificări şi minciuni. Dar acestea sunt campanii „bune”, sunt în numele secularizării, secularizare care ştie toată lumea că aduce bunăstare şi civilizaţie.

shutterstock_82952353

 Foto Shutterstock.