Arhiva etichetelor: învăţământ

Învăţătoarea şpăgară şi salariile profesorilor

spaga

Am făcut mai multe greşeli scriind acesta articol. Cea mai mare greşeală este că nu ştiu să „citesc” legea bugetului. Aşa că vă rog să îl ignoraţi.

În discuţia privind învăţătoarea şpăgară a apărut şi argumentul salariilor mici din învăţământ. Aşa că am mers la arhiva Ministerului Finanţelor şi am aruncat o privire asupra evoluţiei salariilor din învăţământul românesc în ultimii ani. Şi a ieşit următorul tabel.

Anul Total salarii Număr maxim posturi Salariu mediu Buget educaţie
2006 278 mil. 10.838 2.137 lei/lună 5,38 mlrd.
2007 282 mil. 10.910 2.163 lei/lună 11,9 mlrd.
2008 343 mil. 11.074 2.581 lei/lună 15,8 mlrd.
2009 352 mil. 10.830 2.708 lei/lună 11,9 mlrd.
2010 378 mil. 10.194 3.090 lei/lună 14,5 mlrd.
2011 209 mil. 8.141 2.139 lei/lună 8,5 mlrd.
2012 210 mil. 7.989 2.190 lei/lună 8,7 mlrd.
2013 245 mil. 7.957 2.565 lei/lunp 8,3 mlrd.

Pentru anul 2014 avem prevăzute 238 milioane lei pentru o cifră necunoscută de posturi în învăţământ din 8,5 miliarde lei alocaţi Ministerului Educaţiei.

Tabelul de mai sus trebuie văzut şi prin prisma scăderii constante a numărului de elevi din şcolile publice. (sursa)

2007 – 4.011.313

2008 – 3.911.777

2009 – 3.852.094

2010 – 3.786.970

2011 – 3.683.127

La asta adăugaţi o scădere a numărului elevilor din învăţământul preuniversitar de la 4,8 milioane în 1990 la 3,3 milioane în 2010 (mai multe detalii aici).

Câteva gânduri

Salariile medii din învăţământ (calculate de mine) nu mi se par mari, dar nici foarte mici faţă de mediul privat şi riscurile sale (asigurări medicale, contribuţii la pensie, siguranţa locului de muncă etc.)

Apoi trebuie să existe un echilibru în sistem: scade numărul elevilor – scade şi numărul profesorilor. Dacă nu scade numărul profesorilor atunci scad salariile.

Nu în ultimul rând trebuie luată în considerare perversitatea legii: până anul ăsta, la admiterea în liceu avea importanţă media din anii de şcoală, ceea ce a creat o concurenţă din partea părinţilor să-şi asigure copii cu note mari prin intermediul cadourilor. Bineînţeles, efect pervers obţinut cu largul concurs al profesorilor. Care profesori sar în sus când începe discuţia despre impozitarea meditaţiilor (iar învăţătoarea şpăgară înţeleg că e şi proprietară de after-school – o fi legal sau măcar deontologic?!?!)

Şi nu înţeleg în ruptul capului de ce la Ministerul Educaţiei merg multe miliarde de lei din care doar câteva sute de milioane reprezintă salariile. Ce se întâmplă cu restul banilor? Contracte de renovări cu firme de partid? Poate că şi aici ar trebui umblat puţin.