Arhiva etichetelor: istoria Braşovului

Confrerii şi societăţi mai mult sau mai puţin secrete în Braşovul medieval

Dezvăluirile cutremurătoare ale lui Eftimie despre masonerie mi-au amintit de câteva chestiuni legate de subiectul societăţilor secrete din Braşovul medieval.

Primul astfel de exemplu este cel al Heiligleichnams-Bruderschaft sau Confraternitate Corporis Christi, o confrerie apărută cândva în secolul al XIV-lea (la Sibiu este atestată o confrerie cu acelaşi nume în 1372). Această Heiligleichnams-Bruderschaft era o asociaţie alcătuită din laici de frunte ai oraşului, un fel de ambreiaj între biserică şi comunitate. Membrii acestei confrerii se ocupau de organizarea procesiunii Corpus Christi (la care participau direct, se implicau şi în alte procesiuni religioase), se îngrijeau de altarele din Biserica Neagră, aveau în grijă bolnavii şi săracii oraşului ca şi străinii ajunşi la Braşov. Confreria deţinea mai multe proprietăţi şi venituri pe care şi le administra singură.

De altfel majoritatea detaliilor pe care le ştim despre această confrerie provin din documentele de proprietate păstrate. Plebanul Thomas, cel care a început construirea Bisericii Negre în 1383, a donat în 1413 confreriei Heiligleichnam, împreună cu vărul său Anthonius, o parte din proprietatea sa asupra satelor Tohan şi Zărneşti. Cheltuielile pentru construirea Bisericii Negre au fost administrate de confrerie, care treptat a acumulat din donaţii aproape în întregime satele Tohan şi Zărneşti, ceea ce a dus la o mulţime de procese cu unii moştenitori nemulţumiţi (procese judecate de Iancu de Hunedoara şi Matei Corvin). Încă un detaliu: cartierul Braşovului vechi în care se găseşte Biserica Neagră purta numele de Corpus Christi. După ce saşii braşoveni au trecut de partea Reformei în 1542 confreria Heiligleichnam a dispărut ori s-a transformat în altceva, nu am reuşit să aflu mai multe (satele Tohan şi Zărneşti au devenit proprietăţi ale oraşului).

Masoneria se pare că a apărut la Braşov în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Judele primar al oraşului avea un registru scris în jurul anului 1740 în care erau trecute jurămintele tuturor funcţionarilor oraşului. Când îşi prelua omul funcţia trebuia să jure că va fi credincios Braşovului, după care urma o înşiruire a sarcinilor sale. Toate jurămintele sunt scrise de aceeaşi mână, însă ulterior a fost adăugată o frază, cu alt scris, prin care funcţionarii jurau că nu au făcut şi nu vor face parte din nici un fel de societate secretă. Cel mai probabil fraza a fost adăugată după 1740 şi se referea la masonerie, deci putem bănui că în această perioadă apăruse la Braşov o primă lojă masonică.

Şi nu în ultimul rând trebuie menţionaţi junii Braşovului. O confrerie iniţiatică şi militară, peste care s-au suprapus ritualurile bisericii ortodoxe. Documentele referitoare la junii Braşovului (din ce ştiu eu) încep să apară târziu, în secolul al XIX-lea, însă compoziţia ritualului, elementele militare şi iniţiatice îl plasează mult mai înainte de această epocă.

Gregorius Moler, un pictor renascentist uitat din Braşov

De la Gregorius Moler ne-a rămas un singur tablou: portretul judelui Lucas Hirscher, realizat în 1535. Cu siguranţă nu este o capodoperă la nivelul celor contemporane, însă nici nu este cu mult mai prejos.

Judele Braşovului Lucas Hirscher

Judele Braşovului Lucas Hirscher. Sursa foto

Gregorius Moler a pictat mult mai mult, însă operele sale au fost distruse de-a lungul timpului. El a fost cel care a împodobit cu o frescă sala mare a cetăţii Bran în anul 1535, n-am reuşit să aflu cine şi când a decis „curăţarea” pereţilor. Tot Gregorius Moler a pictat în 1536 principalele porţi ale oraşului Braşov: frontispiciul Porţii Portica (intrarea din strada Republicii de azi) a fost decorat cu o frescă prezentând scene din Vechiul Testament, iar pe zidul bastionului de la Poarta Vămii (intrarea pe strada Mureşenilor de azi) a pictat portretul împăratului Sigismund, cel care în 1395 a permis Braşovului să se fortifice. Din păcate Poarta Portica a fost demolată în 1857 după ce fusese afectată de un cutremur în 1802, iar Poarta Vămii a fost demolată în 1836, fiind avariată de un cutremur în 1738. Nu ştiu dacă există pe undeva copii ale frescelor lui Gregorius Moler de pe aceste clădiri, dar dacă ar fi fost salvate azi cu siguranţă puteau avea un loc de cinste în orice muzeu al lumii.

Documentele din arhivele Braşovului aruncă unele raze de lumină asupra acestui pictor renascentist de la Braşov. Ştim că din 1520 apare în listele de meşteri ale breslei tâmplarilor (pictorii şi sculptorii făceau parte din această breaslă). La scurtă vreme, în 1525 este cooptat în rândurile Centumviratului braşovean (o instituţie locală, 100 de reprezentanţi aleşi pe viaţă ai locuitorilor oraşului, dar şi din târgurile şi satele dependente de oraş, din rândurile lor erau aleşi anual 12 senatori, care la rândul lor îl alegeau dintre ei pe judele-primar). Trebuie că Gregorius Moler era destul de bogat şi influent ca să fie ales în rândurile centumvirilor braşoveni – de asemenea avea cel puţin 30-35 de ani la data alegerii, era însurat şi proprietarul unei case în oraş. Mai ştim că în 1540 a fost ales şi staroste al breslei tâmplarilor, aici încheindu-se cariera lui publică, iar în 1553 a murit, cel mai probabil în jurul vârstei de 60 de ani.

Mai veselă este povestea veniturilor lui Gregorius Moler, care câştiga cei mai mulţi bani nu din pictura de portrete şi fresce – pentru care evident era foarte înzestrat – ci din tot felul de alte activităţi. Tot el a fost cel care a pictat cadranele ceasurilor din turnurile de la Poarta Portica, Biserica Neagră şi Casa Sfatului (nu ştiu să vă spun dacă ce se mai vede din aceste cadrane la Braşov chiar sunt originalele lui Gregorius Moler restaurate), dar şi porţile propriu-zise de lemn care permiteau accesul în oraş. Pictorul braşovean mai împodobea scuturi, lănci şi tunuri. Era faimos în întreaga regiune şi a fost chemat să lucreze (nu ştim exact ce) pentru voievodul Petru Rareş din Moldova, dar şi pentru voievodul Mircea Ciobanul al Ţării Româneşti (le va fi făcut şi lor portrete? sau le-a pictat scuturi, lănci şi tunuri?) Pentru frescele de la Poarta Portica şi de la Poarta Vămii Gregorius Moler a fost răsplătit de oraşul Braşov cu 22 de florini. Însă voievodul Transilvaniei Ioan Zapolya l-a plătit cu 80 de florini doar pentru pictarea unui steag, iar pentru pictarea şi aurirea unei trăsuri, acelaşi voievod l-a răsplătit pe Gregorius cu 150 de florini. Tunning, cum ar veni.