Arhiva etichetelor: istoria Securităţii

Nicolae Ceauşescu urmărit de Securitate: îi era frică de injecţii!

La 14 martie 1973 Nicolae Ceauşescu dădea de pământ cu şefii Securităţii: descoperise că şi el era urmărit pas cu pas. Avea pe masă două dosare voluminoase, pline cu note informative şi fotografii care se refereau la el. Toţi oamenii din jurul lui Nicolae Ceauşescu erau fie urmăriţi, fie transformaţi în surse ale Securităţii – chestie care l-a scos din sărite pe marele conducător. Unele pasaje din stenograma în care Ceauşescu se răţoia la mahării din Ministerul de Interne şi Securitate sunt absolut delicioase:

Ceauşescu: O altă notă este în legătură cu medicii care m-au consultat, ce au spus ei şi ce am spus eu, dar nu vreau să intru în amănunte. Din aceste note reiese că, de fapt, ele sunt date de medici care fac muncă informativă, care au participat direct la consult, pentru că toate aceste lucruri nu puteau fi cunoscute decât de cei care au participat direct. Aici se spune că s-a prescris un anumit medicament şi că pacientul este împotriva oricărui medicament injectabil.

Securitatea descoperise secretul lui Ceauşescu: se temea de injecţii! Drept urmare ministrul de Interne Ion Stănescu şi-a pierdut funcţia, în locul lui fiind numit Emil Bobu. Ceauşescu nu a reuşit să afle cine a dat ordin ca el să fie urmărit de Securitate, generalul Nicolae Pleşiţă mulţumindu-se să spună sec: „Vă raportez că exista această practică”. Ceea ce l-a enervat şi mai tare pe Nicolae Ceauşescu, care dorea să afle cui îi erau destinate informările despre propria lui activitate? Aveau cumva de gând securiştii să-i povestească tocmai ce făcuse?

Altă problemă era că nu doar Ceauşescu era urmărit de securişti, ci toţi şefii de partid – ceea ce năştea întrebarea: cine pe cine controla? Partidul pe securişti sau invers? Rezultatul acestui scandal a fost unul tragic pentru istoriografia română: toate dosarele informative asupra membrilor de partid strânse până în 1973 au fost predate Comitetului Central al PCR şi cel mai probabil au fost distruse. Poate am fi ştiut mai multe astăzi.

Stenograma şedinţei de lucru cu Colegiul Ministerului de Interne din 14 martie 1973, apărută în Florian Banu, Luminiţa Banu, Partidul şi Securitatea. Istoria unei idile eşuate, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2013

Super-spionul român Mihai Caraman: o fotografie inedită şi fişa de cadre

Mihai Caraman nu are nevoie de prezentare. Este spionul român care a aflat secretele NATO în anii Războiului Rece. Doar că în spaţiul public nu prea există multe fotografii ale lui Mihai Caraman – eu am reuşit să identific una la Arhivele Naţionale, alături de fişa de cadre a super-spionului [ref]Arhivele Naţionale ale României, Fond C.C. al P.C.R. Secţia Cancelarie – Dosare Anexă, dos. 355/1972, f. 74-75[/ref].

Despre povestea şi aventurile lui Mihai Caraman puteţi găsi mai multe detalii la Stelian Tănase[ref]Blog Stelian Tănase – Spionii români ai Războiului Rece[/ref]. Pe scurt, Mihai Caraman s-ar fi folosit de farmecul personal ca să-i spioneze pe capitalişti între 1958 şi 1968. Francezii Pierre Accoce şi Daniel Pouget i-au făcut un portret fabulos[ref]Pierre Accoce, Daniel Pouget, Reţeaua Caraman. Cei treisprezece români care au zguduit NATO, Editura Compania, 1999, p. 104[/ref]:

Cu constituţia sa atletică – 1,75 m şi 73 kg – Caraman ar fi putut, de exemplu, să fie o glorie a stadioanelor. Regizorii în căutare de talente native n-ar fi rămas insensibili la prestanţa lui. Acest bărbat, incontestabil fermecător – păr aspru, sprâncene bine conturate, gură senzuală şi o privire insistentă care atrăgea atenţia – avea mare succes la femei. În aparenţă degajat până la nonşalanţă, avea o cultură solidă, pe care o etala cu plăcere. Toată lumea ştia că marea lui pasiune – un capriciu distins – era egiptologia. Părea imbatabil în cea de-a patra mare epocă a Egiptului antic, Noul Imperiu, în care au avut loc cuceririle faraonilor în Asia (1580-1090 î.d.Hr.).

Rămâne ca cititoarele să spună cât de imbatabil era Mihai Caraman în anul 1974, anul de când datează fotografia de mai jos.

Citeaza sursa! www.george-damian.ro

Citeaza sursa! www.george-damian.ro

Despre fişa de cadre a lui Mihai Caraman din anul 1974 nu sunt foarte multe de zis. În primul rând e dactilografiată cu corp de literă mare – semn că era destinată personal lui Nicolae Ceauşescu, care nu prea vedea să citească, dar nici nu suporta ochelarii. Era un cadru de nădejde, cam asta e concluzia fişei de cadre.

Fisa de cadre a colonelului Mihai Caraman din 1974.

P.S. Nu am mai pus watermark pe fotografii, sunt sigur că blogul meu va fi citat ca sursă a imaginilor.