Arhiva etichetelor: istoria spionajului

Super-spionul român Mihai Caraman: o fotografie inedită şi fişa de cadre

Mihai Caraman nu are nevoie de prezentare. Este spionul român care a aflat secretele NATO în anii Războiului Rece. Doar că în spaţiul public nu prea există multe fotografii ale lui Mihai Caraman – eu am reuşit să identific una la Arhivele Naţionale, alături de fişa de cadre a super-spionului [ref]Arhivele Naţionale ale României, Fond C.C. al P.C.R. Secţia Cancelarie – Dosare Anexă, dos. 355/1972, f. 74-75[/ref].

Despre povestea şi aventurile lui Mihai Caraman puteţi găsi mai multe detalii la Stelian Tănase[ref]Blog Stelian Tănase – Spionii români ai Războiului Rece[/ref]. Pe scurt, Mihai Caraman s-ar fi folosit de farmecul personal ca să-i spioneze pe capitalişti între 1958 şi 1968. Francezii Pierre Accoce şi Daniel Pouget i-au făcut un portret fabulos[ref]Pierre Accoce, Daniel Pouget, Reţeaua Caraman. Cei treisprezece români care au zguduit NATO, Editura Compania, 1999, p. 104[/ref]:

Cu constituţia sa atletică – 1,75 m şi 73 kg – Caraman ar fi putut, de exemplu, să fie o glorie a stadioanelor. Regizorii în căutare de talente native n-ar fi rămas insensibili la prestanţa lui. Acest bărbat, incontestabil fermecător – păr aspru, sprâncene bine conturate, gură senzuală şi o privire insistentă care atrăgea atenţia – avea mare succes la femei. În aparenţă degajat până la nonşalanţă, avea o cultură solidă, pe care o etala cu plăcere. Toată lumea ştia că marea lui pasiune – un capriciu distins – era egiptologia. Părea imbatabil în cea de-a patra mare epocă a Egiptului antic, Noul Imperiu, în care au avut loc cuceririle faraonilor în Asia (1580-1090 î.d.Hr.).

Rămâne ca cititoarele să spună cât de imbatabil era Mihai Caraman în anul 1974, anul de când datează fotografia de mai jos.

Citeaza sursa! www.george-damian.ro

Citeaza sursa! www.george-damian.ro

Despre fişa de cadre a lui Mihai Caraman din anul 1974 nu sunt foarte multe de zis. În primul rând e dactilografiată cu corp de literă mare – semn că era destinată personal lui Nicolae Ceauşescu, care nu prea vedea să citească, dar nici nu suporta ochelarii. Era un cadru de nădejde, cam asta e concluzia fişei de cadre.

Fisa de cadre a colonelului Mihai Caraman din 1974.

P.S. Nu am mai pus watermark pe fotografii, sunt sigur că blogul meu va fi citat ca sursă a imaginilor.

Cum potoleşti un ziarist german la Bucureşti

Mai avem încă de învăţat de la giganţii interbelici. Pe 5 martie 1939 Constantin Argetoianu îşi nota în însemnările sale zilnice următorul episod:

„Frau von Kohler – sau Colier? e o fetiţă răscoaptă, dar foarte deşteaptă care ne cinsteşte de câteva luni cu prezenţa sa. Gazetărească numai? Spioană? Nu se ştie ce e, nici de cine a fost trimisă aci. De Fuhrer? De „Gestapo”? De Goring? Mister.

Prima ei misiune la noi a fost pare-se să împace diferitele grupări săseşti care se certau. Cum a reuşit de minune în această însărcinare a fost menţinută mai departe în România. Pe la sfârşitul anului trecut, şi încă în ianuarie, nu ne iubea deloc şi scria în gazetele din Germania articole înţepate despre noi şi despre ţara noastră. Deodată lucrurile s-au schimbat: Frau von Kohler a devenit cea mai bună prietenă a noastră. Articole excelente în Germania, altul aproape ditirambic asupra Regelui în Curentul, şi aşa mai departe. Ce s-a întâmplat? Instrucţii noi de la Berlin?

Se poate să fie şi aceasta, dar e mai ales altceva: Malaxa a angajat-o cu 80.000 lei pe lună şi l milion lei bani gheaţă, ca peşcheş – şi lupoaica s-a făcut oiţă! Acum, a angajat-o Malaxa personal, sau e Malaxa numai un „piete-nom” prin care trec banii fondurilor secrete – asta nu o ştiu. Ce ştiu, e că a primit pe februarie sumele sus-arătate…”

Informaţiile la care avea acces Argetoianu sunt de o precizie maximă. Edit von Coler a ajuns în Bucureşti la vârsta de 44 de ani după o carieră mondenă la Berlin şi o aprigă propagandă pro-nazistă în saloanele aristocraţiei germane. Frumoasă şi inteligentă , Edit von Coler era verişoara nevestei unuia dintre cei mai temuţi oameni din Reich: Heinrich Himmler. Întâmplarea a făcut ca vârful carierei lui Edit von Coler să se desfăşoare la Bucureşti în anul 1939.

Istoricul francez Jacques Picard a scris o biografie a acestei femei fatale în care scoate la lumină o serie de documente puţin cunoscute. Într-adevăr, Edit von Coler a fost angajată de industriaşul Nicolae Malaxa cu un salariu de 80.000 de lei pe lună plătibili în România, plus 500 de Reichs Mark plătiţi într-o bancă din Germania (Argetoianu nu ştia nimic de mărcile germane). Pentru banii aceştia Edit von Coler trebuia să fie un fel de consilier secret care să se ocupe de direcţia editorială a ziarului Curentul (deţinut de Pamfil Şeicaru, fondatorul tradiţiei jurnalistice româneşti „şantajul şi etajul”). În documentele cercetate de istoricul francez nu apare milionul peşcheş, însă sunt amintite strădaniile lui Edit von Coler de a transfera fără taxe în Germania suma de 40.000 de mărci germane (echivalentul milionului). Încă o dată: Argetoianu dispunea de informaţii extrem de precise asupra a tot ce mişca în România. O mică precizare: în 1939 un jurnalist câştiga în jur de 3000 de lei pe lună, iar un muncitor german în jur de 250 de mărci.

Pentru cine lucra Edit von Coler? Misterul rămâne. Avea pe urmele sale spioni români, francezi şi britanici care îi urmăreau toate întâlnirile din Bucureşti. Spionii francezii erau convinşi că este agentă Gestapo, britanicii o considerau mai degrabă un fel de propagandistă. Probabil spionii români, francezi şi englezi ar fi fost şocaţi să citească rapoartele Gestapo care o bănuia că este agent dublu. Jacques Picard spune pe larg povestea fascinantă a măririi şi decăderii lui Edit von Coler în cartea „Edit von Coler, agentă nazistă la Bucureşti” pe care o puteţi găsi aici.

Edit von Coler

Ivor Porter: experienţele unui spion britanic în România

„Operaţiunea Autonomous. În România pe vreme de război” scrisă de Ivor Porter este una din cărţile mele preferate. Este povestea unui spion britanic ajuns în România înaintea şi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, o poveste spusă cu un umor reţinut şi înţesată de detalii care m-au făcut să izbucnesc în râs.

Ivor Porter a ajuns în România în anul 1939 ca lector de limbă engleză şi a fost şocat de nudismul practicat de românce la Mamaia, dar a fost şi stropit cu lapte din sânii unei ţigănci din Ferentari. Avea să fie înrolat în cea mai temută organizaţie secretă a guvernului britanic: Special Operations Executive, o organizaţie înfiinţată special pentru sabotaje şi spionaj, care acţiona în afara oricăror legi.

Ivor Porter in 1945

Ivor Porter în anul 1945. Sursa foto: Telegraph

În decembrie 1943 Ivor Porter a fost paraşutat în România, dar echipa sa a fost capturată în mai puţin de 24 de ore în satul Plosca din judeţul Teleorman – până şi povestea capturării este veselă: ofiţerul de jandarmi care îi escorta spre Bucureşti a oprit într-un sat la o ibovnică. Porter a reuşit să supravieţuiască interogatoriilor luate de germani cu sprijinul autorităţilor române, iar captivitatea nu a fost foarte dificilă. Fostul spion a îmbrăţişat după război o carieră diplomatică, a murit pe 29 mai 2012.

Cartea „Operaţiunea Autonomous. În România pe vreme de război” de Ivor Porter poate fi cumpărată de la librăria virtuală Libris (link afiliat). Pentru ediţia din 1991 a aceleiaşi cărţi puteţi încerca la anticariatul online Colţul Colecţionarului.