Arhiva etichetelor: jigodii

Articole despre tot felul de jigodii,javre si nesimtiti, mincinosi si hoti din Romania si de peste tot

Torţionarul Vişinescu l-a bătut pe Marius Oprea

alexandru-visinescu

Marius Oprea aka „Securists Hunter” povesteşte în Caţavencii cum a fost izbit de un perete de temutul torţionar Alexandru Vişinescu care l-a şi dat de-a dura pe scări. Da, moşul ăla paralitic, de trage să moară (ajutat de o femeie solidă, nu chiar singur) l-a alungat pe Marius Oprea venit să-i ia un interviu. Nici Marius Oprea nu era singur, îl avea alături pe jurnalistul Keno Verseck, care şi-a luat şi el porţia. Trebuie să recunosc că torţionarul Vişinescu are stil: le-a deschis investigatorilor îmbrăcat în pijama, s-a scuzat, a revenit în costum şi abia apoi i-a luat la bătaie. Şcoală veche, din vremurile când treaba se făcea cu meticulozitate şi torţionarul ştia să se respecte şi să-şi respecte victimele.

Ţara lui Huebsch, o ţară tristă – plină de umor. Marius Oprea mai bine tăcea. Aşa intră în istorie ca investigatorul bătut de un moş de 80 de ani şi o femeie de serviciu, chiar şi solidă.

P.S. Sau poate Marius Oprea vrea să intre în galeria oamenilor politici celebri torturaţi de Vişinescu la Râmnicu-Sărat?

Steaua ’86 şi corupţia din România

steaua-1986

Nu mă pot uita la meciuri de fotbal cu comentatori români. Indiferent cine joacă, invariabil se ajunge la „momentul de glorie al Stelei din 1986”, moment în care schimb postul. Joacă Insulele Palau cu Madagascar? Gazonul e verde, exact cum a fost în seara când Steaua a câştigat finala Cupei Campionilor Europeni. Mingea e rotundă, jucătorii poartă jambiere, arbitrul are fluier – pac! ceva despre Steaua.

Şi mă irită chestia asta în primul rând pentru că a existat o singură performanţă acum zeci de ani şi cum nu a mai fost nimeni în stare să mai facă altceva într-un sfert de secol trebuie neapărat să raportăm orice la acel moment de glorie trecută. Campionatul românesc de fotbal e o mizerie cruntă, dar oricât de proaste ar fi meciurile, oricâtă corupţie ar bântui şi oricâte blaturi s-ar face – avem momentul Steaua ’86 de care trebuie să fim cu toţii mândri. Şi chiar nu avem nici un motiv de mândrie.

Cei care îşi mai amintesc cât de cât anii ’80 ştiu foarte bine că echipa Steaua din 1986 a fost făcută cu anasâna, cu jucători transferaţi mai mult sau mai puţin forţat. Regimul comunist şi-a dorit o performanţă în fotbal şi au fost concentrate toate resursele în această direcţie. Iar responsabil şi patron virtual al operaţiunii a fost Valentin Ceauşescu, fiul lui Nicolae Ceauşescu. În 1986 românii răbdau de foame şi de frig, însă o echipă de fotbal i-a făcut să fie mândri. A doua zi din nou le-a fost foame şi frig. Şi acum multora le e foame, dar comentatorii de fotbal au grijă să le reamintească de momentul de glorie de la Sevilia.

Din punctul de vedere al sportului toată operaţiunea a fost o tâmpenie. În loc să fie încurajat un campionat sănătos, bazat pe concurenţă, pe meciuri adevărate în campionatul intern – un sistem care să permită creşterea de generaţii succesive de jucători buni şi foarte buni – sistemul comunist centralizat a ales să culeagă cei mai buni jucători de la toate echipele şi să facă o super-echipă. Iar după ce jucătorii acelei super-echipe şi-au terminat cariera sportivă nu a mai rămas nimic în urma lor.

Nu a mai rămas nimic din punct de vedere sportivă, pentru că ceva-ceva tot a rămas: o şerpărie încâlcită de securişti, politruci şi activişti de partid, sportivi semi-rataţi şi trepăduşi care le aduceau balerine la nas fotbaliştilor. Tot ghemul ăsta îndrăcit s-a format în jurul echipei Steaua ’86 şi din 1989 încoace am avut neplăcerea de a-i vedea pe toate ecranele televizoarelor. Nostalgici după gloria din ’86, puşi pe căpătuială şi jaf, corupţi până în măduva oaselor şi-au revărsat mizeria acumulată în politică. De puţină vreme a început curăţenia, însă e mult prea târziu. Momentul Steaua ’86 nu a fost un moment de glorie, acolo a început cancerul corupţiei în sportul românesc.

Voi aţi tortura un ministru sau un deputat în puşcărie?

Zilele astea l-am văzut pe torţionarul Alexandru Vişinescu. Un bătrânel tremurător care se adăpostea de soare pe lângă Cercul Militar, stătea pe trepte. L-am recunoscut şi m-am oprit să-l văd mai bine. A tresărit şi s-a uitat în ochii mei fără să clipească: o privire dură, încrâncenată şi în acelaşi timp temătoare. Aproape că nu am nici un sentiment faţă de Alexandru Vişinescu. Dacă ar fi fost pus sub acuzare în urmă cu 24 de ani poate că ar fi fost altceva, acum e prea târziu. Curăţenia trebuia făcută mai demult, acum urmaşii lui Vişinescu au legitimitate şi conduc România.

Privindu-l pe Vişinescu mi-am amintit de o discuţie recentă cu maestrul Eftimie. Întrebarea lui suna cam aşa: dacă ar veni o revoluţie, ceva care să-i arunce pe miniştrii şi parlamentarii de azi în puşcării, iar tu ai fi temnicer, ce le-ai face?

Greu de răspuns la o asemenea întrebare. Dacă au cea mai mică bănuială că nu sunt supravegheaţi, temnicerii pot deveni nişte bestii absolute (chiar dacă în viaţa privată rămân oameni normali, cel puţin în aparenţă) – uitaţi-vă la ce s-a întâmplat la Abu Ghraib. Să fii gardian în puşcărie şi să-l ai pe mână pe Duicu sau pe Voicu, ori pe orice alt mahăr care a făcut parte din cangrena ce roade România…

P.S. România e o ţară democratică. Foştii supremi ajunşi în puşcării scriu cărţi, au bloguri, celule VIP, etc.

Cum putem scăpa de cel puţin jumătate din parlamentari

M-am gândit la cea mai bună glumă proastă pentru anul 2014. Trebuie pregătită o listă cu parlamentari, primari, şefi de consilii judeţene, ştăbime de partid etc. O minimă documentare pe afacerile lor şi ale familiilor, să nu dăm cu băţu-n baltă. Apoi făcut rost de numerele de mobil, după care sunaţi pe rând, cu o voce calmă şi fermă, fără abateri de la linia de dialog de mai jos.

  • Bună ziua, procuror Vasilescu de la secţia penală DNA! Domnul senator, mâine dimineaţă aţi putea trece pe la noi la audieri?
  • Dom’le staţi puţin… da’ de ce?
  • Nu aţi primit citaţia? Nu-i nimic, convorbirea asta ţine loc de citaţie, vă aşteptăm mâine la ora opt la sediul nostru.
  • Dom’le, astea-s glume proaste, nu se fac d-astea!
  • Aaa! Numărul dosarului este 74 PJ/ 2014, să-l spuneţi la poartă. Ne vedem mâine, la revedere!
  • Dom’le…
  • Bip-bip-bip-bip!

Nu ştiu în ce proporţii, dar în mulţi o să crape ceva, avem deja destule cazuri, iar şi mai mulţi o să aglomereze Otopeniul. Nu sunt totuşi sigur că o glumă d-asta nu are şi încadrare penală, aşa că nu încurajez pe nimeni s-o facă.

Cum au ajuns să ne conducă jigodii plângăreţe precum Relu Fenechiu?

Citind ştirea că Relu Fenechiu a început să plângă în faţa judecătorilor şi să vorbească de copiii lui mi-am amintit cum ştiau să moară moldovenii din vechime, o scenă din Letopiseţul lui Miron Costin care descrie căsăpirea boierilor după bătălia de la Cornul lui Sas:

Iară pre Vasilie Stroici îl iertase Ştefan-vodă, numai învăţase pre Nicoriţă armaşul să-l ducă să vadză perirea celoralalţi, să-i hie grije mai pre urmă de moarte, că era om tînar Stroici si din casă mai vechiŭ şi cinsteş decît toate casele în ţară. Ce dzilele lui cele fîrşite, cum să dzice cuvîntul, vădzindŭ că merge la perire şi nu-i spusesă armaşulŭ povestea, s-au apucat de sabiea unui dărăbanŭ să moară cu răscumpărare, că era om din hirea lui inimos. Ce l-au împresurat îndată darabanii şi n-au apucatŭ să scoată sabiia. Care lucru dac-au spus armaşul lui Ştefan-vodă, îndată au pus de l-au omorît si pre dînsul, răcnindŭ: „Ai, cînele, au vrutŭ să moară cu soţii!”

Mareşalul Ion Antonescu a strigat către plutonul de execuţie după prima salvă “Mai trageţi, că n-am murit!”. Nicolae Ceauşescu a murit cântând “Internaţionala” – omul a fost toată viaţa communist, în asta a crezut. Poate că Antonescu şi Ceauşescu nu sunt cele mai bune exemple, deşi rămân oameni care nu s-au temut să îşi rostească crezul (aşa cum a fost) până la moarte. Dar Relu Fenechiu este sub Mircea Nebunu’ din Clanul Sportivilor, interceptat pe telefon spunând:

Băi, eu nu sunt cu miliţia! Eu îmi fac legea mea, frate. (…) Pe mine dacă mă bate unii şi mă taie acuma, mă duc mă culc, mă spăl, mă aia şi mă duc şi eu la luptă. Eu sunt Ştefan cel Mare, bă, aţi înnebunit?! Din strămoşi în strămoşi. Mie mi-a dat unul o săgeată, eu îi dau 50 de săgeţi. Eu nu mă duc la miliţie. (…) Păi tu ai văzut hoţii să strige ,,Hoţii!”. Eu sunt infractor

Mircea Nebunu’ îşi cunoaşte rolul în societate şi şi-l asumă. Nu plânge şi nu se plânge, are un cod deontologic al meseriei impecabil. Vi-l amintiţi pe “rechinul” finanţelor, petrolului şi presei Dinu Patriciu cum plângea la prima arestare? Aţi văzut cum a încercat să fugă din ţară Sorin Ovidiu Vîntu, ca un şobolan, cu acte false? Zmeii-zmeilor de la televizor, şmecherii care jonglează cu miliarde şi cu soarta oamenilor sunt de fapt nişte cârpe fără demnitate dacă îi comparăm cu Mircea Nebunu’ din Clanul Sportivilor.

Cine ne mai face la buzunare cu legea în mână. Azi ENEL şi puţin BRD

După ce am văzut că băncile mai au puţin şi îşi vor trimite angajaţii să jefuiască la drumul mare cu legea în mână, să vedem cum ne lucrează ENEL din condei, direct la factură, fără drept de apel.

Până acum două luni plăteam pentru curent electric vreo 50 de lei pe lună. O dată la trei luni venea un nene, se uita pe contor, făcea o regularizare şi îmi venea o factură de 70 de lei. De două luni de zile factura de la ENEL vine în jur de 100 de lei, iar diferenţa dintre consumul de pe contorul meu şi ce scriu tănticile de la ENEL pe factură a sărit binişor de 100 de kilowaţi. Adică băieţii de la ENEL au visat că eu am început să consum mai mult şi bagă pe factură. La regularizare nu cred că o să se repeadă cu banii, o să-mi scadă de pe facturile viitoare (sau nu, Dumnezeu ştie ce va fi). Una peste alta de două luni de zile creditez ENEL cu 50 de lei pe lună. Probabil că au nevoie de bani gheaţă să plătească primele de Crăciun, naiba să-i ia.
Mă întreb dacă are rost să pun mâna pe telefon şi să mă cârâi cu cine ştie ce plictisită care fie habar nu are de nimic, fie are o explicaţie gata pregătită pe care o recită în fugă. Nu vă mai spun că îmi vine să urlu ca lupul când mă uit la factura ENEL care îmi încasează taxa radio şi taxa TV.
Şi acum puţin BRD, cum v-am promis. În urmă cu doi ani mi-a expirat un card la BRD. Am uitat de el. Băieţii au băgat taxe, comisioane, ce ştiu ei mai bine şi când suma a ajuns la 42 de euro mi-au trimis o recomandată în care îmi spuneau că mă bagă în baza de date cu rău platnici dacă nu îmi achit datoria. Până să ajungă suma la 42 de euro nu au trimis nimic, un e-mail, o scrisoare, o biscuite, ceva să mă întrebe ce am de gând cu cardul ăla expirat. M-am dus şi am plătit, că doar eu sunt de vină că nu mi-am închis contul cardului. Le-am urat faliment fetelor de la ghişeu.
Dar va fi bine în România, foarte bine.

Adevărata poveste a lui Miky Şpagă

Şerban Mihăilescu aka Miky Şpagă va fi încă o dată senator în Parlamentul României. Poate aţi uitat cine a fost Miky Şpagă: secretar general al Guvernului Adrian Năstase, mâna dreaptă a premierului ajuns în puşcărie. L-a persecutat o perioadă justiţia în nişte dosare de corupţie, dar a obţinut achitări pe linie. Însă adevărata poveste a lui Miky Şpagă este alta.

Era prin 2005-2006, într-una din perioadele de dezgropare a dosarelor Securităţii, atunci când Sorin Antohi a mărturisit că şi-a turnat prietenii şi Horia Roman Patapievici a vorbit mai mult decât trebuia, spunând că CNSAS ştia de mulţi ani că Antohi a fost turnător. În acele zile l-au luat la verificat şi pe Miky Şpagă, să vadă dacă a colaborat cu Securitatea. L-au chemat la audieri cu tam-tam, Dinescu se înfoia ca curcanul la puradei. Vine Şerban Mihăilescu la CNSAS, televiziunile pe el ciucure. Stă vreo oră şi iese. Pe trepte se opreşte şi îmbrăţişează dintr-o privire ciurda de reporteri cu microfoane şi, cu o expresie de plictiseală amestecată cu iritare şi uşoară surprindere spune scurt: „M-au găsit maior”. Purtătorii de microfoane n-au avut replică şi Miky Şpagă a decolat. Întrebare: dacă în 1989 Şerban Mihăilescu era maior de Securitate, ce grad avea în 2006?

La alegerile din 9 decembrie Miky Şpagă candidează într-un colegiu din Botoşani. Iar în acest colegiu tocmai ce au fost invalidate candidaturile principalilor adversari, un nene de la ARD şi altul de la ecologişti. N-are cum să rateze Senatul.

Poşta Română trebuie să dispară

Chiar îmi pare rău că Sorin Ovidiu Vîntu nu a apucat să pună mâna pe Poştă şi să o distrugă, aşa cum se văicăreau unii şi alţii în urmă cu vreo doi-trei ani. Îmi pare rău că Sorin Ovidiu Vîntu a intrat la puşcărie: un element cancerigen ca el putea să distrugă multe în România. Aşa a fost oprit la jumătatea drumului…

Poşta română nu merită să existe ca instituţie. Are ghişeele supraaglomerate cu pensionari care în drum spre piaţă întreabă zilnic dacă le-a venit pensia. Nu există operaţiune care să se poată desfăşura în mai puţin de 15 minute. Nu au la vânzare efectele poştale necesare. Lucrează cu nişte imprimante matriceale antice. Te obligă să completezi nişte formulare puchinoase cu rubrici minuscule, care îţi cer o turmă de detalii inutile. Din patru ghişee funcţionează două când este coadă de douăzeci de persoane.

Sorin Ovidiu Vîntu ar fi fost perfect. Ştiu, mi-aţi spune că Vîntu e rău. Da, este rău – dar sunt şi mulţi proşti în ţara asta. Când crezi că există o formulă secretă de înmulţire a banilor peste noapte chiar meriţi să îţi fie furate toate economiile. Vîntu a fost perfect pentru o Românie lipsită de anticorpi. Însă nu şi-a făcut treaba până la capăt, trebuia lăsat să distrugă şi Poşta. Să vedem dacă vor fi în stare ăştia de la USL să găsească un escroc de talia lui Vîntu.

P.S. Nici serviciile private de curierat nu sunt cine ştie ce minuni, eu am aşteptat o săptămână să primesc un plic. Zoso are alte poveşti cu firme româneşti de curierat.

Războiul de exterminare al Orange împotriva pensionarilor

Este inexplicabilă atitudinea angajaţilor Orange care refuză din aprilie să închidă un abonament. Dacă îţi faci abonament la Orange România devii automat sclavul lor pe viaţă. Iar dacă eşti pensionar şi nu te prinzi de şmecheriile lor ai mari şanse să ajungi dator vândut la groapă sau să faci un infarct.

Să vă povestesc. În luna aprilie a acestui an, un pensionar se hotărăşte să renunţe la abonamentul Orange. Merge la reprezentanţa unde încheiase contractul şi le spune stop joc! – „Nuuuu se poate la noi!” răspunde reprezentanţa. „Trebuie să sunaţi la 411” Ştiţi cum este când suni la 411? Apeşi pe doi şi ţi s-a dus dracului toată ziua. Îmbătrâneşti ascultând reclame şi recomandări. Natural, pensionarul nu a mai ajuns să vorbească cu vreun râios de consultant Orange. A ajuns altcineva pentru el: „Nu se poate aşa!” a răspuns bestia – „Trebuie să vorbim cu titularul!” Bun, prin combinaţii magice titularul ajunge să vorbească cu măritul consultant: „Cererea dumneavoastră a fost înregistrată”

Minunat. Doar că în luna mai vine din nou factura. Pensionaul se duce iritat la reprezentant „Noi nu! Vorbiţi la 411!” Din nou zbateri, din nou consultant: „Nu este înregistrată nici o cerere de suspendare a abonamentului”. Bine minunatule consultant, înregistreaz-o acum. „Cererea dumneavoastră a fost înregistrată” Doar că trebuie plătit abonamentul şi pe luna mai. Plăteşte pensionarul, ce să facă? Ştiţi care e şmecheria maximă? Că şi în luna iunie vine o altă factură!

Bietul pensionar era să moară de inimă. A început să plângă, era ferm convins că nu va mai scăpa de Orange şi va plăti până la moarte. Un cineva mai tânăr s-a repezit la o reprezentanţă Orange din Bucureşti. „Fraţilor plătesc tot, dar de luna viitoare vreau să fie suspendat abonamentul, nu-l omorâţi pe bietul om!” Răspuns de reprezentant Orange: „Este nevoie de 30 de zile pentru suspendarea abonamentului” – „Şi dacă între timp se emite altă factură?” – „Trebuie plătită şi aia” – „Dar eu am cerere din aprilie!!!” – „Aşa este, dar este în lucru!”

Ştie cineva cum se poate scăpa de un abonament Orange? La prima vedere aşa ceva pare imposibil.

 

Cazul Lucian Boia. Demitizarea demitizatorului

Pentru moldoveniştii de la Chişinău Lucian Boia a fost o mană cerească nesperată. Un profesor de istorie de la Universitatea din Bucureşti care să hăcuiască fără milă istoria românilor! – mai rar aşa pleaşcă. Nu e de mirare că paragrafele „tari” ale lui Lucian Boia sunt citate copios în orice tratat moldovenizator de la Chişinău.

Cartea lui Lucian Boia „Istorie şi mit în conştiinţa românească” are o componentă propagandistică peste care îmi este greu să trec. Din 1997 şi până azi a fost re-editată de 7 ori! Ultima ediţie este chiar din 2012. Aici sunt două posibilităţi: ori românii se bat prin librării pe cartea lui Lucian Boia, ori editura Humanitas ţine cu tot dinadinsul să ne-o vâre pe gât.

Altă chestiune care mă face să fiu suspicios: cartea lui Lucian Boia „Istorie şi mit în conştiinţa românească” are parte de două genuri extreme de prezentări în presă. Majoritare sunt cele laudative – Lucian Boia a produs un „şoc” în cultura românească, ne-a arătat adevărata cale, a spart miturile istoriografiei comuniste. Pe lângă acestea sunt reacţiile virulente, în care Lucian Boia este acoperit cu dejecţii – şi acestea extrem de folositoare lăudătorilor în cadrul strategiei „vedeţi: comuniştii naţionalişti de grotă nu au pierit! îl atacă la baionetă pe minunatul profesor Lucian Boia!” Altă chestiune suspectă: dintre lăudători sunt foarte puţini istorici serioşi, majoritatea sunt neo-propagandişti sau jurnalişti. La fel şi denigratorii violenţi, au o minimă pregătire care să le permită să se pronunţe asupra cărţii lui Lucian Boia.

În tot acest cor lipsit de sens a trecut (aproape) neobservată cartea profesorului Ioan-Aurel Pop „Istoria, adevărul şi miturile”, apărută într-o singură ediţie la Editura Enciclopedică în anul 2002. Ioan-Aurel Pop aplică o critică necruţătoare aproape fiecărui rând din cartea lui Lucian Boia. Citind volumul profesorului Pop de multe ori nu mi-am putut stăpâni hohotele de râs: Lucian Boia este demascat ca un autor inconsecvent şi paradoxal în chiar cadrul raţionamentului său. În plus, profesorul Pop aduce în discuţie un aspect extrem de interesant: în 1976 Lucian Boia a scris un amplu articol în care afirmă exact opusul celor spuse în cartea „Istorie şi mit în conştiinţa românească”! Apare astfel întrebarea când a spus ceea ce credea cu adevărat Lucian Boia: în 1976 sau în 1997? Şi ce îl califică pe Lucian Boia să îi tăvălească la grămadă pe toţi istoricii români din perioada comunistă pentru exact aceleaşi fapte de care el însuşi se face vinovat (adică una a spus în perioada comunistă, alta după aceasta)?

Cert este că volumul profesorului Ioan-Aurel Pop nu a beneficiat de aceeaşi avalanşă de re-editări de care a beneficiat cel al lui Lucian Boia. Mai mult, nu ştiu ca Lucian Boia să fi răspuns vreodată criticii extrem de întemeiate aduse sine ira et studio de profesorul Ioan-Aurel Pop.

În sfârşit, cartea lui Lucian Boia a lansat în societatea românească o teză teribil de nocivă: „istoria românilor? nu există dom’le! am fost nişte pădureţi călcaţi pe cap de primii veniţi, n-au existat nici un fel de victorii, au fost toate inventate de comunişti!” Celor care au căzut în capcana acestei teze le recomand să citească volumul profesorului Ioan-Aurel Pop „Istoria, adevărul şi miturile” pentru a se lămuri asupra adevăratei valori a cărţii lui Lucian Boia „Istorie şi mit în conştiinţa românească”.

P.S. Cartea profesorului Ioan-Aurel Pop poate fi cumpărată de aici în format electronic, la preţul de 9,12 RON.

 

Olanda anti-KGB nu ne lasă în Schengen din cauza basarabenilor KGB-işti

Sau cel puţin aşa scrie Cornel Ivanciuc în Caţavencii. Articolul lui Cornel Ivanciuc se bazează pe „informaţii neoficiale” conform cărora serviciile de informaţii olandeze au atras atenţia premierului Mark Rutte (care a reînviat retorica anti-KGB!) că sistemul de securitate olandez nu poate verifica ce hram poartă noii cetăţeni europeni veniţi din Republica Moldova prin România şi Bulgaria.

Cornel Ivanciuc mai aruncă în discuţie şi povestea listei de foşti agenţi KGB de la Chişinău care circulă pe internet. Nu ştiu dacă Cornel Ivanciuc a văzut „documentul” vânturat pe unele pagini: este o făcătură de cea mai joasă calitate din punct de vedere tehnic. Cred că documentul respectiv e făcut în Paint, nici măcar în Word. Pe baza acestui document şi a altor informaţii din presă Ivanciuc ajunge la concluzia că Republica Moldova este dominată de KGB-işti (mă rog, s-ar putea să fie aşa, dar demonstraţia lui Ivanciuc e şchioapă rău de tot).

De încheiere Ivanciuc se repede să zică „cooperativa oranj a preşedintelui Băsescu a promis un milion de paşapoarte româneşti unor basarabeni fantomatici”. Îmi permit să fac o rectificare: nu Băsescu a promis, ci un milion de basarabeni au depus cereri pentru redobândirea cetăţeniei române. Nu mai intru în demonstraţia asta, dar din punct de vedere al principiilor de drept, basarabenii sunt îndrituiţi să îşi recupereze o calitate pe care au pierdut-o fără voia lor. Dar să vedem de ce demonstraţia lui Cornel Ivanciuc este incorectă.

De ce nu ne lasă Olanda în Schengen?

Motivul oficial invocat este corupţia din justiţie şi corupţia din vămi. Sunt singurele motive pe care le mai pot invoca olandezii fără să depăşească limitele diplomatice – şi asta doar câtă vreme mai există Mecanismul de Cooperare şi Verificare a progreselor României în domeniile invocate. Olanda nu poate să pună problema acordării cetăţeniei române pentru basarabeni câtă vreme ea însăşi acordă în medie câte 40.000 de cetăţenii pe an.

Adevăratul motiv se găseşte în politica internă olandeză. Actualul guvern condus de Mark Rutte (VVD – Partidul Popular pentru Libertate şi Democraţie) se bazează pe sprijinul parlamentar al PVV (Partidul Libertăţii) condus de Geert Wilders. Câteva prevederi din programul politic al lui Geert Wilders: înregistrarea etniei pentru cetăţenii olandezi, deportarea infractorilor cu cetăţenie străină sau cu dublă cetăţenie (inclusiv olandeză), închiderea şcolilor islamice, interzicerea accesului pe piaţa muncii a originarilor din ţări islamice etc. În principiu este vorba de un program naţionalist olandez şi anti-islamic.

Guvernul olandez nu poate să adopte aceste măsuri anti-islamice, însă pentru a da o cât de mică satisfacţie programului anti-imigraţionist al lui Geert Wilders merge pe blocarea politicilor migraţioniste dinspre estul Europei. Ţapii ispăşitori: România şi Bulgaria. Nici mass-media olandeză nu poate aborda direct problema imigranţilor musulmani aşa că trage tare în ţiganii din România.

Poate România să acorde cetăţenie basarabenilor?

Fără nici un fel de probleme. Cetăţenia este un atribut (încă) suveran al ţărilor membre UE. În plus ţările occidentale acordă mult mai multe cetăţenii decât o face România. Aici puteţi vedea o analiză asupra chestiunii cetăţeniilor acordate în Uniunea Europeană. Între 1998-2009 Olanda a acordat în medie câte 40.000 de cetăţenii. În anul 2009 noii cetăţeni olandezi aveau următoarele provenienţe: 18% Maroc, 14% Turcia, 3,8% Surinam, 2,3% Irak, 2% Afganistan. Între 1996-2008 Olanda a primit 128.000 de marocani şi 108.000 turci. În total Olanda a acordat mai multe cetăţenii unor islamici decât a acordat România unor creştini. Aceeaşi situaţie o găsim şi în ţările occidentale mari. Puteţi vedea statisticile pentru Franţa, Germania şi Marea Britanie. Problema occidentalilor din Uniunea Europeană este reprezentată de numărul mare de islamici cărora le-au acordat cetăţenie în ultimii 20-30 de ani. Doar că nu pot vorbi deschis despre asta.

 

Remus Cernea. Asaltul minciunii asupra Catedralei Mântuirii Neamului

După cum bănuiam, Remus Cernea se află în spatele minciunilor propagate de Deutsche Welle despre Catedrala Mântuirii Neamului. Unul din comentatorii blogului meu, căţelul alpha mi-a bătut obrazul că nu m-am documentat mai bine şi m-a trimis să Gugăl sărci: Les Nouvelles de Roumanie APADOR. Ceea ce am făcut şi spre mica mea surpriză, din pălărie a ieşit iepuraşul Remus Cernea. În principiu eu am reproşat reportajului Deutsche Welle 2 afirmaţii lipsite de surse documentate:

1. “Biserica Ortodoxă Română şi Guvernul vor plăti împreună cele 600 de milioane de euro necesare construirii catedralei”

2. “În ultimii 20 de ani peste 4.000 de biserici au fost construite în România, mulţumită sprijinului guvernamental. Statistic, asta înseamnă că la fiecare două zile a fost încheiată construcţia unei noi biserici. Între timp, în fiecare zi sunt închise câte trei şcoli  şi din ce în ce mai multe spitale.”

Dar să vedem mai departe…

Îmbârligarea minciunii

Am juns pe pagina aceasta, un blog în franceză care repetă minciuna „2 biserici pe zi construite, 3 şcoli pe zi închise”.  De aici am ajuns pe Le Grand Soir (6 ianuarie 2011, Journal Militant d’Information Alternative cu stea roşie), aceeaşi minciună, citează ca sursă a minciunii Asociaţia pentru Libertate de Conştiinţă (Remus Cernea).  Comuniştii francezi trimit la blogul unui comunistoid spaniol stabilit în România Jose Luis Forneo care trimite într-un articol din 3 ianuarie 2011 la un articol din România Liberă din 18 ianuarie 2010. Aceleaşi minciuni „2 biserici pe zi construite, 3 şcoli pe zi închise”, citează un studiu realizat de Asociaţia pentru Libertate de Conştiinţă şi APADOR Elveţia. Sursa: Le Courrier des Balkans, care îmi cere 14 euro ca să văd articolul original. Renunţ şi merg pe pagina Asociaţiei pentru Libertate de Conştiinţă aici. Unde găsesc…

Sursa minciunii lui Remus Cernea

Care este un raport făcut pe banii Ambasadei Olandei la Bucureşti de către Liviu Andreescu, Emil Moise şi Judit-Andrea Kacsó pe 28 martie 2005. Raportul a fost reluat în 2010, remestecat şi prezentat de proaspăt. Da, aţi citit bine, sursa minciunilor propagate de Deutsche Welle în august 2011 este un raport publicat în martie 2005, refăcut în 2010. Pe pagina nouă a Asociaţiei Umaniste a lui Remus Cernea nu am reuşit să găsesc raportul din 2010 pentru a-l putea compara cu cel din 2005.  Problema nu stă doar în vechimea raportului regurgitat ori de câte ori Remus Cernea a simţit nevoia să sară la beregăţile creştinilor ortodocşi. Prima problemă o reprezintă faptul că raportul a fost pus pe pagina Asociaţiei pentru Libertate de Conştiinţă în format .doc, care poate fi modificat în orice moment. Nu pot şti dacă şi de câte ori a fost modificat din 2005 încoace, aşa că mi-am permis să îmi fac o copie pdf pe care o puteţi vedea aici: Raport_solidaritatea_ro

A doua problemă o reprezintă textul raportului. M-aş fi aşteptat ca pentru astfel de acuzaţii grave, autorii raportului să fie blindaţi de statistici şi informaţii verificate şi paraverificate. Ei bine, nu este cazul, pentru că propagandiştii lui Remus Cernea propagă…

Minciuni nefondate

Raportul intitulat „Construcţia de lăcaşuri de cult în România după 1989 şi impactul său asupra libertăţii de conştiinţă şi secularităţii statului” are 92 de pagini şi o notă metodologică absolut delirantă la pagina 89:

Pentru realizarea Raportului s-au desfăşurat cercetări în cinci municipii reşedinţă de judeţ de pe teritoriul României; acolo unde a fost posibil, am încercat să obţinem date şi de la alte primării din judeţele respective. Cele cinci municipii au fost Bucureşti, Buzău, Constanţa, Suceava şi Târgu Mureş. În judeţul Buzău am efectuat o investigaţie vastă, acoperind practic fiecare oraş şi comună din această unitate administrativă.

Păi dacă au făcut cercetări în doar 5 municipii de ce raportul are titlul „Construcţia de lăcaşuri de cult în România după 1989” şi nu „Construcţia de lăcaşuri de cult în cinci municipii din România după 1989”?!?!?! Adică au cercetat cinci municipii şi şi-au zis „Aaa! Păi dacă aşa este în cinci municipii, atunci aşa este în toată România!”. Tare. Deontologic. Ştiinţific. Un studiu pe care te poţi baza. Tare mi-e teamă că olandezii şi-au aruncat banii pe fereastră…

Dar staţi, că mai este ceva frumos la pagina 14:

În clipa de faţă, doar Biserica Ortodoxă Română pune în pericol libertatea de conştiinţă şi graniţa firească dintre religios şi secular. Din motivele enumerate anterior, Raportul de faţă se va referi cu precumpănire la BOR.

Deci: cu toate tunurile pe ortodocşi! Tare. Deontologic. Ştiinţific. Dar să revenim la ce ne interesează: minciuna „2 biserici pe zi construite, 3 şcoli închise în ultimii 20 de ani”.  O găsim la pagina 7, unde după ce sunt amestecate mai multe statistici se afirmă cu seninătate:

Astfel, între 1990 şi 2004 Biserica Ortodoxă a ridicat aproximativ 2.000 de biserici şi capele, în timp ce alte circa 1.000 se află în construcţie. În medie, aceasta înseamnă în jur de 200 de aşezăminte de cult iniţiate anual, număr care concordă cu cifrele statistice prezentate mai sus pentru anii 2002 şi 2003.

După ce a cercetat cinci municipii şi a comparat câteva statistici, cercetătorii lui Remus Cernea au ajuns la concluzia precisă, marcată de expresiile „aproximativ” şi „circa”. Tare. Deontologic. Ştiinţific.

De la cele circa-aproximativ 3.000 de biserici din 2005, în 2010 natural că s-a ajuns la circa-aproximativ 4.000 de biserici. Împărâim la zilele anului şi ne ies 2 biserici pe zi în ultimii 20 de ani. Circa-aproximativ. Aceeaşi precizie şi documentare asiduă o manifestă Remus Cernea şi când vine vorba de…

Preţul pentru Catedrala Mântuirii Neamului

Pe 10 februarie 2010 Remus Cernea afirma sigur de sine „pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului fondurile, estimate la peste 400 milioane Euro vor fi asigurate de Patriarhia BOR precum şi, în completare de la bugetul statului”. Pe 7 august 2011 Remus Cernea revenea la precizia caracteristică „scandaloasă alocarea unor bani publici pentru o catedrală de dimensiuni uriaşe şi care va costa foarte mult, sute de milioane, poate peste un miliard de euro”. „Circa-aproximativ poate peste un miliard de euro” s-au dovedit 2,5 milioane euro (10 milioane lei) în anul 2011 acordaţi de la Guvern pentru Catedrala Mântuirii Neamului (vezi aici).

Între 400 milioane euro şi poate peste un miliard după cum zice Remus Cernea, Deutsche Welle a ales calea de mijloc: 600 milioane euro. Deontologie. Secretariatul de Stat pentru Culte spune că prin Bugetul pentru 2011 a primit 28.386.00 lei. Circa-aproximativ poate peste un miliard de euro.

De ce se agită Remus Cernea?

Toate ameţelile acestea au un singur scop: propulsarea lui Remus Cernea în politică. În 2009 a încercat la mişto să intre în cursa pentru prezidenţiale. A obţinut o oarecare expunere mediatică. A trecut razant printr-un partid ecologist de unde a fost dat afară pdin cauza obsesiei lui monomane împotriva Bisericii Ortodoxe Române. Acum se chinuie să pună pe picioare un nou partid ecologist cu speranţa să intre în Parlament la alegerile de anul viitor. De aici toată această morişcă a minciunilor. Scăderea profesionalismului jurnaliştilor din România îi permite lui Remus Cernea să îşi lanseze fumigenele toxice şi să obţină iar expunerea mediatică pe care şi-o doreşte.

P.S. Am scris destul de mult despre Remus Cernea zilele astea, dar nu am putut să mă abţin, prea reîncepuse campania împotriva ortodocşilor. Omul chiar nu merită foarte multă atenţie.

Catedrala Mântuirii Neamului. Îndemn la faptă

[wide]

[/wide]

Povestea cu minciunile răspândite prin intermediul Deutsche Welle nu s-a încheiat. Cei care credeţi ca mine vă rog să faceţi un mic efort pentru Catedrala Mântuirii Neamului (vedeţi despre ce este vorba la sfârşitul articolului). Dar mai înainte de asta să vedem ce s-a mai întâmplat…

Să-l ferească Dumnezeu pe Remus Cernea să i se împlinească dorinţa

Nu ştiu de ce am impresia că în spatele acestui nou atac la adresa Catedralei Mântuirii Neamului stă tocmai Remus Cernea. Poate din cauza faptului că apare în reportajul Deutsche Welle. Poate din cauza faptului că Remus Cernea sare ca prostul din baie ori de câte ori vine vorba de Biserica Ortodoxă Română. Nu contează. Ideea este că Remus Cernea cere Patriarhiei printr-o scrisoare deschisă să renunţe la fondurile publice pentru Catedrala Mântuirii Neamului (şi în general, BOR să renunţe la fondurile publice).

Legislaţia actuală prevede sprijinul de la bugetul de stat pentru toate cultele religioase. Nu ştiu exact cum este în alte ţări şi nu am timp acum să mă documentez (pe viitor o voi face). Însă legea de acum, aşa cum este ea, permite fonduri publice pentru Catedrala Mântuirii Neamului. Şi este corect să fie aşa, câtă vreme conform recensământului din 2002 românii de confesiune ortodoxă erau în număr de 18.817.975 reprezentând 86,79% din populaţie. Legislaţia actuală face ca o parte din banii strânşi de la aceşti oameni să meargă spre Biserica Ortodoxă Română. Sunt mulţi bani? Da, dar sunt şi mulţi credincioşi.

Remus Cernea şi bezbojnicii lui vor sări să spună că pe lângă aceşti bani, preoţii cer tot felul de taxe pentru serviciile religioase. Un argument fals, eu îl consider mincinos. M-am cununat o dată şi am botezat doi copii. Nici unul dintre cei trei preoţi cu care am avut de-a face în acest situaţii nu mi-au cerut bani. Eu am întrebat cât să dau, ei mi-au spus cât vreau, am plătit cât m-a lăsat inima şi portofelul şi am primit chitanţă. Nu cred să existe în România un preot ortodox care să refuze botezul unui copil sau o slujbă de înmormântare din cauza banilor. Circulă multe legende pe această temă, dar eu nu le cred. Şi dacă există astfel de cazuri cu siguranţă episcopul locului va îndrepta greşeala.

Revenind la ideea lui Remus Cernea. Sunt perfect de acord cu ea. Mi-aş dori ca Biserica Ortodoxă Română să iasă de sub patronajul politicienilor şi al statului. Să i se permită să îşi colecteze şi administreze singură fondurile. Abia atunci Biserica Ortodoxă Română va fi un actor puternic în societate. Dar retragerea fondurilor guvernamentale să se facă pentru TOATE confesiunile şi cultele, nu doar pentru creştin ortodocşi. Chiar îmi doresc să se modifice legislaţia în acest sens, deşi ştiu că nu se va întâmpla.

Ce mai zic ziarele de Catedrala Mântuirii Neamului

Gabriel Bejan de la România Liberă suferă de pluralul seniorial („Noi, Ştefan cel Mare, domn a toată ţara Moldovei…”) şi titrează „De ce nu credem în utilitatea Catedralei Mântuirii Neamului„. Nimic nou, un răspândac oarecare: preia minciunile de la Deutsche Welle pe nemestecate.

Florian Bichir de la Evenimentul Zilei întreabă „Avem nevoie de Catedrala Mântuirii Neamului” şi îmi face plăcerea să preia câteva fragmente din articolul meu de pe blog. Doar că nu îmi dă şi mie un link…

Lelia Munteanu a publicat două articole despre chestiunea Deutsche Welle – Catedrala Mântuirii Neamului (Iisus din tomberon – în care spune că mai bine construim biserici decât cârciumi şi Ajunge zilei răutatea ei – unde face un apel la moderaţie).

Nu în ultimul rând, Remus Cernea ne promite să revină în forţă cu mişeliile lui împotriva creştin ortodocşilor. Îl aştept cu încredere şi speranţă.

Fapta ce trebuie înfăptuită

Cu vreo 8 ani în urmă am făcut o practică de jumătate de an la secţia română a postului de radio Deutsche Welle. Acolo am cunoscut jurnalişti profesionişti şi dedicaţi şi am rămas cu amintiri deosebite (la fel şi prieteni). Am fost uimit să văd cu câtă uşurinţă Paul Tutsek şi Zsuzsa Hunyadi aruncau cu cifre lipsite de documentare într-un reportaj Deutsche Welle. Pur şi simplu aşa ceva nu face parte din stilul acestei organizaţii media finanţate de guvernul Germaniei. Nu poţi spune că guvernul României cheltuieşte 600 de milioane de euro pentru o biserică şi închide trei şcoli pe zi şi mult mai multe spitale. Sau poţi spune, dar trebuie să ai ceva dovezi. Aşa că m-am hotărât să-i adresez o scrisoare deschisă directorului Deutsche Welle, Erik Bettermann la adresa info@dw-world.de. Sper să îmi răspundă.

Rugămintea mea este ca în cazul în care sunteţi de acord cu mine să scrieţi şi voi directorului Deutsche Welle. Puteţi să vă folosiţi de scrisoarea mea drept model. Nu uitaţi să vă semnaţi cu numele vostru şi să eliminaţi penultimul paragraf. Durează câteva minute să trimiteţi un e-mail, poate pe viitor nu vor mai fi jigniţi creştin ortodocşii din România cu atâta uşurinţă.

In attention of Mr. Erik Bettermann, Director General of Deutsche Welle

Dear Sir,

With a heavy heart, I write to you concerning the professional standards recently employed by Deutsche Welle. Your correspondents Paul Tutsek and Zsuzsa Hunyadi produced a report on the Cathedral of National Redemption in Bucharest Romania, a report that disregards completely all standards of quality journalism.

I consider this report as being biased against the Romanian Orthodox Church believers and presenting unverified figures as facts. I quote from this report (http://www.dw-world.de/dw/article/0,,15264903,00.html):

„Money seems to be no object. The Romanian Orthodox Church and Government will jointly pay the 600 million Euro cost.”

There is no official or reliable source quoted by the Deutsche Welle correspondents on the cost of the Cathedral being built. The last official figure amounts only to 200 million Euro for the building itself.

There is another case of poor journalism in this report, from which I quote the following lines:

„In the past twenty years, more than 4.000 churches have been built in Romania, thanks to Government support. Statistically, that means every two days a new church has been completed. Meanwhile, three schools are shut down every day and more and more hospitals.”

Again, there is no official or reliable source for these figures. Moreover, the assertion itself goes against the basic common sense. It is not clear if three schools a day were shut in Romania for the past twenty years – that would mean most of the Romanian population should be illiterate.

Bearing in mind that the Romanian Orthodox Church has almost 19 million believers, representing 86% of the total population, I do consider that Paul Tutsek and Zsuzsa Hunyadi should have been more careful in documenting their report.

I myself have been an intern for Deutsche Welle Radio, Romanian Department in 2003. It was an opportunity for me to learn the high standards of journalism used by Deutsche Welle.

I always considered Deutsche Welle to rank among the most reliable sources of information until the report of Paul Tutsek and Zsuzsa Hunyadi. Hoping that this is and will stay an unfortunate exception I remain truly yours,

George Damian, journalist

Romania

 

Minciunile Deutsche Welle despre Catedrala Mântuirii Neamului

Jurnaliştii Paul Tutsek şi Zsuzsa Hunyadi de la Deutsche Welle au făcut un reportaj despre Catedrala Mântuirii Neamului din Bucureşti. Au strecurat în el o serie de minciuni perverse, preluate pe nemestecate de jurnaliştii din România: statul român favorizează Biserica Ortodoxă Română, Guvernul României plăteşte 600 milioane euro pentru construirea unei biserici, şcolile din România se închid într-un ritm alert, laolaltă cu spitalele. Ce imagine rămâne: o ţară habotnică, lipsită de educaţie şi îngrijire medicală. Dar să vedem minciunile de la Deutsche Welle.

Prima minciună: Catedrala Mântuirii Neamului costă 600 milioane euro

Deci ce zice reportajul Deutsche Welle despre Catedrala Mânturii Neamului: „Biserica Ortodoxă Română şi Guvernul vor plăti împreună cele 600 de milioane de euro necesare construirii catedralei, Guvernul a pus la dispoziţie terenul în valoare de 200 milioane euro”. Mai rămân 400 de milioane de euro de acoperit, şi dacă mergem pe calculul celor de la Deutsche Welle atunci Guvernul va mai avea de plătit doar 100 de milioane euro. Ca să nu spunem că cifra de 600 milioane euro e scoasă de Deutsche Welle din burtă: costul construcţiei a fost evaluat la 200 milioane euro (vezi aici).

Ce a ajuns în presă? Catedrala Mânturii Neamului costă 600 milioane euro, bani plătiţi de Guvern. Nu a verificat nimeni nimic, nu a făcut nimeni nici un calcul. Toată lumea citează după ureche un reportaj făcut după ureche. Dă mai bine să zbieri „Guvernul dă 600 milioane euro pentru o catedrală” – chiar dacă este vorba de o minciună sfruntată.

Bineînţeles, este citat minunatul Remus Cernea. Aici „jurnaliştii” Deutsche Welle o dau cu mucii în fasole: una zice minunatul Remus Cernea, alta traduc ei (pe la 00:40). Deontologie. Bineînţeles, apare şi Ceaucescu şi Securitate. Nu se putea fără. Din păcate, lipseşte Dracula – dar putea şi el să fie înghesuit pe undeva.

A doua minciună: o biserică construită la două zile, trei şcoli închise pe zi

„În ultimii 20 de ani peste 4.000 de biserici au fost construite în România, mulţumită sprijinului guvernamental. Statistic, asta înseamnă că la fiecare două zile a fost încheiată construcţia unei noi biserici. Între timp, în fiecare zi sunt închise câte trei şcoli  şi din ce în ce mai multe spitale.” Aşa zice Deutsche Welle.

Trei propoziţii, trei minciuni. Jurnaliştii din România le-au preluat pe nemestecate, fără să facă nici cel mai mic calcul aritmetic. Dacă ne luăm după cele spuse de „jurnaliştii” de la Deutsche Welle în cele 7300 de zile ale ultimilor 20 de ani, a câte 3 şcoli pe zi – ar fi trebuit să fie închise 21.900 de şcoli (nicăieri nu se spune în ce perioadă au fost închise şcolile, aşa că un ascultător oarecare poate prespune că este vorba tot de ultimii 20 de ani). Nu avea România de unde să închidă 21.900 de şcoli, ţara asta are 320 de oraşe şi 2.859 de comune… Dacă ne gândim şi că sunt închise „din ce în ce mai multe spitale” (tot în ultimii 20 de ani?!?!) şi mai facem un calcul ajungem la cifre astronomice.

Dar dincolo de aritmetică, „jurnaliştii” Deutsche Welle nu citează nici o sursă pentru cifrele pe care le prezintă. Poate le-au primit de la minunatul Remus Cernea şi nu s-au mai gândit să verifice. Doar Remus Cernea este fost catindat la preşedinţie şi preşedinte al Asociaţiei Umaniste! L-or fi întrebat pe minunatul Remus Cernea câţi membri are minunata lui asociaţie şi din ce surse este finanţată? Are măcar un sediu?

Lista bezbojnicilor

Acum să vedem ce au înţeles jurnaliştii din dezinformarea propagată de Deutsche Welle. Am adunat mai jos o listă a ruşinii jurnalismului din România. Oameni care preiau o ştire pe nemestecate, pe negândite – fără să verifice. Adevărate relee de dezinformare.

HotNews: Reportaj Deutsche Welle: Guvernul roman sprijina constructia de 600 de milioane de euro a Catedralei Mantuirii Neamului, in timp ce numeroase scoli si spitale sunt inchise

Adevărul: În timp ce şcoli şi spitale sunt închise, Guvernul României construieşte catedrale

Gândul: Reportaj Deutsche Welle despre Catedrala Mântuirii: „În România se termină o biserică la două zile, dar se închid trei şcoli pe zi”

BONUS Gândul, un editorial (adică analiză!): Catedrala Mântuirii Neamului a ieşit prima din criză

România Liberă: Deutsche Welle World: Guvernul României închide spitale, dar construieşte catedrale de milioane de euro

Ştirile ProTV: Deutsche Welle: „In Romania, se inaugureaza 4 biserici pe saptamana, dar se inchid 3 scoli pe zi”

Money Channel: Guvernul dă bani pentru Catedrala Mântuirii Neamului dar închide şcoli şi spitale

Realitatea TV: Deutsche Welle: Guvernul dă bani pentru Catedrala Mântuirii Neamului dar închide şcoli şi spitale

Ziare.com: Catedrala umilinţe neamului

Se mai miră cineva că Nicolae Ceauşescu a fost executat sub acuzaţia de „genocid” fiind citată cifra de 60.000 de morţi la Loviluţie? Cine mai stă să analizeze că în decembrie 1989 au murit în total 1104 oameni? Sau că din aceşti 1.104 majoritatea de 942 au murit după fuga lui Ceauşescu? Detalii… Ca şi în 1989, jurnaliştii români „jurnaliştii din România” au rămas nişte simple relee de dezinformare, gata să preia orice scuipat pe obrazul României şi să îl propage cu îndârjire.

O super postare: Presa moare pentru că trebuie să moară

Şi-a trăit traiul, şi-a mâncat mălaiul. Presa românească scrisă gâfâie în şanţ cu jugulara tăiată şi priveşte cum i se scurg ultimele picături de sânge. Între timp foştii sforari, cei care au îngropat-o adică au avut un business exit de succes (de fapt nu au îngropat presa, au vândut-o). Nu ştiu dacă va mai exista presă scrisă în ţara românească. Nu în stilul clasic, cu redacţii şi tot restul.

Mai multe detalii aici.