Arhiva etichetelor: maghiarii din Romania

La ce sunt buni istoricii. Cazul retrocedărilor imobiliare către supuşii maghiari

Sorin Oprescu era să leşine de surprindere când a aflat că sub Piaţa Universităţii se găsesc ruinele Mănăstirii Sfântul Sava cu cimitirul aferent şi că trebuie făcută descărcarea arheologică înainte să se facă parcarea subterană. Dacă Sorin Oprescu şi-ar fi întrebat la timp angajaţii – respectiv istoricii de la Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureşti – ar fi ştiut că locul unde vroia să sape avea dedesubt nişte trecut cu arheologie. Sau putea să citească placa de pe clădirea unde scrie mare PSD din Piaţa Universităţii, pe placă scrie mic că acolo a fost o mănăstire. Un prim exemplu, variantă simplă.

Mai complicat este cu proprietăţile maghiare din Transilvania. Primesc de multă vreme mesaje referitoare la abuzurile săvârşite cu legea-n mână cu privire la retrocedări masive de clădiri, terenuri şi păduri din Transilvania către cetăţeni şi instituţii de origine maghiară. Nu am resursele şi cunoştinţele juridice să înţeleg toate mecanismele fenomenului, pot doar să spun că se desfăşoară la un nivel foarte extins. Ar fi interesant un studiu pe tema asta, să ştim şi noi exact ce proprietăţi imobiliare au fost retrocedate către supuşi ai statului maghiar, care este suprafaţa lor, unde sunt situate (cine ar putea face aşa ceva?!?). Pentru că mi se pare o măgărie infinită.

Prin procesul optanţilor din perioada interbelică (încheiat în 1930) proprietarii maghiari din Transilvania ale căror terenuri au fost expropriate au fost despăgubiţi. Există un tratat de prietenie din 1954 prin care Ungaria şi România se obligă reciproc să renunţe la cereri de despăgubire. Tratatul ăsta a fost folosit de Budapesta atunci când statul român a deschis subiectul moştenirii Gojdu (o altă nesimţire infinită!) – ce mai vreţi, nu aţi spus că gata cu despăgubirile între noi? Pe de altă parte, ungurii au dat-o la şmecherie: retrocedările din Transilvania au fost făcute pentru persoane private şi instituţii religioase – adică nu se aplică tratatul din 1954. Ar fi interesant de văzut în câte cazuri instanţele româneşti au procedat la retrocedare integrală care s-a referit la exproprierile din 1921. Din câte ştiu eu, retrocedările se referă la exproprierile din perioada comunistă, nu la cele din 1921. Dar cine să se ocupe de toate detaliile acestea?

Şi ştiţi ce va fi frumos? Momentul în care Viktor Orban – sau orice alt băiat vesel de la Budapesta – va cumpăra/ naţionaliza proprietăţile imobiliare ale cetăţenilor/ instituţiilor de origine maghiară din România. De asta m-ar interesa să ştiu cât a fost retrocedat şi pe unde, să ştiu dacă-mi iau paşaportul cu mine când o să merg pe Autostrada Transilvania.

P.S. Bineînţeles, Mircea Toma o să-mi explice că un astfel de studiu este incorect politic şi discriminatoriu şi etc.

Una veselă cu combaterea discriminării în România. USL, nu-l schimbăm puţin pe Csaba Asztalos?

La sfârşitul anului 2011 profesorul Radu Baltasiu a publicat un studiu în care spune că românii din judeţele Harghita şi Covasna sunt pe cale de dispariţie (aici). În iulie 2013 profesorul Radu Baltasiu a primit un avertisment de la CNCD că îi discriminează pe maghiari (aici). Asta e povestea pe scurt, dar de fapt ea este mult mai veselă.

Studiul profesorului Baltasiu a fost hăcuit de mai mulţi băieţi, pe locul fruntaş fiind Mircea Toma (am scris pe larg despre asta aici). Pentru că studiul a fost realizat şi publicat sub egida Centrului European de Studii în Probleme Etnice din cadrul Academiei Române, Mircea Toma şi ciracii săi au dat-o perversă, împotriva Academiei, au comparat studiul CESPE cu vestitul raport SANU de la Belgrad care ar fi declanşat violenţele interetnice din Iugoslavia, măgăriile clasice.

Şi cum studiul profesorului Baltasiu le stă băieţilor în gât, anul ăsta au găsit pe cineva care să facă o sesizare la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin martie. După ce a dezbătut chestiunea, CNCD a sărit din baie pe 10 iulie cu decizia: sancţionarea centrului Academiei Române cu avertisment, recomandându-i totodată ca pe viitor să elimine terminologia care încalcă demnitatea persoanelor de origine maghiară. Ce i-a supărat pe înţelepţii de la CNCD? Păi formularea de mai jos:

„Elitele maghiare au chiar un aparat conceptual care denotă preocuparea pentru organizarea-influenţarea proceselor demografice. Astfel, principala lor grijă este asigurarea «reproducerii etnice maghiare». Din acest punct de vedere, familiile mixte, în special acelea unde «femeile maghiare nasc copii români» primesc o atenţie specială”

Deci se încalcă legea, deci sancţiune. Presa vuieşte, Academia Română sancţionată de CNCD, interviuri cu preşedintele Academiei, tot circul de rigoare.

Stai aşa că nu-i aşa. Profesorul Baltasiu a avut şi el o luare de poziţie în dezbaterea de la CNCD din martie până în iulie, mai precis, pe 19 aprilie a transmis un document înregistrat în care explica mai multe chestii. Printre care şi expresia aia urâtă cu «femeile maghiare nasc copii români» care – surpriză! – a fost preluată dintr-un studiu realizat de Csata Istvan şi Kiss Tamas ”Perspective demografice în jud Harghita”, de la pg. 51 (studiu publicat de Consiliul Judeţean Harghita, aici, de teamă că o să facă picioare de pe internet mi-am permis să-l preiau aici, are o primă pagină veselă, zice aşa: „Manuscris. Citarea în această variantă este interzisă!” – deja intrăm în plin suprarealism: internetul este un spaţiu public, iar interzicerea citării este cel puţin delirantă, bănuiala mea este că adaosul a apărut după declanşarea circului de la CNCD).

Şi acum concluzia: doi cercetători maghiari fac nişte afirmaţii, un cercetător român le preia şi este sancţionat pentru asta de CNCD (deşi CNCD primise explicaţiile). Satisfăcut Mircea Toma?

P.S. Csaba Asztalos este preşedintele CNCD din 2005, ceea ce îmi indică o stagnare a carierei sale. N-ar putea să cadă în sus pe scări? Să fie avansat undeva de unde să nu mai patroneze decizii d-astea imbecile.

Înmormântarea anulată a lui Nyiro Jozsef şi ceva concluzii

Povestea cu reînhumarea lui Nyiro Jozsef  s-a încheiat cu anularea/ amânarea evenimentului. La o primă vedere pare o victorie a autorităţilor române – însă povestea are în componenţă câteva elemente care mă fac să cred că vom mai avea de-a face cu provocări de acest gen.

1. Recuperarea oficială a teoreticienilor extremismului maghiar interbelic

Actuala guvernare de la Budapesta a declanşat o operaţiune de recuperare a teoreticienilor extremismului maghiar interbelic. Nyiro Jozsef şi Wass Albert au fost introduşi în programa de studiu obligatorie pentru literatura maghiară din şcoli şi licee. Argumentul: trebuie separată activitatea politică de opera literară. Şi nu vorbim de extremiştii de la JOBBIK, vorbim de popularii europeni de la FIDESZ.

2. Implicarea autorităţilor de la Budapesta în chestiunile maghiare din România

Bun: sprijin cultural, finanţe pentru manifestări culturale, pentru şcoli etc. Nici o problemă, este ceva normal ca guvernul de la Budapesta să îi sprijine pe maghiarii din România. Însă în cazul Nyiro Jozsef, Parlamentul de la Budapesta s-a implicat în campania electorală locală din România. Organizatorul reînhumării lui Nyiro Jozsef a fost Szasz Jeno, preşedintele Partidului Civic Maghiar care a fost sprijinit în această iniţiativă de Parlamentul de la Budapesta. Mesajul pentru alegătorii maghiari din Odorheiul Secuiesc: Szasz Jeno este un patriot maghiar adevărat sprijinit de Parlamentul de la Budapesta. Nu vă mai spun în ce culori a fost vopsit de presa de la Budapesta UDMR-istul contracandidat Bunta Levente care nu a fost foarte grăbit să sprijine reînhumarea lui  Nyiro Jozsef la Odorheiul Secuiesc.

Cum spuneam: sprijin cultural – OK, amestec în campania electorală – începe să scârţâie urât treaba.

3. Efecte

Probabil a fost un test. La votul din Odorheiul Secuiesc de pe 10 iunie se va vedea dacă a meritat povestea cu reînhumarea lui Nyiro Jozsef şi câţi maghiari au fost convinşi. Nu am nici o îndoială că blocarea reînhumării lui Nyiro Jozsef va fi prezentată ca o oribilă agresiune anti-maghiară, începutul discriminării etnice. Vom vedea luări de poziţie în Parlamentul European, la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, presa maghiară va vui despre nedreptatea groaznică la care au fost supuşi maghiarii din România.

UDMR nu mai e la guvernare? Începe discriminarea ungurilor!

De acum înainte vor începe să curgă masiv plângerile internaţionale împotriva românilor care îi discriminează pe ungurii din România. Câtă vreme UDMR s-a aflat la guvernare era mai greu să spui că ungurii îi discriminează pe unguri în România. Însă de cum a ieşit UDMR din guvern, gata, începe distracţia.

Semnalul l-a dat secretarul de stat de la Budapesta Zsolt Nemeth care a spus că “evenimentele recente din România sunt îngrijorătoare” (aici). Şi a mai zis aşa Zsolt Nemeth:

Dacă dezvoltarea promiţătoare a relaţiilor ungaro-române se va sfârşi aceasta va fi o greşeală nu doar din punctul de vedere al celor două ţări, dar aceasta va afecta şi stabilitatea Europei Centrale

Adică e grav că maghiarii din România nu mai sunt la guvernare. E discriminare.

Un prieten mai vechi al României, Csaba Tabajdi (în prezent eurodeputat socialist) a spus şi el nişte chestii:

Noul guvern al României nu pare să fie prietenos faţă de minorităţile naţionale, ba chiar dimpotrivă, ei distrug realizările din domeniul relaţiilor interetnice româno-maghiare.

Cine este Csaba Tabajdi? Voi scrie mai pe larg despre el, deocamdată e de ajuns să amintesc că în martie 1989 Csaba Tabajdi (pe atunci un tânăr comunist la Budapesta) susţinea că Nicolae Ceauşescu deţine bomba nucleară, că practică un genocid împotriva ungurilor din România şi că intenţionează să atace Ungaria. Bietul Ceauşescu mai avea puţin şi devenea Saddam Hussein avant la lettre.