Arhiva etichetelor: Mihail Moruzov

De când se ascultă telefoanele în România? Dintotdeauna!

De fapt, telefoanele sunt ascultate în România de când au fost instalate. Iar ascultarea se făcea direct în centrală, la cască, se stenografia discuţia şi apoi era bătută la maşină pentru cititorii de rang înalt. Pentru cazuri speciale existau şi dispozitive de înregistrare. Directorul Serviciului Secret de Informaţii Mihail Moruzov avea microfoane ascunse în birou şi un dispozitiv de înregistrat pe plăci, plus o instalaţie identică în Mercedesul de serviciu. Şeful serviciului tehnic al SSI Gheorghe Cristescu inventase un dispozitiv de înregistrare a convorbirilor pe sârmă acoperită cu un strat magnetic (un precursor de magnetofon). Există informaţii că discuţia dintre regele Mihai şi mareşalul Ion Antonescu din după-masa zilei de 23 august 1944 a fost înregistrată.

Oamenii informaţi ştiau foarte bine că telefoanele erau ascultate. În martie 1939, după ce Germania a invadat Cehoslovacia, industriaşul Nicolae Malaxa l-a trimis pe directorul său executiv Adrian Dumitrescu la Paris ca să vorbească de la un telefon public cu ambasadorul român la Londra Viorel Tilea. Aşa a primit acesta instrucţiunile în baza cărora a declanşat un tămbălău diplomatic european spunând că Hitler vrea să invadeze România. Malaxa ştia foarte bine că telefoanele din România erau ascultate.

Vă propun spre lectură stenogramele unor convorbiri telefonice ale lui Nicolae Titulescu din anul 1936 pe care le-am găsit în dosarele regelui Carol al II-lea. În acea vreme Titulescu tocmai ce fusese mătrăşit din funcţia de ministru de Externe şi încerca să îşi păstreze imaginea curată. În seara zilei de 1 iulie 1936 Titulescu vorbeşte cu directorul ziarului Universul Stelian Popescu şi cu ministrul de Externe Savel Rădulescu. A doua zi Titulescu vorbeşte iar cu Stelian Popescu căruia îi spune că probabil ministrul de Interne Ion Inculeţ „a citit fişele noastre telefonice de azi dimineaţă” (pagina 7 din imaginile de mai jos). Am găsit rătăcite multe astfel de stenograme: erau ascultate şi telefoanele din cârciumi, hoteluri, instituţii publice – fără milă şi fără îndurare.

Unde a dispărut arhiva din România a Ohrana, serviciul secret al Imperiului Ţarist Rus?

Şeful Serviciului Secret de la Bucureşti din perioada interbelică Mihail Moruzov ţinea în biroul lui mai multe rafturi pline cu dosare scrise în limba rusă. Documentele din aceste dosare aveau antetul Tainik Otdiel – Serviciul Secret – documente ale Ohranei ţariste din România. Mărturia îi aparţine lui N. D. Stănescu, analist şi mai apoi (după 23 august 1944) director al Serviciului Secret de la Bucureşti.

Continuarea

mihail sebastian

Mihail Sebastian, Steaua fără nume şi serviciile secrete

mihail sebastian
Premiera piesei de teatru „Steaua fără nume” a lui Mihail Sebastian a avut loc în anul 1944 – însă la acea dată numele autorului a fost altul, anume Ştefan Enescu, un prieten al dramaturgului. Mihail Sebastian nu şi-a putut asuma paternitatea operei la momentul premierei datorită originii sale evreieşti, însă prietenul său Ştefan Enescu i-a sărit în ajutor. Cine era acest Ştefan Enescu? Era fiul fostului director al Băncii Naţionale din Constanţa, iar tatăl său fusese prieten în tinereţe cu Mihail Moruzov – cel care avea să ajungă temutul director al Serviciului Secret de Informaţii de la Bucureşti din anii ’30. Ştefan Enescu a fost şi el angajat al SSI, din august 1934. De la bun început a lucrat la secretariatul SSI sub directa îndrumare a lui Mihail Moruzov, iar din 1937 a fost numit şeful secretariatului. Ştefan Enescu a părăsit SSI în toamna anului 1940, după ce Mihail Moruzov a fost asasinat de legionari în închisoarea de la Jilava, iar conducerea SSI a fost preluată de Eugen Cristescu. Poziţia deţinută de Ştefan Enescu în cadrul secretariatului SSI era una de foarte mare importanţă: prin acest departament Mihail Moruzov îşi coordona întreaga corespondenţă şi îşi transmitea instrucţiunile către celelalte departamente. După 1940 Ştefan Enescu a lucrat în cadrul Băncii Naţionale – unde s-a ocupat şi de achiziţionarea de valută pentru SSI, de aceea este greu de crezut că legăturile sale cu serviciul secret au încetat cu totul în anii războiului.

După 23 august 1944, Mihail Sebastian şi Ştefan Enescu au publicat o scrisoare în care au dezvăluit adevărata paternitate a piesei de teatru „Steaua fără nume”. Pe 29 mai 1945 Mihail Sebastian murea călcat de un camion în Bucureşti.

Apud N.D. Stănescu, Întâmplări şi oameni din Serviciul Secret, Editura Enciclopedică, Bucureşti 2002