Arhiva etichetelor: Mihail Sebastian

La moartea lui Leon Volovici: Mihail Sebastian, Mircea Eliade şi Mişcarea Legionară

Moartea lui Leon Volovici a survenit înainte de a fi limpezite unele chestiuni. Este vorba printre altele de jurnalul lui Mihail Sebastian şi chestiunea apartenenţei lui Mircea Eliade la Mişcarea Legionară. În necrologul făcut lui Leon Volovici, Vladimir Tismăneanu spune că acesta ar fi fost editorul Jurnalului lui Mihail Sebastian, apărut în 1996 la editura Humanitas. De dragul preciziei trebuie spus că Leon Volovici a scris prefaţa şi notele, editorul cărţii a fost Gabriela Omăt.

Mişcarea Legionară, Mircea Eliade şi Mihail Sebastian

Despre legăturile lui Mircea Eliade cu Mişcarea Legionară s-a scris mult, mai ales în ultimii ani. Însă ce şi când s-a scris prima oară despre acest subiect contează cel mai mult. Iar acest lucru s-a întâmplat în 1972, când în revista Viaţa Românească din Israel a apărut un articol despre legionarismul lui Mircea Eliade, articol care cita un fragment din jurnalul lui Mihail Sebastian, la acea dată aflat în păstrarea familiei scriitorului. Momentul apariţiei acestui articol nu este nici el întâmplător: umbla zvonul că Mircea Eliade putea fi propus pentru premiul Nobel. Din acel moment jurnalul lui Mihail Sebastian a devenit extrem de interesant şi a rămas aşa până în 1996 când a fost publicat. Doar că şi varianta tipărită are problemele ei…

Ce reproşează Dan Petrescu „Jurnalului” lui Mihail Sebastian

Scriitorul Dan Petrescu scrie în volumul „În răspăr” (editura Nemira, 2000, p. 330) că suspectează faptul că în jurnalul lui Mihail Sebastian „s-a operat o intervenţie străină” în cazul referirii la legătura lui Mircea Eliade cu Mişcarea Legionară. Mihail Sebastian notează în jurnalul său trei fraze din răspunsul lui Mircea Eliade la ancheta revistei Buna Vestire pe tema „De ce cred în biruinţa Mişcării Legionare”. Aceasta este chestiunea adusă împotriva lui Eliade în anul 1972 – dar care este pusă sub semnul întrebării de Dan Petrescu în baza următoarelor argumente:

  • Este singurul loc din jurnalul lui Mihail Sebastian unde se citează ceva cu maximă precizie şi cu trimitere bibliografică exactă. (În alte cazuri de citare Mihail Sebastian citează eronat).
  • Nicăieri în jurnalul lui Mihail Sebastian nu se citează ceva fără un comentariu al autorului. În cazul lui Mircea Eliade citatul este fără comentariu.
  • În jurnalul lui Mihail Sebastian se spune sub data de vineri 17 „În Buna Vestire de ieri…” (deci de joi 16), doar că revista citată apăruse pe 17! O mică incongruenţă temporală suspectă.

Dan Petrescu mai susţine că nimeni nu a văzut în realitate cele 9 caiete scrise de Mihail Sebastian, iar transcrierea manuscrisului s-a făcut după copii. Mai mult decât atât, chiar Leon Volovici spunea într-un interviu apărut în revista 22 (numărul 27 din 1997) că mai există un alt jurnal al lui Mihail Sebastian, anterior anului 1935. Astfel că afirmaţia editurii Humanitas că avem de-a face cu jurnalul integral este uşor exagerată. Când şi dacă va fi publicat şi restul jurnalului scriitorului rămâne un mister în acest moment.

Leon Volovici a plecat dintre noi fără să apuce să lămurească această chestiune. Să-i fie ţărâna uşoară!

mihail sebastian

Mihail Sebastian, Steaua fără nume şi serviciile secrete

mihail sebastian
Premiera piesei de teatru „Steaua fără nume” a lui Mihail Sebastian a avut loc în anul 1944 – însă la acea dată numele autorului a fost altul, anume Ştefan Enescu, un prieten al dramaturgului. Mihail Sebastian nu şi-a putut asuma paternitatea operei la momentul premierei datorită originii sale evreieşti, însă prietenul său Ştefan Enescu i-a sărit în ajutor. Cine era acest Ştefan Enescu? Era fiul fostului director al Băncii Naţionale din Constanţa, iar tatăl său fusese prieten în tinereţe cu Mihail Moruzov – cel care avea să ajungă temutul director al Serviciului Secret de Informaţii de la Bucureşti din anii ’30. Ştefan Enescu a fost şi el angajat al SSI, din august 1934. De la bun început a lucrat la secretariatul SSI sub directa îndrumare a lui Mihail Moruzov, iar din 1937 a fost numit şeful secretariatului. Ştefan Enescu a părăsit SSI în toamna anului 1940, după ce Mihail Moruzov a fost asasinat de legionari în închisoarea de la Jilava, iar conducerea SSI a fost preluată de Eugen Cristescu. Poziţia deţinută de Ştefan Enescu în cadrul secretariatului SSI era una de foarte mare importanţă: prin acest departament Mihail Moruzov îşi coordona întreaga corespondenţă şi îşi transmitea instrucţiunile către celelalte departamente. După 1940 Ştefan Enescu a lucrat în cadrul Băncii Naţionale – unde s-a ocupat şi de achiziţionarea de valută pentru SSI, de aceea este greu de crezut că legăturile sale cu serviciul secret au încetat cu totul în anii războiului.

După 23 august 1944, Mihail Sebastian şi Ştefan Enescu au publicat o scrisoare în care au dezvăluit adevărata paternitate a piesei de teatru „Steaua fără nume”. Pe 29 mai 1945 Mihail Sebastian murea călcat de un camion în Bucureşti.

Apud N.D. Stănescu, Întâmplări şi oameni din Serviciul Secret, Editura Enciclopedică, Bucureşti 2002