Arhiva etichetelor: Mircea Toma

Încă o cerere de scuze de la Biserică pentru robia medievală a ţiganilor

Ideea că Biserica Ortodoxă Română ar trebui să ceară scuze ţiganilor pentru perioada robiei a fost preluată şi de Alexandru Gheorghe care nu pierde ocazia să înşire câteva prostii pe blogul ActiveWatch. Alexandru Gheorghe se încurcă în cuvinte şi idei spunând aşa:

Această zi mai este cunoscută şi sub denumirea de ”Ziua abolirii sclaviei romilor”, formulare apropiată ca sens, dar care riscă totuşi să creeze o confuzie privind condiţia romilor în perioada secolelor XIV – XIX, mai ales la începutul acesteia. Este important să reţinem faptul că în acea perioadă, deşi romii erau deseori numiţi sclavi, statutul lor are acela de rob.

Diferenţa esenţială dintre statutul de sclav şi cel de rob constă în faptul că cel din urmă avea posibilitatea de a-şi răscumpăra libertatea sa şi a familiei sale, pe când sclavii nu. Pe lângă asta, sclavii puteau fi proprietatea persoanelor fizice, pe când robii puteau fi deţinuţi doar de curte (domnitor, împărat), de boieri şi de biserică. Abia de pe la 1800 găsim date despre licitaţii publice de vânzare a ”sclavilor ţigăneşti”.

Astfel, până în secolul XVI, termenii de ”rob” şi ”ţigan” erau sinonimi cu ”sclav”. Aceştia nu făceau parte din structura socială, ci erau un simplu bun fizic, un obiect de schimb sau de donaţie. Legea în acea vreme spunea că ”toţi ţiganii sunt născuţi robi” şi că ”ţiganii fără stăpân sunt proprietatea statului”. Ei erau împărţiţi în categorii care desemnau instituţia de care aparţineau şi munca pe care o prestau. Sclavii de etnie romă aflaţi în stăpânirea curţii (sclavi de curte) şi cei care aparţineau nobililor (sclavi domneşti) erau împărţiţi în ”ţigani de casă” şi ”ţigani de ogor”.

Teribilă gălăgie mai trebuie să fie în mintea lui Alexandru Gheorghe! Deci între secolele XIV-XIX ţiganii din ţările române erau denumiţi sclavi, dar erau de fapt robi, diferenţa dintre sclavi şi robi fiind că robii se puteau răscumpăra, iar sclavii nu; dar cuvintele rob şi ţigan erau sinonime cu sclav şi toţi ţiganii se năşteau robi. Dracu mai înţelege dacă ţiganii din ţările române medievale îşi puteau răscumpăra sau nu libertatea. Nici nu mai intru în problema diferenţelor dintre ţiganii aflaţi în proprietatea persoanelor fizice sau ale persoanelor juridice (domnia, mănăstirile) aşa cum nu a fost înţeleasă de Alexandru Gheorghe. Ideea e să se ajungă la concluzie:

Cei despre care se spune că duceau viaţa cea mai grea erau robii aflaţi în proprietatea bisericilor şi a mănăstirilor – sclavii mănăstireşti. Aceasta este şi singura instituţie care nu a oferit nici până acum scuze publice pentru faptele inumane săvârşite.

Aici trebuia să ajungă Alexandru Gheorghe şi deşi s-a rătăcit puţin printr-un hăţiş de cuvinte a izbândit: Biserica Ortodoxă e vinovată! Merită un premiu de la Mircea Toma. Alexandru Gheorghe citează o carte pentru bâlbâiala lui (Istoria românilor a lui Iorga din 1936 şi tratatul de Istoria românilor al Academiei). Îi recomand călduros Viorel Achim „Ţiganii în istoria României”, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1998.

Câteva explicaţii

Acum să răspândim bezna împrăştiată de Alexandru Gheorghe folosind cartea lui Viorel Achim. Am scris aici când şi cum au apărut ţiganii în ţările române. Principala clasificare a categoriilor de robi se face pe criteriul apartenenţei: robii domneşti, mănăstireşti (bisericeşti) şi boiereşti (persoane particulare, nu doar boierii aveau robi). Robii domneşti nu erau ai voievodului/ domnitorului – ei aparţineau „domniei” ca persoană juridică. Voievodul în funcţie confirma/ aproba tranzacţiile de robi (ceea ce indică faptul că originar domnia a fost singura instituţie proprietară de robi).

Acum confuzia dintre etnic şi social. Doar etnicii „ţigani” erau supuşi iniţial regimului instituţiei juridice numită „robie” (conceptul de sclavie a apărut în ţările române abia în secolul al XIX-lea). Din acest motiv în Ţara Românească până la 1600 „robii” erau denumiţi în documente „ţigani”, abia după această dată începe să fie folosit cuvântul „rob” în paralel cu „ţigan” pentru a desemna oameni aparţinând categoriei sociale lipsite de personalitate juridică. În Moldova iniţial s-a folosit în documentele slavone termenul de „holop”, tot în jurul anului 1600 apărând termenul juridic de „rob”. Însă nu doar etnicii ţigani intrau în categoria juridică a robilor: în Moldova sunt documentate numeroase cazuri de robi tătari, şi cu scurgerea timpului apar multe cazuri de etnici români „robiţi” prin căsătoria cu etnici ţigani robi.

Principala caracteristică a instituţiei robiei în ţările române se referă la lipsa de personalitate juridică a individului aflat în această categorie socială. Putea fi vândut, zălogit, nu putea depune mărturie în faţa tribunalului, iar pentru faptele sale răspundea stăpânul său. Robii erau consideraţi însă fiinţe umane – omorârea unui rob era sancţionată ca orice altă omucidere, cu pedeapsa capitală. Evoluţia prevederilor juridice referitoare la instituţia robiei în ţările române este destul de încurcată: iniţial se baza pe datini amintite parţial în unele documente; în secolul al XVII-lea se încearcă o reglementare prin apelul la legislaţia bizantină, iar în secolul al XVIII-lea se înmulţesc reglementările care încearcă să uşureze regimul robiei.

Cât despre apăsarea Bisericii asupra ţiganilor vreau să citez din argumentaţia mitropolitului şi episcopilor din Moldova de la 1766 când a fost interzisă despărţirea familiilor de ţigani: „că de se numesc ei ţigani, dar a lui Dumnezeu zidire sunt, fiind un lucru făr de cale a se împărţi ei ca nişte dobitoace”. Iar Viorel Achim spune că ţiganii mănăstireşti o duceau mai bine decât restul ţiganilor.

Cât despre teza lui Alexandru Gheorghe că de 158 de ani este negată „sclavia” ţiganilor din ţările române nu pot decât să-l trimit la bibliotecă să consulte bibliografia din cartea lui Viorel Achim, să se convingă singur câte cărţi şi studii s-au scris despre acest subiect.

P.S. Aici am scris despre incoerenţele lui Ciprian Necula care vrea şi el scuze de la Biserica Ortodoxă Română pentru robia ţiganilor.

Una veselă cu combaterea discriminării în România. USL, nu-l schimbăm puţin pe Csaba Asztalos?

La sfârşitul anului 2011 profesorul Radu Baltasiu a publicat un studiu în care spune că românii din judeţele Harghita şi Covasna sunt pe cale de dispariţie (aici). În iulie 2013 profesorul Radu Baltasiu a primit un avertisment de la CNCD că îi discriminează pe maghiari (aici). Asta e povestea pe scurt, dar de fapt ea este mult mai veselă.

Studiul profesorului Baltasiu a fost hăcuit de mai mulţi băieţi, pe locul fruntaş fiind Mircea Toma (am scris pe larg despre asta aici). Pentru că studiul a fost realizat şi publicat sub egida Centrului European de Studii în Probleme Etnice din cadrul Academiei Române, Mircea Toma şi ciracii săi au dat-o perversă, împotriva Academiei, au comparat studiul CESPE cu vestitul raport SANU de la Belgrad care ar fi declanşat violenţele interetnice din Iugoslavia, măgăriile clasice.

Şi cum studiul profesorului Baltasiu le stă băieţilor în gât, anul ăsta au găsit pe cineva care să facă o sesizare la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin martie. După ce a dezbătut chestiunea, CNCD a sărit din baie pe 10 iulie cu decizia: sancţionarea centrului Academiei Române cu avertisment, recomandându-i totodată ca pe viitor să elimine terminologia care încalcă demnitatea persoanelor de origine maghiară. Ce i-a supărat pe înţelepţii de la CNCD? Păi formularea de mai jos:

„Elitele maghiare au chiar un aparat conceptual care denotă preocuparea pentru organizarea-influenţarea proceselor demografice. Astfel, principala lor grijă este asigurarea «reproducerii etnice maghiare». Din acest punct de vedere, familiile mixte, în special acelea unde «femeile maghiare nasc copii români» primesc o atenţie specială”

Deci se încalcă legea, deci sancţiune. Presa vuieşte, Academia Română sancţionată de CNCD, interviuri cu preşedintele Academiei, tot circul de rigoare.

Stai aşa că nu-i aşa. Profesorul Baltasiu a avut şi el o luare de poziţie în dezbaterea de la CNCD din martie până în iulie, mai precis, pe 19 aprilie a transmis un document înregistrat în care explica mai multe chestii. Printre care şi expresia aia urâtă cu «femeile maghiare nasc copii români» care – surpriză! – a fost preluată dintr-un studiu realizat de Csata Istvan şi Kiss Tamas ”Perspective demografice în jud Harghita”, de la pg. 51 (studiu publicat de Consiliul Judeţean Harghita, aici, de teamă că o să facă picioare de pe internet mi-am permis să-l preiau aici, are o primă pagină veselă, zice aşa: „Manuscris. Citarea în această variantă este interzisă!” – deja intrăm în plin suprarealism: internetul este un spaţiu public, iar interzicerea citării este cel puţin delirantă, bănuiala mea este că adaosul a apărut după declanşarea circului de la CNCD).

Şi acum concluzia: doi cercetători maghiari fac nişte afirmaţii, un cercetător român le preia şi este sancţionat pentru asta de CNCD (deşi CNCD primise explicaţiile). Satisfăcut Mircea Toma?

P.S. Csaba Asztalos este preşedintele CNCD din 2005, ceea ce îmi indică o stagnare a carierei sale. N-ar putea să cadă în sus pe scări? Să fie avansat undeva de unde să nu mai patroneze decizii d-astea imbecile.

Scoateţi tricolorul de la Cercul Militar! S-ar putea să fie jignitor!

Urmăresc de câteva zile furtuna tricolorului declanşată de o elevă la un liceu din România. Intelighenţia de internet din România condamnă in corpore gestul elevei. A fost un gest provocator, s-a dus cu bentiţă tricoloră la şcoală de ziua maghiarilor. Şi ce dacă maghiarii au venit cu steagurile lor de ziua României? Ei au voie!

Dar cred că nu este de ajuns. Există abuzuri mult mai mari. De exemplu, în chiar mijlocul Bucureştiului, în faţa Cercului Militar Naţional, pe ditamai catargul, se lăfăie ditamai tricolorul. Nimeni nu s-a gândit că locul ţine de sectorul 5? Dacă vreun cetăţean de etnie romă se simte agasat de tricolor? Mircea Toma, dans!

Îndemnuri la violenţă împotriva creştinilor şi legalizarea căsătoriilor homosexuale

Mie unuia îmi este clar că povestea cu întreruperea filmului pro- căsătorii homosexuale de la Muzeul Ţăranului Român a fost gândită de la bun început ca o provocare. Au mai fost evenimente de genul acesta care s-au desfăşurat în linişte şi pace. Însă locul ales anul acesta pentru o proiecţie de film a fost o provocare în sine: dacă evenimentul se desfăşura netulburat următorul pas logic ar fi fost organizarea unei discoteci gay în biserica de la Muzeul Ţăranului. Organizatorii ar fi avut nevoie totuşi de nişte violenţe: o încăierare generală cu arestări şi certificate de la Institutul de Medicină Legală i-ar fi dat lui Mircea Toma o pâine de mâncat şi pe timpul pensiei. Manifestarea asociaţiilor creştine a fost însă una paşnică: au cântat şi au scandat până a fost întreruptă proiecţia filmului.

Apoi a urmat valul de articole cu temă liber impusă: credincioşi ortodocşi români egal extremişti egal fascişti egal legionari egal nazişti. Însă două articole ies în evidenţă. Primul, găzduit de blogul Active Watch sub semnătura lui Cornel Vîlcu (ceva profesor universitar prin Cluj) este îndreptat împotriva paginii Război întru cuvânt şi a directorului ICR Andrei Marga şi se încheie aşa:

Aici am vrut doar să vă arăt cu degetul două tipuri, foarte pregnante printre numeroasele posibile, de duşmani. Adăugând că, oricât de adormitor-demobilizatoare (pentru noi) ar fi multe dintre prostiile pe care le debitează, în relaţie cu ei şi, mai ales, cu puterea lor nu trebuie să avem nici scrupule, nici milă.

Chiar aşa Mircea Toma? Nici scrupule, nici milă? Pe banii Ambasadei SUA la Bucureşti, fără scrupule şi fără milă? Poate intră în raportul Active Watch pe 2013 minunea asta, apărută în Kamikaze:

Gheilor, voi glumiţi?! Ăştia nu înţeleg nimic nici din ideea de divinitate, nici din aia de paternitate, nu v-aţi uitat cum arată sau cum scriu? Faptul că voi le expuneţi chestii pe care orice om normal le-ar considera evidente vă descalifică, zău. Ştiţi ce trebuia să faceţi când s-a întâmplat golănia de la proiecţie? Să-i jucaţi în picioare.

Ca să pricepem tot circul ăsta împănat cu ameninţări trebuie să revenim la Mircea Toma (pe bune, chiar nu vrei să ieşi la pensie?) şi la întrebarea lui recentă: E timpul recunoaşterii pentru parteneriatele LGBT în România? Răspuns corect: nu.

Ofensiva împotriva profesorului Baltasiu

Cristian Ghinea îl numeşte pe profesorul Radu Baltasiu „Metodologul fascismului ştiinţific de la Academie”. De ce? Păi profesorul Radu Baltasiu i-a demontat lui Cristian Ghinea câteva studii (vezi detalii aici şi aici).

După ceva căutări Cristian Ghinea a găsit un studiu din 2011 al profesorului Baltasiu şi s-a apucat să îl facă harcea-parcea. În dezbaterea privind metodologia în sociologie parcă înclin să am mai multă încredere în profesorul Radu Baltasiu, până la urmă Cristian Ghinea este absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice. Iar eu nu cred că ştiinţele politice şi jurnalismul sunt ştiinţe, dar asta este o altă discuţie.

Ca să nu-şi dezmintă natura de politruc, Cristian Ghinea bagă în discuţie acuzaţia de fascism la adresa lui Radu Baltasiu şi a lui Victor Roncea, acuzaţie care ar merita cel puţin o înfăţişare la tribunal. Dezbaterea despre metodologia cercetării sociologice este una, să acuzi oamenii că sunt fascişti este alta.

Şi cum este nevoie de haită, în poveste se amestecă şi Mircea Toma cu o scrisoare deschisă către Preşedintele Academiei Române. Mircea Toma o dă pervers: compară studiul profesorului Radu Baltasiu despre românii din Harghita şi Covasna cu studiul Academiei de Ştiinţe a Serbiei din anul 1986, care chipurile s-ar afla la originea războaielor din fosta Iugoslavie. V-aţi prins, nu? Studiul lui Radu Baltasiu incită la ură etnică şi s-ar putea ca România să aibă soarta Iugoslaviei, cam asta e şpârla lui Mircea Toma. Eu aş cam paria că Mircea Toma nu a citit studiul Academiei de Ştiinţe a Serbiei din anul 1986, care studiu spune orice – mai puţin incită la ură etnică. În sfârşit, pentru cei interesaţi: aici puteţi citi o traducere în limba engleză a studiului din 1986 al Academiei de Ştiinţe a Serbiei şi aici o pledoarie în favoarea lui cu unele explicaţii de context.

Să recapitulăm: profesorul Radu Baltasiu este un ideolog fascist care incită la ură etnică, aşa zice societatea civilă. Ar cam trebui dat afară din institutul de la Academia Română şi Facultatea de Sociologie, nu-i aşa? Eventual în locul lui să fie pus Cristian Ghinea, că Mircea Toma a ieşit din păcate la pensie.

Mircea Toma munceşte degeaba de 22 de ani

Cred că Mircea Toma este un om foarte trist. Am ajuns la concluzia asta după ce am citit cel mai recent articol al său din revista Kamikaze (deocamdată doar pe print). Are un titlu care indică o furie destul de mare „Religia în clasa zero = pedofilie spirituală”.

Pe scurt, Mircea Toma se plânge de faptul că la protestele din Piaţa Universităţii au venit prea puţini oameni (nişte suporteri – iar eu am convingerea că suporterii au venit la dat foc şi omor cu jandarmii în urma unor agaţamente pecuniare, nu de dragul revuluţiei; plus nişte profesori şi studenţi pe la facultăţi de neo-politruci şi ceva pensionari nemulţumiţi).

De ce au ieşit aşa de puţini români la revuluţia din Piaţa Universităţii?

Mircea Toma caută nişte explicaţii prin sondaje: 85% dintre români se declară ortodocşi (53% dintre bucureşteni cred că Dumnezeu la făcut pe om, în vreme ce doar 33% cred în teoria evoluţionistă a lui Darwin). Apoi Mircea Toma citează un studiu IMAS: majoritatea tinerilor români au încredere în Armată, Uniunea Europeană şi Biserică. Şi aşa ajunge Mircea Toma la titlu: introducerea orei de religie la clasa zero din şcoală „castrează spiritual cetăţenii cât nu se pot apăra”.

De ce e trist Mircea Toma?

Păi de 22 de ani face pe dracu’ ghem şi loveşte din toate poziţiile în Biserică şi credinţa ortodoxă. Şi lucrul dracului, primitivii de români tot în Biserică şi Armată au încredere! Colac peste pupăză, încrederea românilor în presă s-a dus la naiba. Dacă aş fi la vârsta lui moş Mircea Toma şi după 22 de ani de muncă mi-aş da seama că am tras în jug degeaba şi eu aş fi trist. Plus că există posibilitatea ca sponsorii lui moş Mircea Toma să îl întrebe după 22 de ani pe ce a cheltuit de fapt banii primiţi, că rezultate ioc! Nu mai zic de faptul că nici alte proiecte ale lui moş Mircea Toma nu au ajuns la cine ştie ce scofâlceală (a salvat Vama Veche până a betonat-o de tot, a salvat deontologia jurnalismului până am ajuns în situaţia actuală a presei şi tot aşa). Şi eu aş fi la fel de trist şi de furios.

P.S. Românii ştiu să iasă în stradă, ştiu să îşi apere drepturile şi ştiu să se revolte. Doar că nu atunci când comandă moş Mircea Toma.

Cum se salvează Roşia Montană? Cu tai-chi-chuan!

Deci a început festivalul Fân-Fest de la Roşia Montană. Ştiţi, adunarea oamenilor din restul ţării care vor să-i salveze pe oamenii din Roşia Montană de cianuri şi Gold Corporation. Şi cum se face această salvare? Simplu:

Sâmbătă dimineaţă, participanţii la festival vor putea să participe la o demonstraţie de Tai Chi Chuan, o artă marţială în care corpul şi mintea de întrepătrund. (de la Adevărul)

La ce au nevoie apărătorii de o artă marţială în care corpul şi mintea se întrepătrund? Probabil să le bage minţile în cap localnicilor care nu prea vor să fie salvaţi…

Cum o salvezi de la viol? O convingi!

Roşia Montană Gold Corporation vrea să exploateze aurul din munţii Apuseni folosind cianuri. Mircea Toma, Mihai Goţiu & echipa de zgomote nu vor asta. Şi atunci organizează un măreţ festival de salvare. Va fi foarte trist dacă Mircea Toma va salva Roşia Montană aşa cum a salvat Vama Veche. Doar că la Roşia Montană au ieşit nişte 500 de oameni în stradă să spună că ei nu au nevoie de festival. (aşa zice Evenimentul Zilei)

Cum!?!?! Nu vreţi să fiţi salvaţi?!?!? Şi uite-aşa s-au înhămat la aceeaşi căruţă Cornel Nistorescu şi Mircea Toma… Cornel Nistorescu îi înfierează pe protestatarii de la Roşia Montană în cel mai curat stil comunist şi îi acuză că … sunt comunişti!

Bineînţeles, protestatarii sunt acuzaţi că sunt plătiţi de Roşia Montană Gold Corporation. Aşa este, nu am nici un dubiu că i-a plătit cineva să iasă în stradă. Dar de ce nu ştim şi noi cine sponsorizează festivalul Fân Fest? Cine dă cu banul ca să strice planurile Roşia Montană Gold Corporation? Când eşti plătit să salvezi o şmecherie nu prea merge să strigi că ceilalţi sunt plătiţi să nu o salveze.

Sunt sigur că până la urmă cineva va extrage aurul rămas în Munţii Apuseni. Că va fi cu cianuri, că va fi fără cianuri, că va fi Roşia Montană Gold Corporation sau cine ştie ce holding al lui George Soros – mă interesează prea puţin. Amănuntul esenţial trecut sub tăcere de toată lumea: poporul român, adevăratul proprietar al aurului din Munţii Apuseni, nu va avea nici un câştig. Aşa că nu mă intersează cine şi cum salvează Roşia Montană. Doar mă amuză cursa „cine salvează primul”.

 

România – ţara tribului hutu sau tutsi? Mai vreţi Schengen?

vrajitoare tiganci

Ţigănci vrăjitoare, foto Euronews

Ţiganii din România fac din nou deliciul presei internaţionale, de data aceasta cu ajutorul vrăjitoarelor care sunt supărate că vor fi taxate şi ameninţă că vor băga/scoate argintul viu în/din guvern, o să arunce cu pisica moartă după Boc şi tot restul. Presa internaţională geme de titluri de genul: „Vrăjitoarele folosesc descântecul câinelui mort pentru a se răzbuna pe noile taxe” (ABC), „Vrăjitoarele şi ghicitoarele vor fi taxate sub noua lege a muncii din România” (CNN), „Blestem! Vrăjitoarele din România sunt forţate să plătească impozit” (Associated Press), „Vrăjitoarele din România blesteamă guvernul” (The Guardian),  „Vrăjitoria a fost declarată o profesie legală în România” (Washington Post) şi tot aşa.

Continuarea

Libertatea presei din Ungaria se duce la dracu’… Mircea Toma! unde eşti?!?

Noua lege a presei din Ungaria (care urmează să fie adoptată cât de curând) va limita în mod drastic libertatea de exprimare, după cum a constatat SEEMO (South Eastern European Media Organisation). Pe scurt: se înfiinţează un Consiliu Media care va avea în supraveghere tot (radio, TV, presă scrisă ŞI online – WOW! asta e tare… cum vor acţiona autorităţile maghiare pentru un domeniu .tk?!? Olguţa, Olguţa…); publicaţiilor li se interzice să „ofenseze” minorităţile, MAJORITĂŢILE, NAŢIUNEA şi BISERICA (muaaamaaaa! dacă se bagă legea asta şi la noi o să dispară cam trei sferturi din mass-media, plus trei sferturi din ONG-uri, că sunt de media sau de minorităţi) sub pedeapsa unor amenzi zdravene. Acest Consiliu Media va fi alcătuit din reprezentanţi ai Guvernului (e tare Viktor Orban ăsta…)

Eu propun să-l exportăm de urgenţă pe Mircea Toma la Budapesta, să-i salveze pe jurnaliştii de acolo. Da’ să plece repede Mircea Toma, repede de tot şi dacă poate să îşi ia şi piţifelnicii de la MMA cu el, că pe noi ne-a salvat de ne-au luat toţi dracii…

P.S. Nici nu ştiu dacă este bine sau este rău ce se întâmplă în Ungaria…

P.P.S. Vedeţi băi aceştia cu cenzura de la Bucureşti că iar ne-o iau ungurii înainte!