Arhiva etichetelor: Moscova

Ce s-a întâmplat cu aurul românesc de la Moscova. Mapa secretă a lui Lenin

În 1965 Brejnev i-a spus lui Ceauşescu că aurul din tezaurul României de la Moscova a fost furat de alb-gardişti. Brejnev minţea fără să clipească şi atunci când spunea că arhivele lor nu conţin date despre soarta aurului românesc după ce acesta a fost evacuat în Siberia. Minciuna „aurul românesc a fost furat şi cheltuit de alb-gardişti” nu era nouă, încă din 1921, la o întâlnire de la Varşovia, diplomaţii sovietici le-au spus acelaşi lucru reprezentanţilor României. Doar că documentele sovietice, puţine şi ieşite greu la iveală, spun altă poveste.

Lenin

Mapa secretă a lui Lenin

Documentele lui Lenin au fost accesibile istoricilor puţină vreme în 1993, după care arhivele au fost din nou închise. Chiar şi aşa, a mai ieşit câte ceva la lumină. În septembrie 1921 Lenin i-a cerut ministrului de Finanţe să îi prezinte un inventar precis al rezervelor de aur deţinute, subliniind că vrea să ştie exact soarta aurului românesc. Bolşevicii aveau nevoie de mijloace de plată forte pentru a-şi începe programul de reconstrucţie. Lenin a primit rapid răspunsul în 1921: aur românesc în valoare de 117,5 milioane ruble aur. La începutul anului 1922 un nou raport i-a fost transmis lui Lenin, iar aurul românesc era evaluat la 108 milioane ruble aur (semn că începuse cheltuirea lui). Tot în 1922, în luna august, un nou raport secret vorbeşte despre rezervele de aur din Sala Armelor de la Kremlin (fără să spună expres că este aur românesc, dar acolo fuseseră depozitate lăzile cu tezaurul BNR) – concluzia era că existau 1.357 de lăzi cu aur care nu fuseseră încă inventariate.

Problema aurului românesc şi ruta americană

Există percepţia falsă că aurul românesc trimis la Moscova a fost sub formă de lingouri. În realitate, cele 1.738 de casete expediate la Moscova în decembrie 1916 conţineau monede de aur, germane şi austriece în mare parte, şi foarte puţine lingouri marcate de BNR (de aici apar tot felul de confuzii în ceea ce priveşte evaluarea valorii aurului, cert este că au fost trimise la Moscova 93,4 tone de aur).

În 1921 presa americană sesiza o adevărată avalanşă de aur pe piaţa SUA şi se întreba dacă nu cumva aurul provenea din Rusia bolşevică, aflată în acel moment sub embargo. Ambasadorul american la Bucureşti a început în acelaşi an să se intereseze foarte insistent despre simbolurile româneşti de pe lingourile de aur şi soarta tezaurului de la Moscova. Fără să existe dovezi clare, este foarte posibil ca aurul românesc de la Moscova să fi fost (cel puţin parţial) topit şi folosit pentru a finanţa programul bolşevic de reconstrucţie.

Minciuna rămâne

Alb-gardiştii din Siberia au suferit principalele înfrângeri încă din 1919, iar la începutul lui 1920 a fost executat comandantul lor, amiralul Alexander Kolceak. De vreme ce în 1921 Lenin primea rapoarte exacte despre aurul românesc este greu de crezut povestea că a fost furat şi cheltuit de Kolceak. Misterul rămâne câtă vreme arhivele ruseşti sunt închise, dar este limpede că există documente care spun precis ce s-a întâmplat cu aurul românesc de la Moscova.

P.S. În revista Magazin istoric din iunie 2013 găsiţi mai multe detalii despre povestea tezaurului de la Moscova.

Ce vrea Rusia de la România şi ce aş vrea eu de la Rusia

Am aflat care este poziţia Rusiei faţă de România (nu pot să vă spun cine şi cum, Chatham House rule). Pe scurt, ar fi bine să nu fie rău. Se pare că noua teză a Moscovei în relaţia cu România este „să lăsăm istoria de o parte, să fim pragmatici şi să ne ocupăm de prezent şii viitor”. Frumos şi generos, nimic de zis.

La Moscova nu este încă foarte clar de ce cu restul statelor din fostul bloc socialist s-a reuşit „resetarea” relaţiilor, dar cu România încă nu. (Vedeţi aici unele detalii despre cine îi finanţează distracţia lui Viktor Orban de la Budapesta). Cehia, Serbia, Ungaria, Bulgaria şi chiar Polonia s-au re-împrietenit cu Rusia (dacă vor fi fost certaţi vreodată). Aşa că Moscova transmite semnale că doreşte o „resetare” a relaţiilor cu România.

Din punct de vedere economic ruşii nu sunt supăraţi pe noi: în 2012 au exportat în România de 3 miliarde dolari, România a avut exporturi în Rusia în valoare de 1,3 miliarde dolari. Chiar nu au de ce să se plângă la o aşa balanţă comercială. Dar ruşii ar dori să îşi extindă investiţiile în România (au ei destule investiţii, dar parcă ar mai vrea) şi pentru asta ar avea nevoie de nişte garanţii politice. Da, şi ar mai vrea o intensificare a relaţiilor culturale. Pe de altă parte, ruşii sunt conştienţi că „resetarea” asta are nevoie de sprijinul societăţii româneşti. Şi aici ajugem la expresia „există stereotipuri exagerate printre români cu privire la Rusia” – şi tot la istorie ne întoarcem…

Ruşii ne reproşează că tratăm istoria emoţional în loc să o tratăm raţional şi logic. Haideţi să facem chestia asta, să ne uităm raţional şi logic la istorie: 1812 – Rusia anexează Basarabia; 1878 – Rusia anexează Basarabia de sud; 1918 – Rusia confiscă tezaurul României (93,4 tone aur); 1924 – Rusia inventează poporul moldovenesc şi limba moldovenească pentru a re-anexa Basarabia; 1940 – Rusia anexează Basarabia şi Bucovina de Nord; 1944 – din nou este pierdută Basarabia, începe impunerea regimului comunist în România; 1992 – războiul din Transnistria şi ameţeala rezultată cu Republica Moldova, continuarea poveştii cu poporul moldovenesc şi limba moldovenească. (Şi România a avut păcatele ei în relaţia asta, mai ales continuarea ofensivei dincolo de Nistru în al Doilea Război Mondial).

După ce te uiţi la ultimii 200 de ani de istorie comună cu ruşii, raţional şi logic te întrebi: de ce ai vrea să mai ai de-a face cu ei?!?! Chiar nu îi înţeleg pe ruşi cu „resetarea” asta. Există un tratat bilateral româno-rus, România nu are nici un fel de intenţii agresive faţă de Rusia, suntem parteneri în diverse organizaţii şi structuri internaţionale, le plătim gazele naturale cu foarte mulţi bani, avem balanţa comercială dezechilibrată în favoarea lor. Lasă-ne frate-n sărăcia noastră, ne descurcăm noi şi fără resetare.

Chiar vor ruşii ca românii să-i iubească? Nimic mai simplu! Pentru început nu trebuie să facă altceva decât să încarce un tren cu 93,4 tone de aur pe care să-l expedieze în România.

Bătrânul din Mediaş. Fenomenul „ucideţi boschetarii”

A fost puţină agitaţie la televiziunile româneşti în legătură cu bătrânul boschetar din Mediaş bătut de nişte copii ţigani pe stradă. Agresiunea asupra persoanelor fără adăpost nu este ceva nou în lume, îngrijorător este faptul că nici unul din trecătorii din Mediaş care au fost martori la agresarea bătrânului nu a simţit nevoia să intervină. Doi bărbaţi sunt martori la atacul ţigănuşilor, însă privesc cu detaşare evenimentele.

Un batran din Medias a fost lovit cu o bata in cap in mijlocul strazii

Filmuleţul original de pe Youtube a dispărut, au rămas câteva imagini montate pe RTV.

Spuneam că nu este ceva nou, boschetarii din toată lumea sunt agresaţi. Pe 15 august 2011 un grup de adolescenţi ruşi asezonaţi cu vodcă din oraşul Kaluga au dat foc unui boschetar care dormea pe o bancă într-un parc (via Pravda). O analiză din aprilie 2012 a agenţiei Rian dezvăluia că boschetarii din Moscova sunt bătuţi frecvent (aici). Iar comentariile la o colecţie de imagini cu boschetari din Moscova sunt destul de grăitoare (aici).

Supărare la Moscova pe un interviu dat de ambasadorul rus în România

Ion Petrescu a făcut un interviu cu ambasadorul Rusiei la Bucureşti pentru Ziua Veche. Interesant interviul, însă la Moscova Tatiana Poloskova l-a acuzat aproape instantaneu pe ambasadorul Oleg Malginov că are păreri împotriva Ministerului de Externe al Federaţiei Ruse (aici).

Tatiana Poloskova este secretarul executiv al asociaţiei „Rusia Internaţională” (care se ocupă de drepturile etnicilor ruşi din afara Rusiei). Supărarea ei a fost provocată de declaraţia ambasadorului Oleg Malginov care a spus aşa: „Poziţia noastră, confirmată de numeroase documente şi declaraţii politice, este că, după decembrie 1991, când s-a desfiinţat Uniunea Sovietică, o serie de state, care au făcut parte din URSS au devenit independente. Şi noi recunoaştem integritatea teritorială a acestor state. Înţelegem că multe republici devenite independente au multe probleme. Acum, Federaţia Rusă nu poartă întreaga responsabilitate pentru a găsi soluţii. Am fost parte a unui singur stat.” Supărarea provine din faptul că declaraţia ambasadorului poate fi interpretată ca o abandonare a etnicilor ruşi din statele foste sovietice.

Să mai spună cineva că ruşii nu ştiu şi nu sunt interesaţi ce se întâmplă în România.

Pactul Ribbentrop Molotov este în vigoare. De ce Basarabia nu a avut soarta balticilor

Îndrăznesc să spun că Pactul Ribbentrop Molotov este în continuare în vigoare. Ruşii se apără spunând că înţelegerea dintre Hitler şi Stalin a fost denunţată de multă vreme, din 24 decembrie 1989. Doar că foarte puţini au citit documentul acestei denunţări.

Puteţi citi aici hotărârea Sovietului Deputaţilor Poporului în care este condamnat Pactul Ribbentrop Molotov. Această hotărâre spune în sesenţă la punctul 2 că URSS a fost silită să facă această înţelegere cu Germania nazistă de contextul internaţional (deputaţii sovietici au suferit o mică amnezie cu privire la negocierile purtate de Stalin cu Franţa şi Marea Britanie în paralel cu cele purtate cu Germania nazistă, Stalin putea alege să se alieze cu Londra şi Parisul).

Punctul 3 al hotărârii spune că protocolul secret este împotriva bunelor practici ale relaţiilor internaţionale (se mai aruncă şi un semn de întrebare asupra originalităţii protocolului secret, asta după ce zeci de ani Moscova a negat că a existat un astfel de protocol).

La punctul 4 deputaţii sovietici spun că Pactul Ribbentrop Molotov a fost anulat de atacul Germaniei naziste din 22 iunie 1941. (Deja decizia asta nu zice nimic nou!)

Punctul 5 este cel mai interesant. La început spune că Pactul Ribbentrop Molotov nu este conform cu principiile leniniste de politică externă (vă amintiţi planul lui Lenin de atacare a României pe două fronturi dinspre Ungaria şi Ucraina?) „Trasarea sferelor de influenţă ale Germaniei şi URSS a fost împotriva independenţei şi suveranităţii unor terţe ţări” spune documentul de la Moscova şi continuă spunând că la momentul semnării Pactului Ribbentrop Molotov relaţii dintre URSS şi Estonia, Lituania, Letonia, Finlanda şi Polonia erau reglementate printr-o serie de tratate care garantau independenţa şi suveranitatea teritorială a acestor state.

Aţi observat detaliul? Nimic despre Basarabia, nimic despre România. Printre rânduri eu citesc aşa: Basarabia nu este pe aceeaşi poziţie cu Estonia, Lituania, Letonia, Polonia şi Finlanda. Din punctul de vedere al faptelor lucrurile sunt clare: Estponia, Lituania şi Letonia sunt în NATO şi UE, Republica Moldova este blocată de un conflict îngheţat.

Condamnarea Pactului Ribbentrop Molotov a fost făcută din vârful buzelor şi în nici un caz nu se referă la Basarabia. (Mai e un detaliu care nu îmi dă pace: am impresia că există o legătură între faptul că pe 24 decembrie 1989 se adopta acest text pervers la Moscova, iar pe 25 decembrie 1989 Nicolae Ceauşescu era împuşcat la Târgovişte).

Vă puteţi delecta mai jos cu o fotografie din 22 septembrie 1939, când generalul nazist Heinz Guderian se bucura la Brest-Litovsk alături de generalul sovietic Semion Krivoşein de împărţirea Poloniei.

Heinz Guderian si Semion Krivosein

Pussy Riot au primit ceea ce meritau pentru măgăria comisă

Pussy Riot la tribunal, foto www.newyorker.com

Pussy Riot la tribunal, foto www.newyorker.com

S-a inflamat puţin şi internetul românesc în legătură cu condamnarea la închisoare a punkistelor ruse de la Pussy Riot. Fetele au cântat pe 21 februarie o „rugăciune anti-Putin” în catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova, puteţi vedea mai jos videoclipul (care din punct de vedere muzical mi se pare o vraişte).

Pentru îndrăzneala asta trei fete din grupul Pussy Riot au fost condamnate la câte doi ani de închisoare pentru huliganism şi incitare la ură religioasă. S-au găsit destui care să spună că este o condamnare nedreaptă şi care încalcă libertatea de exprimare. Mie unuia mi se pare corectă.

În primul rând biserica nu este spaţiu public. Faptul că oricine poate intra să se roage este una, dar asta nu transformă bisericile în parcuri. Bisericile (clădirea şi terenul) – din câte ştiu eu – sunt proprietatea comunităţii de credincioşi, reprezentaţi de consiliul eparhial ales de membrii comunităţii de credincioşi. Lipsa de cunoaştere sau ignorarea acestui mod de organizare a bisericilor ortodoxe dă naştere la multe confuzii. Dat fiind faptul că biserica aparţine unei comunităţi de oameni care respectă nişte reguli pentru a face parte din respectiva comunitate îi cam lipseşte pe cei din afara comunităţii de dreptul de a avea păreri despre şi a da indicaţii ce şi cum trebuie să se facă.

Să presupunem că Mircea Toma & Cie sunt satanişti. Dacă un grup de călugări ar intra în cuibul sataniştilor lui Mircea Toma să spună rugăciuni şi să îi stropească cu apă sfinţită şi demonii ar chema poliţia ca să scape de exorcizare atunci poliţia ar avea tot dreptul să-i scoată de barbă pe călugări. Legile actuale îi apără pe satanişti. Şi reciproca este valabilă. Mircea Toma & Cie fac pe dracu’ ghem să tragă în biserică şi creştini din toate poziţiile. Să ne imaginăm că biserica şi-ar pune mintea cu rătăciţii şi s-ar folosi de puterea sa de influenţă transmiţând (la aceeaşi intensitate cu bezbojnicii) mesajul „Să scăpăm de satanişti!” S-ar găsi destul de repede nişte flăcăi care să îşi facă cruce şi să-i atingă în numele Domnului pe eretici. Doar că asta nu se întâmplă şi e foarte bine că este aşa. Fiecare e liber să aibă ce prieteni imaginari îşi doreşte, cum ar spune un cunoscut de-al meu. Doar că ar fi frumos să ne respectăm reciproc.

Acum cu libertatea de exprimare. Zice lumea că prin condamnarea fetelor de la Pussy Riot se încalcă libertatea de exprimare. Să despărţim puţin apele: punkistele nu au fost condamnate că l-au înjurat pe Putin, ci pentru că au invadat o proprietate privată şi nu au respectat regulile acelui loc. (Doi ani de închisoare este cam mult, dar în Rusia totul e mare).

M-aş bucura să aud că a fost condamnată la închisoare şi bezmetica asta de mai jos din gruparea ucraineană FEMEN care a tăiat o troiţă din Kiev în semn de protest faţă de condamnarea rătăcitelor de la Pussy Riot.

Activistă FEMEN taie o troiţă în Kiev

Activistă FEMEN taie o troiţă în Kiev

Rusia se teme. Gazele de şist: independenţă energetică versus riscuri ecologice

Gazele de şist chiar îi sperie pe ruşi. Vladimir Putin s-a declarat îngrijorat de concurenţa ridicată de exploatarea gazelor de şist în Europa (aici discursul lui Putin din Dumă). Actualul premier rus şi imediat preşedinte pentru un al treilea mandat a spus cam aşa:

Trebuie să fim pregătiţi pentru orice fel de şocuri externe, iar probabilitatea ca ele să se producă este destul de mare, după cum bine ştiţi. De exemplu, în ultimii ani, Statele Unite au dezvoltat tehnologia producerii gazelor de şist. Colegii din Partidul Democrat Liberal m-au întrebat cum ar trebui să tratăm această problemă. Bineînţeles, acest lucru ar putea schimba structura pieţei de hidrocarburi, companiile energetice interne şi bineînţeles că va trebui să răspundem acestei provocări.

Stratfor a făcut o analiză: dacă preţul gazelor naturale scade şi apar alţi producători este posibil să se dea peste cap întregul sistem pus pe picioare de Putin pentru Rusia. Scapă de sub controlul Moscovei ţările foste sovietice (se duce naibii şantajul energetic de tipul „cine e cuminte şi ascultător primeşte gaze ieftine”). Se duc naibii profiturile gigantice ale Gazprom (care extrage gazele ruse cu 130 de dolari mia de metri cubi şi le vinde europenilor – inclusiv nouă – cu 450 de dolari mia de metri cubi). Dacă dispar profiturile Gazprom atunci nu va mai putea fi susţinută piaţa energetică internă rusă – industria metalurgică intră în picaj, principalul ei avantaj pe pieţele internaţionale fiind energia ieftină. Şi nu în ultimul rând se scumpeşte energia pentru ruşii de rând. Iar noi românii ştim ce se întâmplă când se scumpeşte energia – se scumpeşte tot! Şi ne întoarcem la la problema principală: fără profiturile gigantice ale Gazprom nu va mai putea fi susţinută birocraţia Federaţiei Ruse. Putin chiar are motive de îngrijorare.

În România avem deja o propagandă zdravănă împotriva exploatării gazelor de şist. Băsescu a pus problema de genul „vrem să fim independenţi sau nu?” Nu şi-a terminat gândul, cred eu. Problema este că tehnologia exploatării gazelor de şist prezintă pericole pentru mediul înconjurător. Avem de ales între a plăti în continuare 450 de dolari pe mia de metri cubi de gaze şi a ne asuma riscuri de mediu. Însă dacă Polonia va începe să le exploateze nu cred că nu se va întâmpla acelaşi lucru şi în România. Iar polonezii chiar vor să scape de dependenţa de ruşi.

Am scris în Puterea un articol mai lung pe tema asta.

Rusia se pregăteşte să vândă Siberia chinezilor

Vă spuneam aici că Rusia are probleme imense în Siberia. Între timp unii funcţionari de la Moscova se gândesc să pună la dispoziţia chinezilor terenuri agricole în Siberia. O spune Pravda.

Presa rusă se teme pe bună dreptate că venirea unor investitori agricoli orientali înSiberiava duce la o creştere a vitezei de colonizare cu non-ruşi. Deja limba rusă a intrat în minoritate în aceste regiuni.

În paralel ministrul rus de Externe Serghei Lavrov a anunţat că se gândeşte la un referendum pentru insulele Kurile. Ştiţi despre ce este vorba, insulele japoneze furate de ruşi la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Japonezii nu au recunoscut niciodată această ocupaţie şi chestiunea Kurilelor continuă să afecteze relaţiile Moscova-Tokyo.

 

Adevăratele probleme ale Rusiei

Dincolo de imaginea de mare putere, Rusia are probleme grave. Rusia se teme, şi nu fără motive. Resursele naturale vândute la preţuri stabilite pe motive politice, strategie sprijinită pe arma atomică nu sunt de ajuns. Imaginile de mai jos ne arată de ce Rusia are nevoie de comunitatea internaţională. Rusia are nevoie de garanţii internaţionale împotriva modificării frontierelor pentru a face faţă presiunii demografice din partea Chinei. În harta de mai jos se poate vedea gigantica presiune demografică chineză pe graniţa rusă.

densitatea populatiei in Rusia

Apoi vin problemele din interior. Rusia nu este nici pe departe un stat omogen din punct de vedere etnic. Priviţi harta de mai jos. Nu sunt sigur că populaţiilor ne-ruse le sunt asigurate aceleaşi drepturi pe care Moscova le pretinde pentru etnicii ruşi din alte state.

harta etnica a Rusiei

A venit replica Rusiei la scutul anti-rachetă de la Deveselu

După cum spuneam, Rusia a rămas în off-side la anunţul lui Traian Băsescu că scutul anti-rachetă va fi amplasat la Deveselu. Replicile de la Moscova au început să curgă în valuri. Hotnews a adunat câteva aici, dar autorul articolului pare pe lângă subiect: scrie despre un acord încheiat între România şi SUA – fals, nu există nici un acord, se negociază încă. Dar să trecem peste gafă şi să vedem ce spun ruşii.

Ministerul de Externe de la Moscova a emis un comunicat în care cere „garanţii juridice că sistemul anti-rachetă nu este îndreptat împotriva forţelor strategice nucleare ruse”. Adică Rusia vrea să introducă nişte garanţii într-un tratat bilateral dintre SUA şi România. O abordare cel puţin inovatoare a tratatelor internaţionale. În al doilea rând Rusia spune aşa: noi putem să plesnim pe oricine cu rachetele noastre nucleare, scutul vostru ne împiedică să vă plesnim pe voi – aşa că faceţi bine şi juraţi pe roşu că nu o să ne împiedicaţi să vă trosnim. Mare parte a diplomaţiei ruse se bazează pe această intimidare (vă trosnim de nu vă vedeţi!) aşa că scutul este cât se poate de deranjant.

Vicepreşedintele Comisiei pentru Apărare din Parlamentul Rusiei a spus că „Desfasurarea sistemului de aparare aeriana in Europa nu trebuie sa se faca fara sincronizarea posibilitatilor rusesti de amplasare a unui scut comun. Credem ca realizarea unui astfel de dispozitiv in Europa in mod unilateral contravine intereselor noastre”. Ruşii insistă cu propunerea lor de a avea acces la „butonul roşu” al scutului anti-rachetă şi de a proteja ei Europa de Est (inclusiv România). Dar dacă România nu vrea să fie protejată de Rusia? Nu de alta, dar ultima dată când ne-au protejat era să ne dăm sufletu’  de atâta protecţie. În acest caz lipsa dorinţei de a fi protejat de Rusia contravine intereselor ruse şi tot nu e bine…

În sfârşit, ambasadorul Rusiei la NATO, Dmitri Rogozin a catalogat planul drept un „cal troian”. Expresia aceasta în legătură cu România am tot auzit-o de la nişte analişti de pe la noi: să nu cumva să devenim calul troian al americanilor în Uniunea Europeană. Se leagă cumva peste timp poziţiile acestea.

Reactivarea Memorandumului Kozak pentru federalizarea Republicii Moldova

Din câte ştiu sunt primul care am scris pentru Timpul că „noile negocieri” de la Moscova pentru reglementarea conflictului transnistrean nu sunt de fapt „noi” deloc, ci constituie o nouă fază prin care se încearcă obţinerea unei acceptări juridice pentru situaţia de fapt (lauda de sine…). Pe  scurt Moscova nu vrea nimic nou: păstrarea trupelor ruse în Transnistria şi administraţie separată la Tiraspol, doar că are nevoie de un document confirmat internaţional.

Vitalie Călugăreanu scria ieri pentru Deutsche Welle acelaşi lucru „Rusia a fardat Memorandumul Kozak şi vrea să-l resusciteze”. Vitalie citează şi surse foarte bine informate în sprijinul spuselor sale (felicitări!). Ideea este că premierul Vladimir Filat a fost invitat la Tiraspol (interesantă obrăznicie: un premier invitat oficial să îşi viziteze ţara). Răspunsul lui Filat a fost unul diplomatic: „merg în Transnistria ca acasă”. Întrebarea este: va merge? Şi rămâne şi altă întrebare: va accepta democratul Filat Memorandumul Kozak respins de comunistul Voronin?

Svastica de la Moscova la Berlin. Şi în alte câteva locuri nebănuite

Istoria are multe secrete. Unul dintre ele îl dezvăluie istoricul de la Chişinău Veaceslav Stăvilă pe blogul său: între 1917-1920 svastica era simbol oficial la Moscova. Explicaţii pentru imaginile scoase la iveală? Munca dificilă, la bibliotecă şi în arhive… Am şi eu câteva imagini cu svastici pe unde nu te aştepţi, dar o să încerc să fac un material mai amplu. Până atunci:

Cum acţionează imperiul rus în ţările române

Ca de obicei în fiecare an, în luna decembrie presa de la Bucureşti se ocupă de lămurirea evenimentelor din decembrie 1989. Nu este nimic ciudat în această obsesie faţă de momentul fondator al actualului sistem de guvernarea românilor, iar în acest an tema principală pare a fi intervenţia sovieticăîn evenimentele de acum 21 de ani. KGB, GRU, Komintern, Politburo, o serie de acronime înspăimântătoare au împânzit publicistica românească alături defelurite teorii ale conspiraţiei şi acuzaţii mai mult sau mai puţin voalate. Continuarea

Frăţia franco-rusă renaşte

Agenţiile de presă au marcat de Crăciun o ştire extrem de importantă pentru Europa: Franţa a bătut palma cu Rusia şi îi va vinde două nave „Mistral”. Evaluate la 500 milioane de euro bucata, navele amfibie „Mistral” reprezintă ultima creaţie a marinei militare franceze, capabile să lanseze 16 elicoptere, 13 tancuri şi aproape 1.000 de militari. Puse în funcţiune în anul 2006, aceste nave reprezintă un vârf al tehnicii militare franceze. Şi mai mult decât atât, înţelegerea franco-rusă de Crăciun reprezintă un eveniment inedit: este pentru prima oară în istorie când un stat NATO vinde armament ultramodern Rusiei. Continuarea

Ce căuta neamţu-n Bulgaria?

Cunoscuta replică a lui Caragiale mi-a sunat în urechi imediat ce am auzit de dimineaţă ştirea că principalul canal de televiziune rusesc, Pervîi Kanal, a difuzat un reportaj despre România. Melodia interpretată la Moscova este cea dintotdeauna: Bucureştiul este un oraş murdar şi plin de ţigani, România este cea mai săracă ţară din Uniunea Europeană, Transilvania este un alt stat, situaţia economică este catastrofală, oamenii au protestat împotriva măsurilor guvernamentale tot anul, preşedintele Băsescu este considerat aproape un infractor. Nimic nou, m-am obişnuit cu acest mod de a vedea lucrurile din partea jurnaliştilor ruşi, dar de ce azi?

Continuarea