Arhiva etichetelor: muzeul Antipa

Expoziţia de cadavre de la Muzeul Antipa, o monstruozitate

Dacă aş putea, aş declanşa un boicot faţă de expoziţia de cadavre de la Muzeul Antipa, intitulată pompos „The Human Body”. Înainte să sărţi cu mantra „îngrămăditule, bigotule, fundamentalistule” vă rog să citiţi de ce consider expoziţia de la Muzeul Antipa drept o insultă la adresa umanităţii.

O poveste cu Masonerie şi disecţie

Prin 2007 am vizitat la Viena o expoziţie intitulată (parcă) „Mozart şi Masoneria timpului său”. Erau vreo trei săli, primele două înţesate cu obiecte şi cărţi masonice de secol al XVIII lea, manuscrise de-ale lui Mozart, ediţii princeps ale cărţilor marchizului de Sade, tot felul de minunăţii foarte greu şi foarte rar de văzut. Însă piesa de rezistenţă a expoziţiei (din punctul meu de vedere) era în a treia sală. O reproducere în mărime naturală a unui corp uman disecat, realizată din ceară colorată, o capodoperă anatomico-meşteşugărească, folosită multă vreme la facultatea de medicină din Viena. De jur împrejurul ei, gravuri din secolul al XVIII lea din tot felul de tratate de medicină având ca subiect ideea „corpul uman ca mecanism”.

Am stat multă vreme în această sală, izbit de originea tratamentului „ingineresc” aplicat corpului uman. Omul văzut ca o maşinărie, singura problemă era identifcarea componentelor şi a funcţionării lor, înţelegerea sistemului. Nu sunt împotriva anatomiei sau medicinei moderne, întrebarea este până unde putem merge scobind în corpul uman? Putem vorbi de piese de schimb scoase la vânzare pe piaţa liberă?

Sclavie şi trafic de organe

Până la urmă, corpul este singura proprietate reală a oricărui om, singura proprietate de care poate dispune cu adevărat în totalitate. De aici legislaţia complexă care reglementează folosirea corpului uman, de fapt stabileşte interdicţii, de la sclavie la traficul de organe (sau celule umane). Omul este mult mai mult decât un sistem ingineresc, un ansamblu de organe, nu poate fi lăsat la voia mecanismelor pieţei. Dacă s-ar întâmpla aşa ceva vă asigur că nu aţi vrea să trăiţi într-o astfel de societate. Statele totalitare de până acum au fost experimente de începători pe lângă o societate în care corpul uman devine marfă.

Respectul faţă de cadavre

În al doilea rând: cultul şi respectul morţilor reprezintă una din cele mai vechi forme de manifestare a umanităţii, începând de la neandertalieni şi înmormântările lor la care practicau diverse ritualuri (aşa numitele morminte cu ocru). Pedeapsa cu moartea reprezintă o deposedare a omului de propriul corp, pedeapsa supremă. În toate perioadele istorice această pedeapsă era prelungită prin abandonarea cadavrului, lipsirea lui de ritualuri funerare. După ce a fost asasinat corpul lui Mihai Viteazul a fost aruncat la câinii taberei de la Turda. Pedeapsă dincolo de pedeapsă. Cronicarul Szamosközy relatează astfel moartea lui Mihai Viteazul:

Unul din căpitani cu numele de Bori dacă a intrat în cort împreună cu încă câţiva a pus mâna pe Mihai zicând: eşti prins! Mihai i-a zis BA! şi cu aceasta pus-a mâna pe sabie s-o scoată. Un valon ţintind cu puşca a slobozit-o şi l-a lovit în mâna stângă cu care a căutat să scoată sabia, căci Mihai Vodă era stângaci. Alt valon i-a străpuns îndată pieptul cu sabia, al treila valon l-a împuşcat în spate şi astfel prăbuşindu-se i-au tăiat capul cu propria sabie. Şi jefuindu-l şi împărţindu-i toată prada ce o avea în cort şi vitele de afară, i-au tăiat capul în cort şi a zăcut trei zile gol, la marginea drumului. Capul, cu barbă cu tot, l-au pus pe hoitul unui cal, care murise acolo, tot atunci şi astfel a stat capul acolo mult timp. Tăiat-au nemţii bucăţi mari de piele din trupul voivodului despuindu-i spatele şi coastele, umerii şi le-au oprit ca amintire. În cele din urmă, aşa scârbos cum era, l-au înmormântat nişte sârbi într-o groapă mică, ca să nu-l mânce câinii.

Doar că respectul faţă de morţi trecea dincolo de orice pericol, s-a găsit un boier credincios care să salveze cel puţin capul voievodului.

Atunci au fost legat Mihai Vodă cu Tutrurea Paharnicul jurământ tare şi mare cum să se caute unul pe altul până la moartea lor. Şi dă se va prinde lui Mihai Vodă să pieie într-altă ţară să nu-i lase Mihai Vodă oasele ci să le aducă la Ţara Românească şi să le îngroape. De aceea dacă văzu Turturea Paharnicul că tăiară pe Mihai Vodă mult s-au nevoit pentru jurământul ca să ducă oasele lui Mihai Vodă. Ci n-au putut, ci au luat numai capul şi l-au dus în Ţara Românească şi l-au îngropat la mănăstirea Den deal de la Târgovişte.

Incinerarea este percepută de mulţi ca un fel de eliminare a corpului uman ca un gunoi, o formă mai atenuată de lipsă de respect faţă de un cadavru (de aici circul cu Sergiu Nicolaescu, problema nu e că românii sunt lipsiţi de civilizaţie, problema e că percep altfel respectul faţă de un cadavru).

Expoziţia cadavrelor de la Muzeul Antipa, o monstruozitate

Expoziţia „The Human Body” calcă în picioare toate aceste principii fundamentale pentru societatea umană, vechi de când lumea. Bineînţeles, există un fel de notă:

Corpurile umane prezentate în cadrul expoziţiei „The Human Body” au fost donate, în conformitate cu legislaţia chineză, către Dalian Hoffen Bio-technique Laboratory. Corpurile sunt nerevendicate, iar moartea a survenit din cauze naturale.

„Donate în conformitate cu legislaţia chineză”! Nu ştim dacă persoanele care au fost cândva aceste cadavre au fost de acord cu folosirea lor pentru o expoziţie, fie ea şi de anatomie. În mass-media internaţională au fost formulate acuzaţii dure: ar fi vorba de persoane executate. Pentru mine este cert că explicaţia cu „respectarea legislaţiei chineze” este foarte subţire. Există cazul filosofului englez Jeremy Bentham ale cărui rămăşiţe sunt expuse începând cu anul 1850 la University College din Londra. Însă a lăsat un testament în acest sens. Mai există şi mumia lui Lenin, dar asta mi se pare o pedeapsă binemeritată.

Jeremy_Bentham_Auto-Icon

Până la urmă oamenii din secolul al XVIII lea aveau mai mult respect faţă de cadavre, pentru lecţiile de anatomie au făcut o replică din ceară. Nu văd nici un progres în batjocorirea prin „plastifinare” a unor corpuri umane, mai degrabă o lovitură de marketing care face apel la instinctele care îi mânau pe oameni la locurile de execuţie din evul mediu pentru a vedea cum erau hăcuiţi semenii lor.

Asociaţia Provita Media a înaintat un protest oficial faţă de această expoziţie, protest care cuprinde mai multe argumente, îl puteţi citi aici.

Fetiş de bezbojnici: zugrăvirea Muzeului Antipa

Una din primele mele amintiri este legată de „Animale de pe continente”. Un pachet de cărţi de joc cu imagini ale animalelor din întreaga lume şi cu scurte explicaţii despre modul lor de viaţă şi locul unde trăiesc. Nu ştiam să citesc când am primit aceste cărţi de joc şi stresam pe toată lumea să îmi citească fiecare carte pe rând. Apoi a venit un cadou extraordinar din partea părinţilor mei: un imens atlas zoologic, cu mult mai multe animale decât cele din pachetul de cărţi. Practic la orele de biologie din şcoala generală am avut foarte puţin de învăţat.

Continuarea