Arhiva etichetelor: Norman Spinrad

Când realităţile încep să se confunde. Jack Barron vs Mircea Badea

realitati-paralele

În 1969, Norman Spinrad publica romanul „Bug Jack Barron”, un SF care anticipa telefonia mobilă, internetul şi nemurirea. Cartea este însă importantă prin precizia cu care descrie întrepătrunderile dintre realitate şi lumea virtuală a televiziunii (şi internetului în aceeaşi măsură). Jack Barron este prezentatorul unei emisiuni televizate, care intră în război cu o reţea de politicieni şi oameni de afaceri. Fost membru al unui partid politic radical, Jack Barron nu şi-a abandonat ambiţiile politice, iar cartea se încheie cu intrarea lui în cursa pentru preşedinţie, bineînţeles, după ce îi înfrânge pe băieţii răi.

Ideea este că emisiunea televizată a lui Jack Barron nu rămâne un „spectacol în direct”. O reprezentaţie de teatru rămâne pe scenă, după ce se trage cortina spectatorii pleacă acasă, actorii redevin oameni obişnuiţi. Jack Barron este un actor permanent, nu mai există deosebiri între viaţa lui personală şi cea profesională. Realitatea pe care ar trebui s-o filtreze prin emisiunea sa televizată îi încalecă viaţa, devine realitatea lui. Jack Barron este scenarist, regizor şi actor în acelaşi timp, pe platoul de filmare şi în propriul dormitor. Nu mai există diferenţe între lumea virtuală şi lumea reală.

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Mircea Badea. Emisiunea lui a evoluat de la o revistă a presei scrise la un adevărat reality-show. Mircea Badea nu doar că filtrează şi redă o serie de informaţii, el şi acţionează: participă la marşuri de protest, ameninţă, coboară în stradă să discute cu oamenii care îl contestă, acceptă provocări la bătaie. E o dezbatere mai veche despre rolul jurnalistului: dacă vede un om murind, îl filmează sau îi acordă primul ajutor?

Bine, Mircea Badea spune că el nu este jurnalist. Dar nu mai este pentru nimeni foarte clar „ce” este Mircea Badea. Lui Jack Barron i-a fost foarte greu să iasă din capcana realităţilor suprapuse care îl împingeau către nebunie – şi orice om ar avea mari probleme în a se confrunta cu o astfel de situaţie. Mircea Badea a căzut şi el în capcana suprapunerii realităţilor.

Recomandare: „Jocul minţii” de Norman Spinrad

Pe Norman Spinrad l-am citit prima oară acum vreo 15 ani – „Maşinăria rock’n’roll”, o carte care mi-a schimbat instantaneu percepţia despre MTV. După ce îl citeşti pe Spinrad vezi altfel lumea în care trăieşti. Nu ştiu prin ce raţionament lucrările lui Norman Spinrad au fost încadrate la science-fiction. De fapt cărţile lui sunt mai degrabă modele de anticipaţie socială – noi ne confruntăm azi cu problemele puse de Spinrad în romanele sale.

„Jocul minţii” (Mind Game în original) a fost publicată în 1980, eu am traducerea în română apărută în 1996 la Nemira. Este vorba de o polemică destul de transparentă cu Biserica Scientologică şi nu ştiu de ce îmi lasă impresia că a fost cumva comandată. Un tânăr regizor american cade în capcana unei secte intitulate „Transformaţionalişti” care îi spălaseră creierii soţiei sale şi omul face tot ce poate să o salveze. Astfel începe o bătălie a unui singur om împotriva unei organizaţii gigantice: miza luptei este „programarea mentală” a individului. Armele lui – schizofrenia şi paranoia. Omul una spune şi alta gândeşte, suspectează pe toată lumea pentru a putea supravieţui. Este silit să devină „tranformaţionalist” devotat – dar să rămână întreg la cap şi să îşi păstreze personalitatea în condiţiile în care scopul „transformaţionaliştilor” este să îl spele pe creier. Faţă de posibilităţile transformaţionaliştilor comuniştii sunt începători…