Arhiva etichetelor: Petru cel Mare

Suferinţele cronicarului Ion Neculce în Rusia lui Petru cel Mare

Fugit în Rusia alături de voievodul Dimitrie Cantemir după înfrângerea de la Stănileşti din 1711, cronicarul Ion Neculce avea să mănânce pâinea amară a exilului. Principala problemă a boierilor moldoveni refugiaţi în Rusia lui Petru cel Mare s-a dovedit tocmai protectorul lor, vodă Dimitrie Cantemir. Ion Neculce avea să constate o schimbare în rău a acestuia, provocată fără îndoială de înfrângerea şi detronarea suferite:

I să schimbasă hirea într-un altu chipu, nu precum era domnu în Moldova, ce precum era mai nainte, tânăr, pre când era beizade în zilele frăţine-său, lui Antiohie-vodă, încă şi mai rău şi iute la beţie. Se scârbie şi uşa îi era închisă şi nu lăsa pre moldoveni nicăieri din târgu să iasă afară, fără ucazul lui

Dimitrie Cantemir, pe lângă problemele cu băutura, îi strunea din scurt pe exilaţii veniţi alături de el:

Deci Dumitraşco vodă nu vre să ţie pre moldoveni cu dragoste, ca pre nişte streini ce ş-au lăsat casăle şi s-au streinat de moşiile lor pentru dânsul, ce vre să-i ţie mai aspru decât în Moldova. Dumitraşco-vodă va să-i facă robi în ţară creştinească.

Regimul strict din împărăţia ţarului Petru cel Mare nu era pe placul lui Ion Neculce:

Nu sunt oamenii slobozi să margă unde li-i voia, nici la împărăţie fără ucaz. Şi ucaz nu vor să facă, ca pentru să nu facă cheltuială împărăţiei.

Nici regimul militar de la curtea ţarului nu-l încânta pe boierul moldovean:

Şi la împărăţie, vro curte mare ca acee, cu tvorebnici mulţi nu-i, măcar precumu-i la domnia ţărâi noastre; au altă crăie şi domnie, ce foarte lucru puţin, numai oşteni de agiunsu.

Altă problemă a lui Ioan Neculce era reprezentată de viitorul copiilor săi, pentru care nu vedea altă scăpare decât o carieră militară în slujba ţarului:

Mai mult îmi era pentru copii miei, la ce vor rămâne, că numai doar soldaţi să fie, iar la alte boierii nu încap feciorii unora ca acestora.

Până la urmă Ion Neculce a reuşit să părăsească Rusia cu încuviinţarea ţarului Petru cel Mare şi s-a întors acasă în jurul anului 1720.