Arhiva etichetelor: protestele din ianuarie 2012

Mircea Toma munceşte degeaba de 22 de ani

Cred că Mircea Toma este un om foarte trist. Am ajuns la concluzia asta după ce am citit cel mai recent articol al său din revista Kamikaze (deocamdată doar pe print). Are un titlu care indică o furie destul de mare „Religia în clasa zero = pedofilie spirituală”.

Pe scurt, Mircea Toma se plânge de faptul că la protestele din Piaţa Universităţii au venit prea puţini oameni (nişte suporteri – iar eu am convingerea că suporterii au venit la dat foc şi omor cu jandarmii în urma unor agaţamente pecuniare, nu de dragul revuluţiei; plus nişte profesori şi studenţi pe la facultăţi de neo-politruci şi ceva pensionari nemulţumiţi).

De ce au ieşit aşa de puţini români la revuluţia din Piaţa Universităţii?

Mircea Toma caută nişte explicaţii prin sondaje: 85% dintre români se declară ortodocşi (53% dintre bucureşteni cred că Dumnezeu la făcut pe om, în vreme ce doar 33% cred în teoria evoluţionistă a lui Darwin). Apoi Mircea Toma citează un studiu IMAS: majoritatea tinerilor români au încredere în Armată, Uniunea Europeană şi Biserică. Şi aşa ajunge Mircea Toma la titlu: introducerea orei de religie la clasa zero din şcoală „castrează spiritual cetăţenii cât nu se pot apăra”.

De ce e trist Mircea Toma?

Păi de 22 de ani face pe dracu’ ghem şi loveşte din toate poziţiile în Biserică şi credinţa ortodoxă. Şi lucrul dracului, primitivii de români tot în Biserică şi Armată au încredere! Colac peste pupăză, încrederea românilor în presă s-a dus la naiba. Dacă aş fi la vârsta lui moş Mircea Toma şi după 22 de ani de muncă mi-aş da seama că am tras în jug degeaba şi eu aş fi trist. Plus că există posibilitatea ca sponsorii lui moş Mircea Toma să îl întrebe după 22 de ani pe ce a cheltuit de fapt banii primiţi, că rezultate ioc! Nu mai zic de faptul că nici alte proiecte ale lui moş Mircea Toma nu au ajuns la cine ştie ce scofâlceală (a salvat Vama Veche până a betonat-o de tot, a salvat deontologia jurnalismului până am ajuns în situaţia actuală a presei şi tot aşa). Şi eu aş fi la fel de trist şi de furios.

P.S. Românii ştiu să iasă în stradă, ştiu să îşi apere drepturile şi ştiu să se revolte. Doar că nu atunci când comandă moş Mircea Toma.

Despre locotenentul Alexandru Gheorghe, doar de bine

S-a lămurit şi cazul locotenentului Alexandru Gheorghe. Omul şi-a făcut publice joi seară cererile pentru salvarea României cu jumătate de gură (s-au cel puţin presa a ales să perieze cererile lui). Abia vineri seară au apărut ele în toată splendoarea printr-un comunicat al MApN (confirmat parţial de actorul principal). Ce vrea locotenentul Alexandru Gheorghe? Mai nimic:

  1. Dizolvarea sau desfiinţarea Parlamentului;
  2. Invocarea stării de urgenţă în ţară;
  3. Conducerea ţării şi administrarea statului român de către Armată; locotenentul Gheorghe Alexandru să facă parte din Consiliul Militar care, în viziunea sa, ar urma să gestioneze destinele ţării, iar ofiţerului să îi revină 50% din puterea de decizie;
  4. Aducerea regelui ca şef al statului şi instaurarea monarhiei constituţionale; Monarhia constituţională este o soluţie, având Armata ca garant al democraţiei şi suveranităţii, potrivit Constituţiei.
Nici nu ştiu cum să cataloghez aceste cereri. Probabil ar trebui inventat un curs în şcolile de ofiţeri „În ce condiţii se poate instaura dictatura militară şi de ce aceasta este inutilă şi dăunătoare”. Sau un alt curs, istoric de data aceasta „De ce loviturile de stat militare sunt date de ofiţeri cu gradul de la colonel în sus” cu aplicaţia practică „Lovitura de stat militară: cu aprobare sau fără aprobare de la superiori?”
Eu am spus că locotenentul Alexandru Gheorghe este un provocator inconştient. Mulţi alţii s-au repezit să spună că locotenentul Alexandru Gheorghe este un erou. Ar fi necesară o reconsiderare din partea apărătorilor locotenentului Alexandru Gheorghe.

 

Locotenentul Alexandru Gheorghe de la Câmpia Turzii: un provocator inconştient

Să vă spun de ce cred că locotenentul Alexandru Gheorghe de la Câmpia Turzii este un provocator inconştient. Un ofiţer al Armatei Române a venit îmbrăcat în uniformă şi a ţinut un discurs în faţa protestatarilor din Piaţa Universităţii. Gestul său concentrează mai multe încălcări ale legilor militare. În primul rând este vorba de părăsirea garnizoanei fără aprobare. Locotenentul a recunoscut la Antena 1 că a „a încălcat puţin legea”: avea voie în ziua lui liberă să meargă până la Sibiu, dar el a venit până la Bucureşti şi îşi asumă această faptă. Aici trebuie spus că legea o încalci sau nu, nu o încalci „puţin”. Apoi gestul lui reprezintă o acţiune politică (militarilor le este interzis să îşi manifeste public convingerile politice, dacă vă amintiţi armata era politizată pe vremea comunismului) şi o încălcare a regulamentelor care interzic militarilor participarea la manifestaţii de protest. În discursul lui locotenentul Alexandru Gheorghe a încercat să se auto-victimizeze, a spus că reprezintă mai mulţi colegi care gândesc ca el (ce înjurături o să-i tragă colegii când or să ajungă să dea declaraţii peste declaraţii!) (părerea oficială a Armatei despre fapta locotenentului Alexandru Gheorghe)

Gestul locotenentului Alexandru Gheorghe reprezintă o provocare politică. Pentru faptele lui va trebui să fie pedepsit conform regulamentelor militare. Însă pedepsirea lui va turna gaz pe foc şi îl va transforma într-o victimă numai bună de proiectat pe ecranele televizoarelor, o jertfă a regimului dictatorial. Nu cred că în realitate locotenentul Alexandru Gheorghe reprezintă pe cineva, gestul lui este mai degrabă unul teribilist. O provocare fără sens a unui provocator inconştient – pentru că nu cred că locotenentul Alexandru Gheorghe a fost conştient de toate consecinţele gestului său. Ipoteza în care locotenentul Alexandru Gheorghe nu va fi pedepsit pentru faptele sale bănuiesc că iese din calculele mai marilor Armatei. Aşa ceva ar echivala cu aprobarea tacită a încălcării regulamentelor militare. Şi din acel moment Armata Română încetează să existe ca instituţie coerentă.

P.S.: Sare’nochi spune că locotenentul Alexandru Gheorghe reactivează „scenariul căpitanul Lupoi/ Armata e cu noi”. Bineînţeles, există şi varianta în care cineva l-a mânat de la spate pe locotenentul Alexandru Gheorghe – însă în acest caz avem de-a face cu ceva deosebit de grav.

Radu Duda scos din comunicatul Casei Regale despre protestele din România

Implicarea Casei Regale în ameţeala de zilele astea a început ieri cu o postare pe blogul principelui Radu Duda. O postare „cu manta”, o preluare a unui mesaj venit de la un avocat susţinător al Casei Regale. Azi a apărut şi un comunicat oficial, comunicat preluat de presă. Adevărul a remarcat evoluţia de la mesajul preluat al lui Radu Duda la un comunicat oficial.

Eu mai remarc următoarea frază din comunicatul Casei Regale referitor la protestele de zilele astea:

Regele si Principesa Mostenitoare urmaresc evenimentele cu profunda ingrijorare si raman hotarati sa faca tot ce este in puterea lor pentru a apara si promova interesele Romaniei, fara sa favorizeze nici o formatiune politica.

Ştiţi cum se traduce fraza aceasta? Principele Radu Duda e cam pe lângă situaţie. Regele şi Principesa Moştenitoare sunt cei care contează cu adevărat.

 

Cum ies ungurii în stradă

Budapesta 21 ianuarie

Protestele de la Bucureşti par să aibă ceva artificial în ele. Au devenit o coregrafie, un dans cu mişcări puţine şi fixe. La Budapesta au ieşit în stradă sâmbătă seară cel puţin 100.000 de oameni. O spune Washington Post, o mai spune şi BBC. Organizatorii se laudă cu 1.000.000 de manifestanţi, ministrul maghiar de interne spune 400.000. Pe scurt: foarte mulţi.

Dar ce e cel mai frumos este că mulţimea asta a ieşit în stradă în sprijinul guvernului Viktor Orban şi împotriva discuţiilor purtate la Bruxelles pentru sancţionarea Ungariei. Nu trebuie exclusă posibilitatea ca cei 100.000 de unguri să fi ieşit în stradă cu sprijinul / la instigarea guvernului Viktor Orban. Chiar şi aşa, trebuie remarcată capacitatea de mobilizare. Plus dibăcia politică a lui Orban: a pus în practică reformele pe timpul preşedinţiei maghiare a Uniunii Europene (şi nimeni n-a cârâit), apoi când a fost luat la refec la Bruxelles a jucat rolul mielului blând după care s-a întors la Budapesta şi (posibil) a regizat manifestaţia gigantică de sâmbătă (ca să se vadă clar la Bruxelles că poporul maghiar e strâns unit în spatele conducătorului).

Pe de altă parte nici opoziţia maghiară nu este foaie verde. Pe 2 ianuarie împotriva lui Orbanau ieşit în stradă între 30.000 şi 50.000 de unguri.

Prin comparaţia, ceea ce se întâmplă la Bucureşti e găinărie curată. Opoziţia s-a dat peste cap şi a scos în stradă 10.000 de oameni (aduşi cu autocare şi cu masa asigurată). În Piaţa Universităţii nu se adună mai mult de 2000 de oameni. Iar ideea de a reclama la Bruxelles dictatura lui Băsescu a chiar stupidă. Nu cred că există vreun pericol ca Uniunea Europeană să ne sancţioneze în urma reclamaţiilor venite de la USL-ul lui Ponta şi Antonescu. Doar că actualii lideri ai opoziţiei se fac de râs în străinătate.

 


Jandarmii şi cultura la dubă

Fraza „luaţi site-ul de cultură şi băgaţi-l la dubă” a devenit un fel de laitmotiv al manifestaţiilor din Bucureşti şi al comportamentului jandarmilor. Unii încearcă să tragă fraza aceasta pe partea „când aud de cultură îmi vine să pun mâna pe bulan”, alţii subliniază comicul situaţiei şi umorul jandarmilor. Doar că în ambele situaţii relatarea este incompletă.

Povestea „culturii la dubă” o spune Adevărul, astfel încât să înţeleg ce s-a întâmplat:

Duminică noaptea, ora 24.00. Trei reporteri ai unui site de ştiri – www.tustiai.ro – sunt întâmpinaţi la Piaţa Unirii de un grup de jandarmi, cu feţele acoperite cu cagule. Unul dintre ei, aparent cel mai mare în grad, îi întreabă pe un ton „prietenos”: „Voi de unde sunteţi?”. „Noi suntem de la tustiai.ro, suntem site de cultură”, îi răspunde Adrian, unul dintre reporteri, vizibil emoţionat cu atât mai mult cu cât unul dintre colegii săi tocmai ce fusese lovit în faţă de un huligan şi avea nevoie de îngrijiri medicale.

„Sunteţi site de cultură?!”, vine răspunsul ironic al jandarmului care strigă imediat către colegii săi: „Luaţi site-ul de cultură şi băgaţi-l dubă! Luaţi site-ul de cultură şi băgaţi-l în dubă să le acordăm îngrijiri medicale!”. ,,Hai, hai pe Facebook!”, le răspunde scurt reporterilor unul dintre subalternii jandarmului-şef, în timp ce îi conduce spre autospecială.

Deci jandarmii au cam vrut să-i salveze pe culturnici.

Şi aici vreau să spun câteva cuvinte în sprijinul jandarmilor: nu mi s-a părut că Jandarmeria a acţionat abuziv sau prea „moale”. Jandarmii români s-au comportat profesionist: au permis manifestaţia paşnică şi au făcut ce au putut să potolească distrugerile. Mulţi dintre cei care îi acuză acum pe jandarmi de abuzuri uită imaginile cu intervenţiile poliţiei britanice sau greceşti de vara trecută.

Cu vreo 4 ani în urmă am nimerit întâmplător în mijlocul unei lupte de stradă în Hamburg. Anarhiştii se grupau şi atacau linia de poliţişti cu pietre. Poliţiştii porneau spre ei în pas alergător: cine intra în raza de acţiune a bastoanelor de cauciuc o încasa. Anarhiştii se răspândeau şi poliţiştii reveneau pe linia iniţială. Ciclul se relua cam la 15 minute: anarhiştii se regrupau şi atacau linia poliţiştilor, urma contra-atacul şi tot aşa. Dar poliţiştii germani loveau vârtos, nu iertau. Jandarmeria română ar fi comis un abuz în condiţiile în care i-ar fi luat la bătaie pe manifestanţii paşnici, ceea  ce nu a fost cazul până acum.

Deocamdată aştept marşul opoziţiei USL. Vreau să aud ce au de spus Victor Ponta şi Crin Antonescu, ce mesaj vor transmite oamenilor concentraţi la Bucureşti din toată ţara.