Arhiva etichetelor: Republica Populară Română

Gheorghe Gheorghiu-Dej în imagini. De la tinereţe până la bătrâneţe (2)

Continuă în rândurile următoare prezentarea vieţii llui Gheorghe Gheorghiu-Dej în imagini. Spre deosebire de comuniştii veniţi de la Moscova călare pe tancurile sovietice şi care îşi petrecuseră viaţa prin conferinţe şi şcoli de partid, Gheorghiu-Dej chiar era muncitor şi petrecuse mulţi ani în închisoare după grevele de la Griviţa din 1933. În închisoare Gheorghe Gheorghiu-Dej şi-a creat o structură de credincioşi care aveau să se afle alături de el permanent şi, mai presus de orice, a stabilit relaţii excelente cu spionii sovietici închişi alături de comuniştii români. Iniţial un necunoscut pentru Moscova, Gheorghiu-Dej a intrat din ce în ce mai mult în graţiile Kremlinului datorită „originii sănătoase” şi prizei reale la publicul muncitoresc din România. A ştiut să navigheze prin apele tulburi ale anilor 40 şi 50 în luptele interne de partid şi să iasă învingător cu sprijinul „grupului din închisori” şi cel al Moscovei. După care s-a ridicat şi a pornit o politică independentă a României faţă de Uniunea Sovietică.

Ministru al Transporturilor

Pe 6 martie 1945 regele Mihai numea primul guvern dominat de comunişti în urma presiunilor venite de la Moscova (regele României ar fi fost intimidat de trimisul lui Stalin, Vîşinski, care a bătut cu pumnul în masă şi a trântit uşa de a căzut tencuiala – putea şi regele să bată cu pumnul în masă…). Gheorghe Gheorghiu-Dej avea să fie ministru al Transporturilor în acest guvern. În imaginea de mai jos, proaspătul ministru vorbeşte la mitingul din 6 martie 1945 din Bucureşti care consfinţea „victoria forţelor democrate”.

1945-martie-6-gheorghe-gheorghiu-dej-miting-piata-natiunii

Click pentru imagine mărită

Uniunea Sovietică s-a folosit de chestiunea Ardealului pentru îngenuncherea României. A existat un comitet sovietic care a analizat soarta Europei de est cu multă vreme înainte de încheierea războiului. Valter Neulander (Valter Roman, tatăl lui Petre Roman) recomanda ca Ardealul să fie independent. Strategii sovietici au ales calea şantajului: vă dăm Ardealul dacă cedaţi. Aşa că în toamna anului 1944 administraţia românească abia instalată a fost alungată şi Ardealul de nord a intrat sub guvernarea Armatei Sovietice. După ce a fost instalat guvernul comunist al lui Petru Groza, sovieticii au permis reinstalarea administraţiei româneşti în Ardeal. Fotografia de mai jos a fost făcută la ambasada sovietică de la Bucureşti pe 14 martie 1945, după retrocedarea Ardealului, de la stânga la dreapta pe scaune: Gheorghe Gheorghiu-Dej, generalul Vinogradov, Petru Groza, Vîşinski şi Guţă Tătărescu (fostul premier liberal al României, tovarăş de drum al comuniştilor).

1945-martie-14-retrocedarea-ardealului

Click pentru imagine mărită

În 1946, Gheorghe Gheorghiu-Dej avea să facă parte din delegaţia României la Conferinţa de Pace de la Paris (de la dreapta la stânga, aşezaţi): generalul Dămăceanu, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Guţă Tătărescu, Lucreţiu Pătrăşcanu.

1946 delegatia-romana-conf-pace-paris-1946

Click pentru imagine mărită

Luna noiembrie a anului 1946 avea să fie una extrem de tensionată: urmau primele alegeri după o foarte lungă perioadă de timp (dictatura carlistă urmată de dictatura antonesciană, vezi aici cu ce se ocupa regele Mihai în aprilie 1946). Pe 7 noiembrie 1946 Gheorghe Gheorghiu-Dej participa alături de patriarhul Nicodim şi regele Mihai la o recepţie dată de Ambasada Sovietică.

1946-noiembrie-7-dej-patriarhul-nicodim-regele-mihai-receptie-ambasada-sovietica

Click pentru imagine mărită

Pe 19 noiembrie 1946 Gheorghe Gheorghiu-Dej vota pentru „democraţie populară” – alegerile au fost falsificate şi România a intrat la acea dată în epoca comunistă.

1946-noiembrie-19-dej-voteaza-bpd

Click pentru imagine mărită

Alături de liderul comuniştilor bulgari Gheorghi Dimitrov.

1947-ghdimitrov-dej-bulgaria

Click pentru imagine mărită

La vârful puterii

În 1950 nu mai erau foarte mulţi în stare să conteste puterea comuniştilor în România. Mai existau câteva grupuri izolate de luptători în munţi – însă clasa politică a perioadei interbelice dispăruse pur şi simplu în închisori sau la canal. Gheorghe Gheorghiu-Dej putea vota liniştit pentru dispariţia judeţelor şi apariţia raioanelor.

1950-6-septembrie-dej-voteaza-pentru-legea-raioanelor

Click pentru imagine mărită

În 1951 ziua de naştere a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej era aniversată cu modestie proletară. Ana Pauker, Vasile Luca nu erau încă puşi cu botul pe labe, Pătrăşcanu era în închisoare şi se încăpăţâna să nu îşi mărturisească crimele. Nicolae Ceauşescu era prezent la ziua tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej în uniformă de general (se ocupa de educaţia politică a armatei – vezi în stânga imaginii).

1951-8-nov-ziua-lui-dej

Click pentru imagine mărită

În 1952 Gheorghe Gheorghiu-Dej îi dădea indicaţii inclusiv lui Mihail Sadoveanu, un scriitor profitor al tuturor regimurilor.

1952-decembrie-20-dej-si-sadoveanu

Click pentru imagine mărită

Parada de 1 mai 1953.

1953-mai-1

Click pentru imagine mărită

Într-un moment de relaxare în 1957, Gheorghe Gheorghiu-Dej alături de Petru Groza.

1957-dej-groza

Click pentru imagine mărită

Ziua de naştere a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej din 1961. Acum este cu adevărat stăpânul României! (în spatele lui se vede Emil Bodnăraş, unul dintre cele mai misterioase personaje ale comunismului românesc şi Nicolae Ceauşescu, care trecuse de la uniformă la costumul civil).

1961-8-nov-ziua-lui-dej

Click pentru imagine mărită

23 august 1964. Douăzeci de ani de la evadarea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej din lagărul de la Târgu-Jiu şi începutul ascensiunii sale. După douăzeci de ani de lupte din care a ieşit învingător, unul dintre puţinii comunişti supravieţuitori ai epurărilor staliniste, al celui de-al Doilea Război Mondial, al altor epurări staliniste, al luptelor interne din partid, după ce s-a opus cu succes Uniunii Sovietice şi a demarat apropierea României comuniste de statele capitaliste, Gheorghe Gheorghiu-Dej era bolnav cancer. Avea să moară peste şase luni.

august_1964_23_gheorghe-gheorghiu-dej

Click pentru imagine mărită

Bonus tabloid: Gheorghe Gheorghiu-Dej în chiloţi

Una din rarele imagini cu Gheorghe Gheorghiu-Dej într-o postură neoficială: la mare, jucându-se cu un copil.

dej-la-mare

Click pentru imagine mărită

Vezi şi partea I a articolului.

Gheorghe Gheorghiu Dej în imagini. De la tinereţe până la bătrâneţe (1)

Gheorghe Gheorghiu Dej a fost stăpân absolut al României comuniste după îndepărtarea grupului Ana Pauker-Vasile Luca din 1952, iniţiator al comunismului naţional, cel care a reuşit să îndepărteze trupele sovietice din România. Gheorghe Gheorghiu Dej s-a opus deschis Moscovei în anii 60, a declanşat un proces de apropiere faţă de Occident continuat de Nicolae Ceauşescu. A ocupat cel mai important post din acele vremuri: acela de secretar general al Partidului Comunist Român. A fost nemilos cu adversarii (Lucreţiu Pătrăşcanu ar fi fost executat din ordinul său direct, iar Ana Pauker a scăpat la limită de o soartă asemănătoare), s-a dovedit multă vreme a fi credincios Moscovei (şi-a dat tot concursul la zdrobirea rebeliunii maghiare din 1956), în perioada domniei sale s-a petrecut epurarea intelectualităţii româneşti, apogeul crimelor comunismului în România, i-au plăcut femeile şi băutura. A avut o viaţă tumultuoasă, născut la 8 noiembrie 1901 a murit pe 19 martie 1965. Am adunat mai jos o serie de imagini care să ilustreze traseul lui Gheorghe Gheorghiu Dej în viaţă (imaginile provin din fototeca online a comunismului şi arhiva revistei LIFE). Pe mine personal m-a interesat să urmăresc modul în care s-a modificat fizionomia lui Gheorghe Gheorghiu Dej, cum de la un oarecare electrician CFR din anii 20 a ajuns un lider nemilos, cu o privire de om cu care nu e bine să glumeşti, având la activ anihilarea unor duşmani numeroşi şi la fel de periculoşi ca şi el… Continuarea

parcul de la sala palatului

Istoria Bucurestiului nu foarte vechi: poze din anul 1964

parcul de la sala palatului

Fotograful american Carl Mydans surprindea în vara anului 1964 un Bucureşti pe care îl recunosc şi care în acelaşi timp îmi este foarte puţin familiar. Pentru cei care s-au obişnuit cu acest oraş aşa cum este el astăzi, imaginile de acum 46 de ani trebuie să pară selenare. Străzile erau curate, blocurile luminoase. Cumva şi bulevardele erau mult mai largi şi aveai loc să respiri – e drept că nu vezi în toate aceste imagini nici zece automobile adunate. Aerul e chiar limpede în aceste poze vechi din Bucureşti – când aţi văzut ultima dată cu asemenea claritate bulevardul Magheru în luna august? Carl Mydans s-a aflat la Bucureşti în august 1964 când a surprins pe peliculă parada de 23 august (imagini aici) şi fără îndoială că nu a fost lăsat să umble de capul lui în oraş. Cel mai probabil „băieţii cu ochi albaştri” l-au ghidat în periplurile sale, astfel încât să aibă ocazia de a vedea doar cuceririle Republicii Populare Române pe care să le fotografieze pentru revista LIFE.

ateneul romanAteneul Român – în zare parcă se văd ceva automobile, însă se poate traversa în siguranţă spre Palatul Regal. În ziua de azi doar un sinucigaş ar avea astfel de iniţiative…

strada ion campineanu spre biserica luteranaStrada Ion Câmpineanu cu vedere spre biserica luterană. Clădirile nu s-au modificat din 1964 până în ziua de azi, însă cu greu se poate asemăna o fotografie de azi cu aceasta…

blocuri noi din bucuresti decorate cu drapelul sovieticBlocuri noi din Bucureşti decorate cu drapelul sovietic (era 23 august…). Incredibil cât de albe puteau fi, azi toate blocurile din Bucureşti mi se par cenuşii…

blocuri noi din bucurestiBlocuri noi din Bucureşti. Vorba lui Nicu Ceauşescu „N-o să zugrăviţi voi în zece ani ce a construit tata în doi” (dacă o fi zis aşa!)

Strada Ion Câmpineanu din alt unghi

Bulevardul Magheru: unii îşi permiteau în 1964 să-l traverseze şi prin locuri nemarcate!

calea griviteiCalea Griviţei, incredibil de degajată.

casa scanteii casa presei libereVă vine să credeţi că asta este intersecţia de la Casa Scânteii – Casa Presei Libere de azi?!?

pavilionul expozitional romexpoPavilionul expoziţional în 1964.

sala palatuluiSala Palatului, cu trotuarele proaspăt măturate.

 

[newsletter]

 

Galerie foto: Republica Populară Română, parada de 23 august

Parada de 23 august 1964… douăzeci de ani de regim comunist în România (sau ocupaţie sovietică?)… Cine îşi mai aminteşte de Republica Populară Română şi anii în care Nicolae Ceauşescu era în rândul al treilea la alinierea portretelor?