Arhiva etichetelor: românii de pretutindeni

2050, anul în care vor dispărea românii din Voivodina

Aceasta este o previziune bazată pe un calcul matematic, lansată în anul 2006 şi care a fost verificată la recensământul din 2011. Să vă spun povestea.

La simpozionul anual al Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria din anul 2006 Traian Trifu Căta a făcut această previziune şi şi-a explicat calculul în baza căruia a ajuns la această concluzie. Nu o să vă plictisesc cu detaliile funcţiei matematice care a dus la rezultatele de mai jos (le puteţi găsi aici, la pagina 206). Evoluţia populaţiei româneşti din provincia sârbă Voivodina era pronosticată astfel (reţineţi, în anul 2006!):

2011 – 25.510

2021 – 18.850

2031 – 12.190

2041 – 5.530

2051 – 0

Recensământul din Serbia din anul 2011 a găsit în provincia Voivodina un număr de 25.410 români (sursa). Eroarea previziunii este neglijabilă. Toate acestea reprezintă un şoc pentru mine şi îmi amintesc de o altă previziune, făcută de un lingvist român la sfârşitul secolului al XIX lea (îmi scapă numele, va trebui să fac un drum la o bibliotecă serioasă), lingvist care spunea că în maxim 100 de ani dialectul istro-român va dispărea. Iar prin 2003, dacă îmi amintesc bine, vedeam la Discovery scurte clipuri cu limbi pe cale de disparţie, cu mai puţin de 300 de vorbitori. Iar istro-româna era printre acestea.

Calculul de mai sus, confirmat deja prin recensământul din 2011 ar trebui să dea de gândit multora. Prin 2011, când mi-am exprimat scepticismul cu privire la viitorul românilor din Bugeac, cineva mi-a spus rituos: „Neamul românesc nu piere!”. Ba uite că piere sub ochii noştri.

Catedrala românească din Vîrşeţ, Voivodina

Catedrala românească din Vîrşeţ, Voivodina

Putem să spunem că poate e o greşeală, că asimilarea etnică şi sociologia au evoluţii imprevizibile, că acest calcul nu dovedeşte nimic. Putem să aşteptăm recensământul sârbesc din 2021 care să ne spună că în Voivodina mai sunt 18.950 de români. Şi în 2021 putem din nou să băgăm capul în nisip, aşteptând confirmarea din 2031. Iar din 2051 încolo vom putea deplânge dispariţia unei comunităţi româneşti care a rezistat 1000 de ani şi s-a evaporat sub ochii noştri în nici 200 de ani. Teoretic cel puţin am putea trăi până acest moment în care să spunem că nimeni nu-i profet în ţara lui.

P.S. Şi aş mai fi interesat să văd care ar fi concluziile pentru acelaşi calcul aplicat celorlalte comunităţi româneşti, din Valea Timocului (Serbia), Bulgaria, Ucraina, Ungaria.

O icoană a Arhanghelului Mihail din Valea Timocului bulgăresc

Iconostasul bisericii din satul Rabrovo de lângă Vidin are o icoană a Arhanghelului Mihail cu o inscripţie în limba română. „Eu şi cuţitul cel înfricoşat înaintea hramului Domnului şed. Privesc milostiveşte la cei buni şi la cei greşiţi, iară pe cei greşiţi cu cuţitul meu cel …”

Arhanghelul Mihail din Rabrovo

_______________________________________________

Arhanghelul Mihail din Rabrovo - 2

Pe acelaşi iconostas apare şi Sfântul Gheorghe, pe a cărui icoană este scris în bulgară numele pictorilor şi anul realizării picturii: „Izografi ot Tarnoska ta kaza ot Travna Nikola Gheorghiev Vitan Mikolu 1869”.

Sfantul Gheorghe din Rabrovo - 2

Pe scurt: în 1869, pe vremea Imperiului Otoman, românii de la sud de Dunăre puteau să-şi folosească limba maternă. În 2013, pe vremea Uniunii Europene, limba română este interzisă în spaţiul public din Bulgaria.

Lansare de carte despre aromâni la Palatul Şuţu

Dacă nu aveţi ce face pe 28 septembrie, vineri dimineaţă la ora 10 puteţi veni la Palatul Şuţu unde va fi lansată cartea  “Aromâni Meglenoromâni Istroromâni – Aspecte identitare şi culturale”, volum coordonat de prof. univ. dr. Adina Berciu Drăghicescu, eveniment oragnizat de Institutul “Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni.

Cercetările cuprinse în acest volum sunt de dată recentă, din anii 2010-2011, iar concluzia autorilor este destul de îngrijorătoare: există perspectiva dispariţiei iminente a patrimoniului imaterial şi cultural al aromânilor, meglenoromânilor şi istroromânilor aflaţi în locurile lor de baştină, dar şi în România.

Institutul “Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni a mai lansat anul acesta două cărţi: „Istoria Basarabiei. Note de curs” de Ştefan Purici şi “Comunitatea românească din estul Serbiei. Studiu geografic”  de Ionelia Toarcă.  Puteţi descărca gratis „Istoria Basarabiei. Note de curs” şi  “Comunitatea românească din estul Serbiei. Studiu geografic” prin bunăvoinţa Institutului Eudoxiu Hurmuzachi.

Sper că şi volumul despre aromâni va fi disponibil în format electronic.

Bulgarii din Serbia învaţă în bulgară. Românii din Serbia mai aşteaptă

La o şcoala din oraşul Bosilegrad din Serbia există de doi ani două clase în care se predă în limba bulgară. Românii din Valea Timocului se străduiesc de mulţi ani să obţină învăţământ în limba română – fără nici un succes. Cum or fi reuşit bulgarii să obţină în Serbia clase în limba bulgară?

Acum bulgarii din Bosilegrad vor să dea în judecată Ministerul Educaţiei de la Belgrad pentru că nu a asigurat elevilor cărţi în limba bulgară (via Novinite). Autorităţile de la Sofia au intervenit şi Agenţia pentru Bulgarii din Străinătate a trimis manuale în limba bulgară la Bosilegrad (via Novinite).

Monumentul lui Vasil Levski din Bosilegrad Serbia

Monumentul lui Vasil Levski din Bosilegrad. Cum ar arăta un monument al lui Avram Iancu la Negotin? Sursa foto Wikipedia

Şi românii din Valea Timocului?

A dispărut arhiva de pe internet a ziarului ZIUA, unde prin 2005-2006 scriam despre eforturile asociaţiilor şi părinţilor români din Valea Timocului care trimiteau cereri peste cereri de înfiinţare de clase cu predare în limba română. Se pare că între timp Ministerul Educaţiei de la Belgrad a pierdut dosarele cu cererile de înfiinţare a claselor în limba română. Trebuie strânse din nou semnături. Şi câteva cifre: în Bosilegrad trăiesc 10.000 de bulgari, în Valea Timocului trăiesc oficial 40.000 de români (în realitate mult mai mulţi).

Autorităţile din Serbia nu vor accepta niciodată introducerea limbii române în şcolile din Valea Timocului – au inventat deja limba vlahă, pe modelul limbii moldoveneşti (vezi aici mai multe detalii despre cum a apărut limba vlahă).

Strângere de fonduri pentru românii din Valea Timocului

Asociaţia Forum pentru Cultură şi Identitate din Severin organizează o strângere de fonduri pentru şcolarii români din Valea Timocului, Serbia. Deocamdată limba română este ţinută în afara şcolii în satele din Valea Timocului, însă chiar şi aşa copii români trebuie să meargă la şcoală. Mai multe detalii aici.

Concurs de eseuri pentru românii de pretutindeni

Puteţi câştiga 500 de euro (sau 300, sau 200) dacă scrieţi un eseu cu tema “Proiect România”. Concursul este organizat de Forumul Internaţional al Jurnaliştilor Români. Eseul trebuie să aibă mai mult de 2.000 de semne, autorul trebuie să aibă mai puţin de 35 de ani, termenul limită până la care se poate face înscrierea în concurs – 31 iulie. Materialele trebuie trimise la una din adresele de e-mail: mad_vdo@yahoo.com şi sergiudan@ymail.com

Anunţul oficial al concursului:

Forumul Internaţional al Jurnaliştilor Români (FIJR) organizează un concurs de eseuri cu tema „Proiect România”. Nu vrem să ne pierdem în limite, detalii, sau regulamente stufoase, ci dorim ca participanţii să arate că au imaginaţie şi să ne trimită materiale originale cu o gamă variată de abordări despre situaţia românilor din interiorul, dar şi din afara graniţelor.

Concursul este adresat tinerilor până în 35 ani. Participanţii pot trimite materialele lor din România sau din orice comunitate românească de peste hotare. Cei care doresc să se înscrie sunt rugaţi să trimită pentru concurs un singur material. Articolele trebuie să conţină peste 2.000 de semne.

Participanţii pot face o descriere a satului românesc, pot face eseuri despre situaţia românilor din zonele istorice ale României şi nu numai, pot aborda subiecte de actualitate privind comunităţile de români. Materialele trebuie să fie originale, incisive, controversate care să poată naşte dezbateri.

Înscrierile se pot face în perioada 9.06.2012 – 31.07.2012, urmând ca la începutul lunii august să fie anunţaţi câştigătorii.

Trei eseuri vor fi premiate în cadrul concursului „Proiect România”. Premiile pentru cele mai bune materiale sunt:

– Locul I – 500 de euro,

– Locul II – 300 euro,

– Locul III – 200 de euro.

Juriul concursului va fi compus din jurnaliştii care fac parte din conducerea FIJR, dar şi oameni de cultură din comunităţile româneşti din jurul graniţelor. În ecuaţia jurizării se vor lua în calcul şi „like-urile” şi numărul de comentarii pentru fiecare material în parte. Nu în ultimul rând, câştigătorii vor primi automat o invitaţie la congresul FIJR din această toamnă. Materialele vor fi publicate pe Facebook în cadrul grupului deja format intitulat „Forumul Jurnaliștilor Români de Pretutindeni”, unde îi invităm să adere pe toți participanții și pe cei interesați de acest concurs pentru a putea citi materialele. Mult succes!

Eseurile pot fi trimise pe următoarele adrese de e-mail: mad_vdo@yahoo.com şi sergiudan@ymail.com

 

Românii din Ucraina? Sigur, şi românii din Ucraina

Centrul Român de Politici Europene a organizat la Bucureşti conferinţa „Enhancing Romanian-Ukrainian civic cooperation”. Nici una din organizaţiile românilor din Ucraina nu este prezentă la această manifestare.

În Ucraina trăiesc 400.000 de români ale căror drepturi nu sunt respectate, iar la o conferinţă din Bucureşti cu titlul „Enhancing Romanian-Ukrainian civic cooperation” nu se regăseşte nici una din organizaţiile românilor. Nu ştiu dacă au fost invitaţi sau nu românii din Ucraina – însă înclin să cred că dacă erau trimise nişte invitaţii probabil că ar fi venit totuşi cineva. Nu ştiu dacă organizatorii s-au temut ca nu cumva oaspeţii ucraineni să fie afectaţi de prezenţa unor români din Ucraina. Însă nu mi se pare normal ca la o astfel de conferinţă din Bucureşti să nu fie reprezentaţi românii din Ucraina.

În paralel, la Kiev a început azi în Parlament dezbaterea asupra unui proiect de lege care ar da minorităţilor naţionale dreptul să se folosească de limba maternă în administraţia localităţilor unde există un procent mai mare de 10% de etnici minoritari. Asta ar reprezenta o gură de aer pentru românii din Ucraina. Pro-europenii Viktor Iuşcenko şi Iulia Timoşenko se opun acestui proiect de lege.

 

„Românii din Timoc” – o carte din anul 1943

În anul 1943 Anton Golopenţia şi C. Constante editau cea mai cuprinzătoare colecţie de izvoare referitoare la românii din Valea Timocului (care regiune cuprinde părţi din Serbia şi Bulgaria). Din păcate volumul a fost tipărit în doar 10 exemplare, ceea ce îl transformă într-o raritate, nu ştiu câte biblioteci din România au acest volum în colecţiile lor. Cele trei volume ale cărţii „Românii din Timoc” sunt disponibile acum pe internet mulţumită domnului Dacian Dumitrescu, care le-a publicat pe pagina sa România Carnavalului.

Cărţile se găsesc pe scribd.com: volumul I, volumul II, volumul III. Spor la citit, dacă vreţi să aflaţi mai multe despre românii din Timoc.

Câţi români sunt în Bulgaria?

Cu ocazia scandalului privind delimitarea zonelor economice din Marea Neagră cu Bulgaria s-a mai auzit câte ceva în presa din România despre românii de la sud de Dunăre. Până la urmă a reieşit că cearta cu Bulgarii din Marea Neagră este pe gaze naturale şi cel mai probabil bulgarii vor păţi ce au păţit şi ucrainenii, mai devreme sau mai târziu (via Hotnews). Iar resursele energetice vor fi exploatate de alţii, nu vom primi facturi mai mici.

Dar să revenim la românii din Bulgaria. Istoria demografică a vecinilor noştri de la sud este destul de specială (via Wikipedia, vezi tabelul cu evoluţia grupurilor etnice). Am scris un articol pe tema asta în ziarul bulgăresc Sega (aici), mi-au sărit comentacii bulgari în cap şi discuţia a ajuns la originile genetice ale bulgarilor şi la disputa daci/ traci – cine-a fost primul în Balcani?

Întrebarea mea este alta. Cum se poate explica evoluţia demografică din graficul şi tabelul de mai jos?

  1900 1905 1910 1920 1926 1934 1946 1956 1965 1975 1992 2001 2011
Români 71063 75773 79429 57312 69080 16504 0 487 0 0 2491 1088 891
Vlahi 0 0 0 0 0 0 0 3749 0 0 5159 10566 3684

 

Este vorba de cifrele recensămintelor bulgare pe o perioadă de mai bine de 100 de ani. O istorie demografică extrem de ciudată şi lipsită de orice fel de explicaţii raţionale!

Din 1900 până în 1926 numărul românilor din Bulgaria a oscilat între 70 şi 80 de mii de persoane (cu o scădere destul de semnificativă în 1920, uşor de explicat prin înfrângerea Bulgariei în Primul Război Mondial, scădere urmată de o revenire). Pentru numărul românilor din anul 1934 chiar nu există nici o explicaţie în afară de falsificarea brutală a recensământului. Nu se poate ca în 8 ani de zile o comunitate de aproape 70.000 de oameni să se reducă la doar 16.000. De notat că schimbul de populaţie cu Bulgaria a avut loc patru ani mai târziu, în 1940, iar acest schimb de populaţie s-a referit la Cadrilater (Dobrogea de sud, judeţele Durostor şi Caliacra). Românii recenzaţi până în 1934 sunt din regiunea Vidin (tot români timoceni, pentru că râul Timoc reprezintă graniţa dintre Bulgaria şi Serbia).

Deci în 1934 dispar mai bine de trei sferturi din românii din Bulgaria. La următorul recensământ, în 1946 nu există români în Bulgaria. Surpriza vine în 1956 când brusc apar 3.749 de vlahi şi doar 487 de români! Vreme de 7 recensăminte nu a fost vorba de vlahi în Bulgaria, însă în 1956 au fost brusc descoperiţi. Extrem de ciudată apariţie. Următoarele două recensăminte comuniste nu mai înregistrează vlahi, dar nici români.

După căderea regimului comunist, în 1992 apar aproape 2500 de români şi ceva mai mult de 5000 de vlahi. În 2001 se constată o evoluţie interesantă: numărul românilor recenzaţi în Bulgaria se înjumătăţeşte, cel al  vlahilor se dublează! După ce în ultimii 10 ani s-a vorbit din ce în ce mai mult (deşi insuficient) despre drepturile românilor din Bulgaria se întâmplă iar un fenomen interesant: scate uşor numărul românilor, iar cel al vlahilor scade de aproape trei ori (de la 10.500 la 3600)! Până la urmă şi teoria identităţii vlahe poate fi periculoasă.

E ceva necurat în aceste recensăminte. Unde au dispărut cei 70.000 de români din Bulgaria de acum două generaţii? Chiar nu s-au înmulţit? 

Poveştile caselor: despre urmele românilor la Budapesta (carte gratis!)

Vă spuneam aici despre o carte de excepţie: “Poveştile caselor. Români în Buda şi în Pesta”, scrisă de Maria Berenyi. Eu am selectat o chestie care mi s-a părut a fi extrem de interesantă: faptul că un român a fost şeful masonilor de la Budapesta. Dar sunt şi multe, alte multe poveşti despre românii care au stat la Budapesta şi clădirile pe care le-au lăsat în urmă.

Aş fi vrut să am la îndemână această carte în urmă cu mai mulţi ani: altfel aş fi văzut Budapesta! Poate că dacă aş fi ştiut că multe din clădirile din centrul vechi al capitalei maghiare au aparţinut unor români sau au fost construite de români, altfel aş fi umblat pe stradă (cred!). În orice caz, cartea Mariei Berenyi despre casele românilor din Budapesta (care sunt multe!) mi se pare a fi cel mai bun ghid turistic pentru românii care vor să călătorească în capitala Ungariei. Eu chiar m-aş amuza cu un ghid maghiar, grăbindu-mă să-i explic pe un ton doct despre originile româneşti ale unor clădiri impozante…

În sfârşit, ideea este că volumul Mariei Berenyi poate fi descărcat în format electronic, gratis, de aici. Lectură plăcută şi încercaţi să memoraţi cât mai multe, nu se ştie când ajungeţi la Budapesta.

Carte gratis online despre romanii din Serbia

Va spuneam ca va fi lansata o carte despre Romanii din Serbia. Cea mai recenta aparitie despre romanii din Serbia se numeste „Comunitatea romaneasca din estul Serbiei. Studiu geografic” si poate fi descarcata gratuit aici.

Voi scrie mai tarziu ce cred despre aceasta carte. Pana atunci va incurajez sa o cititi, sa avem o tema comuna de discutie.

Lansare de carte despre românii din Serbia

Institutul pentru Românii de Pretutindeni „Eudoxiu Hurmuzachi” lansează volumul “Comunitatea românească din estul Serbiei. Studiu geografic” (autor Ionelia Toarcă). Evenimentul va avea loc la Sala Stoicescu din Palatul Facultăţii de Drept, Universitatea din Bucureşti (Bdul M. Kogălniceanu nr. 36-46), miercuri, 7 martie 2012, începând cu ora 14:30.Apariţia volumului marchează debutul Colecției IEH, o colecţie de studii de cercetare ce îşi propune să readucă în actualitate problematica comunităţilor româneşti din afara graniţelor ţării.

Studiul “Comunitatea Românească din estul Serbiei” prezintă sub aspect istoric, demografic, cultural şi cu precădere etnografic teritoriul cuprins între râurile Timoc,Moravaşi fluviul Dunărea. Lucrarea se evidenţiază prin clarificarea aspectelor de geografie umană din arealul moravo – timocean şi prin furnizarea de elemente de noutate despre comunitatea românilor în estul Serbiei.

Evenimentul va fi moderat de domnul Dorin Matei, preşedintele Fundaţiei Culturale  Magazin Istoric.

 

Cine sunt „vlahii” din Serbia. Urechismul jurnaliştilor şi blogerilor din România

Am auzit o mulţime de prostii despre românii din Valea Timocului de când a început povestea cu „România blochează intrarea Serbiei în UE”. Oameni care habar nu au despre ce este vorba spun tot felul de chestii aiurea. La TVR Info ştirea era despre „vlahii din Serbia”. Oameni buni, nu există vlahi! „Vlahii” sunt o invenţie a sârbilor!

Un bloger citit şi influent ca Arhi îl citează pe Radisa Dragojevic, preşedintele Consiliului Naţional al Vlahilor care spune că el e vlah şi că nu vrea să aibă de-a face cu românii şi România (via România Liberă, care – nu-i aşa? – este o sursă quality de informare). Nici Arhi şi nici deşteptul de la România Liberă (şi din toate celelalte ziare şi siteuri care vorbesc despre asta) habar nu au că până în 2011 Consiliul Naţional al Vlahilor s-a numit CONSILIUL NAŢIONAL AL ROMÂNILOR.

Să vă spun cum s-a făcut această schimbare. În mai 2010 au avut alegeri pentru consiliile naţionale ale minorităţilor din Serbia. Am fost observator la aceste alegeri, în satele Jagubiţa, Lazniţa şi Senje (sate locuite majoritar de români). Consiliile naţionale sunt organisme alese de populaţie şi finanţate de statul sârb pentru protecţia minorităţilor naţionale. Repet, în mai 2010 românii din Valea Timocului erau reprezentaţi de Consiliul Naţional al Românilor cu sediul în oraşul Bor.

Partidele sârbeşti s-au implicat masiv în campania din 2010. Adică şi-au mobilizat resursele din Valea Timocului şi şi-au atras de partea lor mulţi din liderii comunităţii. Schimbul a fost simplu: locuri în consiliile locale, bani pentru primării etc – doar ca să nu mai fie vorba de români, ci de vlahi.

În satele unde am fost observator am putut urmări ce s-a întâmplat de la început până la sfârşit doar la alegerile din Jagubiţa şi Lazniţa. Pe la orele 12:00 am dat o fugă până în Senje. La Jagubiţa şi Lazniţa până la acea oră votaseră câte 20-30 de persoane. Ei bine, la Senje membrii comisiei electorale m-au întâmpinat cu zâmbete de la o ureche la alta şi cu o urnă plină. Plină cu vârf. Mi-au explicat binevoitori că la ei în sat votul s-a încheiat, toţi locuitorii au votat deja. Am mai stat o oră, nici un votant nu a apărut. De teamă să nu găsesc urnele pline şi în Lazniţa şi Jagubiţa m-am întors la secţiile de votare de acolo.

La numărătoarea de seară treaba a ieşit foarte bine: în Lazniţa şi Jagubiţa voturile erau împărţite între pro-români şi pro-vlahi. În Senje pro-vlahii au câştigat cu 98%. Toate aceste chestiuni au intrat în rapoartele de observare a alegerilor, ca de obicei nu s-a întâmplat nimic. Nu pot vorbi despre satele în care nu am fost, însă din ce am auzit situaţia a fost identică: acolo unde au existat observatori independenţi voturile s-au împărţit şi pro-românii au fost majoritari, în rest au câştigat pro-vlahii sprijiniţi de sârbi. Din păcate au fost foarte puţini observatori şi noul Consiliu Naţional al Românilor din Valea Timocului are 4 membri pro-români şi 19 pro-vlahi (au fost 6 pro-români, doar că 2 au dezertat). Şi uite-aşa în 2011 Consiliul Naţional al Românilor a devenit Consiliul Naţional al Vlahilor. Dup-aia a început delirul cu alfabetul vlah şi standardizarea limbii vlahe. Şi acum avem şi preşedintele Consiliului Naţional al Vlahilor care îşi dă cu părerea despre diverse, preşedintele sârb Boris Tadici ne explică doct că vlahii nu sunt români, iar ziariştii din România ne vorbesc cu seninătate despre vlahii din Serbia.

În Valea Timocului există destui care se consideră vlahi. După 70 de ani de propagandă sârbească ar fi chiar o minune să nu existe. Însă există şi destui care se consideră români. Iar cei care vorbesc despre „vlahii” din Serbia ar face bine să se documenteze mai bine înainte să deschidă gura.

A fost bine ce a făcut România cu Serbia?

Eu sunt sigur că da. Serbia oricum va intra în Uniunea Europeană. România nu a făcut altceva decât să ceară drepturi pentru minoritatea românească din Valea Timocului.

Cristian Ghinea ne spune aici o poveste alambicată: diplomaţia europeană s-a chinuit multă vreme să găsească o soluţie pentru problema Kosovo şi brusc de după colţ a ieşit România şi a aruncat în aer minunata soluţie cu pretenţiile ei incoerente pentru „vlahii” din Serbia. Despre Cristian Ghinea şi realizările lui am mai scris aici şi aici.

Nu pot decât să le doresc lui Cristian Ghinea şi celor care gândesc ca el să se nască etnici români în Serbia. Românii din Valea Timocului nu au nici un fel de drepturi minoritare. Numărul lor a scăzut de la un recensământ la altul. Nu există şcoli cu predare în limba română, nu există mass-media în limba română. Există două biserici în care se slujeşte în limba română, ridicate cu mari sacrificii în ultimii ani. Sârbii se străduie să inventeze o minoritate „vlahă” astfel încât să dispară cu totul românii de acolo. Şi Cristian Ghinea suferă din cauza faptului că România a blocat rezolvarea chestiunii Kosovo.

Mai sunt unii care spun că această chestiune trebuia rezolvată pe „calea dialogului” (gen Ion Iliescu). De 20 de ani există un dialog cu Serbia pe această temă, dacă mai dialogăm încă vreo sută de ani s-ar putea să rămânem fără subiect de dialog. Alţii (ca Victor Ponta) spun că nu am acţionat într-un „mod european”. În cazul românilor din Serbia s-a acţionat la fel de european cum a acţionat Olanda în cazul Schengen. Ba aş zice că am fost mai europeni decât olandezii. Olanda nu spune clar care este problema cu refuzul intrării României în Schengen şi încalcă toate tratatele europene prin blocarea României.

În cazul blocării Serbiei, România spune clar ce vrea: drepturi pentru românii din Valea Timocului şi nu cere ceva deosebit, ci pur şi simplu respectarea tratatelor în vigoare (plus instituirea unei comisii de monitorizare a drepturilor minorităţilor naţionale).

Pentru cei care nu sunt încă lămuriţi care este treaba cu românii din Valea Timocului le recomand reportajul de mai jos realizat de Cristian Tabără. Ascultaţi şi spuneţi-mi ce limbă vorbesc oamenii aceştia: română sau vlahă?

România blochează Serbia şi cere garanţii pentru românii din Valea Timocului

România a blocat azi decizia Uniunii Europene de a acorda Serbiei statutul de candidat la aderare în încercarea de a obţine mai multe garanţii pentru drepturile minorităţii româneşti din Valea Timocului, transmite Reuters.

Ministrul olandez de externe le-a spus reporterilor că România vrea ca acest subiect să fie dezbătut la summitul UE din 1-2 martie. “România vrea să amâne discuţiile până la summit, dar alţii nu sunt de acord şi vor încerca să rezolve problema astăzi”, le-a declarat reporterilor ministrul olandez de externe, Uri Rosenthal.

Sârbii insistă cu vlahii şi limba vlahă

Reuters spune că Belgradul a părut să fie luat pe nepregătite de mişcarea României şi nu a avut o reacţie imediată. Canalul de televiziune Bor, care emite în estul Serbiei, unde trăieşte majoritatea comunităţii vlahe, a anunţat că va începe să îşi subtitreze programele într-o limbă vlahă aprobată oficial (aceasta este formularea reporterilor Reuters care nu cunosc istoria minorităţii româneşti dinSerbia, devenită minoritate vlahă de puţină vreme).

Reuters citează chiar pe Radisa Dragojevic, preşedintele Consiliului naţional al vlahilor (Reuters nu spune că Radisa Dragojevic este membru al Partidului Socialist sârb şi că alegerile pentru acest Consiliu naţional au fost fraudate masiv în 2010). Ce spune Radisa Dragojevic pentru Reuters: “Nu există probleme cu statutul minorităţii vlahe înSerbia. Autorităţile române vor să vadă Belgradul numindu-ne români, dar comunitatea noastră se opune. Noi considerăm Serbiapatria noastră şi, în afară de unele rădăcini comune, nu avem legături cu România”.

UPDATE: România şi-a menţinut poziţia faţă de Serbia, în ciuda presiunilor pentru a renunţa la acest blocaj. Ministrul de Externe Cristian Diaconescu a cerut Serbiei să semneze un protocol prin care să se stabilească un mecanism bilateral de monitorizare a drepturilor minorităţii româneşti din Serbia. Preşedintele Serbiei Boris Tadic o ţine langa cu „vlahii”.